Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.644/R/2008

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: -

Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 24 din data de 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:

- inculpatul - infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal;

- inculpata - infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa inculpaților, a părții civile Banca Internațională a Religiilor și a lichidatorul Specialists SRL.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 20 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința penală nr.328/24.05.2007 a Judecătoriei Zalău în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născ. la 03. 11. 1962 în Z, jud. S, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Z,-, -. A1,. 10, S, cercetat pentru comiterea infracțiunii de fals în formă continuată, prev. de art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat cercetat pentru comiterea infracțiunii de fals prev. de art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelaciune prev. de art. 215 al. 1,2 si 3 cu aplicarea art. 41 al. 2 și a art. 13 Cod penal.

Conform art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală s-a încetat procesul penal față de același inculpat cercetat pentru comiterea adouăinfracțiuni prev. de art. 266 pct. 2 din L 31/1990, modif. și rep. cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achită inculpata, fiica lui si, născ. la 06.05.1965 în loc. - S, S, cetățean român, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în Z,-, -. A-1,. 10, S, cercetată pentru comiterea infracțiunii de fals prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2 și 3 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Conform art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală s-a încetat procesul penal față de aceeași inculpată cercetată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990, modif. și rep. cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală s-a constatat că partea vătămată SC, SC Z si SC SA, Z, toate prin lichidatori, nu s-au constituit părți civile în cauză sau au renunțat la aceasta calitate.

S-a respins ca nefondata cererea de despăgubiri formulată de partea civilă prin lichidator.

În baza art. 357 Cod procedură penală s-a revocat măsura asiguratorie dispusă prin procesul verbal din data de 23.10.2002.

Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada 1998 - 01.11.2001, inculpatul a ocupat funcția de director al SC SA Z, societate comercială cu profil agricol, iar în intervalul 01.01.2001 - 01.11.2001, a fost și unic administrator al societății.

În cursul lunii ianuarie 1999 s-a constituit Asociația Salariaților "" Z, a cărei scop era cumpărarea acțiunilor care urmau să fie scoase la licitație de Fondul Proprietății de Stat. Asociația s-a constituit cu un nr. de 25 de membrii, reprezentant fiind inculpatul.

În data de 3. 06. 1999 la sediul FPS S s-a desfășurat licitația pentru adjudecarea pachetului de acțiuni, singurul ofertant fiind Asociația, reprezentată de inculpatul, situație în care pachetul de acțiuni a fost adjudecat în proporție de 100% de Asociația, prin negociere directă și cu facilitățile acordate de art. 19 pct. 1 din OUG 88/1995, respectiv plata în avans a unui procent de 20% din preț în termen de 60 zile, iar diferența urmând să fie eșalonată pe o perioadă de până la 5 ani, cu dobândă de 100 %.

Și după privatizarea societății inculpatul a continuat să reprezinte societatea în raporturile cu alte persoane juridice și instituții.

În această calitate, în intervalul 01.11.1999 - 20.12.1999, inculpatul a contractat un nr. de 5 împrumuturi în valoare de 1.450.000.000 lei de la - Sucursala S, în condițiile 165/1998, care reglementa acordarea pe termen scurt producătorilor agricoli credite cu dobânzi subvenționate în proporție de 70% de la bugetul Ministerului Agriculturii.

Din verificările efectuate cu privire la acordarea acestor credite s-a reținut că s-au făcut cu respectarea legislației și a normelor bancare în vigoare la acea dată. Cele cinci credite au fost contractate în baza Legii nr. 165/1998, cu facilitățile prevăzute de aceasta, respectiv o dobândă de 41% pe an și termen de rambursare 360 zile.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul pentru justificarea creditelor contractate în condițiile stipulate de 165/1998, a prezentat la bancă o serie de documente ce nu aveau la bază operațiuni reale, care atestau faptul că SC SA s-ar fi aprovizionat de la diferiți furnizori cu îngrășăminte, carburanți, ierbicide, etc.

Acest fapt a fost calificat ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Conform art. 290 al. 1 Cod penal, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate la art. 288 Cod penal (contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau alterarea lui în orice mod), dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat, ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește.

Ori, prezentarea unor înscrisuri la bancă provenind de la terțe persoane, cunoscând că nu au la bază operațiuni reale, nu întrunește nicidecum elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, respectiv art. 290 al. 1 Cod penal.

Analizând starea de fapt prin prisma infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, de care este mai aproape, se constată că nici elementele constitutive ale acesteia nu sunt întrunite, deci nu se punea problema unei schimbări de încadrare juridică.

Conform art. 291 Cod penal, constituie infracțiune de uz de fals folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice.

În cauză este vorba de înscrisuri sub semnătură privată, provenind de la persoane juridice de drept privat, și care pot fi falsificate conform art. 290 Cod penal doar în unul din modurile arătate la art. 288 Cod penal (contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea lui în orice mod), ori din starea fapt nu rezultă astfel de activități care constituie latura obiectivă, reținându-se faptul că inculpatul ar fi cunoscut că acestea nu au la bază operațiuni reale.

În cazul în care în discuție s-ar fi aflat înscrisuri oficiale despre a căror conținut inculpatul cunoștea că atestă o stare de fapt contrară realității, s-ar fi putut reține comiterea infracțiunii de uz de fals.

Însă, având în vedere motivele mai sus expuse, instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. penală îl va achita pe inculpat, cercetat sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, pentru a doua reținându-se că în calitate de reprezentant al SC SA, repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale a eliberat trei facturi către SC SRL cunoscând că acestea nu au la bază operațiuni reale, pentru justificarea utilizării creditelor obținute în baza Legii nr. 165/1998.

Și în acest caz ne aflăm în prezența unor înscrisuri sub semnătură privată, facturile emise de inculpat în condițiile reținute în rechizitoriu nefiind acte oficiale pentru ca acestea să poată fi alterate cu prilejul întocmirii lor, în sensul reflectării unei stări de fapt ce nu corespunde realității.

