Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 566/2008
Ședința publică din 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul revizuient împotriva deciziei penale nr. 176/10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul condamnat asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul condamnatului a precizat că prezentat cauză în mod greșit a fost înregistrată ca apel, deoarece prin hotărârea atacată se menționează ca și cale de atac recursul astfel că a solicitat transpunerea cauzei la completul de recursuri.
Instanța, în temeiul art. 385/1 lit.f cod procedură penală constată ca legală calea de atac a recursului, împrejurare față de care prezenta cauză se judecă de către completul de recurs potrivit repartiției aleatorii pentru ziua de 23 octombrie 2008.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de revizuire astfel cum a fost formulată precizând că este importantă depoziția martorului.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate, precizând că în mod corect instanțele au constatat că cerea condamnatului nu se încadrează în dispozițiile legale, motivele la care s-a făcut referire în cerere au fost invocate și în căile ordinare de atac.
Condamnatul având ultimul cuvânt susține că nu a fost nici o înșelăciune.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 151/2008 Judecătoria Mediașa respins cererea de revizuire formulată de numita și însușită de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 90/2004 a Judecătoriei Mediaș reținând în esență că motivul invocat de revizuient (instanța de fond nu a cunoscut împrejurarea că partea vătămată nu s-a considerat niciodată înșelat de către inculpat) nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate de art. 394.
C.P.P.Instanța de fond a reținut că declarația dată în formă autentică de numitul de care se prevalează petenta în susținerea cererii de revizuire, se regăsește ca fiind depus în faza de judecată a apelului - fila 114 dosar, cale de atac de care a uzat condamnatul. Prin urmare, împrejurările evocate de declarant au fost supuse discuției părților cu ocazia judecării cauzei, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, așa încât la momentul acesta, faptul invocat nu poate fi apreciat ca o împrejurare care să nu fi fost cunoscută instanței. În plus, soluția a mai fost argumentată prin aceea că instanța în soluționarea pricinii a enunțat existența mai multor probe care au condus la pronunțarea soluției de condamnare și convingerea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar nu numai declarația din faza de urmărire penală a părții civile. în plus, Judecătoria Mediaș mai reține că omisiunea de neaudiere a părții civile, invocată de către revizuient nu se circumscrie exigențelor impuse de art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se referă doar la martor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen revizuientul solicitând desființarea hotărârii Judecătoriei Mediaș pentru motivul că declarația autentică pe care a depus-o în fața instanței de fond la fila 4 se circumscrie cazului de revizuire prev. la art. 394 pct. 1 lit. a C.P.P. întrucât instanța ce a dispus condamnarea inculpatului revizuient nu a avut-o în vedere. Dacă instanța ar fi avut în vedere această declarație ar fi putut să constate că infracțiunea de înșelăciune nu există. în plus, fără prejudiciu infracțiunea nu ar exista.
Prin decizia penală nr. 176/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost respins apelul formulat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 151/29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
În considerentele deciziei Tribunalul Sibiua expus următoarele argumente:
Revizuientul a fost condamnat prin sentința penală nr. 90/2004 a Judecătoriei Mediaș la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, înșelăciune, reținându-se că inculpatul a falsificat o carte, un certificat de înmatriculare, precum și vignetele cu data verificării tehnice circulând cu un autoturism cu toate aceste acte falsificate. în luna septembrie 2001 el a vândut numitului autoturismul Opel deși știa că actele mașinii și vignetele de pe numere sunt false.
În apelul formulat împotriva aceste sentințe de către, el a invocat exact același aspect ca și în cererea de revizuire și anume, faptul că numitul nu s-a considerat înșelat la cumpărarea autoturismului respectiv și nu are nici un fel de pretenție.
