Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 70/R/2009
Ședința publică din 19 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent - domiciliat în G,-, - 8,. 112, Județ G, împotriva deciziei penale nr.206/A din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a menținut în totalitate sentința penală nr.214 din 18 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art.215 aliniatul 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 litera a și art.76 litera c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6190 din 29.12.2008, emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind părțile civile intimate - S M și SC SRL.- prin administrator judiciar
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera b Cod penal, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică. Acesta s-a prezentat în calitate de director, sub o identitate falsă. Martorul a afirmat că în prezența sa inculpatul și-a declinat o identitate falsă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 214/18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus,
1. Inculpatul, fiul lui și, născut la 12.08.1956 în Păunești, județul V, cetățenie română, studii medii, administrator la SC SRL S, recidivist, domiciliat în localitatea O,-,. 68, județul B, CNP -, în baza art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 83 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 961/08.07.2003 a Judecătoriei Moinești, pedeapsă pe care inculpatul o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art. 71 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
2. Inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 07.04.1962 în G, județul G, cetățenie română, studii - 11 clase, stagiul militar satisfăcut, agricultor, concubinaj, 1 copil minor, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat în G,-, -8,. 112, județul G, în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și a art. 76 lit. c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 Cod penal, stabilind 2 ani și 6 luni termen de încercare, atrăgându-i-se atenția inculpatului în baza art. 359 Cod procedură penală, asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 28.10.2003 până la data de 10.11.2003.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, inculpații au fost obligați să plătească părții civile SC SRL, cu sediul în S M,-, județul S M, suma de 63.286 lei, contravaloarea prejudiciului creat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 400 lei și inculpatul suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 06.08.2003 inculpatul a cumpărat prin cesiune de acțiuni, de la numitul, societatea comercială SRL cu sediul social în S, prin actul adițional la actul constitutiv al societății, autentificat sub nr. 855/06.08.2003 al Notarului Public, revocându-se din funcția de administrator vechiul proprietar, iar inculpatul a devenit asociat unic și administrator al SC SRL.
Sediul social al firmei a fost schimbat, fiind stabilit în S,-, inculpatul închiriind un apartament la această adresă și l-a angajat cu convenție civilă pe inculpatul, iar ca secretară pe concubina inculpatului.
După ce a dotat sediul societății cu mobilier, calculator și birotică, inculpatul a scos de la. S documentele contabile necesare și a deschis cont la Banca "" din S, iar apoi prin intermediul numitei, s-au lansat comenzi către diferite societăți din țară în vederea achiziționării de materiale de construcții, iar după acceptul furnizorului privind prețul și modalitatea de livrare, inculpatul completa și semna file CEC, care reprezenta modalitatea de plată, deși acesta știa că pentru acoperirea plății nu există în contul societății disponibilul necesar.
În această modalitate a procedat inculpatul și în data de 06.09.2003 când SC SRL Sal ansat către SC SRL SMo comandă pentru produsele țeavă neagră și conic comanda fiind lansată de inculpatul care s-a prezentat ca fiind directorul comercial.
Urmare acestei comenzi, în vederea perfectării tranzacției administratorul SC SRL SMs -a deplasat la sediul SC SRL S, unde s-a cunoscut cu inculpatul, care s-a prezentat ca fiind director general al SC SRL S și cu inculpatul care s-a prezentat cu numele de, având funcția de director comercial al aceleiași societăți, acesta din urmă înmânându-i administratorului SC SRL SMo carte de vizită pe care a făcut olograf mențiunea și a notat un număr de telefon mobil.
Cu acel prilej partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul în prezența inculpatului ca plata mărfi să se facă în termen de 30 zile, prin filă CEC, inculpatul și inculpatul cerând părții vătămate administratorul SC SRL să-i trimită marfă cât mai repede întrucât SC SRL S are un contract cu o firmă care introduce gazul în satul din apropierea, inculpatul, asigurându-l pe acesta că va face în așa fel încât plata mărfii să se facă în termen mai scurt decât cel stabilit.
