Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(489/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.590/
Ședința publică de la data de 21 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea- - -
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 805 din data de 10 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr. 94/A din data de 06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspund: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, intimații părți vătămate: și, lipsă fiind:, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, după ce a luat legătura cu acesta, solicită admiterea recursului, în baza art.385/15 pct. 2 lit. d, cu referire la art.385.9pct. l4 cod procedură penală, casarea hotărârilor recurate și în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate, spre minimul special prevăzut de lege, pe care o consideră mult prea severă în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele personale ale acestuia.
Astfel, inculpatul pe care îl asistă, se află la primul conflict cu legea penală, prejudiciul a fost recuperat integral, iar, de fapt, acele convenții civile pe care le încheiase cu părțile vătămate, nu au fost făcute cu intenția de a prejudicia în mod direct.
Având pe rând cuvântul, intimații părți vătămate, arată că și-a retras plângerea, iar arată că nu are pretenții bănești și solicită numai ca inculpatul să execute pedeapsa.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat. Apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în mod judicios a fost individualizată pedeapsa aplicată acestuia, îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, cu respectarea criteriilor art.72 cod penal și 52 cod penal, avându-se în vedere atitudinea procesuală a inculpatului și împrejurarea că după ce a fost depistat a încercat acoperirea prejudiciului, însă, nu se impune redozarea pedepsei în raport de forma continuată de săvârșire a infracțiunii, modalitatea premeditată în care a acționat, precum și starea de recidivă postexecutorie. Față de cele susținute, apreciază că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită de instanța de fond, este aptă să-și atingă scopul.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că nu a avut intenția să înșele, se consideră vinovat că nu a ținut legătura cu părțile vătămate, regretă cele întâmplate, a acoperit prejudiciul și solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 805/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2 B în dosarul penal nr- s-a respins cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, ca neîntemeiată.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data 14.05.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A luat act că părțile vătămate, G, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B la data de 04.07.2008 în dosarul nr. 3659/P/2008, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2008 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv în cauză, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 215 alin. l, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. l lit. b Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în perioada februarie-martie 2008, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare un număr de 7 părți vătămate, încasând de la acestea diverse sume de bani, promițându-le încheierea unor contracte de muncă în străinătate, deși nu avea calitatea necesară potrivit legii pentru a putea intermedia încheierea unor astfel de contracte de muncă în străinătate.
În cursul lunii martie 2008, după consultarea anunțurilor apărute în ziarele de mică publicitate cu scopul de a-și găsi un loc de muncă în străinătate, partea vătămată a luat legătura telefonic cu inculpatul și a stabilit cu acesta o întâlnire în zona Liceului I. Partea vătămată a mers la această întâlnire doar cu tatăl său, martorul, iar după ce s-au întâlnit cu inculpatul s-au deplasat la restaurantul unde acesta din urmă le-a spus că le poate facilita, intermedia, angajarea în muncă pentru toți membrii familiei, mai precis și pentru mama sa, tatăl său, martorul precum și pentru numita. Inculpatul, tot cu această ocazie, le-a solicitat, pentru fiecare persoană, suma de câte 200 euro, și întrucât nu dispunea de această sumă de bani, el și tatăl său s-au întors la domiciliu, urmând a se întâlni cu inculpatul ulterior.
După ce au procurat suma totală cu 800 euro, s-au întâlnit cu inculpatul la același restaurant, iar cu această ocazie s-a încheiat o singură convenție de mână, între partea vătămată și inculpatul. În înscrisul intitulat "Convenție civilă" (fila 30 ) redactat de către inculpat s-a menționat faptul că acesta a primit de la partea vătămată suma de 800 de Euro, din care s-au plătit biletele de călătorie la autocar pe ruta B - în cuantum de 340 de Euro, diferența fiind necesară la cheltuielile contractuale, convenție pe care a lăsat-o în posesia părții vătămate. În cuprinsul aceleiași convenții s-a mai menționat faptul că în ziua de miercuri se vor semna contractele de muncă la consulatul Spaniei, iar în ziua de sâmbătă, 05.03.3008, ora 06.30, va fi plecarea în Spania. Cu ocazia înmânării acestui înscris, inculpatul i-a predat și o copie de pe pașaportul său seria -.
În aceeași zi inculpatul i-a însoțit pe cei doi la sediul Agenției de turism "", situată pe Calea, nr. 314, sector 2, unde a plătit din banii primiți 2 bilete de călătorie cu autocarul pentru partea vătămată și pentru tatăl său, martorul, în valoare de 632 lei, diferența fiind păstrată de către inculpat pentru achitarea cheltuielilor de traducere a contractelor de muncă și pentru alte formalități. Totodată, inculpatul le-a adus la cunoștință faptul că trebuie să se deplaseze la Consulatul Spaniei, la o dată ulterioară, în vederea semnării contractului de muncă.
La data stabilită - 12.03.2008, s-au prezentat la Consulatul Spaniei, l-au așteptat pe inculpat până în jurul orei 12.00, iar întrucât acesta nu s-a prezentat au luat legătura cu lucrătorii de la ambasadă de la care au aflat că inculpatul s-ar afla în cercetări pentru anumite fapte. Deși au încercat să îl contacteze telefonic pe inculpat, acesta nu le- răspuns la telefon.
De asemenea, această parte vătămată a precizat faptul că activitatea inculpatului i s-a părut legală având în vedere actele care le-au fost prezentate și care urmau să fie încheiate, respectiv contractele de muncă.
Declarațiile și susținerile părții vătămate, astfel cum au fost arătate anterior, sunt confirmate de depozițiile martorului, care a mai declarat faptul că inculpatul le-a câștigat încrederea spunându-le că deține o firmă în Spania care dorește să angajeze cetățeni români care să muncească în Spania.
Instanța a reținut faptul că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că inculpatul deține o firmă și că prin intermediul acesteia poate să le faciliteze plecarea în Spania pentru încheierea unui contract de muncă. În cursul cercetării judecătorești, aceasta a revenit asupra acestor declarații, arătând faptul că inculpatul i-a spus că este doar un intermediar nu și faptul că ar avea vreo firmă de recrutare de forță de muncă.
