Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 532/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 532/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de partea civilă M NOUĂ împotriva deciziei penale nr. 11/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărător ales avocat, pentru inculpatul intimat lipsă, apărător ales avocat R, lipsind partea civilă recurentă - SRL, partea resp.civil.intimată - - și administrator judiciar.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei Tribunalului C-S ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 132 din 06.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr. -, în baza art. 11 pct. 2 lit "b" rap. la art. 10 lit "g" Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților: și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al.1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
S-a respins cererea pentru despăgubiri în cadrul procesului penal formulată de partea civilă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 12.06.2007, cu adresa nr-, Tribunalul C-S a înaintat spre soluționare Judecătoriei Oravița, dosarul cu același număr al Judecătoriei Moldova Nouă, dată fiind incompatibilitatea tuturor magistraților acestei instanțe.
S-a reținut că, la data de 19.05.2004, - M Nouă a sesizat C-S cu plângere penală, împotriva administratorului -, jud.T, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune - art.215 alin.1 și 4 pen. A susținut că, partea vătămată ar fi livrat către cantitatea de 21951 kg combustibil calorifer în valoare de 183.290.859 lei ROL, emițându-se fila CEC nr.- cu decontare prin BCR F, filă emisă de la data de 8.12.2000 pe act fiind înscrisă data de 21.12.2000, cu motivarea plătitoarei că la acea dată îi vor intra bani în cont. Cu insistențe ulterioare, fila CEC nu s-a onorat, dispunând de diverse sume de bani ce îi intrau în cont, fără însă a onora datoria către partea vătămată. Documentele au fost semnate de făptuitorii și, împuterniciți ai
La 17.12.2004, C-S a propus trimiterea în judecată a învinuiților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, conform art.215 al.4 Cod penal și emitere filă CEC cu dată falsă și cu lipsă element esențial, prev.de art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934.
Prin ordonanța din 5.10.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouăa restituit cauza la. pentru completarea urmăririi penale dând indicațiile legale.
După completarea urmăririi penale de către C-S, la 31.01.2005 Parchetul M Nouă a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiți, constatând inexistența infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.4 pen. respectiv lipsa pericolului social privind infracțiunea prev.de art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934, faptă pentru care s-a înlocuit răspunderea penală, aplicându-se o amendă administrativă de câte 1000 lei fiecăruia.
Împotriva acestei rezoluții,a formulat plângere, plângere respinsă prin sentința penală nr. 77/2005 a Judecătoriei Moldova Nouă.
Prin decizia penală nr.239/R/12.09.2005 Tribunalul C-S a admis recursul lui -, a admis plângerea aceleiași firme, a desființat ordonanța de scoaterea de sub urmărire penală din 31.01.2005 a Parchetului M Nouă, trimițând cauza spre rejudecare la Judecătoria Moldova Nouă,conform actului de sesizare - plângerea penală a părții vătămate, pentru art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934.
Prin sentința penală nr.59/9.03.2006, Judecătoria Moldova Nouăa condamnat, în baza art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934, pe inculpații și, la câte 6 luni închisoare, constatând grațiate ambele pedepse, conform Legii nr.543/2002. A obligat inculpații în solidar cu - la 959.498.809 lei ROL cu dobânzi legale,despăgubiri către partea vătămată.
Prin decizia penală.nr.176/4.09.2006, Tribunalul C-S a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă și inculpaților și împotriva sentinței penale nr.59/2006.
Prin decizia penală nr. 1244/R/6,12.2006, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile inculpaților împotriva deciziei penale nr.176/2006 a Tribunalului C-S, a casat atât decizia penală cât și sentința de fond și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Moldova Nouă, reținându-se, pe de o parte, că inculpatul nu a fost citat legal de instanța de fond, negarantându-i-se dreptul la apărare, pe de altă parte că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția nulității expertizei contabile efectuate deja și nici asupra cererii formulate pentru o nouă expertiză. Nu în ultimul rând, soluția de fond nu a fost motivată, nu a fost analizat mecanismul de comitere al infracțiunilor de către inculpați, nu s-au examinat probele administrate, echivalând toate acestea cu nesoluționarea în fond a cauzei.
Cauza s-a reînregistrat la data de 10.01.2007 la Judecătoria Moldova Nouă, care, apreciind că magistrații acestei instanțe sunt incompatibili de a mai judeca fondul, ei pronunțându-se anterior în aceeași cauză, a sesizat Tribunalul C-S în vederea desemnării unei alte instanțe egale în grad, pentru soluționarea cauzei.
