Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 667/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 193/A din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.350/03.03.2009, Judecătoria Brașova hotărât următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea prev. de art. 292.pen. art. 291 teza I și teza a II a pen. art. 20.pen. raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen.îninfracțiunile prev. de art. 290 alin 1.pen. art. 291 teza I și teza a II a pen. art. 20.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen.
În baza art. 292.pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 291 teza I pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 291 teza a II a pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 20.pen. rap. la art. 215 alin 1, 2, 3.pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute ca pedeapsă rezultantă cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe o durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. rap. la art. 64 lit. a teza a II a și b pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și exercitarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că partea vătămată BCR, Agenția nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 348 teza a III a pr.pen. au fost anulate înscrisurile rezultate în urma săvârșirii infracțiunilor de fals.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță stabilit vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul.
Parchetul a atacat hotărârea primei instanțe atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie. Critica de nelegalitate a vizat aspecte care sunt în legătură cu greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public în fața primei instanțe relativ la inculpatul față de care a solicitat a se constata că fapta acestuia de a completa o cerere de creditare cu mențiuni necorespunzătoare adevărului pe care ulterior a prezentat-o angajaților părții vătămate BCR - Agenția B, se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 290 alin. 1.pen. și nu art. 292.pen. pentru care fost trimis în judecată inculpatul. Se susține că inserarea în cuprinsul unui act sub semnătură privată, în speță în cererea de credit a unor mențiuni susținute de alte acte doveditoare întocmite în fals imprimă și acestui act un caracter fals tocmai datorită legăturii existente între aceste acte în sensul că nu pot produce consecințe juridice decât completându-se reciproc. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei se susține că prima instanță a acordat inculpatului pedepse cu închisoarea în cuantumul minimului special în mod nejustificat,iar în privința inculpatei s-a reținut în mod greșit incidența circumstanțelor atenuante judiciare, considerând că se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților astfel încât acestea să devină apte să realizeze scopul pedepselor înscris în art. 52 Cp.
Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat a se constata că pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, nu a acționat cu intenția directă cerută de lege pentru existența laturii subiective a fiecăreia dintre aceste infracțiuni, sens în care susține că nu a avut reprezentarea faptelor sale, că a acționat la presiunile și promisiunile unei persoane cu influență asupra sa, fără a conștientiza că este manipulat în vederea obținerii unor foloase pentru terțe persoane. În acest context se apreciază că reținerile instanței de fond asupra fiecăreia din infracțiunile imputate inculpatului nu corespund situației de fapt, astfel că se solicită a se pronunța achitarea pentru existența temeiului prevăzut de art. 10 lit. d pr.pen. pentru fiecare infracțiune.
Tribunalul Brașov, examinând hotărârea atacată în raport de actele si lucrările dosarului, de motivele de apel formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, a respins apelurile declarate, reținând în considerente că instanța de fond a dat probelor administrate în cauză o interpretare corespunzătoare, aspect necontestat în calea de atac. Starea de fapt reținuta de prima instanța in raport de materialul probatoriu a dus la o corectă încadrare juridică faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
S-a argumentat că delimitarea dintre infracțiunile prevăzute de art. 292.pen. și 290 alin. 1.pen. a fost corect realizată de instanța de fond prin prisma analizării din perspectiva art. 145.pen. a calității de organ public al instituției în fața căreia s-a realizat acțiunea de declarare necorespunzătoare adevărului. În mod corect s-a reținut sub acest aspect că este de notorietate că instituțiile bancare intră în sfera de reglementare a art. 145.pen. banca fiind o persoană juridică de interes public față de obiectul de activitate al acesteia, considerente față de care nu poate fi primită critica de nelegalitate din apelul Parchetului.
Cât privește apărarea formulată de inculpate, au fost reținute depozițiile înseși ale inculpatului (din cursul urmăririi penale) din care rezultă dincolo de orice dubiu că a completat o adeverință de creditare pentru a obține de la banca BCR Agenția suma de 4000 de euro, atașând la cererea de creditare adeverința de salariu și cartea de muncă obținute cu ajutorul coinculpatei prin intermediul martorului, iar datele inserate în adeverință erau false în privința ocupației și a locului de muncă. Inculpatul a precizat și mobilul acțiunii sale, respectiv acela de a obține suma de bani necesară înscrierii în organizația Internațional.