În aceste împrejurări, în data de 12.09.2003, partea vătămată s-a deplasat din nou la S, pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare pentru marfa menționată în nota de comandă, prilej cu care a adus și marfa. Ajuns la sediul SC SRL S, s-a întâlnit cu inculpatul și inculpatul, prilej cu care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 365 semnat de partea vătămată din partea SC SRL S M și inculpatul din partea SC SRL S, părțile stipulând în contract ca plata să se facă în termen de 30 de zile de la data livrării mărfii, prin filă CEC.
Tot atunci inculpatul a completat și fila CEC cu seria - 302--, pentru suma de 623.860.132 lei, datat 12.10.2003, pe care a semnat-o și a ștampilat-o și a semnat de primire și factura fiscală SM nr. -. Cu același prilej partea vătămată i-a cerut inculpatului o copie după certificatul de înmatriculare al societății și o copie după buletinul de identitate, acte pe care acesta i le-a dat fără rezerve.
Reprezentantul SC SRL SMa introdus fila CEC cu seria - 302-- în bancă spre decontare la data de 13.10.2003, dar onorarea plății a fost refuzată întrucât file CEC a fost emisă de către un trăgător aflat în interdicție bancară.
Ulterior, partea vătămată a încercat să ia legătura cu reprezentanții SC SRL S, dar la numerele de telefon pe care le aveau nu a mai răspuns nimeni, așa încât s-a deplasat personal la S, prilej cu care a constatat că sediul firmei a fost închis, depozitul firmei, de asemenea, iar din discuțiile purtate cu directorul depozitului a aflat că reprezentanții firmei SC SRL S nu mai fuseseră văzuți, motiv pentru care partea vătămată a formulat plângere penală.
În cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul împreună cu inculpatul au vândut țeava cumpărată de la SC SRL SMc ătre SC Ocna, cu un preț sub prețul de achiziție așa cum rezultă din factura fiscală nr. -/26.09.2003 și factura fiscală nr. -/26.09.2003 din declarațiile numitului, administrator al SC SRL, care a recunoscut după fotografii pe inculpatul, indicându-l ca fiind director comercial al SC SRL S, rezultând că personal i-a predat inculpatului suma de 84.000.000 lei reprezentând o parte din contravaloarea țevii cumpărate de la SC, iar după două zile când a luat legătura cu inculpatul căruia i-a cerut chitanță pentru această sumă, chitanța care i-a fost promisă de inculpat, cu prilejul ridicării banilor, inculpatul i-a spus numitului că inculpatul a dispărut cu banii.
Din extrasul de cont eliberat de Bank SA- Agenția S, pentru SC SRL S, rezultă că în perioada 26.08. 2003-16.09.2003 SC SRL nu a avut niciodată în cont disponibil pentru a acoperi valoarea mărfii cumpărate de la SC SRL S
La data de 26.11.2007 instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de înșelăciune prev și ped. de art. 215 alin 3 cu aplic. art. 7 lit. a și art. 83 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune prev.și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și art. 83 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul și din infracțiunea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin 3 Cod penal, în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 4 Cod penal.
Față de cele de mai sus și întregul material probatoriu administrat, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a emite un cec știind că pentru valorificarea lui nu există acoperirea necesară, cauzând astfel o pagubă posesorului cecului constituie infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal.
În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, fapta s-a săvârșit prin prezentarea de către inculpat a unei situații sau împrejurări în chip mincinos. La data emiterii filei CEC reprezentantul părții civile nu avea cunoștință de faptul că societatea emitentă nu are disponibil, a acceptat o filă CEC cu scadența peste 30 de zile în temeiul contractului încheiat cu SC SRL, al cărei reprezentant era inculpatul.
În ce privește latura subiectivă, instanța de fond a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, în scopul obținerii unui folos injust, prin inducerea în eroare a părții civile și producerea unei pagube în patrimoniul acesteia. Urmarea imediată a fost paguba care s-a produs în patrimoniul victimei, în speță partea civilă SC SRL, prejudiciul nerecuperat fiind în sumă de 62.386 lei, așa cum rezultă din actele existente în dosarul de urmărire penală.
