Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 674
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpata împotriva deciziei penale nr. 181/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 11.08.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat oficiu, în substituirea avocat oficiu, lipsă inculpata recurentă reprezentată de avocat oficiu, lipsă partea civilă intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul CS, casarea deciziei recurate și a sentinței pronunțată de Judecătoria Caransebeș, și în rejudecare, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile comise. În motivare a arătat că, deși în sarcina inculpaților s-au reținut infracțiuni de pagubă, instanțele nu au lămurit aspectele referitoare la prejudiciul cauzat, nu s-a clarificat valoarea plăților efectuate, astfel că se impune efectuarea unei noi expertize contabile. Referitor la recursul declarat de inculpata a solicitat respingerea acestuia, având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor.
Pentru inculpata recurentă, avocat oficiu, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatei pe temeiul prevederilor art. 10 lit.a și d p Cod Penal, întrucât aceasta este nevinovată. A solicitat respingerea recursului declarat de procuror.
Pentru inculpatul intimat, avocat oficiu, a solicitat respingerea recursului Parchetului, iar recursul inculpatei l-a lăsat la aprecierea instanței.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a lăsat la aprecierea instanței soluția, cu precizarea că în cauză nu există prejudiciu.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 203/9 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, a fost achitat inculpatul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 2151alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 2151alin.1 Cod penal; a fost achitat același inculpat, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 291 Cod penal; a fost a fost achitat același inculpat, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 248 Cod penal.
Prin aceeași sentință penală, a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 2151al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art.74, 76 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 2151al. 1 Cod penal; s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei cu un termen de încercare de 2 (cinci) ani și 3 (trei) luni; a fost achitată aceeași inculpată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 248 Cod penal; a fost achitată inculpata, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 43 din Legea 82/1991 rep.; au fost respinse pretențiile civile ale părții civile Primăria; s-a constatat că, Consiliul Local nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S din data de 25 august 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2151al. 1 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 291 Cod penal și a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2151al. 1 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep.
Prin sentința penală nr. 163/18.04.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 4191/P/2005, a fost achitat inculpatul, n baza disp.art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 215 ind.1 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal; a fost achitat același inculpat, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal; a fost achitat același inculpat, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, coroborat cu art.18 ind. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.248 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și, în baza disp.art.90,91 lit.c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de 700 (șapte sute) lei amendă administrativă; a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 2151al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 74, 76 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. art. 2151al. 1 Cod penal; s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei cu un termen de încercare de 2 (cinci) ani și 6 (șase) luni; a fost achitată aceeași inculpată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, coroborat cu art. 181Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; în baza art. 90, 91 lit. c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatei amendă de 300 lei amendă administrativă; a fost achitată inculpata, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep.; au fost respinse pretențiile civile ale părții civile Primăria.
S-a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local al comunei din 30 noiembrie 2001, s-a hotărât vânzarea la licitație a casei fermă, clădirea fiind evaluată la suma de 101.722.000 lei de la care urma să înceapă licitația.
Anterior, inculpatul (primar) a împrumutat mai multe sume de bani de la numitul, pentru plata unor lucrări efectuate în comună și urma să achite aceste datorii prin vânzarea clădirii către creditor, prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2001, Primăria a vândut numitului (așa cum hotărâse Consiliul Local), clădirea fermei cu suma de 103.000.000 lei vechi, " sumă primită integral" și s-a emis factura fiscală nr. - pentru această sumă; contabila șefă a Primăriei, inculpata, nu a înregistrat în contabilitatea primăriei vânzarea clădirii, motivând că nu avea contract de vânzare-cumpărare sau alte acte necesare.
Instanța a reținut că în raportul de expertiză contabilă a expertului, s-a reținut că plata prețului conform documentelor contabile a fost efectuată astfel: factura fiscală nr. - din 31 noiembrie 2001 plata raportului de evaluare - 8.000.000 lei, stat de plată - 20.000.000 lei, chitanța nr. - din 7 decembrie 2001 - 35.000.000 lei și chitanța nr. - din 21 decembrie 2001 - 30.000.000 lei, total plăți 101.000.000 lei, rămânând de încasat de la cumpărător 2.000.000 lei, sumă care însă a fost achitată în timpul controlului la data de 26 noiembrie 2004 cu de vărsământ nr. - din 26 noiembrie 2004 la Trezoreria
Instanța a mai reținut că inculpatul a împrumutat sume de bani de la numitul pentru a achita unele lucrări de reparații executate în comună; prin contractul de împrumut nr. 3297 din 14 noiembrie 2001 (fila 69 dosar urmărire penală), a fost împrumută suma de 25 milioane lei; martorul - a declarat că l-a însoțit pe inculpat la Reșița când a împrumutat banii, bani ce au fost dați la întoarcerea de la Reșița (plus 3 milioane de la inculpat), unor cetățeni care au montat burlane și jgheaburi la școala din, pe bază de stat de plată, într-o parcare la intrarea în C, unde au fost așteptați de acele persoane.
