Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 7/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.01.2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Mița
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 337/3.10.2007 a Tribunalului Vrancea ( sentință fond nr. 1064/16.05.2007 a Judecătoriei Focșani -dosar nr- privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 Cod penal.
La apelul nominal a răspuns intimatul-inculpat asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației emisă de Baroul Galați la data de 08.01.2008, pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că acesta este primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză.
Întrebat fiind, intimatul-inculpat precizează că nu dorește să-și angajeze apărător ales; deasemeni arată că înțelege să dea declarație în fața Curții de APEL GALAȚI.
Instanța procedează la audierea intimatului-inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 38514alin.1 Cod procedură penală, încheindu-se proces-verbal ce s-a atașat la dosar.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că este esențial a se stabili dacă inculpatul a avut sau nu acordul părții vătămate de a ridica autoturismul din garajul martorului.Din declarațiile martorului nu rezultă cu certitudine data la care s-a prezentat inculpatul pentru ridica bunul respectiv. Rezultă în mod cert că aceste persoane s-au cunoscut și au ajuns la un acord la data de 15.10.2005
La urmărirea penală organele de poliție au solicitat apelurile de pe numărul de telefon al inculpatului, de pe numărul de telefon al părții vătămate și precum și de pe cel al martorului.
S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului fără a se aștepta aceste relații,instanța de fond complinind aceste dispoziții cu apelurile de pe telefonul părții vătămate și al martorului.
Nu este justificată modalitatea în care partea vătămată s-a prezentat să-și ia mașina, pe 22.10.2005 sau pe 25.10.2005, respectiv modalitatea în care martorul a luat legătura cu partea vătămată întrucât de pe telefonul acesteia nu apare apel către martor.
Inculpatul precizează că partea vătămată, în prezența sa, a dat telefon lui, dar acest lucru nu este confirmat.
Aceste desfășurătoare s-au depus la instanța de fond, după audierea martorului, însă se impune reaudierea acestuia pentru a se stabili în ce modalitate a luat legătura cu partea vătămată.
Pentru a lămuri aceste aspecte, respectiv cum a luat legătura partea vătămată cu martorul, și față de dispozițiile art.3859pct. 10 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului Vrancea, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea părții vătămate, a martorului și pentru a se depune apelurile de pe telefonul inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor ce nu au fost avute în vedere de instanța apel și instanța de fond pentru că aceste aspecte nu sunt elemente noi. La fond procurorul, prezent la dezbateri, nu a solicitat probe în dovedirea susținerilor sale, iar la acest moment prin depoziția martorului, audiat nemijlocit în fața instanței, situația este pe deplin dovedită.
Cum orice dubiu profită inculpatului și raportat la poziția părții vătămate care nu a făcut demersuri în susținerea celor invocate,apreciază soluția pronunțată de prima instanță legală și temeinică.
Aspectele invocate de procuror nu au relevanță, nu se impune revenirea asupra lor, nici la instanța de fond și nici în faza de apel procurorul nu a făcut obiecțiuni referitor la aceste aspecte.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1064/2007 a Judecătoriei Focșani, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 al.1 și 3 în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a cu ref.la art. 10 lit. d
C.P.P.S-a reținut că la data de 15 octombrie 2005 între inculpatul și partea vătămată a intervenit o convenție pentru vânzarea- cumpărarea unui autoturism lăsat de partea vătămată pentru reparații la martorul.
S-au înțeles ca preț al vânzării 2000 euro, plătindu-se un avans de către inculpat de 20 mil vechi părții vătămate. Din această sumă s-a achitat 10 mil vechi martorului pentru reparații iar diferența a rămas la partea vătămată. S-a încheiat și chitanță de mână pentru această operațiune.
Înțelegerea părților a fost ca mașina să intre în posesia inculpatului după efectuarea reparațiilor dar acesta nemulțumit de întârzierea lor a plătit diferența de 10 mil lei martorului și având acceptul prin telefon a părții vătămate a ridicat mașina.
Ulterior inculpatul nu a mai achitat diferența de preț a mașinii către partea vătămată.
Instanța a reținut că în speță lipsește un element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în convenții cu care a fost sesizată instanța și anume cel care vizează latura materială, în sensul că inculpatul nu a prezentat în nici un moment ca adevărată o faptă mincinoasă, adică nici la încheierea convenției și nici la executarea ei, respectiv la intrarea în posesie a autoturismului. De bună voie partea vătămată a acceptat ca inculpatul să intre în posesia autoturismului, situația fiind dovedită cu depoziția martorului.
S-a reținut însă că inculpatul nu și-a onorat prețul integral-prețul înțelegerii vânzării și l-a obligat la diferența de 4000 RON despăgubiri civile.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul și partea vătămată.
În motivele parchetului s-a susținut că infracțiunea de înșelăciune există și a solicitat condamnarea acestuia chiar cu reținerea unor circumstanțe atenuante reținându-se că inculpatul a ridicat autoturismul de la reparații fără consimțământul părții vătămate, manoperă dolosivă la care a recurs pentru a intra în posesia mașinii fără plata sumei convenite de părți, situație confirmată de martorii și.
A solicitat înlăturarea achitării și aplicarea unei pedepse.
