Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 734/

Ședința publică de la 08 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală

JUDECĂTOR 2: Maria Tacea

JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

Procuror-șef Secție judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de recurentul-inculpat ISRAEL, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal și art.215 alin.2 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.144/07.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul-inculpat Israel, care a fost reprezentat de apărător ales, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.97144/09.05.2007 emisă de Baroul București -Cabinet individual avocat" precum și intimata-parte vătămată SC SRL - citată și prin lichidator

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat pentru lipsa de apărare a recurentului-inculpat; Biroul Național Interpol nu a comunicat relațiile solicitate cu privire la stadiul cererii de extrădare a inculpatului, după care;

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.

Recurentul-inculpat Israel, prin apărător, precizează că relațiile solicitate Interpol au fost comunicate instanței indirect de către Ministerul Justiției și nu are alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată, și, potrivit dsp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI este fondat pentru motive de nelegalitate a deciziei pronunțate de TRIBUNALUL GALAȚI și a soluției pronunțate de Judecătoria Galați.

Precizează că la un termen anterior, procurorul de ședință a invocat un motiv suplimentar de recurs, care nu se regăsește în motivele scrise, care poate fi invocat și poate fi analizat din oficiu de către instanță, respectiv motivul de recurs prev. de art.3859pct.2 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu a fost legal sesizată.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile art.522 Cod procedură penală, în baza căruia a fost formulată cerere de către condamnat în prezenta cauză, prevede foarte clar care și când sunt condițiile în care se poate formula o astfel de cerere și cine sunt beneficiarii lor.

Cererea de rejudecare, la cererea condamnatului, instanța poate proceda la rejudecarea cauzei în caz de extrădare atunci când in respectiva cauză inculpatul a fost judecat și condamnat lipsă.

Dacă din actele din dosar rezultă în mod cert că judecata și procesul penal la fond și în căile de atac a avut loc în absența inculpatului, cea de-a doua condiție privind extrădarea nu a fost îndeplinită.

În dosarul cauzei nu există decat o cerere care a fost adresată către autoritățile române prin care se solicita extrădarea acestei persoane, cerere care a fost inițial admisă, după care procedura nu a fost finalizată.

Aceasta este rațiunea prevăzută de disp.art.5221, ca o persoană care nu a fost prezentă, a fost judecată și condamnată în lipsă, să poate beneficia de un proces echitabil, să poată să iși prezinte apărările în fața unei instanțe de judecată.

Chiar în caz de extrădare, statul care solicită extrădarea unei persoane este cea care oferă celuilalt stat garanții cu privire la asigurarea dreptului la apărare, garanții în sensul că acea persoană, după extrădare, va beneficia de toate garanțiile unui proces echitabil.

Or, în prezenta cauză, Israel nu a fost extrădat și, în aceste condiții, apreciază că în cauză nu erau întrunite dispozițiile și condițiile cumulativ prevăzute de art.5221Cod procedură penală și că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare.

Cu privire la motivele scrise de recurs ale Parchetului, Reprezentantul Ministerului Public arată că primul motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel în mod greșit a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Potrivit art.124 Cod penal, "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă J".

Or, în cauză, instanța de apel nu a avut in vedere faptul că cele două instituții, respectiv prescripția răspunderii penale este o instituție iar de la momentul la care hotărârea primei judecăți a inculpatului a rămas definitivă, de la acel moment nu se mai discută de răspunderea penală ci de instituția executării pedepsei, respectiv prescripția executării pedepsei

Pe de altă parte, la momentul la care s-a formulat cererea de rejudecare, termenul de prescripție a fost întrerupt și, așa cum s-a prezentat în motivele scrise de recurs, din punct de vedere matematic, termenul de prescripție a răspunderii penale ar fi intervenit abia în anul 2011.

În aceste condiții, în mod greșit instanța de apel a constatat că în cauză era incidentă împlinirea termenului de prescripție.

Apreciază că în cauză acest termen nu era împlinit, astfel încat, consideră că, în cazul în care instanța va trece peste primul motiv de recurs, se impune admiterea recursului declarat de Parchet și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se pronunța pe fondul cauzei întrucât instanța s-a pronunțat pe o excepție de împlinire a termenului prescripției.