Cu privire la învinuirea ce i se aduce inculpatului, că a executat diverse lucrări de reparații fără licitație și recepție a lucrărilor, instanța a reținut din expertizele efectuate în cauză, că executarea lucrărilor de reparații la Școala generală, a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 6 din 30 ianuarie 2002 "ținând cont de prevederile art.38 al.2 lit. n din Legea 215/2001"; lucrările pentru îmbunătățirea circulației pe străzile localității, comuna, au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 3 din 30.01.2002, ținând cont de prevederile art.38 al.2 lit. r și l din Legea 215/2001.
Pentru efectuarea lucrărilor, s-a încheiat cu constructorul SC SRL, contractul de antrepriză nr. 776 din 23 martie 2003 și din valoarea de contract de 975.461.847 lei, experții au constatat existența lucrărilor în valoare de 317.000.000 lei, lucrări verificate în prezența părților, contractul nefiind finalizat, dar lucrările decontate se găsesc la fața locului.
La Școala generală și sala multifuncțională Primăria, s-a constatat de către expertul în prezența viceprimarului, că AF și SC Cons SRL au decontat lucrări în valoare de 180.005.052 + 53.713.091 = 233.718.143 lei, lucrări existente la fața locului; expertul a constatat existența unor lucrări de nivelare cu pietriș spălat sortat, lucrări realizate cu utilajele de la SC SRL în prezența unui consilier local, respectiv: drumul județean râul T - de 8 km, drumul comunal gară - șosea de 500, drumul comunal șosea europeană - râul T de 600, drumul județean gară -, M de 600, în loc. străzile adiacente drumului european de 2,5 km, în loc. drumuri adiacente de 600 și drumul asfaltat central.
Datorită lungimii foarte mari a drumului și a diferitelor lucrări neprevăzute, în diferite puncte, expertul susține că nu poate constata cu exactitate câte ore au lucrat utilajele SC Com SRL și care au fost coordonate de un consilier comunal.
Expertul a constatat, pe baza documentelor supuse expertizei cât și pe baza concluziei expertului tehnic, plata efectuată conform situației de lucrări și a devizului de lucrări, pentru lucrări executate, în sumă de 206.884.313 lei către SC SRL, existența lucrărilor în valoare de 228.470.039 lei efectuate de către SC Cons SRL C, existența lucrărilor achitate în valoare de 105.244.664 lei efectuate de SC SRL C la drumul comunal, în mai multe etape; același expert a arătat că lucrările pentru care s-au plătit sumele în cauză au fost executate și nu există nici un prejudiciu.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că lucrările executate în comună erau supravegheate de către un consilier comunal și în cazul școlilor, și de către directori și viceprimari și că plata lucrărilor efectuate se făcea pe baza procesului verbal de recepție.
Lucrările executate au fost evidențiate în situații de lucrări cu AF, cu SC Cons, în situațiile privind diferențele constatate la lucrările efectuate de AF la Școala Generală, în facturi fiscale și ordine de plată.
Cu privire la învinuirea ce i s-a adus inculpatului, respectiv că a folosit state de plată false, nesemnate de, instanța a reținut că, conform statului de plată din 28 octombrie 2002, Primăria a plătit suma de 30.000.000 lei Cons SRL pentru unele lucrări de reparații, cu statul de plată nedatat suma de 6.500.000 lei administratorului firmei SC SRL și suma de 7.000.000 lei cu statul de plată din 15 decembrie 2003 administratorului aceleiași firme.
Întrucât prin raportul de constatare tehnico - științific nr. 20.858 din 20 iulie 2005, s-a concluzionat că semnăturile depuse la rubrica "Semnătura de primire" în dreptul mențiunilor SC, respectiv " - SC " de pe statele de plată din 15 decembrie 2003 și cel nedatat nu au fost executate de către, iar semnătura depusă la " Semnătura de primire" în dreptul poziției 2 " SC SRL C" de pe statul de plată din 28 octombrie 2002 ar fi executată de, s-a apreciat că inculpatul și inculpata ar fi comis infracțiunea de uz de fals, reținând declarația casierei, care declară că a eliberat sumele de bani celor doi inculpați, care au asigurat-o că vor preda ei banii beneficiarului și că vor aduce statele semnate și ștampilate, dar au adus doar statele de plată semnate; administratorul SC nu își explică cum de apare ștampila firmei sale pe statul de plată din 28 octombrie 2002, întrucât el nu a semnat și ștampilat acel stat de plată; a susținut că nu a încasat de la Primăria nici o sumă din cele menționate în statele de plată din 23 decembrie 2002 (15.000.000 lei), 15 decembrie 2003 (7.000.000 lei) și din 24 decembrie 2003 (6.500.000 lei), dar pe aceste documente apar semnături de primire ale numitului și ale altei persoane neidentificate, state de plată confirmate prin ștampila firmei numitului.