Falsul incriminat de art. 290 Cod penal presupune sub aspectul laturii obiective modurile reglementate de art. 288 Cod penal, respectiv contrafacerea scrierii sau subscrierii, prin alterarea acestora în orice mod.

Starea de fapt reținută în actul de sesizare ar fi putut constitui infracțiunea de fals intelectual dacă în discuție era un înscris oficial, însă ne aflăm în prezența unor înscrisuri sub semnătură privată.

Nici în cazul acestei infracțiuni nu sunt întrunite elementele constitutive devenind aplicabile prevederile art. 10 lit. d Cod pr. penală, care împiedică exercitarea acțiunii penale, ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive, având în vedere și prevederile art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală inculpatul cercetat pentru comiterea infracțiunii de fals prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, a fost achitat.

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, reținându-se că în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare funcționarii - Sucursala S, prin prezentarea unor documente falsificate în vederea justificării utilizării unor credite acordate de această bancă în condițiile Legii 165/1998 cu dobândă subvenționată, producând astfel băncii un prejudiciu de peste 1,2 miliarde lei, constând în diferența de dobândă.

Și în acest caz instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Astfel, în primul rând, anterior s-a constatat că infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive, deci documentele prezentate băncii nu aveau caracterul de înscrisuri false în sensul prevăzut de art. 290 Cod penal.

Analizând și probatoriul de la dosar, în primul rând expertizele contabile care se coroborează și cu declarațiile unor martori ce au avut calitatea de funcționari ai - Sucursala S, instanța a apreciat că nu a existat nici un fel de intenție dolosivă a inculpatului în contractarea, apoi derularea creditelor obținute de la această bancă.

Încă de la începutul cercetărilor s-a concluzionat că acordarea creditelor s-a făcut cu respectarea tuturor cerințelor legale în acest sens, de către ambele părți contractante.

în derularea creditelor cu regim special acordate în condițiile Legii 165/1998 au fost constatate, dar acestea nu sunt urmarea unor manevre frauduloase ale inculpatului pentru inducerea în eroare a băncii.

După cum s-a concluzionat și în expertiză, a fost defectuos modul în care creditele au fost acordate integral într-o perioadă în care nu se puteau efectua lucrări agricole.

În realitate o parte din lucrările agricole au fost efectuate în perioada anterioară acordării creditului sau ulterior, în perioade specifice efectuării lor.

Conform art. 8 al. 6 din Legea 165/1998 se stabilește obligația băncilor comerciale care au acordat credite în condițiile acestei legi de a verifica destinația creditelor pe bază de documente opozabile. Art. 9 al. 2 din aceeași lege stabilește că schimbarea destinației creditului de către beneficiarul acestuia atrage după sine sistarea imediată a creditării, restituirea părții din credit care a căpătat o altă destinație, cu dobânzile aferente, precum și penalități la bugetul de stat.

Având în vedere aceste prevederi legale se reține că funcționarii bancari pe parcursul derulării creditelor, în exercitarea obligațiilor legale de verificare a respectării destinației acestora nu au constatat abateri în acest sens și nu au trecut la sistarea creditării așa cum cere art. 9 al. 2 din Legea 165/1998.

le în derularea creditului apreciate de organele de cercetare în drept "manevre dolosive" nu au fost reținute ca atare de funcționarii bancari, acestea fiind rezultatul, după cum s-a arătat și mai sus a acordării integrale a sumelor în perioade anacronice desfășurării de lucrări agricole, astfel că unele cheltuieli s-au făcut ulterior, altele anterior, iar documentele justificative uneori se refereau la plăți în avans, fie la bunuri specifice care urmau să fie plătite ulterior furnizorilor.

Aceste aspecte, dacă s-ar fi stabilit că ascund de fapt o altă destinație dată creditelor, trebuiau să fie sesizate de funcționarii băncii și luată măsura sistării creditării cu toate consecințele stabilite de Legea 165/1998.

Dimpotrivă, s-a stabilit că toate sumele împrumutate au fost folosite în scopul obținerii de producție agricolă și animalieră cu toate cheltuielile pe care le implică o astfel de activitate.

În aceste condiții nu se poate reține comiterea infracțiunii de înșelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă.

În actul de sesizare s-a reținut că prin înșelăciune, inculpatul a provocat băncii o pagubă de peste 1,2 miliarde lei, aspect de asemenea nereal.

Ca urmare a calamitării culturilor agricole înființate din creditele contractate, nu s-a realizat beneficiu, astfel că s-a ajuns la situația imposibilității rambursării creditelor în termenul stabilit de lege, de 360 de zile, fapt care a avut drept consecință trecerea acestora la restanțe, și pierderea subvenției de 70% din dobândă.

Acest fapt nu a prejudiciat banca creditoare, aceasta în virtutea relațiilor contractuale având posibilitatea recuperării creditelor.

Imposibilitatea rambursării creditelor la scadența de 360 de zile, după cum s-a arătat, a fost consecința calamitării culturilor agricole, aspecte constatate și probate și luate în considerare și de bancă.

Nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, conform art. 10 lit. d Cod pr. penală este împiedicată exercitarea acțiunii penale aceasta fiind netemeinică.

Din aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, inculpatul cercetat și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal a fost achitat.

Prin același rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea în concurs a două infracțiuni prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 modificată și republicată, reținându-se în esență că în calitate de administrator al SC SA Z, respectiv acționar al SC SA, a folosit cu rea-credință sume diferite obținute de la - Sucursala Z, fapt ce a avut drept consecință obligarea societăților la sume reprezentând diferență de dobândă.

Societățile care au fost considerate de către organele de urmărire penală drept păgubite, SC și SC au fost societăți comerciale cu capital privat, fiindu-le aplicabil regimul juridic prevăzut de Legea 31/1990. Conform art. 189 pct. 1 lit. c și art. 187 din Legea 31/1990 republicată urmărirea administratorilor cenzorilor pentru daune pricinuite societății, deci și urmărirea penală, în lipsa unei prevederi contrare, este la latitudinea asociaților, care trebuie să decidă în acest sens prin votul adunării asociaților.