Instanța a avut în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la termenul din data de 14.10.2008 s-a scurs un interval de timp ce poate afecta acuratețea declarațiilor acesteia. Dat fiind faptul că declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt cele mai apropiate de data săvârșirii faptei de către inculpat precum și faptul că acestea din urmă sunt susținute și de depozițiile martorului, instanța urmează să rețină declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale sub acest aspect, și anume cele în sensul că inculpatul i-a spus că deține o firmă în Spania prin intermediul căreia poate să îi faciliteze plecarea în Spania.
Instanța a mai reținut faptul că discrepanțele existente între declarațiile părții vătămate cu privire la numele restaurantului în care s-a întâlnit cu inculpatul (în cursul urmăririi penale declarând că se numește iar în cursul cercetării judecătorești că se numește ) se pot datora intervalului de timp scurs între declarații.
Atât părții vătămate, cât și martorului le-au fost prezentate planșe fotografice pentru indicarea celui care a indus-o în eroare pe partea vătămată, ocazie cu care aceștia l-au recunoscut pe inculpatul.
2. Din declarațiile părții vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești rezultat faptul că, după ce consultat un ziar de mică publicitate cu scopul de a-și găsi un loc de muncă în străinătate, respectiv "Anunțul de la la Z", în luna februarie a anului 2008, a luat legătura telefonic cu inculpatul, ocazie cu care acesta i- adus la cunoștință faptul că îi poate facilita angajarea în muncă în Spania. În acest sens, în ziua de 27.02.2008, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul "", iar întrucât inițial a fost reticent, inculpatul, i-a prezentat un document redactat în limba spaniolă, despre care
i-a spus că atestă faptul că are domiciliul în Spania și, pentru a-i confirma că este vorba despre el în cuprinsul actului prezentat, i-a mai înfățișat pașaportul turistic în care apărea poza sa, eliberat pe numele de.
Inculpatul i-a cerut părții vătămate să îl însoțească la sediul Agenției de turism "", situată pe Calea, nr. 314, sector 2, unde aceasta și-a procurat un bilet de călătorie B - pentru suma de 309 lei, achitată de către partea vătămată.
Revenind la restaurantul, inculpatul i-a înmânat părții vătămate o copie de pe pașaportul său, pe spatele căreia a scris o convenție civilă în cuprinsul căreia se menționa că inculpatul a primit suma de 200 euro, din care s-a plătit contravaloarea biletului de călătorie în Spania, în cuantum de 85 euro, precum și faptul că plecarea spre Spania este fixată pentru data de 15.03.2008. De asemenea, inculpatul i-a predat părții vătămate și o copie de pe un act redactat în limba spaniolă.
Inculpatul i-a spus părții vătămate să se întâlnească cu el în ziua de 12.03.2008, la ora 15.00, la sediul Ambasadei Spaniei, pentru a semna contractul individual de muncă, urmând ca plecarea în Spania să aibă loc în data de 15.03.2008.
La data stabilită, inculpatul nu s-a prezentat la ambasadă iar partea vătămată a încercat să-l contactez telefonic, însă inculpatul avea telefonul închis. Ulterior, partea vătămată și-a recuperat integral suma pe care i-a dat-o acestuia, aceasta arătând și faptul că din discuțiile purtate cu acesta dedus faptul că activitatea pe care o desfășoară este una "oficială" întrucât încheierea documentației urma a fi făcută la ambasada Spaniei.
Partea vătămată a mai arătat faptul că nu intenționa să meargă să lucreze "la negru" ci își dorea să lucreze legal. De asemenea, aceasta a acceptat ca după angajarea sa în muncă, pentru primele două luni, să îi plătească inculpatului câte 100 euro lunar.
Instanța a reținut faptul că, în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că inculpatul deține o firmă în Spania la care îl poate angaja pe durata unui an, firma sa având un contract cu autoritățile spaniole. În cursul cercetării judecătorești, aceasta a revenit asupra acestor declarații, arătând că inculpatul nu i-a adus la cunoștință faptul că ar avea vreo firmă de recrutare forței de muncă.
Instanța a avut în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la termenul din data de 14.10.2008 s-a scurs un interval de timp ce poate afecta acuratețea declarațiilor acesteia. Dat fiind faptul că declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt cele mai apropiate de data săvârșirii faptei de către inculpat, instanța urmează să rețină declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale sub acest aspect, și anume cele în sensul că inculpatul i-a spus că deține o firmă în Spania la care îl poate angaja.
Instanța a mai reținut faptul că discrepanțele existente între declarațiile părții vătămate cu privire la numele restaurantului în care s-a întâlnit cu inculpatul (în cursul urmăririi penale declarând că se numește iar în cursul cercetării judecătorești că se numește, acesta fiind situat pe Bd. -) se pot datora intervalului de timp scurs între declarații.
Părții vătămate i-au fost prezentate planșe fotografice pentru recunoașterea celui care 1-a indus în eroare, aceasta indicându-1 pe inculpatul.
3. Din declarațiile părții vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței ( 48- 50,. 51 p și 115 dosar instanță) rezultă faptul că, la data de 28.02.2008, a citit un anunț publicat în ziarul Anunțul prin care o persoană oferea locuri de muncă în Spania. la numărul de telefon menționat în cuprinsul anunțului și anume -, i-a răspuns o persoană de sex masculin cu numele de "" care i-a spus că îl va angaja la o firmă de construcții din Spania - oferindu-i un salariu de 7 euro/2de gresie sau faianță realizat. După angajarea sa în Spania, partea vătămată urma să îi plătească intermediarului suma de 100 de euro/lună, în primele 3 luni pentru intermedierea contractului.
Partea vătămată a mai declarat că s-a întâlnit cu persoana pe nume, identificată ulterior ca fiind inculpatul, la restaurantul "", unde, după ce i-au fost prezentate condițiile contractului, i s-a spus că trebuie să își cumpere un bilet de autocar B - pentru data de 15.03.2008.