Deși apărarea a subliniat faptul că inculpatul nu ar fi avut reprezentarea faptelor sale, că a acționat la presiunile și promisiunile unei persoane cu influență asupra sa, fără a conștientiza că este manipulat în vederea obținerii unor foloase pentru terțe persoane, Tribunalul a apreciat că aceste susțineri nu își au corespondent în depoziția inculpatului anterior analizată, depoziție care pune în evidență o acțiune deplin conștientă a inculpatului, finalizată cu regretul exprimat de acesta, nelipsită de importanță fiind precizarea că recunoaște că a fost luat de val și orbit de mirajul îmbogățirii peste noapte ( fila 49 ). Procedând în acest fel, inculpatul a săvârșit în deplină cunoștință de cauză și cu intenție directă toate infracțiunile reținute în sarcina sa.
Relativ la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a apreciat că aceasta a fost în mod temeinic realizată de către prima instanță, cu aprecierea corespunzătoare a gradului concret de pericol social al faptelor penale analizate, cu luarea în considerare a tuturor elementelor care caracterizează gradul concret de pericol social al faptelor, a împrejurărilor concrete în care s-a derulat starea de fapt, a mobilului infracțional, elemente în raport de care faptele analizate nu prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, precum și profilul socio-moral al fiecărui inculpat, astfel încât să se asigure premisele pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52.pen. pentru fiecare inculpat, inclusiv în ceea ce privește realizarea prevenției speciale.
Împotriva deciziei Tribunalului a formulat recurs inculpatul. Din analiza memoriului cu motivele de recurs aflat la filele 12-13 dosar, deși nu a fost indicat vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art.3859alin.1 pr.pen. reiese că acesta a invocat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma cazului de casare invocat de recurent, Curtea reține ca nefondat recursul declarat în cauză.
Astfel, în principiu, instanța de recurs nu trece la o reanalizare a stării de fapt, luând-o în considerare pe cea reținută de instanțele de fond prin propria apreciere dată probelor administrate. În reglementarea recursului nu se prevede pentru instanța de recurs dreptul de a da o nouă apreciere probelor și, eventual, de a administra probele necesare, așa cum se prevede în calea de atac a apelului. Ceea ce verifică instanța de recurs este respectarea legii la judecarea cauzei de către instanțele de fond.
Pornind de la cele din alineatul precedent, doctrina și practica judiciară au ajuns să interpreteze cu mai puțină restricție dispozițiile art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. cu unele nuanțări.
Astfel, ideea în jurul căreia trebuie să fie verificată hotărârea recurată este aceea că eroare gravă de fapt nu trebuie confundată cu greșita apreciere a probelor, iar de aici se trage concluzia că ne aflăm în prezența acestui caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența ori inexistența lor, în natura sau împrejurările în care au fost comise.
Inculpatul, prin apărător, susține că faptele săvârșite de acesta nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat, deoarece nu au fost comise cu vinovăția cerută de lege în cazul acestora, fiindu-i impusă comiterea acestora de către alte persoane.
Susținerile acestuia sunt înarmate de elementele de probă ce se desprind din materialul administrat în cauză, câtă vreme acesta a completat o adeverință de creditare la care a atașat mai multe înscrisuri, știind că acestea erau neconforme realității, iar activitatea sa s-a circumscris unui scop bine determinat, acela de a se îmbogăți peste noapte, astfel cum, de altfel, a și precizat în declarația din cursul urmăririi penale, activitatea faptică a acestuia având la baza prefigurarea consecințelor negative pe plan social.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.193/A/19.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.193/A/19.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile către Baroul Brașova sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. CE/7.12.2009
Dact.BD/8.12.2009
Jud. fond
Jud. apel /
- 3 exemplare -
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Constantin Epure