În legătură cu învinuirea ce i s-a adus inculpatului că a aprobat plata unor credite din bugetul Primăriei în sumă de 67.350.000 lei pentru angajați ai instituției, sub justificarea de avansuri de concediu sau deplasări, care nu au mai fost restituite, instanța a reținut că din suma totală de 67.350.000 lei a fost restituită de către salariații beneficiari suma de 38.481.000 lei, rămânând un rest de restituit în sumă de 28.869.000 lei, așa cum rezultă din expertiza efectuată de expert.
Inculpatul a fost învinuit și de faptul că a folosit fondurile Primăriei pentru achitarea a 21 abonamente telefonice în rețeaua, fără aprobarea Consiliului Local, prejudiciul produs fiind de 239.022.370 lei, Primăria având 11 angajați și pentru recuperarea sumelor au fost întocmite angajamente de plată.
Curtea de Conturi a constatat că în anul 2003 la Primăria comunei nu s-a urmărit încadrarea cheltuielilor cu convorbirile telefonice în normativul aferent cheltuielilor cu convorbirile telefonice, stabilit în baza OG nr. 80/2001, cu modificările și completările ulterioare, aceste cheltuieli fiind depășite cu suma de 239.022.370 lei.
Expertul a constatat din analiza Contului de Execuție a Local încheiat la 31 decembrie 2003, că acesta a fost dezbătut și aprobat de Consiliul Local al comunei, hotărârea de consiliu fiind depusă o dată cu acesta la Administrația Finanțelor Publice C, concluzionând că în anul 2003, contul de venituri și cheltuieli nu a fost realizat la nivelul aprobat, astfel: cheltuieli prevăzute = 9.666.000 mii lei, cheltuieli realizate = 8.970.453 mii lei, diferența economii = 695.568 mii lei.
În contul 5102, cont în care sunt cuprinse toate cheltuielile cu autoritățile publice executive (inclusiv cheltuieli cu telefoanele), s-au prevăzut și aprobat cheltuieli de 2.015.000 mii lei și s-au efectuat 1.855.736 mii lei, rezultând o economie de 159.264 mii lei (expertiză fila 150).
Instanța a apreciat că faptei inculpatului de a-și însuși sume de bani din vânzarea casei fermă și de achita din aceste sume lucrări de reparații executate în comuna, îi lipsește latura obiectivă - elementul material - al infracțiunii de delapidare prev. de art 215 ind. 1 al.1 Cod penal, sumele nefiind însușite în interesul său sau pentru altul, ci pentru un interes obștesc; în cauză lipsește și latura subiectivă prin lipsa intenției de a-și însuși în interesul său sau pentru altul acele sume de bani; din nici o probă de la dosar nu rezultă că inculpatul și-ar fi însușit în interes personal sume de bani din bugetul primăriei.
Cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 Cod penal, instanța a apreciat că nu rezultă din probele administrate că inculpatul ar fi cunoscut că statele de plată pentru ar fi false; faptul că pe un stat de plată este o semnătură ce nu îi aparține lui, nu poate conduce la concluzia că statul de plată este fals, întrucât există posibilitatea ca semnătura să aparțină unei alte persoane a firmei beneficiare, cu atât mai mult cu cât pe statele de plată este aplicată ștampila firmei lui, astfel că în cauză nu este realizat elementul material al laturii obiective.
În legătură cu acuzațiile ce i se aduc inculpatului de a vinde casa fermei fără licitație, de a aproba din bugetul Primăriei plata unor credite în sumă de 67.350.000 lei pentru angajați ai instituției sub justificarea de avansuri de concediu sau deplasări, de a dispune plata unor convorbiri telefonice cu depășirea cheltuielilor admise, de a efectua plata unor lucrări și reparații în comună fără o recepție de lucrări, instanța a apreciat că aceste fapte au un pericol social redus întrucât casa fermei a fost vândută, fără licitație, la propunerea unui consilier local, la un preț mai M decât cel la care a fost evaluată, astfel că nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului Primăriei.
Instanța a reținut că plata avansului de concediu de odihnă s-a făcut în mod legal, întrucât conform art.34 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, " funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu" și această indemnizație trebuie plătită de angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu; ca ordonator de credite primarul poate aproba, în condițiile legii, orice fel de plăți, inclusiv pentru cheltuieli de deplasare, atunci când beneficiarul plății dovedește oportunitatea acestor plăți.
S-a mai reținut că inculpatul a aprobat plata unor cheltuieli de deplasare, care nu se justificau, dar sumele încasate în asemenea situații se pot recupera pe calea unei răspunderi materiale, așa cum de altfel s-a și procedat (angajamente de plată).
Cheltuielile pentru convorbiri telefonice deși depășite, s-au încadrat în Contul de venituri și cheltuieli, aprobat la finele anului 2003 prin Hotărârea Consiliului Local.
Cu privire la plata lucrărilor efectuate în comună de anumite firme, instanța a apreciat că lucrările respective au fost efectuate și decontate la nivelul executat, neexistând prejudiciu adus Primăriei.
