Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 589/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 589
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 12/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 15.06.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocați și, acesta din urmă în substituirea avocatului, partea civilă fiind reprezentată de consilier juridic.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului, avocat depune OG la dosar împuternicire avocațială și motive de recurs, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C S, în vederea efectuării unei contraexpertize. În motivare a arătat că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de delapidare, nu s-a făcut dovada că inculpatul și-ar fi însușit sumele de bani, el doar a întârziat cu depunerea acestora. În cauză au fost efectuate două expertize, cea dea doua fără nici un temei și suport economic, expertize care au avut concluzii contradictorii, însă cu toate acestea, instanța de apel nu a încuviințat efectuarea unei contraexpertize. Referitor la recursului părții civile a solicitat ca acesta să fie respins ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, avocat a OG solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru rejudecarea laturii civile a cauzei, având în vedere că nu au fost avute în considerare cele două foi de vărsământ depuse de inculpat, aspect care ar fi influențat latura civilă. A mai arătat că, în cauză au fost efectuate două expertize și cu toate acestea prejudiciul nu a fost cert stabilit, astfel că pentru a fi lămurite neconcordanțele, este necesară efectuarea unei contraexpertize. A solicitat respingerea recursului părții civile.
Reprezentantul părții civile a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei penale ca fiind netemeinică și obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 99.611 lei. Referitor la recursul inculpatului a solicitat respingerea acestuia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri pentru următoarele considerente. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a comis infracțiunea de delapidare, folosind chitanțe pentru încasarea impozitelor și taxelor, o parte din bani fiind folosiți de inculpat pentru nevoi personale. Pe de altă parte, din rapoartele de expertiză contabilă a reieșit existența unui prejudiciu. Referitor la recursul părții civile a arătat că accesoriile se aplică doar între Direcția Finanțelor și contribuabil și nu între instituție și angajații săi.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.974/20.11.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, în baza disp.art.2151al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și cu aplicarea art.74 și 76 Cod penal, inculpatul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza disp.art.81, 82 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a pedepsei, pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea pe timp de 24 de ore, începând cu data de 1 septembrie 2005 ora 1400.
În baza disp.art.14,346 (1) Cod procedură penală, au fost respinse pretențiile civile ale părții civile C-S - Administrația Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din 8 februarie 2006, fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.2151al.1 Cod penal, în formă continuată, prev. de art.41 al.2 Cod penal; în actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul G, în calitate de funcționar la Administrația Finanțelor Publice, începând cu luna septembrie 2004, încasat diferite sume de bani de la persoane fizice și juridice, respectiv suma de 1.420.403.495 lei ROL și după data controlului efectuat de C-S, a depus suma de 945.357.373 lei ROL, rămânând o diferență de 475.043.122 lei ROL care nu a fost depusă până la data întocmirii rechizitoriului.
În fapt, s-a reținut că la data de 17 august 2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a efectuat un control la Administrația Finanțelor Publice, verificând modul de decontare a sumelor înscrise ca încasate în chitanțiere; s-a constatat că inculpatul G, împreună cu alți doi funcționari ai, au încasat sume de bani de la persoane fizice și juridice pentru care au emis chitanțe, dar sumele încasate nu au fost depuse în casierie; în atare situație, la data de 22 august 2005, DG. C- a sesizat organele de urmărire penală.
Cu privire la faptele inculpatului G, instanța de fond a reținut că acesta, folosindu-se de chitanțierul cu regim special, cu seriile - - - emis de C-S, în perioada 27 septembrie 2004 -14 iunie 2005, încasat de la contribuabili persoane fizice și persoane juridice, taxe și impozite datorate bugetului de stat și o parte din sumele încasate nu le-a depus la casieria Trezoreriei, contrar Normelor Metodologice privind organizarea și funcționarea trezoreriilor publice nr. 5318 aprobate prin Ordinul ministrului economiilor și finanțelor nr. 1029/1992.
Conform acestor norme, în orașe și comune, încasarea impozitelor și taxelor se efectuează de către agenții încasatori care eliberează chitanțe pentru sumele încasate și aceste sume se depun la trezorerie pe bază de borderou la care se anexează chitanțele și la primirea sumei casierul trezoreriei eliberează chitanța pentru suma totală din borderou.