La data de 01.03.2008 partea vătămată s-a reîntâlnit cu inculpatul în fața Agenției de turism "" din Șos. - - de unde a cumpărat biletul de transport pentru data de 15.03.2008. Deplasându-se apoi la restaurantul "", inculpatul a redactat o convenție civilă care atestă faptul că a primit de la partea vătămată suma de 390 lei, astfel cum rezultă și din înscrisul aflat la fila 57, bani despre care inculpatul a pretins că i-ar fi necesari pentru traducerea contractului de muncă din limba spaniolă în limba română ( 47 ). De asemenea, cu aceeași ocazie, inculpatul i-a remis părții vătămate o copie de pe un document redactat în limba spaniolă, pe spatele căreia acesta a scris convenția civilă de la fila 57 precum și o copie de pe pașaportul său.
Partea vătămată a mai declarat faptul că inculpatul i-a spus că semnarea contractului de muncă va avea loc în momentul în care actul va sosi din Spania la Ambasada Spaniei în România, respectiv la data de 15.03.2008. Inculpatul a stabilit cu partea vătămată ca la data de 12.03.2008 ora 15.00să se întâlnească în pentru a merge împreună la sediul acestei instituții în vederea semnării contractului.
La data de 11.03.2008 partea vătămată l-a sunat pe inculpat la numărul de telefon menționat în cuprinsul anunțului, acesta confirmându-i întâlnirea pentru data de 12.03.2008.
La această dată, în jurul orelor 15.00, partea vătămată s-a deplasat în unde l-a așteptat pe inculpat aproximativ 1 oră, după care, văzând că acesta nu a mai venit, a încercat să îl contacteze telefonic, însă inculpatul nu i-a mai răspuns la telefon.
În aceiași zi partea vătămată s-a deplasat la agenția de turism de unde cumpărase biletul de călătorie, deoarece și-a dat seama că fusese înșelat, loc în care s-a întâlnit cu alte două persoane ce se aflau în aceiași situație.
Părții vătămate i-au fost prezentate planșe fotografice pentru recunoașterea celui care 1-a indus în eroare, aceasta indicându-l pe inculpatul ( 51 ).
4. Din declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale ( 59-61 ) rezultă faptul că în luna martie 2008, intenționând să plece în Spania cu scopul de a munci ca și bucătar, a găsit în ziarul "Anunțul " din data de 03.03.2008 un anunț prin care se ofereau locuri de muncă cu contract în Spania.
la numărul de telefon indicat - i-a răspuns un individ pe nume "", care i-a spus că este angajat la o firmă din Spania care angajează muncitori în mai multe domenii și îi poate oferi un contract de muncă pe durata unui an, ca bucătar la un restaurant ( sau del ) din, având în acest sens un acord încheiat cu autoritățile spaniole. De asemenea, acea persoană, identificată ca fiind inculpatul, i-a spus părții vătămate că în momentul în care va veni contractul prin consulat, acesta va fi verificat de către ofițerul de la emigrări. Fiind mulțumit de cele comunicate telefonic de către inculpat, aceștia au stabilit să se întâlnească în data de 05.03.3008, la ora 11.30, în fața liceului I.
La data stabilită, după ce s-au întâlnit, partea vătămată și inculpatul s-au deplasat la restaurantul "" unde i-a comunicat că îl va în primă fază suma de 200 de euro, din care 85 de euro biletul de transport B -, iar 115 euro traducerea contractului de muncă din limba spaniolă în limba română. În acest sens, inculpatul a redactat o convenție civilă pe care a și semnat-o în care se menționa faptul că a primit de la partea vătămată suma de 200 euro reprezentând contravaloarea biletului de autocar, restul fiind destinați traducerii contractului, precum și faptul că data plecării în Spania era 15.03.2008, ora 06.30, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 68 De asemenea, inculpatul i-a predat acesteia și o copie de pe pașaportul emis pe numele său.
Partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul la sediul Agenției de turism "", situată pe șos. - -, unde i-a înmânat acestuia suma de 740 lei, din care inculpatul i-a cumpărat un bilet de transport B - pentru suma de 316 lei, iar restul de 424 lei i-a oprit pentru traducerea contractului, cei doi stabilind să se întâlnească la data de 12.03.2008, în jurul orelor 15.00, la sediul Consulatului Spaniei situat pe str. -, pentru a semna contractul de muncă.
La data stabilită, în jurul orelor 12.00, partea vătămată s-a deplasat la Consulatul Spaniei, unde a întrebat dacă a sosit un contract de muncă pe numele său, acolo spunându-i-se că nu există un astfel de contract. Pentru a vedea ce s-a întâmplat, partea vătămată l-a sunat pe inculpat pe numărul de telefon din anunț, dar acesta avea telefonul închis. După ce a verificat încă odată în ziarul Anunțul dacă mai apare anunțul, partea vătămată a constatat că acesta nu mai figura, dar fusese publicat un alt anunț prin care se căutau muncitori în construcții. la numărul de telefon din acest nou anunț i-a răspuns tot inculpatul care, deși i-a spus că va veni la Consulat la ora 15.00, însă nu s-a prezentat la întâlnire.
Pentru a-și recupera banii cheltuiți pentru achiziționarea biletelor de transport, partea vătămată a mers în data de 13.05.2008 la sediul Agenției de turism "", ocazie cu care s-a întâlnit cu mai multe persoane care se aflau în aceeași situație.
Părții vătămate i-au fost prezentate planșe fotografice pentru recunoașterea celui care i-a promis un loc de muncă în Spania, aceasta indicându-l pe inculpatul ( 63,. 64- 65 ).
5. Din declarațiile părții vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești ( 70,. 71, 89 dos. instanță) rezultă faptul că, în cursul lunii martie 2008, prin intermediul unui nepot, aceasta a luat legătura cu inculpatul despre care aflase că îi poate facilita angajarea în construcții în Spania.