Chiar dacă prin motivele scrise de recurs s-a solicitat un alt aspect, atât timp cat în mod greșit instanța s-a pronunțat pe prescripție, de fapt trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei.

Ulterior, în rejudecare, urmează ca instanța să aibă în vedere criticile care au fost formulate pe fondul cauzei în recursul declarat de către Parchet.

Curtea pune în discuție aspectele invocate prin incheierea din data de 10.10.2008.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la aspectele care au fost puse în discuție de instanță, precizează că, în prezent, cauza se află în rejudecare, avându-se în vedere cererile și probele invocate de inculpat ulterior, în rejudecare.

Față de împrejurarea că nu s-a stabilit cine are calitatea de parte responsabilă civilmente, precizează că instanța, în rejudecare, a procedat la administrarea tuturor probelor. Procedura de citare trebuia îndeplinită. În situația în care se va aprecia că primul motiv de recurs al Parchetului nu este fondat, solicită a fi trimisă cauza spre rejudecare.

S-au făcut verificări cu privire la situația juridică a acelor societăți comerciale dacă ele mai există, nu s-a stabilit cine are calitatea și abia apoi să se stabilească dacă este sau nu dizolvată.

De asemenea, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, precizează că este o chestiune pe care instanța trebuia să o discute la acel moment. Dar, la momentul la care cauza s-a pronunțat și s-a judecat la cererea condamnatului, solicită a se constata că în concluziile formulate în cererea de rejudecare la fond, inculpatul a cerut aplicarea art.10 lit.g și abia în subsidiar dispozițiile art.10 lit.a Cod procedură penală.

Deci, nicio clipă nu a solicitat schimbarea încadrării juridice.

În ceea ce privește faptul că unul din judecătorii care a pronunțat Decizia penală nr.144/2008 a participat și în primul ciclu procesual, cand s-a pronunțat Decizia penală nr.62/15.01.2000 a Tribunalului Galați, reprezentantul Ministerului Public precizează că la acel moment instanța era sesizată doar cu apelul declarat de partea civilă astfel incat apelul nu a vizat latura penală iar potrivit dispozițiilor procesual penale de la acel moment partea civilă nu putea să critice decât latura civilă a cauzei. Instanța s-a pronunțat doar cu privire la acel apel.

Curtea pune în discuție imprejurarea dacă latura civilă poate să subziste în afara laturii penale.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sub acest aspect ar putea fi un caz de incompatibilitate și, în aceste condiții s-ar impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-inculpat Israel, prin apărător ales, avocat, având cuvântul, în ceea ce privește nepronunțarea cu privire la abuzul de incredere, faptă prevăzută de art.213 Cod penal, precizează că această faptă nu privește pe inculpatul Israel. La pag. 2 din volumul 2 de urmărire penală se află plângerea penală formulată de, în calitate de asociat al D împotriva lui, plângere care a fost inregistrată sub nr.- la Inspectoratul General al Poliției.

Prin această plângere, administratorul societății israeliene a semnalat săvârșirea de către a infracțiunilor prevăzute de art.213, art.214, 215, 208 Cod penal și infracțiuni cu privire la Legea societăților comerciale.

În rechizitoriu se constată în ceea ce privește celelalte infracțiuni, în afară de art.213 care era o infracțiune la plângere prealabilă, Parchetul s-a pronunțat prin neînceperea urmăririi penale, sesizând în mod greșit instanța să se pronunțe cu privire la abuzul de încredere.

Precizează că, în mod corect, organul de urmărire penală ar fi trebuit să dispună disjungerea. Consideră că instanța a fost nelegală sesizată cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni.

Nu consideră că la acest moment ar trebui casată hotărârea pentru acest motiv. Cauza se poate judeca în recurs prin disjungere cu privire la art.213 și trimis la fond.

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice lasă la aprecierea instanței.