Inculpatul a încasat, eliberând chitanțe, taxe și impozite cuvenite statului de la următorii contribuabili: de la." " suma totală de 410.000.000 lei cu chitanțele -/27.09.2004, -/29.09.2004, -/02.11.2004 și -/05.11.2004 reprezentând accize; de la."" suma totală de 473.817.373 lei cu chitanțele -/12.10.2004, -/18.10.2004, -/21.10.2004, -/25.01.2005, -/27.01.2005, -/28.01.2005, -/05.05.2005, -/30.05.2005, -/13.06.2005, -/14.06.2005, reprezentând impozit pe profit și; de la."" suma totală de 280.757.165 lei cu chitanțele -/15.10.2004, -/23.12.2004, -/20.12.2004, -/20.05.2005 și -/20.05.2005 reprezentând, impozit și; de la." 2003" suma totală de 305.000.000 lei cu chitanțele -/19.11.2004, -/23.12.2004, -/12.01.2005, -/05.04.2005 reprezentând; de la."POPASU" Sadova Veche suma totală de 130.000.000 lei cu chitanțele -/24.09.2004, -/22.04.2005 și -/27.05.2005 reprezentând; de la."" Sadova Veche suma totală de 220.000.000 lei cu chitanțele -/21.12.2004, -/24.01.2005, -/14.04.2005 reprezentând impozit pe profit și; de la."" suma totală de 44.860.200 lei cu chitanțele -/30.11.2004, -/25.01.2005 reprezentând impozit pe profit,; de la." ", suma totală de 70.000.000 lei cu chitanțele -/23.12.2004 și -/28.04.2005 reprezentând și impozit; de la."B" suma totală de 10.000.000 lei cu chitanța -/08.10.2004; de la numitul suma de 800.000 lei cu chitanța -/12.10.2004; de la."" suma de 31.534.684 lei cu chitanța -/25.10.2004 reprezentând; de la."" suma de 50.000.000 lei cu chitanța -/23.12.2004; de la."" suma de 30.000.000 lei cu chitanța -/15.04.2005; de la."CONSUM COOP" cu chitanța -/25.04.2005; de la."" suma de 25.000.000 lei cu chitanța -/05.05.2005 reprezentând; de la."" suma de 40.000.000 lei cu chitanța -/14.05.2005 reprezentând.
După data efectuării controlului de către C-S, respectiv în intervalul 23 august 2005 - 30 august 2005, inculpatul a depus la Trezoreria suma de 945.357.373 lei ROL.
La data întocmirii raportului de expertiză contabilă, inculpatul G avea încasată și nedepusă suma de 475.043.122 lei ROL.
În concluzie, inculpatul Gaî ncasat și nu a depus la trezorerie până la data controlului C-S, suma de 1.420.403.495 lei ROL, iar după această dată a depus suma de 945.357.373 lei ROL, rămânând o diferență de 475.043.122 lei ROL care nu a fost depusă până la întocmirea rechizitoriului.
Reținând această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului G întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art.2151al.1 Cod penal, în formă continuată prev. de art.41 al.2 Cod penal și a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev.de art.74 Cod penal: conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă pentru a repara paguba pricinuită, atitudinea sinceră după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, pedeapsa fiind stabilită în condițiile art.76 Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei, așa cum este definit de art.52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, fiind îndeplinite toate cerințele art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind cel prevăzut de art.82(1) Cod penal.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83(1) Cod penal, cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Întrucât prin Ordonanța de reținere din 1 septembrie 2005 (fila 97 dosar urmărire penală) inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore începând cu ora 14, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea pe timp de 24 de ore.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat că în actul de sesizare al instanței, parchetul a reținut că până la data controlului efectuat de către C-S, inculpatul Gaî ncasat și nu a depus suma de 1.420.403.495 lei ROL, iar după această dată a depus suma de 945.357.373 lei ROL, rămânând o diferență de 475.043.122 lei ROL, care nu a fost depusă până la data întocmirii rechizitoriului.