Prevederile art. 189 lit. c din Legea 31/1990 sunt caracteristice proprietății private din economia de piață, și reprezintă un mod derogator de sesizare a instanței, inclusiv penale, atunci când fapta este comisă de un subiect la care se referă textul de lege.

În acest sens a statuat și Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3566/22.09.2000, arătând că derogarea cuprinsă în Legea 31/1990 este expresia dreptului exclusiv al societăților comerciale private de a hotărî prin organele sale, dacă i-au fost prejudiciate cu rea-credință interesele, patrimoniul sau creditul, și dacă e necesar să solicite intervenția organelor judiciare pentru sancționarea administratorilor.

Nu are relevanță faptul că art. 266 din Legea 31/1990 (în numerotarea actuală 272 pct. 2) nu menționează această derogare din moment ce este expres prevăzută într-un articol, respectiv 189 lit.

În final trebuie menționat că dispozițiile Legii 31/1991, se aplică societăților comerciale, fie ele pe acțiuni, cu răspundere limitată etc. Aceeași soluție se regăsește și în decizia nr. 2201/31.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere aceste prevederi legale, și constatându-se că în cauză nu există vreo plângere a acționarilor formulată împotriva inculpatului, organul de urmărire penală sesizându-se din oficiu, devin aplicabile prevederile art. 10 lit. f Cod pr. penală conform cărora dacă lipsește plângerea prealabilă acțiunea penală nu poate fi exercitată.

Având în vedere și prev. art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. penală s-a încetat procesul penal față de inculpatul cercetat pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990 modif. și rep. cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Prin același rechizitoriu, nr. 370/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimisă în judecată și inculpata cercetată pentru comiterea în concurs a unei infracțiuni, după un urmează: infracțiunea de fals prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în faptul că în calitate de administrator al SC SRL, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a eliberat două facturi către SC, administrată de inculpatul, facturi care nu aveau la bază operațiuni reale.

Pentru motivele care s-au arătat și în cazul inculpatului cercetat pentru aceeași infracțiune comisă în aceleași împrejurări, starea de fapt, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în acte sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penală, inculpata a fost achitată.

Inculpata a fost cercetată și pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 215 al. 1,2,3 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând în faptul eliberării celor două facturi mai sus menționate pe care inculpatul le-a folosit la inducerea în eroare a - Sucursala S, cauzând astfel prejudiciul constând în diferența de dobândă subvenționată.

Cu privire la inculpatul instanța a apreciat că faptele sale de a prezenta diverse înscrisuri, respectiv facturi la - Sucursala S nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 Cod pr. penală, situație în care soluția este valabilă și pentru învinuirea de complicitate la comiterea aceleiași infracțiuni, adusă inculpatei, motiv pentru care conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penală va fi achitată.

Inculpata a fost cercetată și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990, deoarece în calitate de administrator a folosit cu rea-credință, încălcând destinația sumei de 300 mil. lei, obținută sub formă de credit de SC de la S, având drept consecință obligarea societății la plata diferenței dintre dobânda pieții și cea subvenționată.

Pentru motivele expuse în cazul inculpatului cercetat pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art. 266 pct. 2 din 31/1990, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod pr. penală, s-a încetat procesul penal față de inculpata, cercetată pentru comiterea aceleiași infracțiuni.

Referitor la latura civilă a cauzei instanța reține că partea vătămată SC, SC și SC, toate citate prin lichidator, nu s-au constituit părți civile în cauză, sau pe parcursul procesului au renunțat la această calitate, încheind activitatea de lichidatori, și nemaiavând nici o calitate în acest sens.

Partea vătămată Sucursala S prin lichidator, Specialists - Sucursala M, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.981.277.945,03 lei față de cei doi inculpați.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că la data de 10.01.2003 SC nu mai avea nici un fel de datorii către - Sucursala S, acestea fiind lichidate în cadrul procedurii de insolvență.

În cursul urmării penale în vederea asigurării recuperării prejudiciului s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, indisponibilizându-se prin procesul verbal din data de 23.10.2002 anumite bunuri ale inculpaților. În baza art. 357 Cod pr. penală această măsură a fost revocată.

Având în vedere soluțiile de achitare și încetare a procesului penal, conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și SA prin lichidator Insolvensy Specialists SRL - Sucursala B-

Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău consideră hotărârea nelegală în privința achitării inculpaților.

În motivele de apel se arată următoarele:

În privința infracțiunii de fals, încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este corectă, deoarece elementul material al acestei infracțiuni îl constituie un înscris "alterat în orice mod", respectiv înserarea unor date nereale, înscris folosit apoi de către inculpați.

În ce privește infracțiunea de înșelăciune este de necontestat nici de către inculpați și nici de celelalte probe, că inculpații nu au folosit creditele în scopul pentru care s-au acordat și pentru care s-a primit subvenția de la stat iar pentru obținerea acestor credite și pentru justificarea lor s-au folosit documente false.

Chiar prin folosirea acestor documente false s-a indus banca în eroare. Inculpații au dus în eroare banca () prin completarea actelor la bancă în care se consemna că vor folosi creditul în scopuri agricole, ceea ce nu s-a întâmplat.

Activitatea inculpaților a avut consecință prejudicierea propriilor societăți comerciale, în sensul că acestea au fost obligate la restituirea creditelor cu o dobândă nesubvenționată.

Partea civilă SA - prin Lichidator Specialists - Sucursala M - B-M consideră hotărârea netemeinică deoarece pe parcursul cercetării penale și în cadrul procesului penal, s-a stabilit că prin faptele lor de deturnare a destinației creditelor angajate, de prezentare de documente fictive, etc - inculpații au cauzat părții civile un prejudiciu, iar prin hotărârea pronunțată de instanța fondului, partea civilă este pusă în imposibilitatea de a-l recupera.

Solicită reanalizarea situației de fapt și de drept și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata sumei cu care s-a constituit parte civilă.