În ceea ce privește participarea judecătorului, apărătorul inculpatului-recurent arată că este a treia hotărâre care apare la dosar în care apare numele acestuia. Arată că acest judecător nu a intrat pe fondul cauzei. A intrat pe fondul cauzei în primul ciclu procesual, verificând intregul probatoriu inclusiv pe latură penală. Însă, în al doilea ciclu procesual, consideră că judecătorul s-a pronunțat pe o excepție și nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, asupra vinovăției.

Lasă la aprecierea instanței dacă există un caz de incompatibilitate punând în balanță posibilitatea reintoarcerii dosarului în apel cu posibilitatea soluționării definitive a recursului la acest termen.

Consideră că doamna judecător a dat dovadă de superficialitate, necitind hotărârile care au dus la condamnare astfel încât consideră că nu se poate vorbi de un tratament echitabil și de un proces echitabil la TRIBUNALUL GALAȚI.

Solicită admiterea recursului formulat de inculpat, în principal, datorită faptului că în mod greșit a fost pronunțată o hotărâre prin încetarea procesului penal.

Consideră că, în mod corect, ar fi trebuit să se aprecieze asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului și abia ulterior să se constatate dacă sunt sau nu indeplinite prevederile procedural penale cu privire la prescripție.

Consideră că prevalează constatarea stării de nevinovăție asupra nepedepsirii sau netragerii la răspundere penală pentru că nu poate fi tras la răspundere penală decât un om care este vinovat de săvârșirea faptei. Nu se poate constata intervenită prescripția răspunderii penale dacă nu se pronunță implicit asupra vinovăției.

Astfel, în mod categoric, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra vinovăției. Dar, implicit, în soluția adoptată, s-a pronunțat cu privire la vinovăție.

În condițiile în care Parchetul nu mai insistă asupra modalității de calcul a prescripției răspunderii penale, care potrivit Parchetului s-ar implini la doi ani după ce se împlinește prescripția executării pedepsei, cererea de extrădare a fost făcută de statul R cu o lună inainte de împlinirea prescripției executării pedepsei. Insă, din moment ce a fost rejudecat în fond, precizează că efectul rejudecării în fond este că se anulează sentința anterioară iar inculpatul toate drepturile procesuale ale inculpatului în prim proces. Unul din drepturile inculpatului în prim proces este să se constate că de la săvârșirea acestei fapte, respectiv ianuarie 1996, legiuitorul dorește și opinia publică care a uitat de impactul pe care l-a avut săvârșirea faptei de către inculpat, să nu mai vrea să mai tragă inculpatul la răspundere penală și să înceteze procesul penal.

Din momentul pronunțării încheierii de admitere în principiu, inculpatul se află în ipostaza unui inculpat judecat în prim proces, cu toate drepturile și garanțiile procesuale.

În ceea ce privește încheierea prin care a fost admisă o cerere de rejudecare unui condamnat în lipsă, la cererea acestuia, în caz de cerere de extrădare, fără ca inculpatul să fie extrădat, recurentul-inculpat, prin apărător, precizează că norma penală este de strictă interpretare.

În art.5221Cod procedură penală nu se menționează că extrădarea trebuie să fie efectivă. Condiția premisă este "în cazul în care se cere extrădarea". Or, această condiție a fost interpretată de către instanța de fond în mod corect ca fiind satisfăcută.

La dosar există cereri de extrădare. Nici Ministerul Justiției nu protestează cu privire la indeplinirea sau neindeplinirea acestei condiții iar potrivit legii nr.222/2008, instanțele nu mai pot cere extrădarea în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale.

Precizează că inculpatul putea să vină în fața instanței pentru a-și susține nevinovăția. Insă ar fi venit arestat intrucat inculpatul se află sub imperiul unui mandat de european de arestare emis în baza Sentinței de condamnare, deși a susținut că, o dată cu rejudecarea acel mandat nu mai este valabil, urmând a fi emis un nou mandat de executare în baza unei alte hotărâri de condamnare.

Statul R dă o garanție autorităților solicitate ca în caz de extrădare, având în vedere lipsa condamnatului la propriul proces va permite rejudecare acestuia în prezența sa.