Prima instanță, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și a art. 83 Cod penal, întrucât din cazierul inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 962.003 pronunțată de Judecătoria Onești, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii săvârșite, ținând cont de pericolul social și gravitatea faptei săvârșite, pe de o parte, iar pe de altă parte față de persoana inculpatului care a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, l-a condamnat la o pedeapsă peste minimul special al pedepsei prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile generale ale Codului penal - partea generală, limitele pedepselor fixate în actul normativ de sancționare a prezentei fapte, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 962.003 pronunțată de Judecătoria Onești, pedeapsă pe care o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Văzând dispozițiile art. 71 Cod penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de fond a considerat că în raport cu gravitatea faptelor comise interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporționalității, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie conform dispozitivului. În acest sens, instanța a avut în vedere și faptul că săvârșind infracțiunea pentru care a fost judecat în prezentul dosar, inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum ar fi relațiile sociale cu caracter patrimonial, motiv pentru care se poate conchide că acesta nu este în măsură să ocupe o funcție publică.
În ceea ce îl privește pe inculpatul prima instanță a apreciat că acesta se face vinovat de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Astfel, prin prezența sa alături de inculpatul și întărind afirmațiile și promisiunile acestuia, a creat autorului o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte a întărit convingerea părții vătămate că persoana responsabilă civilmente are contracte cu alte societăți și disponibil financiar pentru onorarea obligațiilor de plată asumate. Prin urmare, reținând vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoare.
La individualizarea pedepsei ce aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile generale ale Codului penal - partea generală, limitele pedepselor fixate în actul normativ de sancționare a prezentei fapte, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a ținut cont că inculpatul nu a mai avut contacte cu legea penală, împrejurare ce reținută ca și circumstanță atenuantă, în temeiul art. 74 lit. a Cod penal. Făcând aplicarea art. 76 lit. c Cod penal i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă situată sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege.
Ca modalitate de executare, instanța de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că potrivit dispozițiilor art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrunite fiind de altfel toate condițiile prevăzute de acest articol, iar potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal a stabilit 2 ani și 6 luni, termen de încercare și făcând aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală i-a învederat inculpatului consecințele revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
Întrucât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în temeiul art. 88 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore, ziua de 28.10.2003, precum și durata arestării preventive.
Avându-se în vedere că prin fapta săvârșită i s-a cauzat părții civile un prejudiciu în baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata acestuia. În cauză s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 191 alin. 1 și art. 189 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțând o nouă hotărâre, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, respingerea pretențiilor civile față de el.
Prin motivele de apel depuse la dosar, inculpatul arată următoarele:
Instanța de fond a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, reținând că alături de inculpatul și întărind afirmațiile și promisiunile acestuia, a creat autorului o stare psihică favorabilă comiterii infracțiunii, iar pe de altă parte, a întărit convingerea părții vătămate că persoana responsabilă civilmente are contracte cu alte societăți și disponibil financiar pentru onorarea obligațiilor de plată asumate.
Motivarea instanței de fond nu are nici un suport probatoriu și nici legătură cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv aceea de a înlesni sau ajuta cu intenție în orice mod la săvârșirea infracțiunii constând în emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia acoperirea necesară.
Din păcate, deși în faza cercetării judecătorești s-a stabilit încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a pronunțat hotărârea de condamnare și a motivat-o prin copierea rechizitorului care se referă la o altă încadrare juridică.
Infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea unui CEC fără acoperire pentru care a fost condamnat inculpatul îi lipsește latura obiectivă.
Prezența inculpatului în momentul emiterii CEC-ului de către inculpatul, rezultă din probele dosarului, din rechizitoriu și chiar din cuprinsul hotărârii de condamnare, este justificată de faptul că acolo era locul lui de muncă, el având calitatea de angajat cu convenție civilă la SC SRL a cărei administrator era și, nu în scopul întăririi convingerii infracționale a inculpatului pentru emiterea acelui CEC, fiind greu de crezut că dacă nu ar fi fost prezent, nu ar fi emis CEC-ul pentru plata valorii mărfii.
De asemenea, inculpatul, nu a întărit în nici un mod convingerea părții vătămate, că în momentul emiterii CEC-ului la 12.09.2003 exista disponibil bancar pentru plata sa, atât timp cât inculpatul nu a spus acest lucru, iar reprezentantul SC SRL SMa acceptat CEC-ul emis pe data de 12.09.2003 să fie datat la o dată ulterioară, respectiv 12.10.2003 tocmai pentru că la data emiterii lui nu exista disponibil bancar pentru plata acestuia.
Infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul îi lipsește latura subiectivă, neexistând nici o probă din care să rezulte că prezența sa la locul de muncă avea drept scop ajutorul administratorului societății de a emite un CEC în favoarea reprezentanților SC SRL și nici în scopul ca SC SRL să accepte un CEC emis cu o lună înainte de data care s-a trecut pe el pentru plată, tocmai datorită faptului că la data emiterii CEC-ului li s-a comunicat că nu există disponibil în cont.
Nici infracțiunea de înșelăciune, constând în aceea de emitere a unui CEC fără acoperire, nu s-ar fi putut reține în sarcina autorului și cu atât mai puțin infracțiunea de complicitate la aceasta în sarcina inculpatului, deoarece, pentru putea discuta de săvârșirea acestei infracțiuni ar fi trebuit ca la data emiterii CEC-ului - 12.09.2003 - să fie induși în eroare reprezentanții SC SRL S M în sensul că, la acea dată exista disponibil bancar pentru plata CEC.
Prin decizia penală nr. 206/A din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 07.04.1962, în G, având CNP -, domiciliat în G,-, -8,. 112, împotriva sentinței penale nr. 214/18.02.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul inculpat să plătească suma de 700 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, din analiza probelor dosarului a constatat că situația era chiar invers; inculpatul a emis CEC-ul la 12.09.2003, dar prin înțelegere cu reprezentantul SC SRL S M, s-a trecut pe acest CEC o dată ulterioară, respectiv 12.10.2003, tocmai pentru că la data emiterii nu exista disponibil în cont, iar din probele dosarului mai rezultă că promisiunile care s-au făcut erau acelea de a face rost de bani pentru achita înainte de data înscrisă pe CEC, deci rezultă cu certitudine faptul că li s-a comunicat că la data emiterii CEC-ului nu exista disponibil bancar, fapt acceptat de cei care au acceptat CEC-ul cu o altă dată.
Potrivit Deciziei penale nr. 5683/19.12.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală "în cazul în care în cadrul unei tranzacții comerciale o persoană emite un CEC fără acoperirea bancară necesară, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal nu sunt întrunite".
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea Supremă de Justiție a avut în vedere faptul că "Deși s-a emis CEC-ul fără a avea în cont acoperirea necesară, nu se poate reține că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune de vreme ce reprezentanții părții vătămate au acceptat ca mijloc de plată știind că la data emiterii lui nu exista disponibil. În aceste condiții, beneficiarul CEC-ului nu a fost indus în eroare, condiție ce ține de această infracțiune de înșelăciune în toate formele ei".
În cazul în speță, acceptarea de către reprezentantul părții vătămate a modalității de plată CEC-ul, care purta o dată ulterioară - 12.10.2003, emiterii acestuia - 12.09.2003, cunoștea faptul că la data emiterii nu exista disponibil exclude inducerea în eroare și pe cale de consecință existența infracțiunii de înșelăciune.
Instanța de apel a apreciat că, instanța de fond s-a limitat doar să copieze rechizitorul, nefăcând trimitere la motivarea și probele indicate de inculpat și nici nu a motivat cu un alt punct de vedere al Curții Supreme de Justiție sau a altor instanțe.
Tribunalul Satu Marea considerat că în mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului să achite părții vătămate contravaloarea CEC-ului în condițiile în care acesta nu a săvârșit nici o faptă penală.
Instanța de apel a apreciat că, criticile formulate de inculpat împotriva sentinței instanței de fond prin motivele de apel sunt nefondate, instanța de fond a reținut corect starea de fapt și reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat pe acesta pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 4 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, susținerile sale sunt infirmate de probele administrate.
