Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 71/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.71/R/2009
Ședința publică din 19 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea civilă recurentă, domiciliat în S M,-,.6,. E,. 97, jud. S M, împotriva deciziei penale nr. 118/R din 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpații intimați și G, fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, fapte prevăzute și pedepsite de art. 181 alin. 2 Cod penal și art. 180 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, avocat în substituirea av., în baza delegației de substituire de la dosar, emisă de Baroul Cluj - Cabinet de avocat, lipsă fiind partea civilă recurentă și inculpatul intimatul și apărătorul său ales avocat.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, pune în discuția părților inadmisibilitatea declarării recursului de către partea civilă recurentă
Avocatul inculpatului intimat, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea civilă recurentă, ca fiind inadmisibil. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil. Partea civilă recurentă a atacat cu recurs o hotărâre definitivă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1830/23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul părții civile, din infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal și în consecință:
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal inculpatul fiul lui și, născut la 26.06.1976 în S M, cetățean român, CNP -, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, divorțat, are un copil minor, domiciliat în SMs tr. - - 16/7, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a fost condamnat la pedeapsa de 4000 lei amend ă penală.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal inculpatul G fiul lui G și, născut la 01.06.1981 în S M, cetățean român, CNP -, studii 12 clase, cursant la școala postliceala " ", stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în SMs tr. - 10/4, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a fost condamnat la pedeapsa de 4000 lei amendă penală și n baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire a fost condamnat la pedeapsa de 1000 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. c Cod penal inculpatul G execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 4000 lei amend ă penală.
În baza art. 14, 346.proc.pen. inculpații, în solidar, au fost obligați să plătească părții civile domiciliat în S M-,. 6,. 97 suma de 3056,70 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale și suma de 8.000 lei reprezentând daune morale, respingându-se restul pretențiilor formulate; părții civile CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M suma de 385,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare. Inculpatul Gaf ost obligat să plătească ărții p. civile domiciliat în S M- suma de 1500 lei despăgubiri civile, fiind respinse restul pretentilor formulate.
În baza art. 193 alin. 1.proc.pen. inculpații, în solidar, au fost obligați să plătească părții civile suma 1000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 189.proc.pen. s- dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu conform delegației nr. 2260/2007, iar n baza art. 191 alin. 2.proc.pen. inculpații au fost obligați la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, câte 400 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 18.01.2004, în jurul orei 23:30, părțile vătămate, însoțiți de martorii, a și se aflau la localul " Club" situat pe Bulevardul - din S În local se mai afla inculpatul, administratorul localului, inculpatul G care a discutat lângă bar cu învinuiții losif și.
ărțile vătămate au consumat 3 sticle de vin și au început să danseze dezbrăcându-se până la bust, motiv pentru care inculpatul le-a cerut părților vătămate să înceteze și să se îmbrace, apoi inculpatul s-a deplasat la bar. Partea vătămată s-a simțit jignit, motiv pentru care s-a dus la tejghea unde se aflau învinuiții pe care i-a numit ofensator "găini", inculpatul Gar ipostat verbal, astfel că între acesta și partea vătămată a început o altercație lovindu-se reciproc, în timpul altercației căzând de pe perete, unde era fixat, un tablou de sticlă reprezentând -ul.
Inculpatul s-a enervat pentru ă s-a spart și l-a lovit și el pe partea vătămată, apoi partea vătămată a căzut pe podea.
In ajutorul ărții p. vătămate a intervenit și partea vătămată care a fost apoi lovit de către inculpatul.
Inculpatul losif și au intervenit pentru a aplana conflictul, însă ei nu au lovit părțile vătămate.
În urma loviturilor aplicate de către inculpatul și, partea ătămată a suferit leziuni vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a cerut trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală.
Partea ătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale și a cerut trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de lovire.
În cauz ă reprezentantul părții vătămate a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice date faptei inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal, întrucât în urma leziunilor suferite de partea vătămată prin pierderea a doi dinți constituie sluțire.