În cererea de extrădare în mod greșit se menționează " Israel a fost reprezentat la fond, apel și recurs". Susține că prezența inculpatului nu ar aduce nimic nou instanței, având în vedere că fapta a fost comisă în urmă cu 12 ani, la dosar există o declarație în extenso dată de inculpat cu privire la faptă, iar martorii ar trebui să dea declarații cu privire la o faptă săvârșită în urmă cu 12 ani.

Inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător, reprezentat de apărător, prezența sa în fața instanței fiind reglementat strict de codul d e procedură penală numai dacă era arestat.

Or, la data formulării cererii de rejudecare, în luna mai, inculpatul fusese lăsat liber pe cauțiune în luna aprilie de către Tribunalul din. Susține că trebuie respectată dorința inculpatului de a fi prezent sau de a nu fi prezent și de a fi reprezentat numai de apărătorul său pentru ca inculpatul să aibă parte de un proces echitabil.

Inculpatul nu a avut cunoștință de procesul penal. consideră că această extrădare nu trebuia să devină efectivă. Inculpatul trebuie să beneficieze de drepturile și garanțiile procesuale pe care statul român le oferă și în baza art.5 și6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces echitabil presupune respectarea dorinței inculpatului de a fi asistat sau reprezentat de apărător.

Față de aceste considerente, apreciază că este suficientă existența cererii de extrădare.

Inculpatul a fost arestat 4 luni în, și-a pierdut familia, și încă o luni a trebuit "să își arate fața " la cel mai apropiat comisariat.

Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, să se caseze Decizia pronunțată în apel și, rejudecând, să se constate că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de inculpatul Israel, precizează că, dacă se va trece peste primul motiv de recurs invocat de parchet, față de motivul de nelegalitate a hotărârii pronunțate de TRIBUNALUL GALAȚI, chiar dacă instanța, în primul ciclu de judecată, s-a pronunțat doar pe latură civilă, rejudecând s-a pronunțat pe prescripție dar s-a constatat că există faptă, că există vinovăție și, sub acest motiv se impune admiterea recursului, casarea Deciziei și trimiterea cauzei la TRIBUNALUL GALAȚI. Precizează că art.5221nu presupune doar existența cererii de extrădare și presupune ca inculpatul să fie prezent în fața instanței pentru a-și face apărările.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1907/29.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul ISRAEL (fiul lui și, născut la data de 26.06.1951 în Haiffa) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal și art.215 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, întrucât faptele nu există.

În temeiul art. 346 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC SRL, prin lichidator SC SRL prin lichidator cu sediul social în P, str. -,. 4..25,. 6 județul

În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată SC SRL, prin lichidator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.5955/233 din 11.05.2007, petentul Israel a solicitat în temeiul art.5221Cod procedură penală rejudecarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr.3174/1998 al Judecătoriei Galați, soluționat prin sentința penală nr.1416 din 21.05.1999 a Judecătoriei Galați.

În vederea soluționării cererii formulate de petentul Israel, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 3174/1998 al Judecătoriei Galați, dosar în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1416/21.05.1999.

Prin încheierea din data de 22.08.2007, Judecătoria Galați, în temeiul art.5221Cod procedură penală, a admis în principiu cererea de rejudecare în caz de extrădare a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr.3174/1998, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1416 din 21.05.1999 de către Judecătoria Galați, urmând ca în cauză să se facă aplicarea art.405-408 Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI nr.771/P/1997 din 26.02.1998, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Israel pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal și înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a si art.34 din Codul penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului că a întocmit o adresă fax prin falsificare și s-a folosit de aceasta pentru a înșela firma SC SRL de cantitatea de 446.830 în valoare de 109.383.984 lei (ROL), toate acestea fiind dovedite prin declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, declarațiile martorilor, constatarea tehnico-științifică, delegația 328, faxul din 22.01.1996, contracte de închiriere, de vânzare-cumpărare, de mandat, de transport, documente de cântărire, transbordare.

În cursul cercetării judecătorești în cadrul dosarului nr.3174/P/1998, au fost audiați martorii, scu,.