Plățile s-au făcut având la bază, așa cum s-a reținut anterior, contracte de lucrări, comenzi, situații de lucrări, facturi fiscale, ordin de plată și lipsa unor documente de recepție constatativă și calitativă a lucrărilor, în condițiile în care lucrările au fost executate și nu există prejudicii, reprezintă un pericol social redus.
Pentru faptele reținute mai sus, instanța a apreciat că pericolul social este redus și față de modul și mijloacele folosite la săvârșirea faptei, scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise faptele, urmările produse și persoana inculpatului.
Instanța a apreciat că faptele inculpatului, deși prevăzute de legea penală în art.248 Cod penal, nu constituie infracțiune, întrucât s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și, prin conținutul lor concret fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a constatat că inculpata este acuzată de săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 ind. 1 al.1 Cod penal, art.248 și art.43 din Legea 82/1991 republ. cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, respectiv pentru că și-a însușit în interes personal sume de bani din bugetul Primăriei pentru plata ratelor pe care le avea și în alte scopuri și pentru neînregistrarea în contabilitate a vânzării casei fermei.
Cu privire la infracțiunea de delapidare, instanța a reținut că în anul 2003, inculpata în calitate de contabilă a Primăriei și-a achitat, cu bună știință, propriile ei datorii pe care le avea față de de Credit și SC Universal SRL C, din bugetul primăriei, astfel: către de Credit cu ordinul de plată nr. 175 din 8 aprilie 2003, suma de 1.800.000 lei, cu ordinul de plată din 6 martie 2003 suma de 1.500.000 lei, cu ordinul de plată nr. 138 din 6 octombrie 2003 suma de 1.000.000 lei, iar către SC Universal SRL C, suma de 500.000 lei cu ordinul de plată nr. 107 din 6 martie 2003, total 4.800.000 lei (anexa 13 act control); după plata acestor sume, inculpata nu și-a diminuat în mod corespunzător salariul, sumele fiind plătite în baza celor patru ordine de plată din bugetul primăriei și nu din drepturile ei salariale.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal, respectiv plata din bugetul primăriei a unor credite în sumă de 67.350.000 lei pentru angajați ai instituției, sub justificarea de avansuri de concediu sau deplasări, s-a reținut că începând cu anul 2003, conform Ordinului nr. 1772 din 20 decembrie 2002, pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, bugetele locale plătesc salariile o dată pe lună; întrucât inculpata nu ar fi putut ridica de la Trezoreria C plata unor avansuri salariale, a completat filele CEC pentru ridicarea de numerar de la Trezorerie, cu specificația că sumele respective reprezintă: cheltuielile de deplasare, avans prime, avans concediu etc.; s-a constatat că din suma totală de 67.350.000 lei, inculpatei i-au revenit 34.350.000 lei; din suma totală de 67.350.000 lei a fost restituită suma de 38.481.000 lei.
Instanța a reținut că inculpata se face vinovată de plata acestor sume întrucât a acordat avansuri de deplasare și cu alte justificări, fără a verifica legalitatea și oportunitatea acestor operațiuni, această obligație revenindu-i conf. art.39 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea operațiunilor de casă care prevede că: " personalul din compartimentul financiar - contabil care nu aplică măsurile prevăzute de prezentul regulament privitor la justificarea avansurilor și restituirea sumelor necheltuite în termenele stabilite și nu verifică deconturile de cheltuieli ale titularilor de avans în termen de cel mult 7 zile de la primirea lor, răspunde disciplinar, administrativ sau penal."
Având în vedere că inculpata a urmărit prin modul de efectuare a acestor plăți acordarea de fapt a unor avansuri salariale pentru personalul primăriei, urmările produse respectiv prejudiciul relativ mic ce urma ulterior să fie recuperat din salariile celor care au obținut asemenea avansuri, instanța a apreciat că fapta inculpatei a adus atingere minimă valorilor salariale apărate de lege, că fapta este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și a dispus achitarea inculpatei, aplicându-i sancțiunea cu caracter administrativ, amendă administrativă de 300 lei.
S-a reținut că în rechizitoriu inculpata este acuzată și de săvârșirea infracțiunii prev. de art.43 din Legea 82/1991, respectiv efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în balanțe; inculpata este învinuită de neînregistrarea în contabilitate a vânzării casei fermă, cu justificarea că nu avea posibilitatea să evidențieze o asemenea operațiune, întrucât nu avea cunoștință despre această vânzare și nu i s-au pus la dispoziție contractul de vânzare-cumpărare sau alte acte; instanța a constatat că susținerea inculpatei este neîntemeiată, întrucât a existat contract de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2001 (fila 67) și a fost emisă factura fiscală nr. - pentru suma de 103.000.000 lei preț cumpărare.
Instanța a apreciat că nu există nici o probă la dosar din care să rezulte că inculpata ar fi acționat cu intenția de a denatura veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare precum și elementele de activ și pasiv ce se reflecta în bilanț astfel că lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni, sub forma intenției; omisiunea înregistrării în contabilitate a casei fermă se datorează neglijenței inculpatei, și nu intenției acesteia de a produce consecințele juridice enumerate în art.43 din Legea 82/1991.