Prin încheierea nr.23 din 23.05.2007, Tribunalul C-S, constatând incompatibilitatea tuturor judecătorilor de la M Nouă, a investit cu soluționarea cauzei, Judecătoria Oravița.
Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Oravița la data de 12.06.2007, în fața instanței de fond inculpații, prin apărători, ridicând excepția prescripției răspunderii penale,în ce privește pe inculpați, raportat la infracțiunea prev.de art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934.
Analizând excepția ridicată, instanța de fond constatat că pentru infracțiunea în discuție, legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 3 luni, alternativ cu amenda, iar, potrivit art. 122 al.1 lit.e Cod penal, pentru asemenea faptă, termenul de prescripție a răspunderii penale, este de 3 ani, putând fi întrerupt prin îndeplinirea oricărui act, care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului, în desfășurarea procesului penal, după fiecare întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripție.
În cauza de față, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 8 decembrie 2003, fapta fiind săvârșită la 8 decembrie 2000, perioadă în care nu s-a săvârșit nici un act de cercetare penală, indiferent că ar fi trebuit comunicat sau nu, învinuiților sau inculpaților. Prima sesizare cu caracter penal, în prezenta cauză, poartă data 19 mai 2004, adică cu peste 5 luni după expirarea termenului de prescripție a răspunderii penale.
Reținând cele mai sus expuse, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.84 al.1 pct.3 din Legea 59/1934.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, conform disp.art.362-363 Cod procedură penală, partea civilă M Nouă criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În susținerea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond nu a respectat recomandările instanței de recurs, care a indicat clar ce are de făcut aceasta în rejudecare; s-a mai arătat că organele de cercetare penală au fost investite cu cercetarea infracțiunii de înșelăciune, de asemenea chiar dacă răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii la legea cecului este prescrisă, acțiunea civilă trebuia soluționată.
În apel au fost administrate noi probe, fiind audiați intimații-inculpați.
Prin decizia penală nr. 11/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins apelul formulat de apelanta-parte civilă M Nouă împotriva sentinței penale nr. 132/06.09.2007 pronunțată de Judecătoria Oravița.
Examinând sentința atacată, față de cererile de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp.art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat de către tribunal că apelul formulat de partea civilă este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului s-a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conform probelor dosarului și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept conformă acestora. Cu toate că hotărârea Judecătoriei Oravița prezintă mici fisuri care nu țin însă de soluția pronunțată, neafectând-o în nici un fel, ci mai degrabă de modul în care a fost concepută motivarea hotărârii și de unele erori privind calculul termenului de prescripție, totuși în mod corespunzător nu s-a mai intrat în examinarea fondului, pe considerentul că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, pentru fapta pentru care sunt cercetați inculpații, respectiv cea prevăzută de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 actualizată, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 3 ani, adică cel prevăzut la art.122 alin.1 lit.e Cod procedură penală, pe considerentul că - la momentul constatării prescripției - pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune era amenda penală alternativ cu închisoarea de 6 luni la un an(și nu de la 1 la 3 luni cum a reținut prima instanță). Aspectul nu prezintă însă nici un fel de repercusiuni, întrucât fie că maximul special al pedepsei penale este de 3 luni sau de 1 an, termenul de prescripție este tot cel reglementat de art.122 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
Judecătoria Oravițaa calculat corect data expirării acestui termen de 3 ani, însă nici nu mai era necesară examinarea faptului că ar fi intervenit sau nu întreruperi ale respectivului termen de prescripție, atâta vreme cât în cauză a intervenit oricum prescripția specială reglementată de art.124 Cod procedură penală, text de lege conform căruia "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art.122 este depășit cu încă J"; în cazul în speță, prescripția specială ar interveni după un interval de timp de 4 ani și 6 luni de la data săvârșirii infracțiunii. Ori, fapta fiind săvârșită în luna decembrie a anului 2000, este clar că prescripția specială s-a împlinit în cursul lunii iunie a anului 2005, aspect care într-adevăr nu poate conduce decât la pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal.