Fa ță de cererea de schimbare a încadrării juridice, prima instanță a reținut că potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză s-a concluzionat că partea civilă în urma leziunilor suferite acesta nu a rămas cu afectarea patologică a funcției masticației, care este păstrată, nu s-a cauzat o modificare a fizionomiei părții vătămate sau a funcțiilor fiziologice, iar restabilirea aspectului obișnuit al fizionomiei nu s-a realizat printr-un proces normal de vindecare, ci în cadrul unui tratament specializat de stomatologic cu caracter protetic,
Este de subliniat faptul ă înainte de a suferi leziunile dinților afectați de leziunile suferite ca urmare a loviturii de către inculpatul, partea vătămată a avut o lucrare protetică fixată pe incisivii de pe arcada superioară, deci nu se poate vorbi de pierderea a doi dinți naturali care să ducă la sluțire, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă.
Situa ția de fapt astfel reținută a fost confirmată cu materialul de urmărire penală, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal, iar faptele inculpatului G întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal și lovire prev. și ped. de art. 180 alin. 3 Cod penal, pentru care prima instanță le-a aplicat pedepsele conform dispozitivului sentinței atacate, considerându-le suficiente pentru reeducarea lor.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii acestora, persoana inculpaților, circumstanțele atenuante ce intervin în favoarea inculpaților, constând în aceea că aceștia au săvârșit faptele sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, motiv pentru care instanța a făcut aplicarea și a prevederilor art. 73 alin. 1 lit. b Cod penal.
În cauz ă partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpați cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale, dar raportat la faptul că el a fost de fapt cel care a provocat inculpații prin comportamentul său sărind la bătaie, instanța de fond a considerat că pretențiile acestuia sunt exagerate având în vedere împrejurările comiterii faptelor, astfel că reportat la nr. de zile de îngrijiri medicale, la prejudiciul moral efectiv suferit, s-a apreciat că suma de 8000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului, instanța obligând inculpații și la plata daunelor materiale către aceeași parte civilă în sumă de 3056,70 lei conform actelor justificative aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, CASA DE ASUGURĂRI DE SĂNĂTATE s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 385,50 lei cheltuieli de spitalizare, astfel aceste pretenții fiind dovedite, existând și vinovăția inculpaților, prima instanță i-a obligat pe inculpați la plata acestor cheltuieli.
Partea ătămată s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpatul G cu suma de 5000 euro daune morale, dar raportat la nr. de zile de îngrijiri medicale și la împrejurările comiterii faptelor, instanța de fond a apreciat că suma de 1500 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.
În cauză, prima instanță a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 191 alin. 2, art. 192 alin. 1 și art. 189.proc.pen. referitor la suportarea cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel partea vătămată.
Prin motivele de apel depuse în scris la filele 16-18 din dosar se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și în rejudecare admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal; condamnarea inculpaților G și la o pedeapsă potrivită faptelor săvârșite, fără reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea acestora, dar cu aplicarea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, având în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta.
În ce privește latura civilă a cauzei, solicită obligarea inculpaților, în solidar, și în raport de contribuția fiecăruia la leziunile pe care le-a suferit partea civilă, la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 EURO către partea civilă, obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor de judecată, atât la fond, cât și în apel.
În fapt, se arată că instanța de fond a tratat cu superficialitate probele administrate, nu le-a analizat, ci doar le-a enumerat, cu toate că există contradicții importante între declarațiile martorilor propuși de inculpat și cele ale martorilor propuși de partea civilă.
Arată că în mod eronat a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, deși expertiza medico-legală efectuată în cauză, precum și raportul de constatare medico-legală relevă indubitabil pierderea de către partea civilă a trei dinți frontali, ceea ce echivalează cu noțiunea de sluțire. În sprijinul acestor susțineri partea civilă a depus la dosar decizii de speță ale instanței supreme, însă instanța de fond a apreciat în mod greșit că leziunile suferite nu reprezintă sluțire, fapt pentru care hotărârea instanței de fond poate fi considerată esențial nelegală.
Apoi, cu aceiași mărinimie față de inculpați se rețin circumstanțe atenuante în favoarea celor doi, cu toate că pe de o parte materialul probator nu confirmă provocarea de care s-a prevalat inculpatul, iar pe de altă parte inculpatul nici nu a susținut că a fost provocat.
Realitatea este că nici unul dintre inculpați nu a fost provocat, bătaia administrată părții civile a fost un act de violență absolut gratuit.