În legătură cu latura civilă a procesului, instanța a introdus în cauză ca părți civile Primăria comunei și Consiliul Local al comunei; la data de 30 noiembrie 2005, Primăria comunei s-a constituit parte civilă cu suma de 693.144.123 lei din care dobânzi 9.524.654 lei, prejudiciu ce se compune din: 38.000.000 lei provenind din vânzarea obiectivului " clădire fermă ", 228.470.039 reprezentând 195.010.966 lei și 33.459.073 lei dobânzi lucrări neefectuate de AF respectiv SC Cons. SRL, 105.220 664 lei compusă din 96.999.143 lei și 8.221.521 lei dobânzi lucrări neefectuate de SC SRL, 280.028.420 lei convorbiri telefonice și dobânzi (239.022.370 + 41.006.050 lei), 41.250.000 lei compusă din 28.869.000 lei + 12.556.000 lei dobânzi plată nelegală avansuri acordate și neîncasate. Total prejudiciu = 597.901.479 lei + dobânzi 9.524.654 lei = 693.144.123 lei, calculat până la data controlului.
Cu privire la prejudiciul provenind din convorbiri telefonice, instanța a apreciat că acesta nu există întrucât, așa cum a reținut expertul, din analiza Contului de execuție a bugetului local încheiat la 31 decembrie 2003 care a fost dezbătut și aprobat de Consiliul Local al comunei prin Hotărârile de Consiliu depuse la Administrația Finanțelor Publice C-S, rezultă că nu au fost realizate cheltuielile, astfel: cheltuieli prevăzute = 9.666.000 mii lei, cheltuieli realizate = 8.970.453 mii lei, diferența (economii) = 695.568 mii lei.
La contul 5102, cont în care sunt cuprinse toate cheltuielile cu autoritățile publice executive (inclusiv cheltuieli cu telefoanele) s-au prevăzut și aprobat cheltuieli de 2.015.000 mii lei și s-au efectuat 1.855.736 mii lei, rezultând o economie de 159.264 mii lei.
Pentru plata avansurilor de decontare au fost emise angajamente de plată și eventualele sume nedecontate de persoanele în cauză, pot fi recuperate pe calea răspunderii materiale.
Împotriva hotărârii judecătoriei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Primăria și inculpata, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală; prin decizia penală nr. 189/10.12.2007 a Tribunalului C-S, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, partea civilă Primăria comunei și inculpata, a fost desființată sentința primei instanțe și a fost trimisă cauza, spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Caransebeș.
Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Caransebeș la 15 februarie 2008 sub nr-.
După rejudecarea cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a stabilit că prin rechizitoriul parchetului se reține în sarcina inculpaților și că au folosit în interes personal bani și alte bunuri pe care le-au administrat și că și-au îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând o tulburare a bunului mers a părților vătămate Primăria și Consiliul Local com.; în sarcina inculpatului s-a mai reținut că a folosit un act fals, iar în sarcina inculpatei s-a reținut că a falsificat un înscris oficial.
Prima instanță a reținut că inculpatul a vândut casa de la numitului, ca urmare a faptului că a făcut mai multe împrumuturi de la acesta, dar, așa cum arată martorul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, banii împrumutați de inculpat de la, i-a folosit pentru a achita lucrări (exemplu, școala din com. ); s-a făcut referire în rechizitoriu și la falsificarea unei chitanțe, dar nu s-a precizat cine a falsificat-o și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens; această chitanță cu referire la suma de 35.000.000 lei, întrunește elementele de legalitate, deși este trecută în două borderouri distincte și că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de uz de fals; inculpatul a aprobat plata din bugetul Primăriei a sumei de 67.350.000 lei pentru angajați ai instituției, sub justificarea de avansuri de concediu sau deplasări; aceste avansuri au fost acordate și de inculpata.
S-a mai reținut prin rechizitoriu că inculpatul a achitat la SC SRL C suma de 96.999.143 lei, reprezentând lucrări de întreținere a drumurilor, iar inculpata a dispus plata acestei sume.
Audiat în calitate de martor, atât în fața instanței de judecată, cât și în faza de urmărire penală, administratorul acestei societăți recunoaște acest lucru; supravegherea lucrărilor a fost efectuată de martorii și, care declară că au participat la supravegherea lucrărilor.
În ceea ce privește sumele achitate la SC Cons SRL C - administrată de, se reține în rechizitoriu că acesta a primit suma de 266.000.000 lei, dar nu și suma de 28.500.000 lei.
În acest sens, cu privire la cele două state de plată întocmite, în faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză grafologică, care a concluzionat în sensul că semnătura de pe statul de plată din 28.10.2002, ar fi putut fi executată de, iar cu privire la celălalt stat de plată se precizează că nu a fost executată de acesta.
Inculpata a recunoscut că și-a însușit suma de 4.800.000 lei în scop personal - așa cum se reține în rechizitoriu.
