Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
438/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 55
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelul declarat de apelantul-condamnat-revizuient împotriva Sentinței penale nr. 122 din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul- condamnat-revizuient pentru care a răspuns apărător din oficiu cu delegația nr. -/02.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Apărătorul din oficiu al apelantului-condamnat-revizuient solicită în temeiul art. 394 lit. a Cod procedură penalăadmiterea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 122 din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, admiterea în principiu a cererii de revizuire considerând hotărârea Tribunalului București ca fiind nelegală și netemeinică, în dosar nu există nicio probă din care să rezulte faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat considerând hotărârea Tribunalului București ca fiind temeinică și legală, motivul invocat de către revizuient că acesta nu a beneficiat de apărare în cursul urmăririi penale nu constituie un motiv de revizuire.
Apărătorul din oficiu solicită pe fond admiterea revizuirii și anularea Sentinței penale, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a rap la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.122 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, n baza 394 Cod procedură penală, raportat la art.403 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a sentinței penale nr.330 din 13.08. 1998 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1838/10.04.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.330 din 13.08. 1998 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.1838/10.04.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că i-a fost încălcat dreptul la apărare pe parcursul urmăririi penale, aspect ce a fost constatat de instanța supremă prin decizia penală și prin încheierea din data de 15.07.2005.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în baza art.403 alin. 3 Cod procedură penală, s-a solicitat respingerea în principiu, a cererii de revizuire.
Instanța de fond (în judecarea cererii de revizuire) a constatat că, prin sentința penală nr.330/13.08.1998 a Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar 26/1996), în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infr. prev. de art.257 Cp. cu aplicarea art.41 Cp. în infr. prev. de art.215 Cod penal, cu aplicarea art.41 Cod penal și art.13 Cod penal (pct.3, 4, 5 rechizitoriu), text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (pct.2, 6, 7, 8, 9, 10 rechizitoriu).
În baza art.288 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la câte 3 pedepse de 2 ani închisoare (pct.3, 4, 5 rechizitoriu ).
În baza art.288 alin.2 Cp. cu aplicarea art.41 Cod penal și art.13 Cp. inculpatul a fost condamnat la de 2 ani închisoare (pct.9 rechizitoriu ).
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la câte două pedepse de 8 luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
Conform art.88 Cod penal, a fost dedusă detenția de la 8.09.1994-9.03.1994, 12.12.1995-16.10.1996.
Instanța a constatat că părțile vătămate, și partea responsabilă civilmente - ca urmașă a părții vătămate nu s-au constituit părți civile.
Conform art.345 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale: 30.000 USD - partea civilă; - 3.3000 USD - partea civilă -; 5.000 USD - partea civilă; 14.500 USD - partea civilă; 17.909 USD - partea civilă, cu dobânda aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până achitarea debitului sau echivalentul în lei, de la data executării.
Conform art.163 Cod procedură penală, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la suma de 70.909 USD, cu achitarea debitului.
Prin decizia penală nr.208/6.05.1999 a Curții de APEL BUCUREȘTI au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ale părții civile, iar cu ocazia rejudecării - în baza art.257 alin.1 Cod penal - s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
Prin decizia penală nr.1838/10.04.2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (dos.3 793/2001) au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și al inculpatului, a fost casată 330/13.08.1998 a Tribunalului București și conform art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiuneaprev.deart.215 alin.1, 3 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, dispunându-se încetarea procesului penal, prin intervenirea prescripției răspunderii penale.
Conform art.33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa de 4 ani închisoare.
Instanța a constatat că părțile-civile () și au fost despăgubite.
Instanța a menținut celelalte dispozițiile referitoare la latura penală și civilă.
Față de toate acestea, cu privire la motivul de revizuire invocat de condamnatul, în sensul că în cursul urmăririi penale ce a făcut obiectul dosarului respectiv, i-a fost încălcat dreptul la apărare, Tribunalul a constatat că acesta nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală, referitoare la cazurile de revizuire.
Potrivit acestui text de lege, revizuirea poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și atunci când, două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Ca atare, împrejurarea că revizuientul nu a beneficiat de apărare în cursul urmăririi penale nu constituie motiv de revizuire.
În plus, Tribunalul a constatat că, atât în faza judecății la fond cât și în celelalte faze procesuale, inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Deși motivul invocat de revizuient se referă la încălcări ale legii care atrag dispozițiile art.197 pct. 2 Cod procedură penală, respectiv nulitatea, aceste încălcări chiar dacă ar fi reale, nu pot fi valorificate pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
Împotriva sentinței penale nr.122 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, petentul a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.
Examinând hotărârea atacată în raport de susținerile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Revizuirea - remediu procesual pentru înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conține o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi exercitată decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art.394 și urm. Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susținut că, în cauza în care a fost condamnat, la urmărirea penală nu i-a fost respectat dreptul la apărare.
Printre motivele de revizuire consacrate de dispozițiile art.394 Cod procedură penală nu figurează și cel referitor la lipsa de apărare în cursul urmăririi penale, deoarece acest motiv poate fi invocat cu ocazia judecării cauzei, în oricare din fazele procesuale pe care aceasta le parcurge, respectiv în cadrul căilor ordinare de atac.
Astfel, se constată că - în mod corect - instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a condamnatului.
Pe de altă parte, apărătorul condamnatului, în fața instanței de apel, a invocat și alte motive de revizuire, susținând că nu există probe care să-l incrimineze pe inculpat.
Pe lângă faptul că aceste motive sunt invocate - pentru prima dată - în fața instanței de apel, respectivele motive nu pot face obiectul unei cereri de revizuire, deoarece, prin intermediul lor, cel condamnat tinde la o reevaluare a ansamblului probator administrat în cauza soluționată prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, ceea ce este inadmisibil.
Așa fiind, și pentru considerentele expuse, apelul declarat de condamnatul-revizuient este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul-condamnat urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.122 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe apelant la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