Oricum, pentru a exista scuza provocării, trebuia probată o stare de puternică tulburare sau emoție sub stăpânirea căreia ar fi trebuit să se afle inculpatul. Această puternică tulburare nu putea fi provocată nici măcar în situația în care ar fi adevărate afirmațiile acestuia conform cărora înaintea bătăii, partea civilă să fi adresat injurii sau chiar să-l lovească pe acesta. Probele testimoniale administrate în cauză infirmă așa-zisa provocare, ceea ce face ca opțiunea instanței pentru reținerea circumstanței atenuante să fie nelegală și nefondată.
În altă ordine de idei, din probele aflate la dosarul cauzei se desprind suficiente elemente care să contureze starea de fapt reală. Exemplu - inculpatul a afirmat în relatările sale către martora că " l-a bătut foarte tare pe ".
Este deosebit de interesantă declarația tatălui inculpatului, care, afirmă că fiul său este o persoană extrem de violentă și că, s-a întâmplat nu o dată să-l lovească și pe el. Această declarație, este de natură a edifica asupra caracterului violent a inculpatului și să infirme provocarea pe care cu ușurință instanța de fond a reținut-o în favoarea inculpatului.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în calcul este posibilitatea reținerii circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită de trei sau mai multe persoane. Partea civilă arată că de fapt el a fost bătut de patru persoane, lucru care reiese din probele administrate în fața instanței, însă parchetul a trimis în judecată doar doi dintre agresori. De altfel, afirmă partea civilă, a învederat procurorului oportunitatea unei cereri de extindere a procesului penal cu privire și la alte persoane, însă acesta a declarat că nu dorește să formuleze o astfel de cerere.
Raportat la toate aspectele invocate, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă art. 334, 337, 374 și urm. proc.pen. și art. 75 Cod penal.
La filele 45-51, prin registratura Tribunalului Satu Mare, pentru termenul din 20.03.2008 s-a trimis de apărătorul inculpatului - avocat, apărările formulate cu răspunsurile la motivele de apel, prin care se solicită respingerea apelului formulat.
1. Prin motivele scrise se arată că: faptei săvârșite i s-a dat o corectă încadrare juridică față de expertizele medico-legale necontestate de partea vătămată, existente la dosar.
În speță, așa cum susțin ambele expertize nu poate fi vorba despre infracțiunea de vătămare corporală gravă atât timp cât dinții scoși părții vătămate constituiau o proteză dentară, care la rândul ei se sprijinea pe doi dinți, care, la rândul lor, nu au fost pierduți de partea vătămată în timpul incidentului.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că nu constituie un prejudiciu estetic major, corespunzător conceptului de sluțire și nici nu a avut drept consecință infirmitatea permanentă.
Aflându-ne în fața unei infracțiuni din categoria celor care vizează viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei opinia medicului legist este obligatorie și esențială pentru încadrarea juridică.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă este realizată atunci când s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau a unui organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
În toate situațiile, cel chemat să se pronunțe asupra realizării consecințelor enumerate în text este medicul legist.
Cât timp în Codul penal nu există un text referitor la sluțire, dacă se înlătură constatarea medicală, trebuie să se apeleze la înțelesul dat de dicționarul explicativ al limbii române, care este "om schilod, pocit, diform, foarte urât", ceea ce înseamnă mai mult decât prejudiciul estetic creat prin fracturarea parțială a patru coroane dentare, a patru dinți naturali și înlocuirea lor cu o proteză fixă.
Pe de altă parte, legea penală prevede pedepse egale la consecințe antisociale egale.
Nu se poate susține că fracturarea unor dinți, a coroanelor dentare, echivalează cu pierderea unui, cu pierderea auzului sau cu punerea în primejdie a vieții, de unde concluzia că prin sluțire legiuitorul a înțeles schilodirea sau pocirea unei persoane în așa măsură încât să devină respingătoare, foarte urâtă, ceea ce nu este cazul în speță.
Mai mult, în raportul de expertiză medico-legală depus la dosar, medicul legist precizează că partea vătămată a prezentat o leziune constând în fracturarea coronară a incisivilor superiori, respectiv caninul superior stâng. Aceste leziuni, respectiv fracturile coronare, atât inițial, cât și pe radiografie reprezintă pierderea doar a unei părți a fiecărui lezat, ceea ce înseamnă că dinții nu au fost pierduți definitiv, deci leziunile nu reprezintă infirmitate.