Tot în rechizitoriu s-a precizat că în raportul de control, la Primăria s-au achitat abonamente pentru 21 telefoane mobile fără aprobarea Consiliului Local, ci doar din dispoziția primarului.
Prin expertiza întocmită de expert, s-a reținut că lucrările a căror contravaloare a fost achitată de inculpații și, au fost executate în realitate; la executarea lucrărilor de întreținere la drumuri, au asistat în calitate de consilier și în calitate de viceprimar și aceștia au arătat că lucrările s-au făcut, dar că nu s-au întocmit procese verbale de recepționare a lucrărilor.
În raportul de expertiză contabilă întocmit de expert economist, s-a reținut că plata efectuată de inculpați către SC în sumă de 206.884.313 lei reprezentând lucrări de reparații la Școala generală, nu reprezintă un prejudiciu, deoarece lucrările s-au efectuat în realitate, iar executarea lor a fost aprobată prin hotărârea nr.6 a Consiliului Local, iar suma de -.039 lei plătită de inculpați către SC SRL C reprezentând reparații tot la Școala generală, s-a făcut pentru o lucrare efectuată în realitate, lucrările executate și decontarea au fost aprobate de Consiliul Local prin hotărârea nr.6/30.01.2002.
Plata lucrărilor în valoare de 105.220.664 lei reprezentând reparații la drumul comunal a fost aprobată prin hotărârea 03 din 30.01.2002 a Consiliului Local, lucrările fiind efectuate în realitate.
Prin hotărârea Consiliului Local nr.21 din 30.11.2001 s-a aprobat vânzarea imobilului "Casă fermă " către cu suma de 103.000.000 lei. Plata prețului conform documentelor contabile fiind efectuată astfel: nr.-/30.11.2001, plata raportului de evaluare - 8.000.000 lei; stat de plată - 28.000.000 lei; chitanța nr.-/07.12.2001 - 35.000.000 lei; chitanța nr.-/21,12,2002 - 30.000.000 lei, rămânând de încasat de la cumpărător suma de 2.000.000 lei.
Suma de 67.350.000 lei, încasată de salariații primăriei ca avansuri bănești, a fost în parte restituită, vinovată de aceste părți se face inculpata, contabilă a primăriei; cu privire la suma de 28.500.000 lei, achitată prin casieria primăriei la SC Cons SRL C, pe care aceasta nu o recunoaște, aceasta nu se poate reține în sarcina inculpaților, deoarece casiera primăriei a fost obligată să identifice persoana către care s-a făcut plata.
Privitor la plata abonamentelor telefoanelor mobile, expertul reține că contul de execuție al bugetului local încheiat la 31.12.2003, dezbătut și aprobat de Consiliul Local prin hotărâre de consiliu, se constată că cheltuielile nu au fost realizate la nivelul aprobat. In contul 5102, cont în care sunt cuprinse toate cheltuielile cu activitățile publice executive (incluzând și cheltuieli cu telefoanele) s-au prevăzut și aprobat cheltuieli de 2015.000 mii lei și s-au efectuat 1.855.736 mii lei, rămânând o economie de 159.264 mii lei.
Expertul contabil reține că inculpata în calitate de contabil și-a însușit în interes personal suma de 4.800.000 lei, la care se adaugă suma de 1.473.230 lei, suma a fost restituită de inculpată către partea vătămată în timpul controlului.
Instanța, din probele administrate, a reținut că lucrările au fost executate în realitate, existând hotărâri de aprobare a plății contravalorilor lucrărilor ale Consiliului Local, iar inculpatul nu și-a însușit nici o sumă în interes personal sau pentru alții; nu s-a cauzat nici o tulburare însemnată bunului mers a Consiliului Local și a Primăriei, deci a unei instituții publice, așa cum prevede art.248 Cod penal. și nu a falsificat nici un act.
Instanța a constatat lipsa faptelor în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Cu privire la inculpata, instanța a reținut că aceasta și-a însușit suma de 4.800.00 lei, la care se adaugă suma de 1.473.230 lei, pe care a achitat-o ulterior părților vătămate, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.2151al.1 Cod penal.
Cu privire la celelalte două infracțiuni, instanța a constatat, de asemenea, lipsa faptelor.
Instanța a reținut că inculpata este infractor primar și a achitat valoarea prejudiciului produs, acestea urmând a fi reținute ca circumstanțe atenuante prev.de art.74 Cod penal; la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere prev.art.72 Cod penal, respectiv valoarea mică a prejudiciului, persoana inculpatei și a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendare, orientată spre minimul general, este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatei.