În susținerea apelului, inculpatul a depus la fila 114 declarația părții vătămate dată în fața notarului la 9 iunie 2004, declarație ce a fost avută în vedere de Tribunalul Sibiu în soluționarea apelului prin decizia penală nr. 73/2005. Tribunalul a încercat audierea acestui martor care a fost citat cu mandat de aducere, însă față de faptul că martorul era plecat la lucru în străinătate, declarația autentică a fost interpretată în întreg contextul probator. Ea a fost considerată dată pro cauza și ca nereflectând adevărul față de faptul că nu s-a coroborat cu celelalte probe ale cauzei. In plus, s-a avut in vedere și declarația aceleași părți vătămate dată în cursul urmăririi penale.
Aceleași motive au fost invocate și avute în vedere de către instanța de recurs în momentul pronunțării deciziei penale nr. 634/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA. Această instanță, referitor la infracțiunea de înșelăciune a avut în vedere declarația autentică depusă în faza de apel și a considerat că infracțiunea comisă de inculpat în dauna numitului este pe deplin dovedită cu declarația acestuia, precum și cu ceea ce rezultă din confruntarea efectuată în 29.11.2001.
Așa fiind, este deci evident că declarația depusă de revizuient la Judecătoria Mediaș, în susținerea cererii de revizuire nu reprezintă o împrejurare nouă pe care instanța să nu o fi avut în vedere la soluționarea cauzei, așa cum cere în mod expres art. 394 pct. 1 lit. a
C.P.P.Interpretarea probelor administrate și reaudierea persoanei vătămate nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. întrucât, potrivit acestor dispoziții, este necesar ca faptele sau împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire - deci faptele probatorii - să fie noi, inexistente în materialul probator de la dosar, ceea ce înseamnă că în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat (CA. B, a Ii-a pen. decizia nr.32/A/1997)
În sensul art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. noi trebuie să fie faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei, iar nu aprecierea probelor făcute de instanța de revizuire.
Așa fiind, în mod corect a considerat Judecătoria Mediaș, prin sentința apelată că în cauză nu se regăsește nici unul din motivele de revizuire prevăzut de textul legal, așa încât cererea nu a putut fi admisă. S-a impus însă o precizare și anume, aceea că, față de decizia nr. 60/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, soluția corectă ar fi fost de respingere a cererii ca inadmisibilă nu ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală condamnatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și în apel, relevă că infracțiunea de înșelăciune nu există întrucât nu au fost emise pretenții civile, iar cumpărătorul autoturismului nu considera că a fost indus în eroare.
Revizuentul arată că instanțele nu au dat eficiență declarației părții vătămate din 9 iunie 2004, autentificată de notar și care a fost luată în considerare de Tribunalul Sibiu cu ocazia soluționării apelului prin decizia penală nr. 73/2005.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Așa cum corect au apreciat instanțele de fond și apel, declarația invocată de condamnat în susținerea cererii sale, ca reprezentând o împrejurare necunoscută de instanță la soluționarea cauzei, nu întrunește exigențele impuse de art. 394 lit. a Cod procedură penală.
2. Curtea constată că această declarație a reprezentat obiectul examinărilor instanței de apel - Tribunalul Sibiu și care a evaluat-o în contextul probator existent la dosar.
3. În acest sens, Curtea relevă că declarația nu reprezintă o împrejurare nouă în accepția textului prevăzut de art. 394 lit. a Cod procedură penală și care să nu fi fost cunoscută de instanță cu ocazia soluționării cauzei.
4. Curtea sesizează că, așa cum corect a reținut Tribunalul Sibiu, pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii cu privire la unele aspecte ce au fost tranșate de către instanțele ce au soluționat cauza în fond sau căile de atac.
Or, în cauza de față, susținerile condamnatului nu vizează situații sau împrejurări noi, necunoscute de instanță, acestea fiind analizate, după cum reiese din lucrările dosarului, de către instanța de apel - Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr. 73/2005.
5. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient împotriva deciziei penale nr. 176/10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Semnează președintele
completului
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. / 2 ex./03.11.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