În rejudecare, instanța nu a găsit necesar să administreze din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți, având în vedere probele care au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a dosarului nr.3174/1998.

Totodată, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, reținând și dispozițiile art.13 din Codul penal, cu privire la aplicarea legii mai favorabile, având în vedere că de la momentul trimiterii în judecată a inculpatului și până în prezent codul penal a suferit modificări și cuantumul pedepselor prevăzute de noul Cod penal este mai mare în actuala reglementare.

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 22.09.1995 între SC SRL și LR din Israel s-a încheiat un contract, fără număr, pentru livrarea a 125.000 t. Pentru această operațiune comercială, SC SRL a primit un avans de 485.559 USD, sumă ce rămânea în proprietatea LR, la dispoziția SC, aceasta din urmă având atribuții de administrare, gestiune a fondurilor date de LR în avans.

La data de 11.10.1995, SC SRL a încheiat un contract cu ROMCEREAL privind achiziționarea și depozitarea grâului necesar pentru export.

LR a deschis la acreditivul - în valoare de 956.032 USD pentru SC SRL.

La data de 20.10.1995, SC SRL a încheiat un contract de mandat cu SC SRL B, pe termen nelimitat, pentru preluarea directă de la ROMCEREAL a produselor cerealiere achiziționate sau livrate direct de producător, care urmau să fie încărcate în nave, aceasta având și licența de transport.

S-a făcut un prim export de, în cantitate de 5794,135 către LR cu nava, care a părăsit portul G la data de 28.11.1995. Toate operațiunile de încărcare ale grâului au fost supravegheate de SC SRL, prin administratorul firmei, soția administratorului firmei, iar din partea LR a participat numitul Israel, pentru serviciile prestate, fiind plătit direct de LR, astfel cum rezultă și din declarația lui.

Pentru cantitatea de 5794,135 exportată, SC a încasat suma de 956.032 dolari USD, conform delegației de încasare valută din 29.11.1995 (fila 146 vol.II dosar urmărire penală).

După încărcarea navei, pe șlepurile din Gam ai rămas o cantitate de 446,830 t, care fusese cumpărată de SC cu banii dați în avans de LR. Această situație rezultă atât din adresa C către SC SRL din 23.01.1996 (fila 176 vol.II dosar urm. penală) unde se precizează că sumele încasate sunt de - USD, din care marfă livrată - - USD, diferență încasată în plus - 65433 USD, cât și din calculul făcut de SC SRL cu privire la sumele încasate în avans (fila 33 vol.II, dosar urm. penală).

Între cele două societăți comerciale au apărut neînțelegeri la sfârșitul anului 1995, începutul anului 1996, cu privire la procentul și suma de bani care ar fi constituit profitul pentru SC, ca urmare a exportului făcut.

În urma adresei SC SRL către ROMCEREAL G, aceasta comunică la data de 15.01.1997 că stocul de garâu rămas în depozit la ROMCEREAL este de 446.830 kg. (fila 184 vol.II, dosar urm. penală).

În urma corespondenței și a neînțelegerilor existente, la data de 25.01.1996 LR a trimis o adresă către, prin care aduce la cunoștință băncii că încetează valabilitatea scrisorii de garanție pentru SC, urmând ca cele două părți să-și regleze conturile până la data de 27.01.1996.

Totodată, la data de 23.01.1996, administrator al SC, a predat către, reprezentant al LR, suma de 5000 USD, sumă ce reprezenta plata serviciilor d-nei, administrator al SC SRL

Pe fondul acelorași discuții, la data de 22.01.1996, SC SRL a transmis prin fax lui Israel, ca reprezentant al LR, o delegație cu nr.328, prin care acesta era delegat să descarce cantitatea de ce se afla depozitată în silozul În ultima parte a delegației, s-a menționat: "această cantitate să fie descărcată în numele și pentru firma ". Din declarația administratorului SC SRL, rezultă că acesta a fost de acord să predea cantitatea de de 446.830 kg. către Israel, ce urma să fie exportată către SC, solicitând LR să-i mai achite doar suma de 8000 dolari USD. In acest sens, a purtat discuții și cu ROMCEREAL să fie anunțat în momentul în care cantitatea de este încărcată pe pentru a fi exportată (declaratie filele 177 verso, 178 verso, 179 vol.I, dosar urmărire penală).