La data de 10 aprilie 2006, pentru termenul de judecată din 12 aprilie 2006, partea civilă C- a comunicat instanței de fond că se constituie parte civilă cu suma de 232.295 lei RON din care: 223.425 lei RON reprezentând prejudiciu la bugetul general consolidat, 7680 lei RON reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe și 1190 lei RON reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar, constatate în minus într-un proces verbal de inventariere.
La data de 9 mai 2006 partea civilă a depus o nouă adresă de constituire de parte civilă, de această dată pentru suma de 178.295 lei RON, din care: 169.425 lei RON reprezentând prejudiciu la bugetul general consolidat, 7680 lei RON reprezentând contravaloarea mijloacelor fixe și 1190 lei RON contravaloarea obiectelor de inventar.
În ședința publică din 10 mai 2006, s-a pus în vedere părții civile să își detalieze pretențiile civile, la fel prin adresa din 16 iunie 2006, astfel că pentru termenul de judecată din 27 septembrie 2006, partea civilă a comunicat instanței de fond că prejudiciul cauzat de către inculpat este de 178.295 lei RON, fiind structurat astfel: 142.040 lei RON impozite și taxe, 21.384 lei RON dobânzi penalizatoare, 6.001 lei RON penalități de întârziere, 7680 lei RON contravaloarea mijloacelor fixe și 1190 lei RON reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar, trecute pe listele de întârziere din anul 2004 și confirmate de fostul șef de administrație G și care au fost constatate în minus, potrivit procesului verbal de inventariere a mijloacelor fixe și obiectelor de inventar nr. 686 din 10 februarie 2006 întocmit de comisia de inventariere din cadrul C-S; în total 189.295 lei RON.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2006 reprezentantul părții civile a învederat instanței de fond că va depune la dosar listele de inventar și calculul penalităților, defalcat.
La data de 8 noiembrie 2006 cauza a fost dezbătută în fond și după ce cauza a rămas în pronunțare a fost amânată pentru 15 noiembrie 2006, partea civilă a depus o adresă prin care, de această dată, arată că prejudiciul cauzat de către inculpatul G este în sumă totală de 241.136 lei RON și în tabel enumeră felul impozitului, cu suma datorată, dobânzi, penalități și penalități de nedepunere.
Nici de această dată partea civilă nu dovedește prin calcul dobânzile, penalitățile și penalitățile de nedepunere, respectiv cu referire la numărul chitanței, data, contribuabilul, felul încasării, valoare, foaie de vărsământ /plăți/, data, valoare, diferențe, număr de zile întârziere, coeficient de penalitate/ dobânzi etc. astfel ca instanța de fond să poată verifica exactitatea sumelor pretinse.
La punctul 2 din adresă, partea civilă a precizat că din prejudiciul total de 241.136 lei RON a fost achitată suma de 130.572 lei RON, rămânând de recuperat suma de 110.564 lei RON.
Deși în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a încasat și nu a depus suma de 475.043.122 lei RON, pe timpul cercetării judecătorești, partea civilă, prin mai multe adrese, a susținut (de fiecare dată, diferit) cauzarea altor prejudicii; mai mult, se invocă prejudicii ce ar reprezenta, contravaloarea unor obiecte de inventar și mijloace fixe, care, evident, nu au nici o legătură, cu obiectul cauzei.
Pe de altă parte, la data de 14 noiembrie 2006, prin registratura judecătoriei, în timp ce pronunțarea era amânată pentru data de 15 noiembrie 2006, inculpatul a depus Opisul foilor de vărsământ și chitanțelor pentru depunerea sumelor la Trezoreria, la care a anexat un număr de 15 foi de vărsământ și chitanțe.
În această situație instanța de fond a procedat la analiza comparativă a încasărilor și depunerilor efectuate până la data controlului din 19 august 2005, enumerate în anexa 1 raportului de expertiză, a depunerilor efectuate ulterior controlului din anexa 2 raportului de expertiză, cu foile de vărsământ și chitanțele depuse de către inculpat la dosar în data de 14 noiembrie 2006, și s-au reținut următoarele: încasări și depuneri până la data efectuării controlului din 19 august 2005: încasări 2.131.769.660 lei ROL; depuneri 711.369.165 lei ROL; diferență 1.420.400.495 lei ROL și depuneri efectuate ulterior controlului (expertiză filele 95-96 dosar): încasări 1.420.400.495 lei ROL; depuneri 945.357.373 lei ROL; diferență 475.043.122 lei - sumă reținută în rechizitoriu.