Astfel, la data de 11.03.2008, în urma unui anunț prin care se ofereau locuri de muncă cu contract de muncă în Spania publicat în ziarul Anunțul, prin nepotul său a luat legătura cu o persoană de sex masculin, identificată ulterior în persoana inculpatului, care i-a cerut să se întâlnească în fața Agenției de turism "" situat pe șos. - -, partea vătămată urmând a avea asupra sa suma de 200 euro pentru plata biletului de transport și a comisionului pentru întocmirea actelor. Partea vătămată a mai susținut că inculpatul i-a a dus la cunoștință faptul că ar cunoaște niște angajatori din Spania și că ar urma să lucreze cu contract de muncă la aceștia, iar în schimbul serviciilor sale partea vătămată urma să îi plătească suma de 200 euro. De asemenea, s-a stabilit că plecarea la muncă avea să aibă loc chiar a doua zi. Cu toate acestea, inculpatul i-a spus părții vătămate că nu mai poate încheia contractul de muncă în ziua întâlnirii deoarece termenul este foarte scurt. Aceasta a mai arătat că a fost de acord ca după angajarea sa în muncă, în primele două luni să îi plătească inculpatului câte 100 euro lunar.
Partea vătămată a mers cu inculpatul la agenția de turism "" de unde și-a cumpărat biletul de transport B -, după care s-au deplasat la restaurantul "" pentru a consemna înțelegerea dintre cei doi. Astfel, inculpatul a întocmit o convenție civilă care stipula că a primit suma de 200 euro, reprezentând prețul biletului de transport și cheltuielile pentru întocmirea actelor, înscris ce nu a fost depus la dosarul cauzei, partea vătămată declarând că a rătăcit convenția respectivă.
Partea vătămată a arătat că din cei 200 euro a fost achiziționat biletul de transport în cuantum de 85 euro iar diferența de 115 euro a rămas la inculpat precum și faptul că inculpatul i-a prezentat pașaportul său și un înscris în limba spaniolă. Astfel, această parte vătămată a apreciat că activitatea inculpatului este una oficială, împrejurare pe care a dedus-o din faptul că a cumpărat biletul de transport către Spania. Totodată, cu aceeași ocazie cei doi au stabilit să se întâlnească în autogara, la data de 15.03.2008.
La data de 12.03.2008, nepotul său a verificat la Ambasada Spaniei dacă există vreun contract de muncă pe numele său și a constatat că un astfel de contract nu există. Partea vătămată a încercat să ia legătura telefonic cu inculpatul, dar constatat că telefonul acestuia era închis.
Părții vătămate i-au fost prezentate planșe fotografice pentru indicarea celui ce 1-a indus în eroare, acesta recunoscându-1 pe inculpatul ( 73,. 74- 75 ).
6 și 7. Din declarațiile părții vătămate G date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești ( 78-79, 91 dos. instanță) confirmate de declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale (. 85-86 p) rezultă faptul că, la data de 18.02.2008, în urma unui anunț publicat în ziarul "Anunțul " de către o persoană care oferea locuri de muncă în Spania, partea vătămată Gas unat la numărul de telefon -. Persoana care a răspuns, identificată ulterior ca fiind inculpatul, i-a comunicat faptul că le poate oferi un loc de muncă în domeniul agricol, precum și cazare în Spania, pentru 100 euro, atât lui cât și soției sale, partea vătămată. Inculpatul le-a mai comunicat faptul că, pentru intermediere, vor trebui să îi plătească suma de 200 de euro pe lună în primele 2 luni de muncă.
Instanța a reținut faptul că partea vătămată Gad eclarat în cursul cercetării judecătorești faptul că s-a întâlnit cu inculpatul în zona iar soția sa s- întâlnit personal cu inculpatul în zona. În cursul urmăririi penale această parte vătămată a declarat faptul că, în aceiași zi în care a purtat discuția telefonică, aceasta împreună cu soția sa, partea vătămată, s-au întâlnit cu inculpatul, care i-a condus la sediul Agenției de turism "".
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2.proc.pen. aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. În acest sens, instanța are în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la termenul din data de 14.10.2008 s-a scurs un interval de timp ce poate afecta acuratețea declarațiilor acesteia. Dat fiind faptul că declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt cele mai apropiate de data săvârșirii faptei de către inculpat precum și faptul că acestea din urmă sunt susținute și de declarațiile părții vătămate, instanța urmează să rețină declarațiile părții vătămate G date în cursul urmăririi penale sub acest aspect, și anume cele în sensul că, în aceiași zi în care a purtat discuția telefonică, aceasta, împreună cu soția sa, partea vătămată, s-au întâlnit cu inculpatul, care i-a condus la sediul Agenției de turism "".
Părțile vătămate G și au declarat, de asemenea, faptul că, la sediul Agenției de turism, aceștia și-au cumpărat bilete de transport B - pentru data de 15.03.2008. Apoi, împreună cu inculpatul, s-au deplasat la restaurantul "", unde părțile vătămate i-au plătit suma de 130 euro reprezentând contravaloarea actelor necesare pentru încheierea contractului de muncă. Cu această ocazie, inculpatul le- prezentat pașaportul său după care a redactat o convenție în care se specifica faptul că a primit de la acestea suma de 300 euro, din care 130 euro pentru întocmirea actelor, iar 170 euro pentru biletele de transport ( 23 p). De asemenea, cei trei au stabilit ca pe data de 12.03.2008 să se întâlnească la Ambasada Spaniei, unde urmau să se încheie contractele de muncă.
Partea vătămată Gad eclarat faptul că a considerat că inculpatul este o persoană serioasă având în vedere actele pe care acesta i le-a prezentat cu ocazia întâlnirii lor precum și faptul că atât aceasta, cât și soția sa au fost de acord să îi plătească inculpatului, după angajarea lor, câte 200 euro în primele două luni.
La data stabilită, respectiv 12.03.2008, cele două părți vătămate s-au deplasat la Ambasada Spaniei unde au aflat că inculpatul "este urmărit".
Părților vătămate G și le-au fost prezentate planșe fotografice pentru recunoașterea persoanei care le-a oferit locuri de muncă în Spania, acestea indicându-1 pe inculpatul ( 81,. 82-83,. 88-89,. 90-92 ).