La data de 23.01.1996, directorul adjunct de la ROMCEREAL G, numitul, a găsit printre hârtiile de pe birou o copie fax a unei delegații, fără număr și fără a avea însemnele de transmitere prin fax, în care se menționa că întreaga cantitate de rămasă în port G, pe numele SC să fie predată d-lui Israel. Din declarațiile lui (filele 245-255 vol.I dosar urm. penală), ale secretarei, (fila 234 vol.I, dosar urm. penală), și ale lui, director al ROMCEREAL (fila 244 dosar urm. penală), nu se cunosc împrejurările în care acest fax a ajuns la sediul ROMCEREAL G, persoana care a adus acest înscris sau cine l-a întocmit. Toți martorii audiați în cauză arată însă că Israel nu a fost prezent la sediul ROMCEREAL în ziua de 23.01.1996.

Israel s-a prezentat abia la data de 25.01.1996 la sediul ROMCEREAL G, unde a prezentat copia delegației nr.328 din 22.01.1996, care ii fusese trimisă în seara zilei de 22.01.1996 de către, soția lui, administrator al SC, și în baza acestei delegații cantitatea de 446.830 taf ost predata de ROMCEREAL către Israel, conform declarației contabilei scu (filele 236 - 243 vol.I urmărire penală), ale martorei, laborant (fila 233 verso, vol.I, dosar urm. penală) și ale martorei (filele 229-231 vol.I, dosar urm. penală).

Așa fiind, nu s-a putut reține că Israel a falsificat o delegație care nu era emisă de SC SRL, și nici nu s-a folosit de o altă delegație în afară de cea cu nr.328 din 22.01.1997 trimisă de, astfel încât nu s-a putut reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale (faxul existent la data de 23.01.1996 la sediul ROMCEREAL nefiind de fapt un înscris oficial), această faptă neexistând, și nici nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de uz de fals, întrucât Israel s-a prezentat la sediul Romcereal cu delegația nr.328, astfel cum îi fusese transmisă de către d-na, neexistând nici această faptă, motiv pentru care inculpatul Israel a fost achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală pentru faptele de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.

De asemenea, s-a stabilit că nu există nici infracțiunea de înșelăciune, întrucât inculpatul nu s-a folosit de un document fals pentru a prelua cantitatea de existentă în depozitul ROMCEREAL, ci a folosit delegația cu nr.328 din 22.01.1996.

Totodată, s-a apreciat că mențiunea din ultimul alineat al delegației nr.328 nu este suficient de clară și făcând o interpretare a acesteia funcție de declarațiile părților implicate în raporturile comerciale existente între cele două societăți, SC SRL și LR, de actele care au fost depuse la dosar de cele două societăți comerciale, rezultă că acea cantitate de 446.830 t aparținea de drept firmei LR întrucât SC primise sumele de bani reprezentând contravaloara grâului în avans, astfel cum rezultă și din calculul făcut de SC la filele 215-217, vol.II, dosar urmărire penală, unde la fila 217 se arată cum a fost repartizată suma necheltuită din acreditivul primit la data de 31.12.1995, cantitatea de 446.830 t fiind achitată de LR.

Faptul că cele două societăți comerciale nu s-au înțeles cu privire la cantitățile de care trebuiau exportate, la prețul pe tonă sau asupra profitului, nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a unei alte persoane care a avut calitatea de reprezentant al firmei LR.

Având în vedere cele arătate, instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală întrucât fapta de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal nu există.

Deși petentul, prin apărător a invocat excepția prescripției răspunderii penale a inculpatului, deși este împlinit termenul prevăzut de art.124 Cod penal, instanța a constatat că aceasta nu este o excepție. Excepțiile sunt strict și limitativ prevăzute în codul d e procedură penală, iar împlinirea termenului prescripției penale nu constituie o excepție, ci un temei pentru încetarea procesului penal, prevăzut de art.10 lit.g Cod procedură penală.