Datorită considerentelor expuse, a pierderii parțiale a dinților și a faptului că s-a realizat o proteză fixă cu rezultate funcționale și estetice foarte bune, nu sunt întrunite elementele constitutive ale sluțirii, deci și încadrarea juridică - art. 181 alin. 1 Cod penal - este corectă.
2. În ce privește critica formulată referitor la greșita reținere a scuzei provocării - și aceasta este nefondată, având în vedere că în speță martorii audiați au dovedit că partea vătămată a săvârșit acte provocatoare multiple, a adresa injurii, a distrus un bun cu valoarea sentimentală pentru inculpatul. În acest sens a se vedea depozițiile martorilor audiați la Parchet și Rezoluția din 28 nov. 2005 prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, care reține faptul că altercația din noaptea de 17/18 ian. 2005 fost provocată de comportamentul părții vătămate și însoțitorilor acestuia, care după ce au consumat 3 sticle de vin au provocat scandal dansând seminud și spărgând sticla de vin și mai multe pahare. La solicitarea inculpatului de a se liniști, partea vătămată s-a apropiat agresiv de el și de și i-a făcut "găini", proferând acte și gesturi obscene și insultătoare la adresa lor.
Ceea ce este mai important cu privire la reținerea scuzei provocării a fost faptul reținut prin rezoluție și confirmat de martorii: - fila 19 dosar 1586/P/2004 și - filele 15-16 din același dosar și anume faptul că "în timp ce-l făcea și îl insulta dând din mâini, partea vătămată a încercat să-l lovească cu pumnul în față pe inculpatul și, în acel moment, beat fiind s-a dezechilibrat și a nimerit cu pumnul într-un tablou de sticlă pe care l-a spart.
Această stare de fapt a fost dovedită în mod indubitabil, astfel că este dovedită existența în speță a actului provocator, fiind întrunite condițiile aplicării art. 73 lit. b Cod penal.
Probele administrate confirmă raportul strâns și evident de cauzalitate subiectivă între infracțiunea săvârșită de inculpat și actele provocatoare în cel mai înalt grad comise de partea vătămată și de martorii acestuia.
3. Partea vătămată mai susține că în mod eronat s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a martorilor și și a criticat sentința sub aspectul comiterii faptei în condițiile agravantei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal de trei sau mai multe persoane împreună.
De observat este faptul că partea vătămată nu a formulat plângere împotriva pct. 2 din Rechizitoriu prin care s- dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui și, soluția fiind definitivă și inatacabilă (art. 278 indice 1.proc.pen.).
4. Instanța de apel, potrivit art. 371 alin. 2.proc.pen. este obligată ca în limitele art. 371 alin. 1.proc.pen. " în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept".
Sub acest aspect se solicită examinarea soluției adoptată în cauză și în raport de cererile formulate de inculpatul prin care s-a solicitat restituirea cauzei la parchet, având în vedere nulitatea absolută a unor acte de urmărire penală, exemplu: nu s-a realizat prezentarea materialului de urmărire penală cu inculpatul. În aceste condiții este evident că organul de procuratură sesizând instanța de judecată cu rechizitoriu, fără prezentarea materialului de urmărire penală a încălcat prevederile art. 197 alin. 2.proc.pen. ceea ce duce la nulitatea actelor de sesizare.
Rechizitorul întocmit de procurorul constituie actul de sesizare al instanței numai în măsura în care, nu a fost infirmat prin rezoluția procurorului ierarhic superior.
În speță, ca efect al infirmării pct. 3 din rechizitoriu, numiții, și urma a fi cercetați penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și încăierare prev. și ped. de art. 321 și 322 Cod penal.
Trimiterea cauzei la procuror s-ar fi impus și ar fi fost perfect legală această soluție.
Aceste texte de lege - art. 332 alin. 2.proc.pen. și art. 264, 265.proc.pen. sunt aplicabile și în prezentul apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Se susține că instanța nu a fost legal sesizată.
Prin concluziile scrise la recursul declarat de partea civilă depuse la filele 75-78 de la dosar, inculpatul G solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f proc.pen.