Prin adresa depusă în apel la fila 97 din dosar partea civilă arată că nerecuperată este de 12.186,19 lei debit nerecuperat de la C SRL Z și 100.110,87 lei debit nerecuperat de la SC A

Apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și părții civile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin decizia penală nr.24 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și partea civilă Banca Internațională a Religiilor A prin Lichidator SC Specialists-Sucursala Zonală B M, c/a sentinței penale nr.328 din 24 mai 2007 Judecătoriei Zalău.

S-a desființat sentința atacată în privința achitării inculpaților pentru infracțiunea prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal (două infracțiuni) art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunea prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, a laturii civile privind despăgubirile solicitate de partea civilă R prin lichidator, măsuri asiguratorii și cheltuieli judiciare.

Judecând în fond cauza sub aceste aspecte:

Au fost condamnați inculpații:

1. (fiul lui și, născut la data de 03.11.1962 în Z, jud.S, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Z,-, -.1,.10, jud.S).

În baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu aplicarea art.74, 76 lit.e Cod penal la: 2 (două) luni închisoare.

În baza art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cu aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal, la: 1 (un) an închisoare.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:1 (un) an închisoare.

2. (fiica lui și, născută la 06.05.1965 în loc.-S, jud.S, cetățean român, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în Z-, -.1,.10, jud.S).

În baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, cu aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal, la: 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de:8 (opt) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate ambilor inculpați, pe câte un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul și 2 ani și 8 luni pentru inculpata.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pe timpul executării pedepsei și art.71 alin.5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile R prin Lichidator C Specialists Suc.B M suma de 100.110,87 lei iar pe inculpata să plătească părții civile R prin Lichidator SC Specialists Suc.B-M suma de 12.186,19 lei reprezentând despăgubiri civile.

În baza art.357 Cod procedură penală s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin procesul-verbal din 23.10.2002.

În baza art.348 Cod procedură penală s-a dispus anularea următoarelor acte false: facturile fiscale nr.-/29.10.1999; -/1.11.1999; -/1.11.1999; -/1.11.1999; -/20.12.1999; -/21.12.1999; -/31.03.2000; -/30.03.2000; -/17.04.2000; notele de intrare-recepție nr.882/1.11.1999; 883/1.11.1999 și borderoul de achiziții pe perioada 1-30.05.2000 al SC SA

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate cu apel.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Examinându-se probele administrate în cauză, se constată că acestea fac dovada săvârșirii de către inculpații și a infracțiunilor prev.de art.290 alin.1 cu art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal ( ) și at.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal ( ), astfel că hotărârea instanței de fond prin care inculpații au fost achitați pentru aceste infracțiuni este nelegală și netemeinică.

În ceea ce privesc infracțiunile prev. de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal din probele administrate rezultă că ambii inculpați au eliberat facturi de la firmele ai căror administratori erau, iar aceste facturi aveau la bază operațiuni nereale fiind apoi folosite prin prezentarea la bancă pentru a justifica cheltuirea creditelor obținute în baza Legii nr.165/1998.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată constă potrivit art.290 Cod penal în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecințe juridice.

Sub aspectul elementului material, fapta se realizează prin două acțiuni comise succesiv: o acțiune de falsificare a înscrisului (prin contrafacerea scrierii oria subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod) și o acțiune de folosire a înscrisului falsificat ori încredințarea sa spre folosire altei persoane. înscrisului sub semnătură privată presupune denaturarea, modificarea, schimbarea sau transformarea acestui înscris în altul, contrar realității.

În speță, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC SA Z în mod repetat a eliberat facturi către SC SRL Z cunoscând că acestea nu aveau la bază operațiuni reale și a prezentat documentele care atestau operațiuni nereale la Sucursala S pentru a justifica cheltuirea creditelor obținute în baza Legii nr.165/1998.

De asemenea, inculpata în calitate de administrator la SC SRL în mod repetat a eliberat facturi către SC SA care aveau la bază operațiuni nereale în scopul folosirii acestora pentru justificarea creditelor obținute în baza Legii nr.165/1998.

În situația în care făptuitorul folosește actul fals, uzul de fals este inclus în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care în actul de sesizare s-a reținut pentru ambii inculpați doar infracțiunea prev.de art.290 Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se comite cu intenție directă calificată, făptuitorul urmărind un anumit scop, respectiv producerea unei consecințe juridice. În speță cei doi inculpați au urmărit să justifice cheltuirea creditelor obținute de la bancă în baza Legii nr.165/1998.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, se constată că inculpatul în mod repetat a indus în eroare funcționarii Sucursalei S prin prezentarea unor documente falsificate în vederea justificării creditelor obținute cu dobândă subvenționată producând prin aceasta un prejudiciu băncii iar inculpata a eliberat către facturi în vederea inducerii în eroare a reprezentanților Sucursalei R

Pentru a pronunța hotărârea de achitare a inculpaților și cu privire la infracțiunea de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunile de fals nu întrunesc elementele constitutive și s-a bazat pe expertiza contabilă efectuată în faza de judecată deși aceasta nu se coroborează cu nici una din probele existente la dosarul cauzei.

Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate: declarațiile martorilor, procese-verbale de control, înscrisuri și documente contabile, adrese, procese-verbale, raport de constatare tehnico-științifică, grafoscopic, norme de creditare de, raport de expertiză tehnică evaluare și chiar cu declarațiile inculpaților. De asemenea, în mod greșit a reținut instanța de fond că neîncălcându-se normele băncii cu ocazia acordării creditelor inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune.

În ceea ce privește acordarea creditelor se poate constata că deși s-au respectat normele băncii în privința cererii de credite și constituirea garanțiilor, inculpatul a depus la bancă pe parcursul derulării contractelor pentru justificarea folosirii banilor obținuți din credit, documente care atestau operațiuni nereale. Acest lucru nu se putea constata însă de funcționarii băncii la data depunerii documentelor, constatându-se doar ulterior de organele de control prin verificări încrucișate.

La data depunerii documentelor acestea creau aparența că sunt reale operațiunile înscrise.