Astfel, inculpatul afirmă că nu s-a prezentat niciodată sub numele de, director economic al firmei SC SRL Acest fapt este infirmat de martorul, care a transportat țeava de la SC SRL S M la SC SRL
Pe de altă parte, din declarațiile date de inculpat atât în fază de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești rezultă că după ce a completat fila CEC și a înmânat-o reprezentantului SC SRL S M, inculpatul personal a dat asigurări celor din S M că va face în așa fel încât marfa să fie achitată înainte de termenul fixat, rugându-l pe reprezentantul SC SRL să trimită marfa cât mai repede întrucât la rândul său SC SRL S avea comandă pentru țevi din partea unei firme care introducea gazul în satele din preajma.
Prin această atitudine a inculpatului i-a confirmat încrederea reprezentantului părții civile asupra tranzacției și modalității de plată.
Tot din declarația inculpatului - filele 30-31 din vol. 1 al dosarului Judecătoriei Satu Mare, rezultă că firma SC SRL Sad esfășurat activitate circa două luni și, a avut contacte și cu alte firme din țară.
- rezultă din actele de la dosar că marfa livrată de SC SRL SMc ătre SC SRL Saf ost vândută la SC SRL Ocna - sub prețul de achiziție, potrivit facturii fiscale -/26.09.2003, emisă de SC SRL Ocna. Din prețul acestei mărfi, administratorul firmei SC SRL Ocna -, a predat inculpatului suma de 84.000.000 lei în numerar, pentru care trebuia să primească chitanță de la SC SRL S, dar nu i-a mai fost eliberată, deoarece, inculpatul a dispărut cu banii, afirmație făcută de inculpatul.
Martorul, la recunoaștere din grup, l-a indicat pe inculpatul ca fiind persoana cunoscută de el sub numele de directorul economic de la SC SRL
Prin Decizia IX/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 123/09.02.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și în aplicarea dispozițiilor art. 215 Cod penal a statuat:
1.Fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de creditsau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în tot sau în parte, ori de a interzise trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine ori pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal.
2.Dacă beneficiarul CEC-ului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (legea CEC).
În speță, inculpatul fiind prezent la emiterea CEC-ului de către inculpatul, la momentul încheierii tranzacției comerciale și dând garanția reprezentantului firmei SC SRL S M că va fi plătit - a săvârșit infracțiunea de complicitate la înșelăciune, aplicabile fiind punctul 1 din decizia menționată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor articolului 11 punctul 2 litera a raportat la articolul 10 litera b Cod procedură penală, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de articolul 26 Cod penal raportat la articolul 215 aliniatul 4 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, cu consecința înlăturării obligării sale la plata despăgubirilor civile către LSM.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a-și susține recursul formulat, și nu și-a angajat avocat ales, cu toate că prin cererea din 20 ianuarie 2009 (fila 17) a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și pregăti apărarea.
Verificând decizia recurată prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, conform prevederilor articolului 3856aliniatul 2 Cod procedură penală și articolului 38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpatul este neîntemeiat și,în consecință, în baza dispozițiilor articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Critica formulată de inculpat este nefondată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că inculpatul a cumpărat la data de 06 august 2003 CLS și în calitate de administrator l-a angajat pe inculpatul recurent să lucreze la firma sa cu convenție civilă.
La data de 06 septembrie 2003 L S, prin inculpatul care s-a prezentat ca fiind director comercial, a lansat către CLSMo comandă pentru produse: țeavă neagră și conic. Administratorul CLSMa plecat la S unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați, inculpatul recurent susținând că se numește " ", discutând despre condițiile aprovizionării cu marfă a firmei patronată de inculpatul, precum și de condițiile de plată - la 30 zile, prin filă CEC.
La data de 12 septembrie 2003 partea vătămată a revenit la S și a încheiat contractul de vânzare - cumpărare pentru marfa solicitată de inculpați (filele 16-17), iar inculpatul a completat fila CEC cu seria - 302-- pentru suma de 623.860.132 lei, datată la 12 octombrie 2003, pe care a semnat-o și ștampilat-o (filele 12-13). Conform înțelegerii, administratorul CLSMa introdus fila CEC în bancă la 13 octombrie 2003, onorarea plății fiind refuzată, întrucât trăgătorul se află sub interdicție bancară.