Invocă lipsa plângerii prealabile a părții vătămate împotriva inculpatului. Date fiind exigențele art. 385 indice 9.proc.pen. instanța de control judiciar este obligată, cu excepția cazurile prev. de art. 385 indice 6 alin. 3.proc.pen. să se limiteze la analiza hotărârii atacate numai pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, care-i sunt prezentate.
Concret, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, reținând că potrivit expertizei medico-legale efectuate s-a concluzionat că partea vătămată în urma leziunilor suferite nu a rămas cu afectarea patologică a funcției masticației și nu s-a cauzat o modificare a fizionomiei, restabilirea aspectului obișnuit al fizionomiei s- realizat printr-un tratament specializat stomatologic cu caracter protetic.
În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și raportat la provocarea inculpatului de către partea vătămată a reținut dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, iar pedeapsa amenzii aplicată de prima instanță este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului pedepsei.
Prin decizia penală nr. 118/R din 05 iunie 2008, Tribunalul Satu Marea respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă, din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal - vătămare corporală, în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal - vătămare corporală gravă.
În baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-parte civilă, domiciliat în S M,-,. 6,. 97, împotriva sentinței penale nr. 1830/23.11.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat recurentul parte civilă să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, analizând sentința criticată,A apreciat că raportat la faptele reținute, fiind vorba de o infracțiune urmărită la plângerea prealabilă, se impune admiterea cererii formulată de reprezentantul Parchetului în ședința din 20.03.2008 de recalificare a căii de atac din apel în recurs, constituind astfel completul de judecată de recurs.
Instanța de apel analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, a reținut că recursul părții vătămate este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Inculpații și G au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina lor faptul că: în seara zilei de 18.01.2004, în jurul orelor 23:30 partea vătămată, și martorii, a și, se aflau în localul " Club" situat pe B-dul - din S M și, în local se mai aflau inculpatul - administratorul localului și inculpatul G care discuta lângă bar cu și.
Părțile vătămate erau sub influența alcoolului, au mai consumat trei sticle de vin și au început să danseze dezbrăcându-se până la bust, motiv pentru care inculpatul le-a cerut să înceteze și să se îmbrace. Partea vătămată s-a simțit jignit și s-a dus la bar la tejghea, unde erau inculpații și U, și, i-a numit "găini", i-a înjurat, fapt pentru care inculpatul a rispostat verbal și a început altercația dintre cei doi, lovindu-se reciproc. În timpul altercației a căzut de pe perete un tablou reprezentând ul - fapt ce l-a enervat pe inculpatul, acesta l-a lovit pe partea vătămată care a căzut la podea.
În ajutorul părții vătămate a sărit partea vătămată care a fost și el lovit de inculpatul.
Între cele două tabere au intervenit și pentru a aplana conflictul, ei nu au lovit pe nimeni.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 25-30 de zile, iar partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile îngrijiri medicale.
S-a solicitat și în recurs, ca la instanța de fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 181 alin. 1 Cod penal în art. 182 alin. 2 Cod penal, motivând că în urma loviturilor primite partea vătămată și-a pierdut doi dinți din față, ceea ce se consideră a fi sluțire.
Având în vedere faptul că înainte de a suferi leziunile, partea vătămată a avut o lucrare proteică fixată pe incisivii de pe arcada superioară, nu se poate susține că fracturarea dinților, a coroanelor dentare, echivalează cu pierderea unui organ cum ar fi ochiul sau auzul.
Din conținutul raportului de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit o leziune constând în fracturarea coronară a incisivilor superiori, aceste leziuni reprezintă pierderea doar a unei părți a fiecărui lezat, ceea ce înseamnă că dinții nu au fost pierduți definitiv, leziunile nu reprezintă infirmitate și deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale sluțirii.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a apreciat că în mod corect a respins instanța de fond schimbarea încadrării juridice. Fiind nefondată critica și în recurs pentru aceleași considerente, a respins această cerere de schimbare a încadrării juridice.
II. În ce privește critica formulată - privind greșita reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal (scuza provocării), instanța de apel a constatat că instanța de fond a apreciat că raportat la modul de derulare al evenimentelor, cei de la care a pornit scandalul au fost părțile vătămate și prietenii lor. Partea vătămată fiind în stare de ebrietate s-a înfuriat în momentul în care inculpatul a solicitat grupului în care era să se îmbrace, după ce grupul părții vătămate au început să danseze și să se dezbrace până la bust. Partea vătămată i-a înjurat și i-a făcut "găini", i-a insultat, moment în care a ripostat inculpatul și ulterior inculpatul.