Inculpatul prin apărător a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptei și a susținut că a intrat în posesia mașinii cu acordul părții vătămate și în mod nejustificat a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Partea vătămată nu a motivat apelul în scris și nici nu s-a prezentat pentru susținerea orală a acestuia.
Prin decizia penală nr. 337/03.10.2007 a Tribunalului Vrancea au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, de inculpatul și de către partea vătămată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului și motivele invocate, apelurile apar nefondate.
Din probele adminJ. nu rezultă comiterea infracțiunii de înșelăciune de către inculpat în materialitatea sa.
Este real că inculpatul a ridicat mașina după încheierea convenției, de la reparații,că a achitat în total 30 mil. lei vechi din cele 50 mil lei cât s-a înțeles cu inculpatul, dar ridicarea autoturismului de la reparații s-a făcut cu acordul părții vătămate în urma unei convorbiri telefonice, fapt confirmat de martorul care a fost întrebat de partea vătămată dacă inculpatul este serios având în vedere diferența de preț pe care nu o primise încă.
Depozițiile martorilor și nu sunt relevante, ei nefiind de față la încheierea convenției și nici a condițiilor concrete în care a fost ridicată mașina de inculpat.
Din nici o probă nu rezultă că inculpatul ar fi întrebuințat manopere dolosive de încheierea convenției sau la executarea ei, însă fapta există ca urmare a lipsei conduitei corecte în achitarea integrală a prețului și a refuzului de a plăti diferența după ce a ridicat autoturismul cu acceptul proprietarului.
Ca atare achitarea inculpatului pe temeiul disp. art. 10 lit.d este C.P.P. corectă iar obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat este legală pe temeiul disp. art. 192 al.1 pct.1 lit.c
C.P.P.Partea vătămată nu a indicat motive de apel iar sub aspectul legalității sentinței nu se poate reține vreunul din cazurile de nulitate prev.de art. 197
C.P.P.Ca atare toate apelurile au fost respinse în temeiul disp. art. 379 pct.1 lit.b menținându C.P.P.-se ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În baza art. 192 al.2 s C.P.P.-a dispus ca inculpatul și partea vătămată care au declarat apel să fie obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății întrucât la dosar sunt probe care dovedesc că inculpatul a intrat în posesia autoturismului fără acordul părții vătămate inducând în eroare pe martorul cu privire la consimțământul acesteia privind ridicarea mașinii.
Recursul declarat procuror este nefondat și urmează a fi respins pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs invocat, dar și din oficiu sub aspectul cazurilor de casare indicate de art. 3859al. 3 Cod pr. penală Curtea reține că în mod justificat s-a apreciat de către instanța de fond și cea de apel că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Astfel încă din cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că a luat autoturismul cumpărat de la partea vătămată de la martorul, în posesia căruia acest autovehicul fusese încredințat de către partea vătămată pentru efectuarea unor reparații, după o prealabilă discuție cu partea vătămată și doar după ce aceasta din urmă și-a dat acordul în acest sens.
Cu privire la acest aspect martorul a relatat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, că atunci când inculpatul s-a prezentat la el și a solicitat să i se dea mașina pentru aod uce în alt service la reparații, a discutat pe telefonul mobil cu partea vătămată care a fost de acord ca autoturismul să fie luat de către inculpat cu condiția ca inculpatul să plătească diferența pentru reparațiile efectuate, respectiv suma de 1000 lei( declarații fila 25 dosar urmărire penală și fila 55 dosar fond).
Din desfășurătorul convorbirilor telefonice efectuate de partea vătămată rezultă că la data de 25.10.2005, când mașina a fost luată din service, aceasta a vorbit de pe telefonul său mobil cu martorul ( fila 67 verso, dosar fond) ceea ce confirmă varianta inculpatului și infirmă susținerile părții vătămate că nu a vorbit cu martorul decât la trei săptămâni de la tranzacție ( 15.10.2008) când acesta din urmă i-ar fi comunicat că i-a dat inculpatului mașina.
În ceea ce îi privește pe ceilalți martori audiați în cauză, și, aceștia nu au fost de față atunci când inculpatul a luat mașina din service și nu cunosc aspecte concrete referitoare la existența sau inexistența consimțământului părții vătămate cu privire la acest aspect.
Concluzionând Curtea constată că din probele adminJ. în cauză rezultă că inculpatul nu a indus în vreun fel în eroare pe martorul atunci când a luat din service autovehiculul cumpărat de la partea vătămată, aceasta dându-și acordul verbal, situație în care în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal pentru care s-a dispus prin rechizitoriu trimiterea inculpatului în judecată.
În consecință constatând că prin hotărârile supuse controlului judiciar s-a dispus în mod corect achitarea inculpatului Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 337/3.10.2007 a Tribunalului Vrancea ( sentință fond nr. 1064/16.05.2007 a Judecătoriei Focșani -dosar nr- privind pe inculpatul,fiul lui G și, născut la data de 29.06.1957 în, județ V, domiciliat în comuna Tâmboiești,sat, județ V, posesor CI seria - - eliberat de Poliția Focșani, CNP -).
Suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul va fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.T/ 2 ex/28.01.2008
Jud.apel-
Jud.fond-
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate, Mița