Sunt nefondate criticile formulate de apărătorul apelantului-parte civilă cum că prima instanță trebuia să aplice în judecarea fondului cauzei dispozițiile care au stat la baza hotărârii dispusă de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 1244/R/2006, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, atâta vreme cât prescripția răspunderii penale trebuie constatată și din oficiu și este prioritară a fi examinată înaintea oricărei cercetări a fondului cauzei. De altfel, constatarea prescripției răspunderii penale face inutilă orice examinare a fondului unei cauze.
Sunt de asemenea nefondate criticile formulate de același apărător cu privire la încadrarea juridică dată faptei, întrucât aceasta a fost clar stabilită de la bun început de către organele de urmărire penală, nici una din precedentele instanțe care a examinat prezenta cauză neschimbând încadrarea juridică din art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 în vreuna din formele infracțiunii prev. de art.215 Cod penal. Aceasta fără a mai vorbi despre ordonanța definitivă de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților(din acel moment) pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.4 Cod penal.
În sfârșit, și în ceea ce privește latura civilă a cauzei soluția dispusă de prima instanță este cea corectă, chiar dacă nu s-a argumentat în fapt și în drept, întrucât pe de o parte dispozițiile art.346 Cod procedură penală nu prevăd la alin.4 obligația instanței penale de a nu soluționa acțiunea civilă când pronunță încetarea procesului penal pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, iar pe de altă parte prescripția răspunderii penale prin ea însăși constă în stingerea raportului juridic de conflict, generat prin săvârșirea unei infracțiuni. Dat fiind faptul că apelanta-parte civilă și-a asumat de la bun început anumite riscuri prin investirea instanței penale cu soluționarea acțiunii civile, aceasta trebuie să se conformeze efectelor generale pe care le presupune împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, împlinire care îl scutește pe potențialul infractor de a mai suporta vreuna din consecințele săvârșirii infracțiunii. S-ar mai putea adăuga și faptul că oricum termenul de prescripție al unei acțiuni civile de genul celei exercitate de partea civilă în cauză este mai mic sau cel mult egal față de termenul de prescripție a răspunderii penale în aceeași cauză.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă - SRL M Nouă solicitând în principal condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii reclamate și admiterea acțiunii civile promovate în cursul procesului penal, criticându-se faptul că instanțele nu au ținut cont de recomandarea făcută în decizia de casare a Curții de APEL TIMIȘOARA, iar în subsidiar în cazul constatării prescripției răspunderii penale, admiterea acțiunii civile prin recuperarea sumei datorate.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către partea civilă - SRL M Nouă este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Judecătoria Oravița în mod corect a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g Cod proc.penală și a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, întrucât fapta reclamată a fost săvârșită în luna decembrie a anului 2000, iar potrivit dispozițiilor art. 124 Cod penal, prescripția specială se împlinește după un interval de timp de 4 ani și 6 luni, adică s-a împlinit în cursul lunii iunie 2005.
În aceste condiții, instanța de fond a soluționat în mod just cauza pe excepția prescripției răspunderii penale, având consecința pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal față de cei doi inculpați.
Critica formulată vis-a-vis de neluarea în seamă a recomandărilor din decizia de casare a Curții de APEL TIMIȘOARA, nu este fondată, deoarece în cazul de față era prioritară discutarea și analizarea excepției prescripției răspunderii penale invocate.
De altfel, aceste recomandări ale curții se refereau și la crearea unui cadru procesual corect și care viza introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, fapt care s-a și produs în ultimul ciclu procesual.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța apreciază că acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, a fost respinsă în mod justificat de către instanța de fond și cea de apel, chiar dacă prima instanță nu a motivat această soluție, ci doar instanța de apel.
Atât doctrina cât și practica judiciară au stabilit că infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu este o infracțiune de rezultat, ci o infracțiune de pericol, astfel că nu este posibilă obligarea inculpaților la plata despăgubirilor solicitate de către partea civilă, soluția de respingere a acordării despăgubirilor civile fiind una temeinică și legală.
Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de partea civilă - SRL M Nouă.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit.b) p Cod Penal respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă - SRL M Nouă împotriva deciziei penale nr.11/7.02.2008 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr.-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă partea civilă recurentă la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.05.2008.
Președinte, pt.JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
G
aflat. în aflat. în
semnează semnează
PREȘEDINTE SECȚIE, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red Gh./22.05.08
Dact P 2.ex./04.07.2008
Prima instanță:
Inst.apel:,
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