Legiuitorul a prevăzut la art.10 din codul d e procedură penală cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, stabilind o ordine în ceea ce privește constatarea acestora.

Astfel, mai întâi trebuie să se constate că fapta există, pentru a putea atrage răspunderea penală a persoanei care a săvârșit- prescripției este un caz de nepedepsire a celui față de care a intervenit prescripția, ceea ce înseamnă că această persoană a săvârșit o faptă penală, că această faptă există, că nu intervine nici un alt caz în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Față de aceste împrejurări instanța a constatat că cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul Israel este fondată, admis-o ca atare, a anulat sentința nr.1416 din 21.05.1999 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 3174/1998, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală și anularea mandatul de executare emis în baza sentinței sus-menționate.

Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea civilă SC SRL

În motivele sale de apel, Parchetul a criticat soluția pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:

Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța ar fi trebuit să constate prescripția răspunderii penale pentru faptele comise de acesta.

Într-o atare situație, dispunând achitarea inculpatului, în mod legal instanța de judecată ar fi trebuit să dispună anularea mandatului de executare nr.1941 emis la data de 16.06.2000 în baza sentinței penale nr.1416/21.05.1999, rămasă definitivă la data de 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de APEL GALAȚI.

În consecință, conform art.379 pct.2 lit.a din Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galați iar în rejudecare să se pronunțe o soluție legală și temeinică.

Deși partea civilă SC SRL Gad eclarat apel, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și motiva apelul declarat și nici nu a depus la dosar motivele scrise.

TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că apelul Parchetului este fondat

Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet cât și din oficiu cauza, TRIBUNALUL GALAȚIa constatat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală urmând a fi reformată.

Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță ar fi trebuit să constate prescripția răspunderii penale pentru faptele comise de inculpat.

Astfel limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 pen. erau la momentul comiterii faptei, respectiv ianuarie 1996 cuprinse între 3 luni și 3 ani, pentru infracțiunea prev. de art.291 Cod penal, între 3 luni și 3 ani iar pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.2 Cod penal între 1 an și 3 ani.

Având în vedere că potrivit art.124 Cod penal, care reglementează prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art.122 Cod penal, respectiv 5 ani, este depășit cu încă J, instanța ar fi trebuit să constate că termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni calculat de la data comiterii faptelor, respectiv ianuarie 1996, s-a împlinit în iunie 2003, Ca urmare a acestui fapt, în cauză, instanța ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g din Cod procedură penală.

Dispunându-se achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.a din Cod procedură penală în mod legal, instanța de judecată ar fi trebuit să dispună anularea mandatului de executare nr.1941/16.06.2000 emis în baza sentinței penale nr.1416/21.05.1999 rămasă definitivă la data de 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de APEL GALAȚI.

Având în vedere aceste dispoziții legale cu privire la situația juridică a inculpatului, în sensul că a intervenit prescripția răspunderii penale, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca fiind inadmisibil.

Față de aceste considerente, TRIBUNALUL GALAȚI, prin decizia penală nr.144/07.03.2008, admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați formulat împotriva sentinței penale nr.1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galați.

A desființat sentința penală apelată mai sus menționată și în rejudecare, în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului ISRAEL pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal. art.291 Cod penal și art.215 alin.2 Cod penal, toate cu referire la disp.art.13 Cod penal. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

A dispus anularea mandatului de executare nr.1941/1999 emis la 06.06.2000 în baza sentinței penale nr.1416/1999 a Judecătoriei Galați, definitivă la 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de APEL GALAȚI.

A respins, ca fiind inadmisibil, apelul promovat de partea civilă SC SRL prin lichidator P (societate radiată din registrul comerțului).

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul Israel.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală sub aspectul admiterii cererii condamnatului de rejudecare a cauzei potrivit art.5221Cod procedură penală de către instanța de fond, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rejudecarea cauzei în condițiile în care condamnatul care a solicitat rejudecarea și față de care s-a admis o cerere de extrădare nu a fost prezent la judecarea cauzei.