Declarațiile părților vătămate, G și sunt confirmate de raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 24.06.2008 ( 110-117 ), prin care s-a stabilit că scrisul și semnăturile de pe aversul celor 6 convenții civile depuse la dosar au fost executate de către inculpatul.
De asemenea, din procesul-verbal de la filele 97-99 rezultă faptul că organele de poliție au verificat cuprinsul ziarului Anunțul din data de 12.05.2008, ocazie cu care au constatat că la rubrica "locuri de muncă", la poziția 71, se afla anunțul " Spania, șoferi, constructori, menajere, mecanici auto și frizeri cu contract, telefon 0732 398. 342" ( 100)
numărul de telefon respectiv, organelor de poliție le-a răspuns o persoană de sex masculin, care a comunicat că anunțul este valabil, dar întrucât momentan nu se află în B, a solicitat să se revină cu un alt telefon. La data de 13.05.2008, în jurul orelor 13.30, sunând din nou la același număr de telefon, lucrătorul de poliție s-a prezentat ca fiind o persoană din localitatea C, interesată de un loc de muncă în Spania.
i-a cerut lucrătorului de poliție să vină în B, pentru a se întâlni. La data de 14.05.2008, lucrătorul de poliție a revenit cu un telefon, stabilind o întâlnire cu cel ce oferea locuri de muncă în Spania, în zona de. La locul respectiv, individul a fost legitimat ca fiind inculpatul.
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale ( 136-140,. 141-144,. 145-148,. 149,. 159 ) cât și în faza de cercetare judecătorească ( 87 dosar fond) inculpatul a declarat că nu a avut intenția de a induce în eroare părțile vătămate.
Astfel, inculpatul a declarat faptul că, în perioada anilor 2004 - 2008, locuit în Spania, iar cu această ocazie a cunoscut o serie întreagă de angajatori care i-au propus să colaboreze în vederea angajării de forță de muncă din România. În acest sens, inculpatul a arătat că a facilitat angajarea în Spania a unui număr de aproximativ 300 persoane.
Acesta a mai arătat faptul că angajarea acestor persoane s- făcut într-un "sistem neoficial", mai precis muncitorii români îl însoțeau în Spania sau se deplasau singuri iar în această țară urmau să fie angajați în muncă. De asemenea, a precizat faptul că nu a fost angajat și nici nu a încheiat vreo convenție sau contract cu vreun angajator din Spania.
Inculpatul a mai declarat faptul că, până anul acesta, nu a fost necesară prezența muncitorilor români la Ambasada Spaniei în vederea îndepliniri vreunei formalități, iar că persoane îl contactau în urma unor anunțuri date în acest sens de către acesta în ziarele de mică publicitate. Ca urmare a acestor anunțuri, a fost contactat și de către părțile vătămate din cauză, însă după ce a luat legătura cu acestea, angajatorul din Spania i- comunicat faptul că, din cauza unor probleme de ordin legal cu autoritățile din Spania nu mai poate angaja părțile vătămate.
A precizat și faptul că, în vederea angajării părților vătămate, angajatorul din Spania i-a adus la cunoștință faptul că "pe cale neoficială" contractele de muncă ale părților vătămate urmează să fie înaintate unui funcționar din cadrul Ambasadei Spaniei din B, în vederea validării lor precum și faptul că, după ce a fost contactat de către părțile vătămate, a adus la cunoștința angajatorului spaniol numele acestora, precum și datele personale în vederea întocmirii documentației necesare angajării.
A susținut, de asemenea, faptul că, fiind contactat telefonic de către părțile vătămate, s-a întâlnit personal cu acestea, prilej cu care le-a adus la cunoștință faptul că reprezintă mai mulți angajatori din Spania ce doresc recrutarea de forță de muncă. Totodată, le-a adus la cunoștință faptul că, pentru serviciile sale, urmează să plătească un comision, sens în care a încheiat cu părțile vătămate niște convenții civile pe care le- redactat personal. În aceste convenții au fost inserate anumite sume de bani care reprezentau, pe de o parte, comisionul pe care îl percepea, iar pe de altă parte, contravaloarea biletelor de transport.
Inculpatul a mai arătat faptul că nu le-a solicitat și nici nu i-au fost remise de către părțile vătămate documente privind starea civilă a acestora, pregătirea în muncă, calificarea sau eventualele studii. Sub acest aspect, inculpatul a revenit și a arătat faptul că două dintre părțile vătămate i-au prezentat cu ocazia întâlnirii mai multe documente de calificare în muncă, documente pe care, de altfel, le-a oprit, însă nu le-a comunicat angajatorului din Spania întrucât acesta nu era interesat de ele.
a mai precizat instanței faptul că nu își amintește numele tuturor persoanelor fizice sau denumirile persoanelor juridice pe care le-a denumit anterior "angajatori", precizând însă câteva nume, respectiv de la, sau din zona, agricultor.
Știind că la Ambasada Spaniei urmează să fie comunicate de către angajator contractele menționate anterior, inculpatul le-a solicitat părților vătămate ca pe data de 12.03.2008, să se prezinte la Ambasada Spaniei, în vederea încheierii formalităților necesare, iar pe data de 15.03.2008, acestea urmau să plece în Spania împreună cu el pentru a începe munca.
Cu privire la motivul neprezentării sale la data de 12.03.2008 la Ambasada Spaniei, inculpatul a declarat faptul că nu a făcut acest lucru, întrucât de la angajatorul din Spania a aflat că aceste contracte nu au fost înainte prin curier Ambasadei Spaniei din În aceste condiții s-a speriat, astfel că nu s-a mai întâlnit cu părțile vătămate pentru a merge la ambasadă.