Împotriva hotărârii judecătoriei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpata, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia penală nr. 181/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ, împotriva sentinței penale nr. 203/9 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, care a fost desființată parțial în latură penală cu privire la temeiul achitării inculpaților și în consecință: s-a dispus schimbarea din art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, în art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, temeiul achitării inculpatului, pentru infracțiunile prev. de: art. 2151al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
S-a dispus schimbarea din art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, în art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, temeiul achitării inculpatei, pentru infracțiunile prev. de: art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, și art. 43 din Legea nr. 82/1991 rep. rap. la art. 289 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată, împotriva sentinței penale nr. 203/9 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Tribunalul a constatat că apelurile sunt admisibile, pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților și; reținând justificat vinovăția inculpatei pentru fapta prev. de art. 2151alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, a condamnat-o la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, în condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Deși instanța a stabilit că nu se poate reține vinovăția inculpaților, pentru celelalte fapte mai sus menționate, comise de inculpați, a apreciat eronat că aceste fapte nu există și a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, în condițiile în care probele dosarului (care de altfel au fost analizate detailat în hotărârea instanței) sunt concludente în sensul existenței faptelor respective (art. 2151alin.1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 248 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal - săvârșite de inculpatul și art. 248 alin.1, art. 41 alin.2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal - săvârșite de inculpata ).
Așa fiind, tribunalul a apreciat că, întrucât faptele menționate există, însă nu se poate reține vinovăția (intenția) inculpaților pentru comiterea acestora, se impune achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. "d" Cod procedură penală (lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii) și nu în temeiul art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, cum în mod eronat a dispus prima instanță.
Astfel, cu privire la suma de 2.000.000 lei (ROL), la dosar nu există dovada certă că această sumă a fost însușită de inculpatul, întrucât în condițiile în care s-a rectificat pe chitanță suma încasată, nu s-a stabilit cu exactitate când a fost făcută rectificarea și scopul în care s-a făcut rectificarea.
De asemenea, referitor la suma de 28.500.000 lei (ROL), s-a constatat că nu s-a dovedit, neîndoielnic, că inculpații ar fi încasat această sumă - din casierie și și-ar fi însușit-o, întrucât cei doi inculpați au semnat statele de plată în calitate de reprezentanți ai primăriei și nu pentru că ar fi ridicat suma din casierie; faptul că suma nu a mai fost înregistrată în contul firmei SRL C și că semnătura de primire nu aparține administratorului firmei, nu justifică aprecierea că această sumă a fost însușită de inculpați, în condițiile în care nu s-a putut stabili persoana care a semnat de primirea sumei din partea firmei.
Nu se poate reține existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal, doar pe baza unor aprecieri, în sensul că inculpatul cunoștea că statele de plată sunt nereale, așa cum se susține în apelul parchetului; faptul că martorul (administratorul SRL C) nu a semnat de primirea sumei înscrise în documentele de plată, declarația casierei, nu justifică elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, în condițiile în care nu s-a stabilit că documentele menționate sunt false.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 Cod penal, s-a constatat că nu s-a dovedit neînregistrarea vânzării casei fermă, s-a făcut de inculpata, cu intenția de a denatura veniturile, cheltuielile, respectiv rezultatele financiare, ci modului defectuos de lucru, neglijenței, care însă nu se circumscrie îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii menționate.
Totodată, s-a mai reținut că, deși s-au evidențiat mai multe nereguli în activitatea celor doi inculpați, privind neorganizarea de licitație pentru vânzarea fermei, încredințarea unor lucrări de reparații fără licitație, aprobarea nelegală a unor credite către angajații primăriei, nerespectarea normativului de cheltuieli pentru convorbiri telefonice (nereguli descrise detailat în hotărârea instanței de fond), aceste nereguli nu pot fi încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, în condițiile în care nu s-a probat cert că inculpații au acționat cu intenția de a cauza o tulburare a bunului mers al primăriei, ori în scopul de a cauza o pagubă în patrimoniul acesteia.
Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că sunt nefondate celelalte motive invocate în apelul parchetului, în sensul condamnării inculpaților pentru infracțiunile menționate, în condițiile în care nu s-a dovedit că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, pentru care sunt incidente disp. art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.
Totodată, în raport de motivele mai sus descrise, s-a constatat că sunt nefondate și motivele invocate în apelul inculpatei, întrucât s-a dovedit că inculpata și-a însușit suma de bani pentru care s-a reținut infracțiunea de delapidare, prev. de art. 2151Cod penal, art. 41 alin.2 Cod penal, iar pedeapsa de 3 luni închisoare, în condițiile art. 81, 82 Cod penal a fost corect individualizată de instanță.
Împotriva deciziei penale nr. 181/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 11.08.2008, au declarat recurs în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S (la data de 23.12.2008) și inculpata (la data de 29.12.2008), înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 11.03.2009.
În motivarea recursului declarat de procuror se solicită în baza art. 38515pct. 2 lit. c) proc.pen. casarea deciziei și a sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților, arătându-se că: 1. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2151alin. 1.pen. nu este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză; 2. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 291.pen. nu este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză; 3. achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual nu este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză; 4. achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 248.pen. este nelegală iar instanțele sunt inconsecvente în aprecierea probelor și pronunțarea achitării inculpaților sub diferite litere; 5. materialul probator administrat în cauză este incomplet, deoarece rapoartele de expertiză nu au fost completate celor dispuse de instanța de judecată, iar cei doi experți nu au lămurit mai multe aspecte foarte importante pentru soluționarea cauzei (filele 5-8).