Din probele menționate mai sus rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal (2 infracțiuni) și art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1, 2, 3 cu art.41 alin.2 Cod penal astfel cum s-au reținut în actul de sesizare.

Astfel, coroborând probele existente la dosarul cauzei se rețin următoarele:

Inculpatul a îndeplinit funcția de director al SC SA Z în perioada 1998 - 1 noiembrie 2001, în anul 2001 fiind și unicul administrator al societății iar după privatizarea acesteia a reprezentat în continuare societatea în raporturile cu terții și alte instituții.

În perioada 1.11.1999 - 20.12.1999 inculpatul a contractat în baza Legii nr.165/1998 un nr.de cinci împrumuturi bancare cu Banca Internațională a Religiilor - Sucursala Z în valoare totală de 1.450.000.000 lei - ROL cu dobânzi subvenționate de 70% din volumul dobânzilor datorate deîmprumutantdin alocațiile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii și Alimentației, astfel:

1. prin contractul nr.494/1.11.1999 s-a acordat un credit de 500.000.000 ROL pentru SC SA Z în vederea înființării culturii de sfeclă de zahăr (216-218).

2. prin contractul nr.629/20.12.1999 s-a acordat pentru SC SA Z un credit de 470.000.000 ROL pentru înființarea și întreținerea culturii de (226-228).

3. prin contractul nr.630/20.12.1999 s-a acordat CAZ un credit de 260.000.000 ROL pentru înființarea și întreținerea culturii de cartofi (229-231).

4. prin contractul de împrumut nr.631/20.12.1999 s-a acordat un credit SC SA Z în sumă de 27.000.000 ROL în vederea pregătirii terenului pentru campania de primăvară (232-234).

5. prin contractul nr.632/20.12.1999 s-a acordat SC SA Z un credit de 193.000.000 ROL pentru achiziție de furaje tineret bovin (235-237).

În vederea garantării creditelor s-au constituit mai multe ipoteci de rangul I asupra unor imobile conform contractelor nr.2800; 2801; 2802; 2803; 2804/20.12.1999 (238-247) două gajuri având ca obiect utilaje și cultura de conform contractelor nr.2805/20.12.1999 și 353/31.01.2000 și o ipotecă de rangul III asupra unui imobil din conform contractului nr.2806/20.12.1999.

Cu toate că aceste credite au fost acordate cu respectarea normelor legale, inculpatul a prezentat la bancă o serie de documente care nu aveau la bază operațiuni reale în vederea justificării sumelor de bani acordate în baza contractelor încheiate conform Legii nr.165/1998. Aceste documente atestau faptul că C SA Z s-ar fi aprovizionat de la diverși furnizori cu îngrășăminte chimice, ierbicide.

În perioada martie 1999 - mai 1999 SC SA Z s-a aprovizionat de la SC Com SRL cu 74.050 kg azotat de amoniu și 36.500 kg îngrășăminte chimice complexe, însă marfa a fost recepționată doar pe baza avizelor de însoțire a mărfii existând o înțelegere între inculpatul și administratorul societății furnizoare ca facturarea să se facă pe măsura efectuării plăților pentru marfa livrată. Plata c/valorii îngrășămintelor s-a făcut eșalonat cu P nr.28/22.03.1999; P nr.40/11.05.1999; P nr.45/19.07.1999 și P nr.61/3.11.1999. Pe măsura efectuării plăților s-au întocmit și facturile fiscale nr.-/21.05.1999; nr.-/26.11.1999 și nr.-/29.10.1999.

Inculpatul a prezentat la Sucursala S factura fiscală nr.-/29.10.1999 pentru suma de 179.995.982 ROL în vederea justificării creditului acordat în baza contractului de împrumut nr.494/1.11.1999 și a creat astfel aparența că urmează să folosească îngrășămintele trecute în factură pentru înființarea culturii de sfeclă de zahăr, pentru care s-a acordat creditul, însă îngrășămintele respective fuseseră aprovizionate în primăvara anului 1999 așa cum s-a arătat mai sus și fuseseră date în consum sau vândute altor beneficiari. C/valoarea acestei facturi s-a achitat din creditul obținut în baza Legii 165/98 iar plata către furnizor s-a efectuat cu P nr.61/3.11.1999. La data facturării marfa nu se mai afla în gestiunea SC SA.

SC Com SRL a mai emis factura nr.-/1.11.1999 în valoare de 154.002.228 ROL din care SC SA Zap lătit sub formă de avans suma de 70.000.000 ROL însă marfa nu a mai fost livrată iar suma a fost restituită SC Com SRL. Cu toate acestea, s-a întocmit la SC SA Z, nota de intrare-recepție nr.882/1.11.1999 care atestă că marfa din facturile -/29.10.1999 și -/1.11.1999 ar fi intrat în gestiunea SC SA Cele două facturi și nota de intrare-recepție nr.882/1.11.1999 au fost prezentate de inculpatul la bancă pentru justificarea utilizării sumei înscrise în cele două facturi, deși cunoștea faptul că cele două documente au fost întocmite fără suport real.

Din același credit acordat în baza contractului nr.494/1.11.1999 SC SA Zaa chitat cu P nr.58/1.11.1999 către SC SRL Z suma de 150.000.000 ROL potrivit facturilor fiscale nr.-/1.11.1999 și -/1.11.1999 care atestau că SC SRL a livrat SC SA cantitatea de 90 kg ierbicid "" și 50 kg ierbicid "".

Din nota de intrare-recepție nr.883/1.11.1999 rezultă faptul că marfa înscrisă în cele două facturi a intrat în gestiunea SC SA deși probele administrate dovedesc că întocmirea facturilor s-a făcut fără suport real (declarația administratorului SC SRL Z - G).

Deși nu aveau la bază un suport real cele două facturi și nota de intrare-recepție nr.883/1.11.1999 au fost prezentate de inculpatul care cunoștea realitatea la bancă pentru obținerea creditului și justificarea utilizării sumei de 150.000.000 ROL virată în contul SC SRL

Inculpatul a mai achitat din creditul obținut în baza contractului nr.494/1.11.1999 suma de 20.000.000 ROL în contul SC SRL Z reprezentând un împrumut pe care administratorul acestei societăți i l-a solicitat inculpatului.