Inculpații au vândut marfa achiziționată sub prețul de achiziție, conform facturii fiscale nr. - din 26 septembrie 2003, banii fiind luați de inculpatul (filele 166-167).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză. Astfel, cu toate că inculpatul a negat în mod constant săvârșirea infracțiunilor (filele 20-28; 29-35; 297;208 dosar urmărire penală; fila 30 dosar instanța de fond; fila 74 dosar instanța de apel), aceasta este dovedită cu declarațiile părții vătămate, care susține că inculpatul s-a recomandat ca fiind director comercial și i-a garantat verbal că plata mărfii se va face la termen (filele7-10), raportul de constatare tehnică grafică (filele 48-55), declarațiile martorilor - care a efectuat transportul de țevi de la S M la S, unde a fost așteptat de cei doi inculpați (fila 67), procesul verbal de confruntare dintre partea vătămată și inculpat (filele 63-66), precum și dintre inculpat și martorul (filele 68-69), declarația martorului (filele 78-80), care știu că inculpatul s-a recomandat director comercial a firmei inculpatului, că inculpatul recurent a încasat 84.000.000 lei (ROL) din vânzarea țevii aparținând părții civile și a dispărut cu această sumă de bani, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 120-121; 143- 144; 151- 152)- ocazie cu care, și l-a recunoscut din grup pe inculpatul, indicând că este persoana care lucra la firma CLS ca director comercial.
Potrivit articolului 214 aliniatul 4 Cod penal constituie infracțiune "fapta de a emite un cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară,.dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului".
În speță, inculpatul a emis fila CEC (filele 12-13) deși știa că LSM prin administratorul nu va putea să-și încaseze niciodată suma de bani reprezentând marfa vândută de acesta (623.860.132 lei). Acest aspect este confirmat la data de 13 octombrie 2003 de bancă, care comunică posesorului cecului că CLS este în interdicție bancară.
Din actele dosarului rezultă că inculpații au derulat afaceri pe firma din S doar circa 2-3 luni, prin urmare nu se poate susține că nu au avut intenția de a induce în eroare partea vătămată, cu atât mai mult cu cât în acest interval de timp niciodată nu a avut disponibil în cont.
Articolul 26 Cod penal prevede că în categoria participanților la săvârșirea unei infracțiuni se regăsesc și complici, care sunt persoane ce, cu intenție, înlesnesc sau ajută în orice mod la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără putere de tăgadă, că inculpatul și-a atribuit calitatea de director comercial al firmei patronate de inculpatul, a fost prezent la derularea contractului comercial, cu ocazia întocmirii, întărind convingerea părții vătămate că plata se va face la termenul stipulat în contract, dar și cu ocazia recepționării mărfii, vânzării ulterioare a acesteia, l-a ajutat și sprijinit pe inculpatul să-și ducă la bun sfârșit rezoluția infracțională luată de a înșela partea civilă prin emiterea unui CEC cu privire la care știa că nu există provizia necesară.
În consecință, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pe motiv că fapta sa nu este prevăzută de legea penală nu poate fi acceptată de către instanța de control judiciar.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond, în mod corect a dispus obligarea inculpaților, conform articolului 14 Cod procedură penală și articolului 998 Cod civil, în solidar la despăgubiri civile către partea vătămată LSM, în cuantum de 63.286 lei, reprezentând paguba efectiv cauzată părții civile.
Totodată, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea articolului 88 Cod penal, inculpatul fiind reținut prin ordonanța din 28 octombrie 2003 (fila 168) și arestat preventiv la data de 29 octombrie 2003 (încheierea nr. 2052 din 29 octombrie 2003 Judecătoriei Satu Mare pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă numărul 17/2003 - fila 173) și pus în libertate prin decizia penală nr. 187/R/10 noiembrie 2003 Tribunalului Satu Mare (filele 201-202).
Pedeapsa aplicată inculpatului rezultă dintr-o judicioasă valorificare a dispozițiilor articolului 72 Cod penal, fiind modică - 6 luni în condițiile articolului 81 Cod penal, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de articolul 74 litera a Cod penal și necesară pentru a-și atinge scopul prevăzut de articolul 52 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, în baza articolului 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea atacată.
În temeiul articolului 192 aliniatul 2 și 189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera " b " Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 206 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /03.03.2009,
Judecători apel - A-
Judecător fond -
2 ex./03.03.2009,C,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