În motivarea recursului său, la data de 24.03.2009 inculpata a depus un memoriu prin serviciul Registratură prin care a solicitat: a) menținerea hotărârii instanței de apel cu privire la schimbarea din art. 11 pct. 2 lit. a în C.P.P. art. 10 lit. a C.P.P.; b) casarea instanței de apel cu privire la menținerea dispoziției prin care a fost condamnată la 3 luni închisoare în baza art. 2151; c) achitarea ei în baza art. 11 pct. 2 lit. a art.C.P.P. 10 lit. d, a, b sau2sau d; d) trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că: 1) instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate și asupra unor cereri esențiale, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, întrucât instanța de fond și cea de apel nu au ținut seama de faptul că ea a formulat cerere pentru completarea expertizei contabile cu privire la sumele ce i s-au reținut în sarcină ca fiind prejudiciu; 2) faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, în perioada controlului gestiunea fiind ținută de altă persoană; 3) în hotărârea instanței de fond și în cea a instanței de apel s-a comis o greșită aplicare a legii, prin aceea că ea avea funcție de execuție iar primarul era ordonator de credite; 4) s-a comis o eroare gravă de fapt, deoarece infracțiunii de delapidare îi lipsește unul din elementele constitutive, și anume vinovăția. În drept, au fost invocate disp. art. 3859pct. 1, 10, 171, 18, 20 și 38515pct. 2 lit. b, c C.P.P.(filele 22-27).
Din analiza hotărârilor recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3856alin. 3.proc.pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia instanței de apel din primul ciclu procesual, respectiv prin decizia penală nr. 189/A/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 25.05.2007, au fost admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S, partea civilă PRIMĂRIA COMUNEI și inculpata împotriva sentinței penale nr. 163/18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 4191/21.10.2005, care a fost desființată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Caransebeș.
În motivarea acestei decizii, se reține că între cei doi inculpați există contrarietate de interese și că asistarea, respectiv reprezentarea inculpaților de către același apărător este nelegală, întrucât echivalează cu o lipsă de apărare, impunându-se refacerea judecății de către prima instanță, cu respectarea dispozițiilor procesual penale, care garantează dreptul la apărare și asigurarea unei apărări eficiente în cazul celor doi inculpați cu interese procesuale contrare.
Potrivit art. 385 alin. 1.proc.pen. instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului.
Conform art. 385 alin. 3.proc.pen. când hotărârea este desființată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost desființată.a contrario, când hotărârea este desființată în întregime, rejudecarea va avea loc cu privire la toate faptele sau persoanele, precum și în ambele laturi, penală sau civilă.
Art. 383 alin. 3.proc.pen. stabilește că, atunci când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul. Cum decizia instanței de apel din primul ciclu procesual nu arată care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, precum și față de motivul desființării sentinței penale nr. 163/18.04.2007 a Judecătoriei Caransebeș, rezultă că rejudecarea cauzei în primă instanță trebuia să se facă în întregime. Or, în al doilea ciclu procesual, prima instanță nu a procedat la o nouă judecată, cu administrarea probelor în condițiile garantării dreptului la apărare în sensul celor reținute de instanța de apel în primul ciclu procesual, respectiv în condițiile asistenței juridice sau a reprezentării inculpaților de către apărători diferiți, ci s-a rezumat doar la a se asigura că inculpații au fiecare alt apărător decât celălalt și la efectuarea de demersuri în vederea aflării domiciliului, citării și audierii inculpatei. Prin nerefacerea judecății, așa cum s-a dispus prin decizia instanței de apel din primul ciclu procesual, prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței din al doilea ciclu procesual probele administrate în primul ciclu procesual, în lipsa asigurării unei apărări eficiente în cazul celor doi inculpați cu interese procesuale contrare.
Este incident astfel cazul de casare prev. de art. 3859pct. 6 teza a 2-a proc.pen. referitor la situația în care judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 2 lit. c) proc.pen. vor fi admise recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpata împotriva deciziei penale nr. 181/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 11.08.2008, vor fi casate decizia penală recurată și sentința penală nr. 203/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- din 15.02.2008 și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Caransebeș.
Văzând motivul desființării și persoanele care au declarat recurs, hotărârile vor fi desființate în întregime.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c) proc.pen. admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C-S și de inculpata împotriva deciziei penale nr. 181/A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 11.08.2008.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 203/09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr- din 15.02.2008 și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Caransebeș.
În baza art. 192 alin. 3.proc.pen. rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în prezentul recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
Ptr. Președinte, Judecător, Judecător,
- - --aflată în CO - - -
Președinte secție,
-
Grefier
Red. /02.07.2009
Dact. /6.07.09
- Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst. apel - Tribunalul C- - jud. -
-
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Ion