Apărarea inculpatului în sensul că această sumă ar reprezenta un avans pentru procurare de motorină, nu poate fi primită pentru că nu există documente care să justifice acest avans, în gestiunea SC SA Z nu a mai intrat nici o cantitate de combustibil de la SC SRL

La data de 20.12.1999 SC SA Zab eneficiat de credite în valoare de 950.000.000 ROL acordate conform Legii 165/98 în baza a patru contracte de împrumut.

Din aceste credite s-a achitat suma de 181.200.000 ROL în contul facturii nr.-/20.12.1999 emisă de CAJ. AZa cărui administrator a fost inculpata. Factura atestă livrarea către SC SA o cantitate de 25.000 kg îngrășăminte chimice și 27.000 kg azotat de amoniu pentru care s-a întocmit și nota de intrare-recepție nr.8280/20.12.1999 iar factura a fost prezentată de inculpatul la pentru justificarea sumei plătită din credit.

La data de 21.12.1999 SC A SRL Zae mis către SC SA Z factura nr.-/21.12.1999pentru cantitatea de 75.000 lei îngrășăminte chimice de tip și 100.000 kg azotat de amoniu în valoare de 602.653.500 ROL (342). Rezultă că inculpata a eliberat cele două facturi: -/20.12.1999 și -/21.12.1999 în calitate de administrator al SC SRL Z știind că aceste facturi nu au la bază operațiuni reale.

Inculpatul a dispus plata în contul acestei facturi către SC A SRL din creditele obținute în baza 165/98 a sumei de 467.756.622 lei ROL plata făcându-se eșalonat cu P nr.74 și 76 din 21.12.1999, P nr.3/14.01.2000; P 4/21.01.2000 și P 81/26.01.2000. Această factură a fost prezentată de inculpatul la pentru justificarea utilizării creditului obținut în baza Legii 165/1998 deși îngrășămintele menționate în factură nu au intrat niciodată în gestiunea SC SA nefiind înregistrate în contabilitate inculpatul cunoscând acest lucru.

Ulterior SC A SRL Zar estituit către SC SA suma de 467.756.622 lei ROL însă banii au fost virați în contul de disponibil al SC SA deschis tot la S de unde au fost folosiți pentru plata primelor de asigurare, comisioane, dobânzi și rambursare de credite restante. Aceste plăți însă nu se încadrează în obiectul creditelor acordate de S în baza Legii 165/98.

Din modul în care s-au derulat operațiunile între cele două societăți comerciale ai căror administratori erau inculpații este evidentă intenția infracțională a acestora care au întocmit acte care nu aveau la bază operațiuni reale depunându-le la bancă pentru justificarea creditelor obținute în baza Legii 165/1998. Prin restituirea de către SC SRL a sumei de 467.756,622 lei ROL în contul de disponibil al SC SA și folosirea în alte scopuri, inculpații au urmărit și pierderea controlului băncii asupra sumelor acordate cu titlu de împrumut în baza Legii 165/1998.

Tot din creditele acordate în baza Legii nr.165/1998 inculpatul a utilizat suma de 193.000.000 ROL depunând pentru justificare la bancă un borderou de achiziții tineret bovin din luna mai 2000 în care figurează ca achiziționate 127 bucăți tineret bovin însă din declarațiile persoanelor înscrise în borderou rezultă că s-au vândut ovine. Nu rezultă însă din nici un document faptul că în gestiunea societății comerciale SA s-ar fi înregistrat tineret bovin. Deși inculpatul susține că a solicitat credit pentru ovine în contractul de credit se menționează "bovine".

Din cele expuse se constată că din totalul sumei de 1.450.000.000 lei ROL care a fost acordată SC SA Z în baza Legii 165/1998 au fost utilizate în alte scopuri sumele de 193.000.000; 467.756.622; 20.000.000; 150.000.000; 179.995.982; 70.000.000 lei ROL însă inculpatul a depus la bancă documente care atestau fapte nereale prin care crea aparența că aceste sume din credite sunt folosite conform contractelor încheiate.

Nerespectarea destinației unei părți din credit a avut drept consecință retragerea acestora de către pierderea dobânzii subvenționate și trecerea la dobânda zilei (153) pentru SC SA

Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a contractat două credite și în numele SC SA, societate pe acțiuni având ca acționar majoritar cu 96,875% pe SC SA Z iar diferența acțiunilor fiind deținută de mai mulți acționari persoane fizice între care și inculpatul fiecare având câte 0,675% din acțiuni.

Astfel, în cursul anului 2000 SC SA a beneficiat de două credite nr.91 și 92/9.03.2000 în valoare de 580.000.000 lei ROL iar din această sumă s-a plătit cu ordinele de plată nr.4/9.03.2000 și 12/9.03.2000 suma totală de 567.900.000 lei ROL către SC SA Z iar ordinele de plată au fost semnate de inculpatul. Acestea atestau faptul că s-au achitat c/valoarea îngrășămintelor chimice și c/valoarea lucrărilor agricole. Din cele două credite doar cel de 300.000.000 ROL în baza contractului 91/2000 a fost solicitat în baza Legii 165/98.

Din probele administrate rezultă însă că în evidența SC SA nu este înregistrată înființarea unor culturi agricole în anul 2000 și nici nu sunt înregistrate cheltuieli cu materiale (consumabile, îngrășăminte) astfel că nu s-a respectat destinația creditului pentru agricultură contractat în baza Legii 165/98.

SC SA Z, cu ordinul de plată nr.21/10.03.2000 avirat în contul SC SA suma de 37.000.000 lei ROL - reprezentând c/valoarea marfă, însă din probe rezultă că în perioada 2000-2001 nu s-au înregistrat mișcări în contul 371 "mărfuri".