Din șirul evenimentelor a rezultat starea de provocare, existând un raport de cauzalitate subiectivă între actul provocator și infracțiunea provocată.
Pentru considerentele expuse și această critică formulată de partea vătămată a fost considerată ca nefondată de către Tribunalul Satu Mare.
III. În ce-i privește pe și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, instanța de apel a reținut că, critica formulată de partea vătămată este inadmisibil de verificat, deoarece partea vătămată nu a formulat plângere împotriva pct. 2 din Rechizitoriu prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, soluția fiind definitivă.
Instanța de apel a mai constatat că sunt nefondate susținerile inculpatului în ce privește nulitățile invocate, respectiv faptul că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală inculpatului.
Din procesul verbal încheiat la data de 01.09.2005 - fila 113 din dosarul de urmărire penală - a rezultat că la Parchet s-a prezentat apărătorul inculpatului avocat, învederând faptul că inculpatul este plecat în străinătate, motiv pentru care nu se poate prezenta.
De altfel, inculpatul nu a fost prezent nici la instanța de fond, nici la recurs la Tribunalul Satu Mare și nu a declarat recurs.
Nici critica formulată de partea vătămată privind neaplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal nu este fondată, pentru că față și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel că au rămas inculpații și, nefiind aplicabile dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal care prevede săvârșirea faptei de către trei sau mai multe persoane.
De altfel, față de inculpatul nu există plângere prealabilă, fiind pusă în mișcare acțiunea penală în urma administrării probelor, iar inculpatul nu a declarat recurs.
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs penal partea civilă, solicitând admiterea recursului și să se dispună rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare. S-a arătat că Tribunalul Satu Marea interpretat în mod eronat conflictul de legi procedurale apărut în urma modificărilor aduse Codului d e procedură penală prin Legea nr. 356/2006, nemaivorbind de faptul că i-a respins recursul în mod complet nefondat. A arătat că a fost victima unei agresiuni deosebit de violente, în seara zilei de 18 ianuarie 2004. După îndelungi tergiversări și scoaterea a două din cele patru persoane care l-au bătut, cauza a ajuns în instanță la finele anului 2005 fiind înregistrat sub numărul - a Judecătoriei Satu Mare.
Instanța de fond a pronunțat sentința penală 1830 din 23 noiembrie 2007. În acel moment interveni-se deja modificarea legislativă în sensul introducerii aliniatului1în cuprinsul art. 3851aliniatul 1 Cod procedură penală. Acest nou aliniat prevede că pot fi atacate cu recurs sentințele privind infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. A declarat apel împotriva acestei sentințe, însă Tribunalul Satu Marea recalificat calea de atac în recurs, fără a lua în considerare dispozițiile tranzitorii ale legii de modificare a Codului d e procedură penală.
Consideră că modificările aduse prin Legea nr. 356/2006 incidente în prezenta cauză, nu îi sunt aplicabile raportat la data săvârșirii faptei, 18 ianuarie 2004, dar și la data sesizării instanței de către parchet, septembrie 2005.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat de partea civilă este inadmisibil și urmează a fi respins în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Chiar dacă fapta a fost săvârșită la 18 ianuarie 2004, dacă partea civilă ar fi declarat apel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006, atunci cauza era atacabilă și cu apel și recurs.
De menționat că hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel la instanța competentă, ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 356/2006, respectiv la 30 noiembrie 2007, iar dacă prin această nouă lege apelul a fost desființat, instanța sesizată va continua să judece recursul, potrivit legii noi. În acest sens sunt și notele de concluzii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție reieșite din analiza la 02 octombrie 2006 modificărilor aduce Codului d e procedură penală de Legea nr. 356/2006.
Raportat la dispozițiile art. 385/1 Cod procedură penală, se va constata că partea civilă nu poate declara recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, aceasta fiind definitivă, motiv pentru care Curtea va respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de aceasta.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera " a " Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 118 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/04.03.2009,
Judecători recurs - A- E-
Judecător fond -
2 ex./04.03.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Soane Laura