Ca motive suplimentare s-a invocat faptul că:

- completul de apel nu a fost legal constituit, unul din judecători fiind incompatibil în soluționarea cauzei, deoarece și-a spus părerea anterior în această cauză;

- instanța de apel nu a motivat de ce apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui dispunând incetarea procesului penal datorită prescripției răspunderii penale.

Condamnatul Israel apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală deoarece în condițiile în care s-a constatat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța de apel în mod greșit, fără nicio analiză a probelor, a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

Prin decizia penală nr.62/2000, TRIBUNALUL GALAȚIa respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC SRL Din compunerea completului de judecată a făcut parte și judecătorul.

În plus, urmează a se constata că aceeași parte civilă care a declarat apel respins prin decizia penală nr.62/2000, a declarat apel și în hotărârea recurată, respins ca inadmisibil.

Același judecător a făcut parte și din completul de judecată care a soluționat cauza recurată în apel.

Curtea apreciază că judecătorul era incompatibil să soluționeze cauza în apel în condițiile în care și-a spus părerea anterior în cauză prin decizia penală nr.62/2000 deoarece respingând apelul părții civile în mod implicit a constatat pe latură penală săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat, latura civilă a unei cauzei penale fiind strâns legată de latura penală, respectiv de stabilirea vinovăției inculpatului pentru fapta cauzatoare de prejudicii.

Analizând hotărârea recurată, Curtea constată că instanța de apel a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și, în baza dip.art.10 lit.g a dispus incetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Israel pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin.1, 291 Cod penal, și art.215 alin.2 Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale în condițiile în care instanța de fond, prin sentința penală nr.1907/2007 a achitat pe condamnat în baza disp.art.10 lit.a întrucat faptele nu există.

În aceste condiții, instanța de apel avea obligația ca în primul rând să verifice și să motiveze dacă inculpatul se face sau nu vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, respectiv dacă hotărârea de achitare a instanței de fond este legală și temeinică și apoi, după ce ajungea la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor fapte, să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Cu alte cuvinte, instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei, motivarea acesteia fiind formală.

Față de aceste două motive, respectiv nelegala constituie a completului de judecată și nemotivarea hotărârii, Curtea apreciază că se impune admiterea recursurilor declarate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL GALAȚI.

În rejudecare, după ce completul va fi legal constituit, instanța de apel va verifica în raport de dispozițiile legale în materie dacă cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnatul Israel este legală.

În cazul în care se va aprecia că cererea indeplinește condițiile prevăzute de lege, se va analiza dacă hotărârea instanței de fond este legală sub aspectul constatării nevinovăției condamnatului ca urmare a rejudecării cauzei urmând a dispune ca atare.

În cazul în care se va constata că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății, urmează ca instanța de apel să aprecieze dacă a intervenit prescripția răspunderii penale ca urmare a cazului în speță (respectiv, pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, punerea în executare a acesteia prin emiterea formelor de extrădare și ulterior, prin admiterea cererii de rejudecare formulate de condamnat s-a trecut la rejudecarea cauzei pe fond și pronunțarea unei alte hotărâri contrară hotărârii inițiale de condamnare pusă în executare) și să procedeze în consecință.

Se vor avea în vedere și motivele de recurs invocate de condamnat, care a solicitat să se constate, în primul rând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, și în subsidiar să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul Israel (fiul lui și, născut la data de 26.06.1951 în localitatea Haifa din Israel, naționalitate israeliană, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul ales în vederea îndeplinirii actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocatură " " din B, B-dul. - - nr.44, - 17, scara 1, etaj 5, apartament 6.-6. sector 3) împotriva deciziei penale nr.144/07.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- (sentința penală nr.1907/31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).

Casează decizia penală nr.144/2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică azi, 08 2008.

PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

A în

Conf. art.312 alin.2 PP

Președintele complet

JUDECĂTOR - -

Grefier,

- -

Red. /15.12.2008

Tehnored. -/2 ex./22.12.2008

Fond: /Apel, L:

Președinte:Liviu Herghelegiu
Judecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 734/2008. Curtea de Apel Galati