Această sumă a fost utilizată pentru plata comisioanelor de gestiune și risc aferente creditului ridicat în baza Legii 165/98. Suma a fost plătită fără să aibă la baza o factură și s-a înregistrat ca o diminuare a datoriei pe care o avea aceasta către SC SA.

Prin această plată s-a favorizat ajungerea unei sume din creditul pentru agricultură împrumutat de SC SA în contul de disponibil pentru a fi folosită în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordat creditul. Aceasta rezultă din actele societății și raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală. Astfel, creditul contractat în data de 9.03.2000 de SC SA pentru înființarea de culturi de cartofi de sămânță a fost utilizat în întregime virându-se către SC SA Z ca avans pentru îngrășăminte chimice iar pentru efectuarea plății nu s-au prezentat facturi, recepții sau alte acte fapt ce dovedește că operațiunea de livrare a îngrășămintelor a fost fictivă.

Din suma de 567.900.000 lei ROL virată de SC SA în contul SC SA Z aceasta din urmă a achitat suma de 400.000.000 lei în contul unui credit restant acordat în baza Legii 165/98, beneficiind de 70% din dobândă, iar din modul de derulare a plăților reciproce între cele două societăți rezultă că nu s-a respectat destinația celor două credite.

În ceea ce o privește pe inculpata din probele administrate se mai rețin următoarele:

Inculpata a fost administrator la SC SRL Z, care în baza contractului de credit nr.117/2.03.2000 a împrumutat în baza Legii nr.165/98 suma de 300.000.000 lei ROL pentru înființarea de culturi agricole de sfeclă. Din acest credit inculpata a dispus plata unor sume de bani către diverse societăți semnând pe documentele cu care s-au efectuat plățile.

Din suma de 300.000.000 lei ROL o parte s-a ridicat în numerar pentru cumpărarea de produse agricole (92.000.000 ROL) 197.300.000 LEI ROL s-au plătit prin virament; 700.000 lei ROL s-au folosit pentru plata comisioanelor iar suma de 134.700.000 lei ROL s-a plătit către SC SA Z reprezentând c/valoarea unor lucrări agricole și îngrășăminte în contul următoarelor facturi: -/31.03.2000(discuit) - 34.999.983 lei ROL; -/30.03.2000 - (arături - 34.999.982 lei ROL și -/17.04.2000 (îngrășăminte) - 92.500.425 lei ROL. Aceste operațiuni descrise în facturi au fost înregistrate în contabilitatea SC SRL însă nu au avut loc în realitate, societatea comercială neînregistrând în anul 2000 venituri din producția agricolă.

Cu ordinul de plată nr.9/7.04.2000 SC SRL Zap lătit către SC Com SRL Z suma de 65.200.000 lei reprezentând c/valoare marfă fără a prezenta o factură. Deși inculpata nu a recunoscut semnătura de pe ordinul de plată din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică efectuat în cauză rezultă că semnătura a fost executată de.

La data de 4.04.2000 și 10.04.2000 inculpata a ridicat în numerar sumele de 22.000.000 lei ROL ȘI 10.000.000 lei ROL sub formă de avansuri de trezorerie dar deconturile depuse nu respectă destinația creditului.

Inculpata nu a recunoscut semnătura de pe fila CEC cu care a ridicat suma de 22.000.000 lei ROL însă prin expertiza efectuată s-a stabilit că îi aparține.

SC SRL Zad atorat R diferență de dobândă ca urmare a nerespectării destinației creditului și nerambursării la scadență.

Față de cele arătate, apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a părții civile R SA prin Lichidator SC Specialists - Sucursala B-M se constată că sunt fondate și în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală urmează a fi admise. Se va desființa hotărârea atacată în privința achitării inculpaților pentru infracțiunile prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal (două infracțiuni) art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și pentru infracțiunile prev.de art.290 alin.1 Cod penal cu 41 alin.2 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, a laturii civile privind despăgubirile solicitate de partea civilă prin lichidator, măsuri asiguratorii și cheltuieli judiciare.

Judecând cauza în fond sub aceste aspecte, constatându-se pe baza probelor administrate vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate cu motivarea din considerentele prezentei decizi, au fostcondamnați inculpații:

1. în baza art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale a prezentat la - Sucursala Sos erie de documente provenind de la persoane juridice de drept privat pentru justificarea creditelor obținute în baza Legii 165/1998 cunoscând că acestea nu aveau la bază operațiuni reale, la 2 luni închisoare, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și aplicarea art.76 lit.e Cod penal.

Inculpatul a prezentat la Sucursala S următoarele documente având la bază operațiuni nereale: facturile nr.-/29.10.1999 și -/1.11.1999 emise de SC Com SRL, nota de intrare-recepție nr.882/1.11.1999 emisă de SC SA Z; facturile nr.-/1.11.1999 și -/1.11.1999 emise de SC SRL Z și borderoul de achiziții pe perioada 1-30.05.2000 al SC SA

În baza art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în calitate de reprezentant al SC SA Z în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale a eliberat facturile nr.-/31.03.2000; -/30.03.2000 și -/17.04.2000 către SC SRL Z pentru justificarea creditelor obținute în baza Legii 165/1998 cunoscând că nu aveau la bază operațiuni reale, la 2 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și aplicării art.76 lit.e Cod penal.

În baza art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constând în aceea că în perioada 1.11.1999 - mai 2000 indus în eroare funcționarii Sucursala S prin prezentarea unor documente falsificate în vederea justificării unor credite acordate cu dobândă subvenționată de 70% și producând un prejudiciu din care a rămas nerecuperată suma de 100.110,87 lei RON, la 1 an închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și aplicării art.76 lit.c Cod penal.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art.290 alin.1 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale a eliberat facturile nr.-/20.12.99 și -/21.12.1999 ca reprezentant al SC SRL Z către SC SA Z în sumă totală de 783.763.500 lei ROL care nu aveau la bază operațiuni reale, a fost condamnată la 2 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și aplicării art.76 lit.e Cod penal.

În baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3 Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, constând în aceea că a eliberat către Sc reprezentantă de inculpatul cele două facturi care aveau la bază operațiuni nereale în vederea inducerii în eroare reprezentanților Sucursala S producând un prejudiciu părții civile din diferența de dobândă obținută ilicit din care a rămas nerecuperată suma de 12.186,19 lei RON, va fi condamnată la 8 luni închisoare în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 Cod penal și aplicării art.76 lit. c Cod penal.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În favoarea inculpaților s-au reținut circumstanțe atenuante: conduita bună anterior săvârșirii faptelor, nemaiavând alte condamnări.

De asemenea, s-au constatat îndeplinite condițiile prev.de art.81 Cod penal și s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins față de ambii inculpați și fără executarea acesteia. Astfel, în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe un termen de încercare de 3 ani pentru inculpatul și 2 ani și 8 luni pentru inculpata.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal și s-a făcut aplicarea art.71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a-c Cod penal pe timpul executării pedepsei și art.71 alin.5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

Prin faptele lor, inculpații au produs un prejudiciu părții civile A care prin Lichidator SC Specialists Sucursala B-M a declarat apel și prin adresa de la 97 precizează paguba rămasă nerecuperată de la cele două societăți comerciale ai căror administratori sunt inculpații. De la SC SA Zar ămas nerecuperată suma de 100.110,87 lei RON iar de la SC SRL Zar ămas nerecuperată suma de 12.186,19 lei RON. Cererea părții civile este întemeiată paguba fiind produsă prin infracțiunile săvârșite de inculpați.

Prin urmare, admițându-se și apelul părții civile, în baza art.998 și următoarele Cod civil, art.14,15 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S prin lichidator Sc Specialists Sucursala B-M suma de 100.110,87 lei RON iar inculpata a fost obligată la plata sumei de 12.186,19 lei RON către aceeași parte civilă.

În baza art.357 Cod procedură penală s-a menținut măsura asiguratorie dispusă prin procesul-verbal din 23.10.2002, în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiune.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate, în privința infracțiunilor prev.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1999 pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată sunt temeinice și legale.

Din probele existente la dosar rezultă că Societățile Comerciale păgubite SC SA Z, SC SA și SC vsa SRL Z sunt societăți cu capital privat situație în care potrivit Legii nr.31/1999 urmărirea administratorilor pentru daunele pricinuite societății este la latitudinea asociaților care trebuie să decidă aceasta prin votul lor în adunarea asociaților. însă plângerea prealabilă, pentru aceste infracțiuni în mod legal și temeinic instanța de fond prin sentința atacată a încetat procesul penal împotriva inculpaților în baza art.11 pct.2 lit. Cod procedură penală raportat la art.10 lit.f Cod penal.

În baza art.191 Cod procedură penală inculpații au fost obligați să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare în fond.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs ambii inculpați criticând decizia instanței de apel ca nefiind legală și temeinică.

În motivarea recursurilor lor, inculpații au învederat faptul că instanța de apel nu a citat corect partea vătămată Banca Internațională a Religiilor SA, apoi nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice cerută de inculpați.

Pe lângă aceste motive, care ar conduce la o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, apărarea a mai solicitat și efectuarea unei contraexpertize judiciare contabile, să se constate că apelul formulat de partea civilă Banca Internațională a Religiilor este inadmisibil, atâta vreme cât a fost formulat de o parte care nu avea capacitatea de a sta în proces singură, fiind în procedura falimentului judiciar, astfel că trebuia reprezentată de lichidator.

Apoi, pe fond, inculpații au învederat că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de înșelăciune deoarece nu i-au indus în eroare pe reprezentanții băncii, iar ofițerii de credite nu au semnalat nici un fel de nereguli pe parcursul derulări contractelor de creditare, iar din evidențele contabile reiese clar faptul că toate operațiunile bancare s-au desfășurat prin conturile proprii ale băncii existând control asupra acestora.

Un ultim motiv de recurs a fost acela al împlinirii termenului prescripției speciale prev. de art. 124 rap. la art.122 lit.d în Cod Penal cazul infracțiunilor de fals.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării și interpretării vastului probatoriu, tribunalul a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, fiind corect stabilită vinovăția inculpaților.

Astfel, se constată că inculpatul în mod repetat a indus în eroare reprezentanții băncii prin prezentarea unor documente falsificate în vederea justificării creditelor obținute cu dobânda subvenționată producând un prejudiciu băncii iar inculpata i-a eliberat inculpatului facturi în vederea inducerii în eroare a reprezentanților Sucursalei

În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat și anume nelegala citare a părții civile, de la sediul corect dar prin redactarea greșită a denumirii societății lichidatoare, curtea apreciază că nu este vorba în cauză de vreo nulitate absolută așa cum este aceasta prev. de art.197 Partea C.P.P. civilă nu a invocat nelegala sa citare, avea cunoștință de proces, întrucât aceasta formulase calea de atac a apelului, astfel că nu s-a dovedit vreo vătămare a interesului acesteia.

Cu privire la celelalte motive de recurs invocate, se constată că încadrarea juridică dată faptelor este cea corectă stabilită pe baza probelor legal obținute.

Recursul inculpaților este însă fondat sub aspectul constatării intervenției prescripției răspunderii penale.

Astfel, se constată că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.124 rap. la art.122 lit.d p în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, fapta reținută în sarcina inculpaților fiind comisă de către aceștia în decembrie 1999, iar termenul prescripției speciale fiind îndeplinit în iulie 2007.

Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d va C.P.P. admite recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 24/12.03.2008 a Tribunalului Sălaj pe care o casează doar în ceea ce privește intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunilor de fals.

Trecând la rejudecare, în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g va C.P.P. înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților și, pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2

Cod Penal

Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați în zalău-, -. A,.10, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 24/12.03.2008 a Tribunalului Sălaj pe care o casează doar în ceea ce privește intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunilor de fals.

Rejudecând, în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.g încetează C.P.P. procesul penal pornit împotriva inculpaților și, pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2

Cod Penal

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3.11.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

Red./

4 ex./26.11.2008

Președinte:Monica Rodina
Judecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Cluj