În raportul de expertiză contabilă, nu au fost evidențiate mai multe depuneri după cum urmează: foaia de vărsământ TS - din 30 august 2005 în care se consemnează că suma depusă de 200.000.000 lei ROL reprezintă contravaloare recuperare prejudiciu conform act de control nr. 2484 din 19 august 2005, foaie de vărsământ TS - din 23 august 2005, pentru suma de 645.360.000 lei ROL, în care se consemnează același obiect al plății, foaie de vărsământ TS - din 20 februarie 2006 pentru suma de 50.000.000 lei ROL, foaie de vărsământ TS - din 20 februarie 2006 pentru 20.000.000 lei, foaie de vărsământ TS - din 20 februarie 2006 - 30.000.000 lei, chitanță pentru încasări impozite, taxe și contribuții TVA TS 1 - din 3 martie 2006 în sumă de 100.000.000 lei ROL, chitanță pentru încasări impozite, taxe, contribuții - impozit pe profit agenți economici în sumă de 7.360.000 lei ROL, chitanță pentru încasare de impozite, taxe și contribuții TS 1 - - TVA încasat pentru operațiuni interne de 53.000.000 lei ROL și, la fel, chitanța - pentru suma de 100.000.000 lei, total achitat - 1.205.720.000 lei ROL.
Atât din conținutul foilor de vărsământ cât și al chitanțelor, rezultă că sumele respective au fost primite de către Trezoreria de la inculpatul
Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că inculpatul Gar eparat întreaga pagubă pricinuită părții civile C-S, împrejurare reținută de către instanță ca una din circumstanțe atenuante, respingând pretențiile civile ale părții civile.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, inculpatul G și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelurile fiind motivate în fapt și în drept.
Prin decizia penală nr. 14 din 12.02.2007 Tribunalul C-S a respins apelurile formulate de inculpatul G, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și partea civilă C-
Împotriva deciziei penale nr. 14 din 12.02.2007, pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs partea civilă C-S și inculpatul
Prin decizia penală nr. 510/R din 16 mai 2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-S,pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate și nu a efectuat o expertiză de specialitate în vederea determinării întinderii prejudiciului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 14.06.2007,pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș,de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și inculpatul
În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșs -a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât, pe de o parte, probatoriul administrat și care a stat la baza condamnării inculpatului este incomplet în latură civilă, impunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea întinderii prejudiciului; pe de altă parte se arată în apelul parchetului că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite și cu urmările produse.
În apelul părții civile s-a arătat că sentința pronunțată de Judecătoria Caransebeș este nelegală în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei. Se arată de către partea civilă că, deși s-a reținut în sarcina inculpatului G săvârșirea infracțiunii de delapidare, acesta nu a fost obligat la plata prejudiciului nerecuperat.
În consecință, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului G la plata prejudiciului nerecuperat în sumă de 23.397 RON, a dobânzilor legale în sumă de 13.448 RON și a accesoriilor în sumă de 99.611 RON.
În apelul său, inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare întrucât nu și-a însușit nici o sumă de bani și nici nu avea calitatea de gestionar și a solicitat, în principal, achitarea sa. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere conduita anterioară și conduita din timpul judecății.
Prin decizia penală nr. 12/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-au admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ și partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-, împotriva sentinței penale nr. 974/20.11.2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr. 1017/P/2006, care a fost desființată în latură civilă și rejudecând, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S suma de 36.845 RON cu titlu de prejudiciu neacoperit. Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel, referitor la motivele de apel invocate de către inculpatul Gac onstatat că acestea sunt neîntemeiate.
Primul motiv de apel invocat de către inculpatul G, constând în aceea că sentința pronunțată de Judecătoria Caransebeș este nelegală întrucât fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art. 2151Cod penal deoarece inculpatul nu avea calitatea de gestionar și nu s-a făcut dovada că și-a însușit sumele de bani reținute cu titlu de prejudiciu, este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 2151alin. 1 Cod penal constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
Pentru existența infracțiunii de delapidare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: făptuitorul să aibă calitatea de funcționar; făptuitorul să aibă calitatea de gestionar sau administrator; să se fi săvârșit una dintre acțiunile alternative (însușire, folosire, traficare) ce intră în conținutul elementului material din cadrul laturii obiective a acestei infracțiuni, în interesul făptuitorului sau în interesul alte persoane; acțiunile respective să privească bani, valori sau alte bunuri gestionate sau administrate de făptuitor.
Inculpatul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile a doua și a treia dintre cele enumerate.
În ce privește calitatea de gestionar sau administrator cerută de lege pentru existența infracțiunii de delapidare, tribunalul a reținut că inculpatul G, le-a îndeplinit pe ambele.
Astfel, așa cum corect au reținut atât parchetul, cât și instanța de fond, inculpatul era șef al Administrației Financiare, iar, în această calitate, avea atribuția de a urmări colectarea taxelor și impozitelor locale, prin urmare administra această activitate.
Pe de altă parte, în toate declarațiile sale, atât cele din faza de urmărire penală, cât și în cea dată în fața instanței de fond (fila 26 dosar fond), inculpatul a arătat că a folosit chitanțierul nr. ---, în vederea colectării taxelor și impozitelor locale, eliberând chitanțe mai multor societăți de pe raza de competență a Administrației Finanțelor Publice, pe baza sumelor de bani achitate de acestea. Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală (filele 39-64 dosar urmărire penală), și în faza de judecată (filele 35-38, 47-48, 56-58 dosar fond) care arată că au predat inculpatului sume de bani cu titlu de contribuții la bugetul de stat, inculpatul eliberând chitanțe pentru aceste sume.Totodată, în declarația sa (filele 13-15 dosar urmărire penală) inculpatul a arătat că o parte din sumele de bani primite nu au fost depuse întrucât acestuia i s-a reținut o sumă de bani din venituri cu titlu de garanție.
Având în vedere cele mai sus expuse s-a reținut că inculpatul a realizat cu regularitate activități de gestionar de fapt, încasând de la contribuabili sume de bani ce constituiau contribuții la bugetul de stat, în acest sens reținându-i-se din veniturile salariale și garanția prev. de art. 12 din Legea nr. 54/1994.
Referitor la apărarea invocată de inculpat potrivit căreia nu s-ar fi făcut dovada acțiunii de însușire, s-au reținut de către tribunal următoarele.
Faptul însușirii a fost recunoscut chiar de inculpat în declarația sa de la fila 28-29 dosar urmărire penală în care arată că nu a avut suma ce trebuia predată și pe care a încasat-o, pentru că au avut probleme de sănătate atât acesta cât și fiica acestuia, probleme ce au necesitat cheltuieli suplimentare. Aceeași declarație a fost făcută de către inculpat și în nota explicativă dată organului financiar de control, notă ce se află la fila 30 dosar urmărire penală.
De asemenea, însușirea sumelor de bani este demonstrată și prin coroborarea declarațiilor inculpatului amintite anterior cu declarațiile martorilor (filele 39-64 dosar urmărire penală, filele 35-38, 47-48, 56-58 dosar fond) care arată că i-au predat inculpatului sumele de bani aferente contribuțiilor la bugetul de stat pe care trebuiau să le plătească și cu faptul constatării ulterioare a prejudiciului creat prin nedepunerea acestor sume de bani de către inculpat.
Inculpatul și-a schimbat ulterior declarațiile (filele 13-15 dosar urmărire penală) arătând că o mare parte din sumele nedepuse i-au fost sustrase din autoturism, însă aceste declarații ale inculpatului vor fi înlăturate întrucât acesta nu a făcut dovada lor, cu nici un mijloc de probă și întrucât nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
S-a reținut, având în vedere considerentele mai sus expuse, că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, inculpatul, în calitate de șef al Administrației Finanțelor Publice, având atribuții de gestiune și administrare a sumelor reprezentând contribuții la bugetul de stat a încasat anumite sume de bani cu acest titlu,sume pe care nu le-a depus în întregime, însușindu-le în interesul său, fapta acestuia încadrându-se, în drept, în prevederile art. 2151alin. 1 Cod penal care incriminează infracțiunea de delapidare.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, stabilind o pedeapsă într-un cuantum care răspunde scopului preventiv-educativ al pedepsei.
Astfel, prima instanță a ținut seama de faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, aplicând corect circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, de faptul că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul produs, dar și de caracterul continuat al infracțiunii săvârșite, de valoarea relativ mare a prejudiciului inițial constatat (475.043.122 ROL) și de pericolul concret al acesteia dat de împrejurările în care a fost comisă (folosirea de inculpat a calității sale de șef al Administrației Finanțelor Publice pentru a încasa anumite sume de bani și însușirea acestora în scopuri personale).
Având în vedere că prima instanță, la stabilirea pedepsei, a ținut seama atât de cauzele de atenuare, cât și de cele de agravare a pedepsei, tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, neexistând temeiuri nici pentru reducerea și nici pentru mărirea cuantumului acesteia.
Apelul parchetului în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat pentru considerentele expuse la analizarea aceluiași motiv de apel invocat de inculpat.
Apelul parchetului și cel al părții civile au fost apreciate ca întemeiate în ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
S-a reținut că partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S s-a constituit inițial parte civilă în procesul penal (fila 25 dosar fond) cu suma de 178.295 RON, apoi modificându-și constituirea de parte civilă și solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 241.136 RON, cu titlu de prejudiciu (fila 70 dosar fond).
Această ultimă constituire de parte civilă a fost menținută cu ocazia primei judecăți în apel (fila 14 dosar de apel nr-), iar cu ocazia rejudecării apelului, rejudecare ce formează obiectul dosarului de față, partea civilă a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 23.397 RON cu titlu de prejudiciu nerecuperat, a sumei de 13.448 RON cu titlu de dobânzi legale și a sumei de 99.611 RON cu titlu de accesorii.
În rejudecarea apelului s-au efectuat două expertize de specialitate.
Expertiza efectuată de expert (fila 61 dosar) a concluzionat că prin faptele inculpatului G nu s-a produs nici un prejudiciu în dauna părții civile.
S-a dispus efectuarea unui supliment la această expertiză, pentru ca expertul să răspundă în concret la obiectivele fixate de instanță, însă aceasta nu s-a mai putut efectua întrucât conform Hotărârii nr. 2/13.10.2008 a Comisiei de Disciplină din cadrul s-a dispus, ca sancțiune, suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de către expertul pe o perioadă de 6 luni.
În aceste condiții s-a dispus efectuarea unei contraexpertize. Aceasta a fost efectuată de expert (filele 95 - 118 dosar apel) concluzionându-se că prejudiciul rămas nerecuperat și care se cuvine părții civile este de 23.397 RON, la care se adaugă dobânda legală în sumă de 13.448 RON.
Tribunalul a avut în vedere la soluționarea cauzei această ultimă expertiză urmând fi înlăturată expertiza efectuată de către expertul întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert - (filele 87 - 96 dosar urmărire penală) prin care s-a stabilit că, prin acțiunea sa, inculpatul a produs un prejudiciu de 47.504 RON. De asemenea, inculpatul în declarațiile sale a arătat că nu a depus o parte din sumele încasate, iar martorii audiați au arătat că au achitat inculpatului anumite sume de bani cu titlu de contribuții la bugetul de stat.
Toate aceste dovezi conduc la concluzia că, prin fapta sa, inculpatul produs o pagubă în patrimoniul părții civile, diferența dintre suma reținută cu titlu de prejudiciu prin expertiza efectuată în faza de urmărire penală și cea reținută cu același titlu prin expertiza efectuată de expert în rejudecarea apelului rezultând din faptul achitării de către inculpat a unei părți din prejudiciu.
Inculpatul a încercat să dovedească achitarea integrală a prejudiciului invocând două foi de vărsământ (filele 144 - 145 dosar rejudecare apel) în sumă totală de 18.500 RON și raportul de audit intern de la filele 120-128 dosar rejudecare apel.
S-a reținut însă că cele două foi de vărsământ nu au număr și nici ștampile lizibile care să ateste autenticitatea lor. De asemenea, acestea atestă plata unor accize de către inculpat pentru nespecificând că aceste plăți reprezintă parte prejudiciului produs. În aceste condiții, cele două foi de vărsământ nu se pot constitui în probe care să facă dovada diminuării prejudiciului cu sumele înscrise în acestea.
În ce privește raportul de audit intern invocat de inculpat s-a reținut că, la punctul "2.3 Încasarea prejudiciului" din acest raport (fila 125 dosar rejudecare apel) se arată că inculpatul a produs părții civile un prejudiciu de 95.123 lei, așadar un prejudiciu în cuantum mai mare decât cel constatat prin ultima expertiză efectuată în cauză.
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a constatat că părții civile i se cuvine plata unui prejudiciu nerecuperat în sumă de 23.397 lei, la care se adaugă dobânzile legale în sumă de 13.448 lei, conform constatărilor expertului.
În ce privește accesoriile solicitate de partea civilă s-a reținut că această solicitare este neîntemeiată.
S-a constatat că aceste accesorii au fost calculate de partea civilă în temeiul dispozițiilor nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În art. 1 al Cap. I din acest act normativ se specifică faptul că domeniul de aplicare al acestei ordonanțe privește administrarea impozitelor și taxelor și se aplică raporturilor juridice de drept fiscal.
Conform art. 15 din același act normativ, raporturile juridice de drept fiscal au ca subiecte, pe de o parte contribuabilii ( persoane fizice sau persoane juridice) sau alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport și pe de altă parte organele fiscale.
Din coroborarea dispozițiilor textelor de lege mai sus citate rezultă că accesoriile pretinse de partea civilă se aplică în relațiile dintre organele fiscale și contribuabili, dar nu și în raporturile dintre organul fiscal și proprii săi angajați, cum este cazul în speța de față.
Împotriva deciziei penale nr. 12/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 15.06.2007 au declarat recurs în termenul legal partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S (la data de 20.02.2009) și inculpatul G (la data de 23.02.2009), înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 11.03.2009.
În motivarea recursului, partea civilă a depus la dosar prin registratură la data de 31.03.2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510alin. 2.proc.pen. un memoriu, prin care a solicitat desființarea în parte a deciziei atacate ca fiind netemeinică și obligarea inculpatului la plata accesoriilor aferente debitului reprezentând prejudiciul stabilit în sarcina sa în sumă de 99.611 lei calculate până la data de 28.01.2009 (filele 12-13).
Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către apărătorul ales, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este inadmisibil iar recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În privința recursului părții civile privind cuantumul despăgubirilor, Curtea observă că nivelul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri nu poate fi modificat în condițiile în care va fi menținută soluția dată acțiunii penale, cererea de modificare a cuantumului despăgubirilor neîncadrându-se în motivele de recurs expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.proc.pen.
Ca atare, în baza art. 38515pct. 1 lit. a proc.pen. va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva deciziei penale nr. 12/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 15.06.2007.
Referitor la recursul inculpatului, din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta a săvârșit infracțiunea de delapidare în formă continuată reținută în sarcina sa. Probele administrate converg spre vinovăția inculpatului. Acesta a încasat de la diverși contribuabili, în virtutea atribuțiilor de serviciu, contravaloarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, însă nu a depus la trezorerie toate sumele colectate, însușindu-și parte din banii nedepuși și folosindu-i în interes personal.
Potrivit art. 2151alin. 1.pen. infracțiunea de delapidare constă în însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Nu există vreun dubiu în privința calității de funcționar a inculpatului și a calității sale de gestionar al sumelor încasate cu titlu de impozite și taxe datorate bugetului de stat.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi folosit diferența nedepusă în scop personal, încercând să ducă organele judiciare pe piste false. Inițial a susținut că o parte din bani i-a dispărut din geantă și că banii i-a ținut acasă în geantă, fiind în concediu medical (fila 16 verso dosar de urmărire penală). Ulterior, a afirmat că că diferența nedepusă i-a fost sustrasă din autoturismul propriu (filele 11 verso, 13 verso dosar de urmărire penală), aspect neconfirmat nici măcar de vreo sesizare în acest sens.
O altă susținere a inculpatului a fost în sensul că ar fi eliberat chitanțe fără să încaseze încă banii, împrejurare greu de închipuit având în vedere riscul implicat de o asemenea operațiune și sumele mari ce trebuiau colectate.
Inculpatul a mai susținut că el nu și-a însușit banii încasați, ci doar a întârziat în depunerea lor datorită volumului mare al activității desfășurate. Nici această susținere nu poate fi primită, deoarece chitanțele pentru încasarea impozitelor și taxelor au fost eliberate în perioada 27 septembrie 2004 - 14 iunie 2005 pentru o sumă totală de 2.131.722.660 lei vechi, în timp ce până la data controlului (19.08.2005) era depusă suma de 526.369.165 lei vechi iar o parte din prejudiciu nu a fost recuperată nici până în prezent (până la data efectuării expertizei contabile în faza de apel - 04.12.2008 a fost depusă suma de 1.371.430.200 lei vechi, suma netă de recuperat fiind în prezent de 23.397 lei la care se adaugă dobânda legală de 13.448 lei - fila 99 dosar nr- din 14.06.2007 al Tribunalului C-S).
Curtea nu poate primi susținerea apărătorului inculpatului recurent potrivit căreia ar fi fost normal ca dacă sunt două expertize contrare să se facă o nouă expertiză, iar pentru aceasta să se dispună casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. Art. 125.proc.pen. prevede că fectuarea unei noi expertize are loc dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză. Or, instanța de apel nu avut îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor ultimului raportului de expertiză (efectuat ca urmare a imposibilității de a se suplimenta primul raport, datorită suspendării dreptului expertului de exercitare a profesiei), astfel că nu se impunea fectuarea unei noi expertize.
Instanța de recurs apreciază că este lipsită de relevanță în cauză susținerea apărătorului inculpatului conform căreia alte persoane aflate în aceeași situație au fost sancționați doar economic, fiind obligați la plata de penalități. Răspunderea penală, civilă sau materială se angajează în funcție de particularitățile fiecărei situații în parte, iar în prezenta cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii inculpatului, penală și civilă.
În privința sancțiunii, Curtea remarcă faptul că prima instanță a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, sub cuantumul minim prevăzut de lege (1 an - art. 2151alin. 1.pen.), cu reținerea unor circumstanțe atenuante în condițiile în care, pe de o parte, infracțiunea a fost comisă în formă continuată, iar, pe de altă parte, inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei (nu are antecedente penale), a depus stăruință pentru repararea pagubei și a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că prima instanță a omis să aplice și pedepsele accesorii. Însă, conform art. 3858alin. 1.proc.pen. instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs. Cum doar inculpatul a declarat recurs pe latură penală, instanța de recurs nu va putea înlătura nelegalitatea amintită.
În privința laturii civile, Curtea observă că nivelul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri nu poate fi modificat în condițiile în care va fi menținută soluția dată acțiunii penale, cererea de modificare a cuantumului despăgubirilor neîncadrându-se în motivele de recurs expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.proc.pen.
Contrar susținerilor celui de-al doilea apărător al inculpatului, conform cărora nu s-au luat în considerare două foi de vărsământ care ar fi influențat latura civilă și astfel s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare în latura civilă, Curtea constată că cele două foi de vărsământ au făcut obiectul analizei instanței de apel, aceasta motivând de ce nu le-a avut în vedere la soluționarea acțiunii civile, așa încât nu este incident motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen. care prevede că o hotărâre este supusă casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Instanța de recurs mai remarcă faptul că nu poate soluționa cererea expertului de a se dispune obligarea părții civile la plata diferenței de onorariu, întrucât acest aspect poate face obiectul unei cereri de înlăturare a unor omisiuni vădite de către instanța de apel, în baza art. 195, 196.proc.pen.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3.pr.pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 12/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 15.06.2007.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. fiecare din cei doi recurenți va fi obligat la plata a câte 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. a pr. pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva deciziei penale nr. 12/A/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 15.06.2007.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul recurent și partea civilă recurentă la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red /11.06.2009
Dact 2.ex./12.06.2009
Prima inst. - Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst. Apel - Tribunalul C- - jud.
- jud.
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Constantin Costea