Inculpatul a precizat faptul că a fost contactat telefonic după data de 12.03.2008 de către 2 părți vătămate cărora le-a spus că va merge în Spania pentru a rezolva problema lor precum și faptul că nu a putut fi contactat și de către celelalte părți vătămate întrucât și-a închis telefonul. La rândul său, nu a încercat să ia legătura cu părțile vătămate pentru a le lămuri, întrucât s-a deplasat în două rânduri în Spania, pentru a lua legătura cu angajatorul spaniol în vederea întocmiri documentației necesare angajării părților vătămate. După întoarcerea sa în B, nu a mai putut lua legătura cu părțile vătămate, întrucât nu a mai găsit agenda în care avea notate numerele de telefon ale acestora.
Totodată, a susținut faptul că nu era deținătorul vreunei firme de recrutare a forței de muncă autorizate de către autoritățile din România sau din Spania precum și faptul că din sumele plătite inițial de către părțile vătămate, acestuia nu îi revenea nici o sumă de bani, însă urma să câștige, după angajarea în muncă a acestora, de la fiecare parte vătămată câte 100 euro în primele 2-3 luni. Astfel, sumele primite inițial erau cheltuite pentru telefon, curierat, transport în Spania. Acesta cerea, inițial, cu ocazia încheierii convenției civile, suma de aproximativ 200 euro, această sumă variind în funcție de costul biletului de transport. De exemplu, acesta a arătat că de la familia a primit suma de 300 euro din care i-au rămas doar 130 euro. A precizat totodată, faptul că nu a avut intenția de a le induce în eroare pe părțile vătămate, că nu le-a prezentat acestora înscrisuri falsificate care ar fi atestat calitatea sa de angajator sau ca reprezentat al unui angajator, însă le-a arătat acestora pașaportul și actele ce au atestat șederea sa în Spania.
În ceea ce privește declarația inculpatului în sensul că angajatorul din Spania i-a comunicat faptul că respectivele contracte de muncă urmau să ajungă pe cale neoficială la Ambasada Spaniei, că din cauza unor probleme de ordin legal cu autoritățile din Spania nu le mai poate angaja și pe părțile vătămate precum și cea în sensul că nu s-a prezentat la data de 12.03.2008 la Ambasada Spaniei întrucât de la angajatorul din Spania a aflat că aceste contracte nu au fost înainte prin curier Ambasadei Spaniei din B, nu pot fi reținute de către instanță în stabilirea situației de fapt, ele nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Mai mult, inculpatul a indicat doar câteva nume ale respectivilor angajatori, și anume de la, sau din zona, agricultor, fără a face dovada existenței acestora sau a raporturilor existente între el și aceștia.
În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că a fost contactat telefonic după data de 12.03.2008 de către 2 părți vătămate cărora le-a spus că va merge în Spania pentru a rezolva problema lor, instanța nu le poate reține în stabilirea situației de fapt. Astfel, instanța reține că aceste declarații nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă administrat în prezenta cauză din care să reiasă deplasarea inculpatului în Spania la acea dată. De asemenea, instanța reține faptul că inculpatul nu a indicat numele celor două părți vătămate cărora inculpatul susține că le-ar fi comunicat deplasarea sa în Spania în vederea încheierii contractelor de muncă pentru acestea.
Susținerea inculpatului în sensul că nu a luat legătura cu celelalte părți vătămate pentru a le lămuri în legătură cu neprezentarea sa la sediul Ambasadei Spaniei sau a Consulatului Spaniei deoarece s-a deplasat în două rânduri în Spania precum și în sensul că, după întoarcerea sa în B, nu a mai putut lua legătura cu părțile vătămate, întrucât nu a mai găsit agenda în care avea notate numerele de telefon ale acestora, nu reprezintă o justificare verosimilă pentru fapta inculpatului, astfel încât instanța nu va reține nici aceste susțineri ale acestuia.
Nici declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale în sensul că la data de 12.03.2008 și-a închis telefonul deoarece i-a fost jenă se situația creată și că nu avea ce să le explice părților vătămate nu poate fi reținută de instanță ca o justificare pentru neprezentarea sa la Ambasada sau la Consulatul Spaniei.
De asemenea, în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat faptul că a fost contactat de către angajator cu privire la renunțarea la contractele de muncă ce urmau să se încheie cu cele 7 părți vătămate la data de 14.03.2008. Or, din declarațiile părților vătămate rezultă faptul că acesta nu a mai putut fi contactat pe telefonul mobil încă din data de 12.03.2008, deci anterior datei la care acesta susține că ar fi fost informat de imposibilitatea angajării părților vătămate.
În cursul urmăririi penale inculpatul a mai declarat faptul că nu s-a prezentat la Consulatul Spaniei, la data de 12.03.2008, așa cum stabilise cu părțile vătămate, deoarece angajatorul i-ar fi comunicat că respectivele contracte urmau să sosească ulterior acestei date. Instanța reține faptul că nici aceste susțineri ale inculpatului nu sunt confirmate de alte mijloace de probă administrate în cauză, astfel încât ele nu pot fi reținute în stabilirea situației de fapt.
În aceeași fază procesuală inculpatul a mai declarat că intenționa să le restituie părților vătămate banii, dar nu a făcut acest lucru până la data arestării sale, deoarece a plecat de două ori după datele respective în Spania, pentru clarificarea situației, revenind a doua zi de Paști, în data de 28.04.2008, cu noi oferte de muncă pentru părțile vătămate.
Despre modul în care urma să contacteze părțile vătămate, în condițiile în care nu le mai cunoștea adresele și numerele de telefon, inculpatul a declarat că urma să apeleze la organele de poliție, dar că nu a făcut acest lucru din data de 28.04.2008 până în data de 15.05.2008 deoarece " au fost mai multe zile libere".
Sintetizând, declarațiile inculpatului nu corespund adevărului, fiind date în mod vădit în vederea inducerii în eroare a organelor de poliție, a instanței și pentru îngreunarea cercetării efectuate în cauză. Dimpotrivă, materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost menționat anterior anterior, atestă faptul că inculpatul, în realitate, a înțeles să le inducă în eroare pe părțile vătămate, pretextând în mod mincinos că deține o firmă în Spania la care părțile vătămate urmau să lucreze cu forme legale.
În drept, instanța s- pronunțat cu prioritate asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1.pen. formulată de apărătorul inculpatului la termenul din data de 03.12.2008.
Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice prin prisma situației de fapt astfel cum a fost reținută, instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 2.pen. înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau de calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Prin mijloace frauduloase se înțeleg procedeele folosite de către făptuitor care, prin ele însele, au aptitudinea de a crește gradul de credibilitate al acțiunii infracționale, mijloace frauduloase care pot consta în folosirea de nume sau de calități mincinoase.
În cauză, astfel cum s-a reținut de către instanță la analiza situației de fapt, inculpatul s-a folosit de calități mincinoase în vederea încasării de sume de bani de la părțile vătămate prin promiterea încheierii unor contracte de muncă în străinătate. Astfel, acesta s-a prezentat părții vătămate ca fiind deținătorul unei firme prin intermediul căreia poate să îi faciliteze plecarea în Spania pentru încheierea unui contract de muncă. De asemenea, acesta s-a prezentat părții vătămate ca fiind deținătorul unei firme de construcții în Spania la care îl poate angaja. În ceea ce o privește pe partea vătămată, inculpatul i s-a prezentat ca fiind angajat la o firmă din Spania care angajează muncitori în diverse domenii, putându-i oferi un loc de muncă pe durata unui an.
Instanța a reținut, de asemenea, faptul că inculpatul a stabilit cu toate părțile vătămate ca la data de 12.03.2008 să se întâlnească la sediul Ambasadei Spaniei în vederea încheierii contractelor de muncă precum și faptul că acesta însoțea părțile vătămate la cumpărarea biletului de autocar B -.
Toate aceste afirmații și fapte ale inculpatului reprezintă mijloace frauduloase în sensul dispozițiilor art. 215 alin. 2.pen. aceste procedee având rolul de a crește gradul de credibilitate al acțiunilor sale.
Faptul că acesta a arătat că avea o firmă în Spania sau că era angajat al unei firme din acea țară, că a precizat părților vătămate că respectivele contracte de muncă aveau să fie încheiate la sediul unei instituții a acelui stat precum și faptul că inculpatul le-a însoțit la achiziționarea biletelor de transport, a fost de natură a spori încrederea acestora în promisiunile inculpatului. Astfel, partea vătămată a declarat faptul că din discuțiile purtate cu inculpatul a că dedus activitatea ce o desfășoară este una "oficială" întrucât încheierea documentației urma a fi făcută la Ambasada Spaniei. Partea vătămată a declarat faptul că a apreciat că activitatea inculpatului este una "oficială", împrejurare pe care a dedus-o din faptul că a cumpărat biletul de transport către Spania. De asemenea, martorul a declarat faptul că inculpatul le-a câștigat încrederea spunându-le că deține o firmă în Spania care dorește să angajeze cetățeni români care să muncească în Spania.
Astfel, instanța nu poate reține susținerea apărătorului inculpatului în sensul că nu se poate reține în sarcina inculpatului folosirea de calități mincinoase deoarece acesta a locuit în Spania până în anul 2007 și că avea posibilitatea de a asigura părților vătămate un loc de muncă, aceste împrejurări nefiind de natură a înlătura efectele celorlalte susțineri și fapte ale inculpatului asupra părților vătămate care reprezintă mijloace frauduloase în sensul art. 215 alin. 2.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3.pen. inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele 1 și 2 ale aceluiași articol, după distincțiile acolo arătate.
Instanța a constatat faptul că între părțile vătămate, pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, a intervenit încheierea unor contracte prin care inculpatul se obliga să le intermedieze încheierea de contracte de muncă în schimbul unor comisioane ce urmau a fi plătite în primele luni de muncă de către părțile vătămate.
Instanța a constatat, de asemenea, faptul că inducerea în eroare a părților vătămate a avut loc cu ocazia încheierii acestor convenții între părți precum și faptul că fără această inducere în eroare părțile vătămate nu ar fi încheiat aceste convenții în condițiile stipulate.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de înșelăciune în varianta prevăzută de art. 215 alin. 3.pen. constă în acțiunea de inducere în eroare a cocontractanților, respectiv a părților vătămate, prin promisiunea făcută acestora de a le încheia contracte de muncă în Spania deși inculpatul nu avea calitatea necesară potrivit legii pentru a putea intermedia încheierea unor astfel de contracte de muncă în străinătate.
În acest sens, instanța a constatat faptul că potrivit art. 5 din Legea 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, pe teritoriul României pot desfășura, în condițiile prezentei legi, activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate numai următoarele categorii de persoane juridice, dacă au ca obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă române în străinătate sau, pe lângă alte activități, și pe cea de recrutare și plasare a forței de muncă române în străinătate, denumite în continuare agenți de ocupare a forței de muncă:
a) societățile comerciale cu sediul în România, cu capital român, cu participare străină sau cu capital integral străin, constituite în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare;
b) filiale, sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte sedii secundare ale societăților comerciale străine, autorizate să funcționeze în România potrivit art. 44 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 8 din același act normativ, agenții de ocupare a forței de muncă pot presta servicii de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate numai după acreditarea lor de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Or, din adresa emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului
( 103 ) a rezultat faptul că inculpatul nu figurează ca administrator sau asociat al vreunei societăți înregistrate în Registrul Comerțului, fapt recunoscut și de către inculpat care a declarat că nu era deținătorul vreunei firme de recrutare a forței de muncă autorizate de către autoritățile din România sau din Spania.
Prin urmare, față de considerentele anterioare, a respins cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, ca neîntemeiată.
Astfel, în drept, fapta inculpatului care, în perioada februarie-martie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare părțile vătămate, PÎRJU G și PÎRJU cărora le-a promis încheierea unor contracte de muncă în Spania, deși inculpatul nu avea calitatea necesară potrivit legii pentru a putea intermedia încheierea unor astfel de contracte de muncă în străinătate, încasând de la acestea diverse sume de bani întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. - formă continuată, săvârșită în condițiile stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b pen.
Urmarea imediată constă în producerea unei pagube materiale părților vătămate care au achitat inculpatului restul din suma de 200 euro după plata biletului de transport cu autocarul pe ruta B -.
Raportul de cauzalitate între elementul material și rezultatul produs rezultă din materialitatea faptelor, astfel cum au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a CP), el prevăzând și urmărind inducerea în eroare a părților vătămate prin promisiunea mincinoasă a încheierii unor contracte de muncă în Spania precum și producerea unei pagube în patrimoniul acestora, împrejurare ce reiese din maniera premeditată în care și-a conceput planul infracțional și l-a dus la îndeplinire.
De asemenea, instanța a reținut săvârșirea faptei în formă continuată prevăzută de art. 41 alin. 2.pen. Astfel, inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp din perioada februarie-martie 2008, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni absolut similare de inducere în eroare a părților vătămate ce prezintă fiecare în parte conținutul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. Existența unei singure rezoluții infracționale reiese din modul de operare al inculpatului. Astfel, părțile vătămate au răspuns aceluiași anunț în ziarul Anunțul telefonic, întâlnirile cu părțile vătămate decurgeau în același mod, se întâlneau la Restaurantul "", le erau prezentate aceleași acte și fiind încheiat același tip de convenție civilă. De asemenea, inculpatul însoțea părțile vătămate la aceeași agenție de turism "" pentru achiziționarea unui bilet de autocar B - pentru aceeași dată de 15.03.2008, iar întâlnirea la Ambasada sau la Consulatul Spaniei era fixată la aceeași dată de 12.03.2008.
Având în vedere cele expuse anterior, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72.pen. și art. 52.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia precum și de atitudinea procesuală a inculpatului. Deși inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră, acesta susținând că nu a acționat cu intenția de a induce în eroare părțile vătămate, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea precum și faptul că prejudiciile aduse patrimoniilor părților vătămate au fost recuperate reprezintă aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre minim.
Împotriva sentinței penale nr.805/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2 B a declarat apel inculpatul apelant, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală desființarea sentinței sub aspectul laturii penale și redozarea pedepsei, având în vedere poziția procesuala a inculpatului, precum și circumstanțele sale personale inclusiv valoarea mică a prejudiciului produs prin săvârșirea faptei.
Un al doilea motiv de apel formulat de către apelantul inculpat a avut în vedere greșita respingere de către instanța de fond a cererii sale de schimbare a încadrării juridice din fapta prev. si ped.de art.215 al.1,2,3 Cod penal in infracțiunea prev. si ped.de art.215 al.1 Cod penal
Examinând sentința atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul-apelant, cât si din oficiu, Tribunalul a apreciat apelul promovat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește primul motiv de apel, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului - apelant criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, gradul concret de pericol social al faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, recunoașterea săvârșirii faptei, precum și starea de recidiva postexecutorie în care acesta s-a aflat la momentul săvârșirii faptei deduse judecății, pronunțând o pedeapsă proporțională cu fapta săvârșită și periculozitatea inculpatului apelant și conformă cu scopul educativ si preventiv al pedepsei.
Tribunalul nu poate primi susținerea inculpatului apelant în sensul ca pedeapsa aplicata este prea severa în raport de circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită în condițiile în care, pe de o parte, așa cum rezulta din fișa de cazier judiciar inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat în dauna avutului particular în forma continuată, ceea ce denotă perseverența infracțională, iar pe de alta parte, circumstanțele în care fapta a fost săvârșită denotă un pericol concret grav pentru societate.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat de către inculpatul - greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză este vorba despre săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1,2,3 Cod penal în condițiile în care inculpatul s-a folosit de calități mincinoase în vederea încasării de sume de bani de la părțile vătămate, prezentându-se ca fiind deținătorul unor firme prin intermediul cărora se putea facilita încheierea unor contracte de munca.
De asemenea, s-a reținut că între părțile vătămate și inculpat a intervenit încheierea unor contracte de muncă, tocmai ca urmare a prezentării de către inculpat a unor împrejurări neconforme cu adevărul, fără aceasta inducere în eroare existând prezumția că părțile vătămate nu ar fi încheiat respectivele contracte, ceea ce realizează elementele de conținut constitutiv al infracțiunii prev. si ped.de art.215 al.1,2,3 Cod penal.
Tribunalul București - secția a II-a penală, prin decizia penală nr.94/A din 6.02.2009, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.805/10.12.2008 pronunțată de Judecătoria sector 2
S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 14.05.2008 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Inculpatul în recursul declarat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege și circumstanțele personale ale acestuia.
Examinând hotărârile recurate prin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă aplicare a legii, stabilind în mod judicios atât situația de fapt (că în perioada februarie-martie 2008, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare un număr de 7 părți vătămate, încasând de la acestea diverse sume de bani, promițându-le încheierea unor contracte de muncă în străinătate, deși nu avea calitatea necesară potrivit legii pentru a putea intermedia încheierea unor astfel de contracte de muncă în străinătate) cât și încadrarea juridică, stabilind o pedeapsă corespunzătoare care să atingă scopul educativ și preventiv la care se referă art.52 Cod penal. Curtea reține că inculpatul nu a mai contestat în recurs nici încadrarea juridică și nici situația de fapt ci doar cuantumul pedepsei aplicate.
Or, din această perspectivă, Curtea constată că a fost făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 cod penal.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat ușor peste minimul prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei - pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul - cât și datele care circumstanțiată persoana acestuia.
Astfel la dozarea pedepsei aplicate prima instanță a ținut seama de starea de recidivă postexecutorie in care acesta a săvârșit fapta dedusă judecății și care reprezintă o cauză de agravare a pedepsei, astfel că în acord cu Tribunalul nici Curtea nu apreciază că există motiv pentru o reducere a cuantumului pedepsei.
Fiind o măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În baza art.38516cu referire la art.381 Cod procedură penală va deduce prevenția de la 14.05.2008 la zi, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.94/A din 6.02.2009 Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția inculpatului de la 14.05.2008 la zi.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./27.04.2009
- II -;
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru
