Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

( 581/2009 )

DECIZIA PENALĂ NR. 770

Ședința publică de la 25 mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru

GREFIER - - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, șiîmpotriva sentinței penale nr. 1124 din 20 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr.76/A din 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 36657 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, personal și asistat de apărător ales, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest și asistat de același apărător ales în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, personal și asistat de apărător ales, avocat a în baza împuternicirii avocațiale nr. 21907 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata parte vătămată, lipsind recurentul inculpat pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat a în baza împuternicirii avocațiale nr. 21907 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatele părți vătămate POST SA, POST SA - SUCURSALA T și ROMANIA SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că au fost depuse la dosar notele de ședință ale grefierului din data de 27 ianuarie 2009 cuprinzând susținerile părților cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei - dosar nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală.

La solicitarea Curții,apărătorul recurenților inculpați și -arată că din cauza unor probleme de sănătate ale tatălui său, nu s-a putut prezenta la termenul anterior și nu a avut posibilitatea de a-și asigura substituirea întrucât a fost nevoit să plece urgent din B duminică, 10 mai 2009.

Apărătorul recurenților inculpați șisolicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere - traduse în limba română și legalizate - emanate de la autoritățile statului spaniol, din care rezultă că cei doi inculpați au reședințele stabilite în Spania, au oferte de muncă acolo. Deasemenea, mai este vorba de un act emis de Ministerul Muncii și din Spania din care rezultă că și-a deschis o afacere pe cont propriu în - Spania.

Reprezentantul parchetuluinu se opune probei solicitate.

Apărătorii celorlalți recurenți inculpaținu se opun probei solicitate.

Curtea, deliberând, admite proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către inculpații și, considerând-o utilă soluționări cauzei și ia act de depunerea acestora la dosar.

Curteaacordă cuvântul pe cererile de repunere în termenul de recurs pentru inculpații și - și pe recursurile declarate în cauză.

Apărătorul recurentului inculpatsolicită repunerea în termenul de recurs în conformitate cu dispozițiile art.385/3 Cod procedură penală raportat la art.364 Cod procedură penală. Din actele medicale depuse la dosar la termenul anterior rezultă că recurentul inculpat s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege ca urmare a unor probleme de natură medicală și care l-au pus în imposibilitate de a se deplasa în vederea exercitării căii de atac. Deasemenea, solicită a se observa că sunt îndeplinite cerințele art. 364 Cod procedură penală, în sensul că prezentul recurs a fost declarat în termenul de 10 zile prevăzut de art. 385/3 Cod procedură penală - de la data la care a început executarea pedepsei.

Față de cele susținute, solicită repunerea în termenul de declarare a recursului.

Pe fondul recursului, arată că acesta se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod procedură penală și critică soluțiile pronunțate în cauză pentru aspecte de nelegalitate, apreciind că nu sunt realizate exigențele textelor de lege pentru care clientul său a fost trimis în judecată. Solicită a se observa că inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții, reținându-se în sarcina sa că a mijlocit obținerea unor credite bancare în alte condiții decât cele prevăzute de lege, respectiv, a recomandat mai mulți inculpați din dosar la o sucursala POST, unde el însuși era client, recomandare ce a avut la origine reprezentarea subiectivă a recurentului că solicitanții nu dețin acte conforme cu realitatea și din care să rezulte că aceștia sunt încadrați în muncă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai grea - respectiv complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții -, pedeapsă ce solicită a fi coborâtă până la limita de 3 ani, avându-se în vedere vârsta recurentului, problemele de sănătate, precum și contextul concret în care s-au derulat faptele.

Concluzionând, solicită aplicarea unei pedepse la minimul prevăzut de lege, astfel încât, prin contopirea cu celelalte pedepse, să rezulte o pedeapsă care să poată fi suspendată condiționat sub supraveghere în condițiile art.86/1 Cod penal, inculpatul executând aproximativ un an în stare de arest, perioadă pe care o consideră eficientă și suficientă pentru reintegrarea sa. Din documentele depuse la dosar rezultă că inculpatul are un loc de muncă și un copil minor în întreținere.

În încheiere, supune atenției instanței art.385/9 pct.6 Cod procedură penală - ce nu-l privește pe inculpatul pe care îl apără -, în sensul că, instanța de apel a desemnat același apărător care să asigure asistență juridică și inculpaților și părții vătămate. Consideră că acesta este un motiv de casare care, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, poate fi luat în considerare din oficiu, astfel că, solicită Curții examinarea acestui aspect și dacă va fi considerat întemeiat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, constatând încălcarea dreptului la apărare al inculpaților care au fost asistați din oficiu de aceiași persoană ce a asistat și partea vătămată.

Apărătorul recurenților inculpați șiarată că recursurile inculpaților vizează cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală - în principal - în sensul existenței unei grave erori de fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a celor doi inculpați și art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală - în subsidiar.

Cu privire la primul motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, pe fond, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală - sub aspectul comiterii infracțiunilor de șantaj - pentru și complicitate la infracțiunea de șantaj - pentru. Solicită a se observa că între cei doi inculpați și ceilalți inculpați din dosar nu există absolut nicio legătură, clienții săi cunoscându-i pe ceilalți abia cu ocazia constituirii acestui dosar, neavând nicio legătură cu activitatea lor infracțională. Recurenții și l-au cunoscut doar pe inculpatul - parte vătămată.

eroare de fapt constă în interpretarea probelor ce au fost administrate, iar faptei îi lipsește vinovăția sub forma intenției calificate de scopul urmărit prin infracțiune, respectiv, dobândirea, în mod injust, a unui folos material.

Inculpatul nu a exercitat niciun fel de amenințări asupra lui, ce nu dorea să-i mai restituie suma de 500 lei pe care o primise ca avans de la în vederea executării unei lucrări cu geam termopan, pe care însă nu a mai executat-

Cu privire la recurentul inculpat a rezultat că acesta l-a însoțit pe la benzinăria unde urma să se întâlnească cu și a intervenit în discuție numai din spirit de prietenie și nu cu intenția de a-l speria pe.

Față de cele arătate mai sus consideră că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.194 alin. 1 Cod penal și, respectiv, art.26 raportat la art.194 alin. 1 Cod penal, lipsind vinovăția sub forma intenției, astfel că solicită achitarea celor doi inculpați.

În opinia apărării, interpretarea greșită a probelor administrate a dus la pronunțarea unei nedrepte hotărâri de condamnare a celor doi inculpați.

În subsidiar, dacă nu va fi primit acest punct de vedere, solicită redozarea pedepsei, nu atât în ceea ce privește cuantumul, cât în ceea ce privește modalitatea de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art.81 Cod penal.

Solicită a se avea în vedere că recurenți nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind vorba despre un incident nefericit și izolat în viața lor.

Mai mult decât atât, solicită a fi avute în vedere înscrisurile ce provin de la statul spaniol, din care rezultă că au domicilii stabile în Spania, că se află acolo împreună cu soțiile și copiii minori și au locuri de muncă. Menținerea modalității de executare a pedepsei - în sensul art.86/1 Cod penal - ar duce la complicarea existenței celor doi, deoarece, atât fizic, cât și material, le-ar fi imposibil să se prezinte la termenele pe care SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI le-ar fixa în vederea supravegherii acestora.

Conchizând, solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, făcându-se aplicarea art. 81 Cod penal.

Apărătorul recurenților inculpați și -solicită - pentru inculpatul - - în temeiul art.385/3 Cod procedură penală coroborat cu art.264 Cod procedură penală repunerea în termenul de recurs, având în vedere că, din cauza stării grave de sănătate inculpatul a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul de 10 zile de la momentul judecării apelului, moment la care a fost prezent. Așa fiind, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, acesta se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 și pct. 14 Cod procedură penală, iar recursul inculpatului se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală.

Cu privire la recurentul inculpat, acesta a fost condamnat numai pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, nu a avut nicio legătură cu comiterea infracțiunii de șantaj, iar când a fost contactat de și s-a prezentat la bancă, actele fiind aduse de partea vătămată, nu a știut de existența unui grup ce se ocupă de falsificarea actelor și ridicarea de împrumuturi de la bancă. În opinia apărării, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi știut că face parte dintr-un grup sau că aderă la vreun grup în sensul art.75 lit. a Cod penal. Așa fiind, solicită înlăturarea acestei circumstanțe agravante, acest motiv de recurs fiind întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală.

În continuare, solicită redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ținându-se cont de faptul că recurentul nu a avut inițiativa comiterii infracțiunii, este căsătorit, are doi copii minori, a recunoscut ambele infracțiuni încă de la prima declarație dată în faza de urmărire penală și până la acest moment al procesului penal și nu este real faptul că s-a sustras urmăririi penale. Acesta a părăsit Secția de Poliție după ce a fost audiat, fără a exista vreo Ordonanță de reținere pe numele său. În încheiere, solicită a se observa că acest inculpat nu are nicio legătură cu infracțiunea de șantaj.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, solicită a se avea în vedere că acesta a fost sincer, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, are vârsta de 55 de ani, iar starea sănătății sale este precară, având extirpat un rinichi cu puțin timp în urmă, este cardiac și bolnav de diabet.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 81 Cod penal.

Intimatul parte vătămatăavând cuvântul, arată că este mulțumit de hotărârile pronunțate anterior, dar nu este adevărat că a primit suma de 500 euro de la inculpatul și nu s-a ocupat de întocmirea actelor și înmânarea acestora inculpatului.

Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, cu privire la cererile de repunere în termenul de recurs formulate de inculpații și -, solicită respingerea acestora.

În cazul inculpatului solicită a se avea în vedere că actul medical depus la dosar recomandă doar două zile repaus la pat, iar termenul de declarare a recursului fiind de 10 zile, exista posibilitatea exercitării acestei căi de atac. Prin urmare, apreciază că această imposibilitate nu este temeinică, astfel cum impune textul de lege la care s-a făcut referire. Mai mult decât atât, calea de atac a fost exercitată prin apărător și exista posibilitatea exercitării, în acest fel, în intervalul de timp stabilit de lege.

În cazul inculpatului - solicită a se observa că actele medicale sunt datate în cursul anului 2008, spre sfârșitul acestui an și este adevărat că acestea confirmă existența unor afecțiuni extrem de severe, dar nu există acte medicale mai noi. Inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel, în cursul lunii februarie, iar ulterior acestui moment nu a depus acte medicale.

În atare situație, solicită respingerea cererilor de repunere în termenul de recurs, considerând că cele două recursuri sunt tardiv declarate.

În ceea ce privește fondul recursului, cu privire la inculpatul apreciază că pedepsele sunt corect individualizate, atât în cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare - având în vedere numărul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, modul concret de operare și contribuția esențială la comiterea faptelor, numărul participanților angrenați în săvârșirea infracțiuni și scopul urmărit. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.

În ceea ce privește recursurile inculpaților și arată că toate probele administrate în cauză susțin comiterea faptei de către inculpați și vinovăția acestora, iar pedepsele sunt just individualizate atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare. Dispozițiile art. 86/1 Cod penal realizează într-o mai mare măsură atingerea scopului pedepsei aplicate de către instanța de fond și menținută de cea de apel.

În privința inculpatului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, solicitându-se înlăturarea unei circumstanțe agravante. În atare situație, nu consideră incident cazul de casare pentru că nu se referă la o gravă eroare de fapt, ci doar vizează înlăturarea circumstanței agravante. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, o consideră corect individualizată în raport de gradul de participare, scopul urmărit și de starea de recidivă.

În cazul inculpatului - consideră pedeapsa just individualizată și solicită a fi avute în vedere numărul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, concursul real de infracțiuni, starea de recidivă - elemente ce susțin pedeapsa aplicată.

În ceea ce privește aspectul invocat de apărătorul inculpatului, din hotărârea instanței de apel rezultă că numele unui apărător - a fost trecut, din greșeală, de două ori. La momentul când s-a dat cuvântul avocaților, nu s-a trecut în dreptul fiecărui inculpat numele apărătorului, dar în cazul părții vătămate, deși în prima parte apare ca apărător, ulterior, se menționează un alt apărător din oficiu, avocat - cu delegație la fila nr. 71 din dosarul instanței de apel. Apreciază că acest apărător a asigurat asistența juridică din oficiu. Așa fiind, consideră că nu s-a asigurat asistența juridică de către același apărător pentru inculpați cu interese contrarii și nu se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.

Prin urmare, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, în cazul inculpaților, și și, ca tardive, în cazul inculpaților și -.

Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.

Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.

Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este stabilit cu forme legale în Spania împreună cu soția și copilul său, acolo are domiciliul stabil și loc de muncă. Solicită admiterea recursului și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recurentul inculpat -având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1124/ 20.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-a respins ca neîntemeiată cererea apărătorului ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la acest inculpat din infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. și art 291. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. art. 37 lit. b și art. 33 lit. a pen. în infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. și art. 291. pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen.

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul,fiul lui și, ns. la data de 17.10.1970 în B, cetățenie română, studii 10 clase, necăsătorit, un copil minor, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în B,-, - 2,. 5,. 2,. 175, sector 4, CNP -, laopedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 291. pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. - art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, 3 (trei) ani si 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 29.11.2006 la data de 23.01.2008.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul, zis "" fiul și, ns. la data de 19.11.963 în mun. Oltenița, județ C, cetățenie română, studii superioare, divorțat, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale domiciliat în B,-, județ I, CNP -, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290. pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin.1 pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.C.P.P. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal, constată că inculpatul a fost reținut pe timp de 24 de ore de la 11.11.2006 la 12.11.2006 și arestat preventiv de la data de 29.11.2006 la data de 03.08.2007 în prezenta cauză. În baza art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art.75lit. pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul, zis " ", fiul lui și, ns. la data de 15.08.1959 în sat, com., județ I, cetățenie română, studii 1 clasă, căsătorit, un copil minor, administrator al SC SRL, fără antecedente penale, domiciliat în B, str. -. - nr. 12, sector 4, CNP -, la o pedeapsă de 3(trei) ani și 2(două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

In baza art. 26. pen. rap. la art. 290. pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6( șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin.1 lit. b pen. a contopit cele trei pedepse aplicate anterior, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani si 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a -II - a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore de la 11.11.2006 la12.11.2006 și arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 29.12.2006 la data de 06.08.2007.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 75 lit. C pen. art. 41 alin. 2. pen. și art. 37 lit. pen. a condamnat pe inculpatul, zis "", fiul - și, ns. la data de 05.11.1952 în B, cetățenie română, studii 3 clase, căsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, stagiu militar satisfăcut, recidivist, domiciliat în B, Drumul nr. 17, - 1, se. 1,. 115, sector 4, CNP -, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 290. pen. cu aplic. art.75lit. a pen. art. 41 alin. 2. pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul laopedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art.33 lit. a pen. rap. la art.34 alin.1 lit. b pen. a contopit cele trei pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani si 2 (două) luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului - durata reținerii de 24 de ore de la 11.11.2006 la 12.11.2006 și arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 28.11.2006 la data de 23.01.2008

În baza art. 194 alin. 1. pen. a condamnat pe inculpatul, " ", fiul lui și, ns. - data de 28.02.1972 în B, cetățenie română, studii 8 clase, căsătorit, muncitor construcții, fără loc de muncă, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în B,- A, sector 4, CNP -, la pedeapsă de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin.1 pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d)va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.C.P.P. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare - situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal, a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 27.11.2006 la data de 22.01.2007 în prezenta cauză.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 194 alin. 1. pen. a condamnat pe inculpatul zis "", fiul lui și, ns. la data de 05.04.1972 în B, cetățenie română, studii 10 clase și școala profesională, căsătorit, un copil minor, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în B, str. -. - Nouă nr. 13, sector 4 și în B-, sector 4, CNP -, la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate - șantaj.

În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani,care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1.pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.C.P.P. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la data de 27.11.2006 la data de 22.01.2007.

În baza art. 215 alin.1, 2, 3.pen. cu aplic. art.75lit. a pen. a condamnat pe inculpatul - parte vătămată,fiul lui G și, ns. la data de 25.05.1952 în Reșița, jud. C-S, cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în B, B- -. - nr. 50, - 11, se. 1,. 4,. 17, sector 4, CNP -, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

În baza art. 86¹Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1.pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că partea civilă SC SA cu sediul în B, nr. 6-6A, sector 3, citată și în B nr. 300, sector 4 ( SC SA - Sucursala T), a renunțat - pretențiile civile formulate inițial în prezenta cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-,. 4, sector 1, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că inculpatul-parte vătămată, domiciliat în B, B- -. - nr. 50, - 11,. 1,. 4,. 17, sector 4, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 112 lit. f rap. la art. 118 alin. 1 lit. e pen. s-a dispus confiscarea specială de - inculpatul a sumei de 5700 EURO, în echivalent în, la data punerii în executare a măsurii de siguranță.

În baza art.112 lit. f rap. la art.118 alin. 1 lit. e pen. s-a dispus confiscarea specială de - inculpatul a sumei de 7648,71 EURO, în echivalent în lei, la data punerii în executare a măsurii de siguranță.

n baza art.112 lit. f rap. la art.118 alin. 1 lit. e pen. s-a dispus confiscarea specială de - inculpatul a sumei de 4000 EURO, în echivalent în lei, la data punerii în executare a măsurii de siguranță.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a rap. la art. 348 și la art. 445.pr.pen. s-a dispus anularea ca fiind false a următoarelor înscrisuri: Adeverința de venit în original nr.584/ 18.09.2006 eliberată de SC TOTAL SA pe numele lui (fila 444 vol. -p), Adeverința de venit în original nr. 535/ 11.10.2006 eliberată de SC TOTAL SA pe numele lui (fila 505 vol. I-p), copia filei din carnetul de muncă seria - nr.- al inculpatului în care apar mențiunile că este angajat la SC SA B(fila 450 voi. I - ), copia filei din carnetul de muncă seria - nr.- al inculpatului în care apar mențiuni că este angajat la SC TOTAL SA B (fila 504 voi. I - ).

În baza art. 348.C.P.P. rap. la art.109 alin. 4.C.P.P. s-a admis în parte cererea numitei și s-a dispus restituirea către aceasta la data rămânerii definitive a prezentei sentințe a următoarelor bunuri ridicate pe bază de proces verbal (filele 361-363 vol. I - ) de către organele de urmărire penală în urma percheziției domiciliare efectuate în data de 11.11.2006 - domiciliul: somație nr. -/ 11.04.2004 pe numele, înscrisuri cu diverse numere de telefon, cărți de vizită, caiet A 4 matematică diverse înscrisuri, proces verbal de contravenție nr. AX - - copie, agendă mică neagră telefon, agendă telefon mare gri 2006.

În baza art. 191 alin. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare dintre inculpații, -, și și pe inculpatul-parte vătămată la plata a câte 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a luat act că inculpatul-parte vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul parte vătămată a sesizat organele de urmărire penală cu privire la modul în care o obținut un credit de nevoi personale de la SC SRL și de faptul că a fost șantajat de mai multe persoane după ce a luat bani cu împrumut de la acestea.

Din probele administrate în prezenta cauză a rezultat că inculpatul-parte vătămată a împrumutat de la inculpatul suma de 300 de euro în toamna anului 2005, trebuind să îi restituie acestuia această sumă undeva prin luna ianuarie-februarie 2006.

Lucrurile nu au decurs astfel deoarece inculpatul după ce i-a dat acest împrumut i-a comunicat acestuia că trebuie să îi restituie suma de 3.000 de euro.

Văzând că inculpatul-parte vătămată nu are să îi restituie cei 3.000 de euro inculpatul i-a propus acestuia să ia un credit de nevoi personale, inculpatul urmând să îl ajute pe acesta în obținerea acestui credit. In acest sens inculpatul a s-a prezentat la SC SRL Sucursala T, acolo unde o cunoștea pe martora (fostă ), inculpatul personal obținând un credit la aceiași sucursală. Inculpatul a mai declarat că i-a spus martorei (fostă ) că inculpatul este interesat de obținerea unui credit, cei doi plecând din sucursală cu actele necesare obținerii unui credit. De asemenea din declarațiile inițiale ale inculpatului - a rezultat că acel credit se obținea la rugămintea inculpatului.

După acest moment, inculpatul - s-a ocupat de obținerea actelor ce trebuiau depuse la dosarul de credit, inculpatul declarând că i-au fost aduse acte deja ștampilate de către acest inculpat, acte pe care inculpatul - le procura de undeva din zona de la persoane pe care le știe sub numele de și.

După procurarea actelor deja ștampilate, inculpatul s-a ocupat de completarea adeverinței de venit și completării cărții de muncă necesare obținerii creditului de către inculpatul.

In momentul în care dosarul de credit a fost complet inculpatul parte vătămată l-a depus la bancă și la un moment dat a fost chemat la bancă să își ridice creditul.

La ridicarea creditului de către inculpatul parte vătămată, acesta a fost însoțit de către inculpații - și, care fuseseră rugați de către inculpatul să meargă să-l însoțească, urmând ca ulterior să vină toți la inculpatul acasă. Inculpații - și au mers cu inculpatul - bancă în ziua ridicării creditului, cei doi rămânând afară în mașină ca să-l aștepte.

După ce inculpatul partea vătămată a ridicat creditul de la bancă cei trei au mers acasă la inculpatul, unde inculpatul parte vătămată i-a dat acestuia suma de 11.000 lei, sumă solicitată de către inculpat în urma împrumutului de 300 de euro inițial.

Având în vedere că inculpatul parte vătămată a obținut un credit inculpații, - și i-au propus acestuia să le facă rost de alte persoane care ar fi interesate de obținerea unor astfel de credite.

În acest sens inculpatul parte vătămată l-a contactat pe inculpatul căruia i-a propus obținerea unui credit la bancă. Deși știa că nu lucrează nicăieri, inculpatul a acceptat acest lucru, urmând ca după ridicarea banilor să îi dea inculpatului parte vătămată suma de 1000 de euro, reprezentând comision, care trebuia dată inculpaților și -.

A fost urmată aceiași procedură de obținere a creditului ca și în cazul inculpatului parte vătămată, inculpatul obținând un credit în valoare de 7.800 de euro.

După acest moment inculpatul nu i-a mai dat inculpatului parte vătămată suma de 1.000 de euro, pe care inițial o stabiliseră, lucrurile complicând-se din nou pentru acesta din urmă. Astfel inculpatul parte vătămată a fost din nou contactat la telefonul mobil de către inculpații și -, care fiecare a pretins sume de bani de la acesta, reprezentând sumele nedate de către inculpatul.

Inculpații și - prin trecerea timpului au început să-l amenințe pe inculpatul parte vătămată, fiecare solicitând sume de bani ce trebuiau să fie date de către inculpatul.

Ca să fie siguri că vor obține sumele de bani solicitate de la inculpatul parte vătămată, inculpații și - l-au chemat pe inculpatul parte vătămată la domiciliul inculpatului, unde și în prezența inculpatului, a soției inculpatului și a unui martor - losivpov - a fost încheiată o chitanță de mână în care figura că inculpatul parte vătămată "recunoaște" o datorie de 1.000 de euro față de inculpatul -, datorie ce o garanta cu mașina proprietate personală B 04, mașină rămânând în acea zi la domiciliul inculpatului (fila 212 voi. I ).

Totuși, după ce inculpatul parte vătămată a lăsat mașina acolo, i-a solicitat inculpatului autoturismul acestuia, marca, cu nr. de înmatriculare, B 18 pentru a merge la țară pentru a face rost de banii solicitați.

Inculpatul parte vătămată după acest moment a fost din nou contactat de către inculpații și - care, fiecare în parte prin amenințări continuă să solicite sume mai mari de la acesta.

Între timp inculpatul parte vătămată sesizase organele de urmărire penală, care au pus la cale un flagrant pentru inculpații, - și. Astfel inculpatul parte vătămată l-a contactat pe inculpatul - să se întâlnească într-un bar unde trebuia să îi dea suma pe care acesta i-o solicita.

În acest fel la locul de întâlnire inculpatul parte vătămată s-a întâlnit cu inculpații - și, ocazie cu care inculpatul parte vătămată i-a dat inculpatului - suma de 4.000 lei, sumă pe care o "datora" de fapt inculpatul, iar inculpatul - i-a dat înapoi chitanța pe care o semnase anterior, fără a-i restitui și mașina, care se afla la inculpatul, care discutase în aceiași zi cu soția acestuia, comunicându-i acesteia să nu îi dea mașina inculpatului - dacă acesta vine după ea.

În timp ce inculpatul parte vătămată se afla la baie organele de poliție au intervenit și au procedat la reținerea inculpaților - și, asupra inculpatului - găsindu-se suma de 4000 lei, despre care inculpatul a declarat că a împrumutat-o inculpatului parte vătămată și a venit să o ia înapoi.

Cu privire la plângerea și declarațiile inculpatului parte vătămată instanța a reținut că în primul rând acestea se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului. Astfel inculpatul în declarațiile inițiale date în faza de urmărire penală (filele 77-82, 91-100 voi. I ) a arătat că inculpații - și dădeau sume de bani cu împrumut la care aplicau dobânzi foarte mari, astfel încât persoana împrumutată să nu mai poată să o restituie, după care îi propunea varianta obținerii unor credite la bancă pentru achitarea datoriilor. Inculpatul personal a mai arătat că avea cunoștință despre faptul că inculpatul avea o sumă de bani împrumutată la inculpatul și că a fost nevoit să obțină un credit la bancă.

Inculpatul a mai precizat că actele necesare întocmirii dosarului de credit pentru inculpatul i-au fost aduse de către inculpatul - ștampilate, acte pe care știa că acesta le procura din zona de la persoane pe care personal nu le cunoștea. A mai precizat inculpatul că a completat actele necesare lui în vederea obținerii creditului, aspect ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză care menționează că adeverința de venit nr. 584/ 18.09.2006 a fost completată de către acest inculpat.

Ulterior în declarația sa din cursul cercetării judecătorești inculpatul, probabil realizând consecințele declarațiilor a revenit și a arătat că a fost constrâns de către organele de poliție să declare în acel fel, aspect care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și care dovedesc situația de fapt prezentată în primele declarații de recunoaștere ale acestuia, motiv pentru care această din urmă declarație nu a fost avută în vedere la aprecierea corectă a situației de fapt.

In legătură cu implicarea inculpatului, instanța a reținut că acesta în declarațiile din cursul urmăririi penale nu a recunoscut decât faptul că l-ar fi împrumutat periodic cu sume de bani pe inculpatul, fără a-i percepe însă vreo dobândă, sumă ce i-a fost restituită în totalitate în luna septembrie 2006 și că nu l-ar fi amenințat pe acesta să îi restituie vreo sumă de bani și că a fost o dată cu acesta la SC SA unde l-a prezentat pe inculpatul, martorei.

În declarația din cursul cercetării judecătorești același inculpat a arătat că nu își menține declarațiile de la urmărire penală și că i-a dat inculpatului suma de 11.000 lei dar în alte împrejurări și anume în vederea efectuării unor lucrări la casă.

Cu privire la poziția inculpatului instanța a reținut că aceasta este nesinceră având în vedere probele administrate în prezenta cauză. Astfel din declarațiile inculpatului parte vătămată și din declarațiile inițiale ale inculpatului a rezultat clar faptul că inculpatul având o sumă de bani împrumutați inculpatului și percepându-i acestuia dobânzi astfel încât acesta din urmă s-a aflat în imposibilitatea de a-și mai plăti datoria, i-a propus inculpatului să obțină un credit cu acte false, inculpatul cunoscând că inculpatul este pensionar, motiv pentru care această din urmă declarație nu a fost avută în vedere - aprecierea corectă a situației de fapt.

În acest sens inculpatul a fost împreună cu inculpatul la SC SRL Sucursala T, acolo unde o cunoștea pe martora (fostă ), inculpatul personal obținând un credit la aceiași sucursală, spunându-i că inculpatul este interesat de obținerea unui credit.

În legătură cu acest aspect instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile martorului (fostă ), care a declarat că inculpatului s-a prezentat de fiecare dată singur în bancă, fără a fi însoțit de nimeni, aspect care nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului, care a arătat că a fost în bancă cu inculpatul și l-a prezentat pe acesta martorei (fostă ), spunându-i că acesta dorește să obțină un credit de la bancă.

De asemenea în legătură cu susținerile inițiale ale inculpatului că i-ar fi împrumutat inculpatului suma de 11.000 lei fără a-i aplica dobânzi, sumă ce i-a fost restituit de către inculpatul în luna septembrie 2006, instanța a reținut că aceasta nu se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu declarațiile inițiale ale inculpatului, care au arătat că inculpatul îi împrumutase de fapt o sumă mult mai mică, la care aplicase dobânzi foarte mari, astfel ajungându-se la suma solicitată inculpatului.

De fapt nu ar fi în rațiunea normală a lucrurilor ca inculpatul pentru a-și recupera banii împrumutați să îl ajute pe inculpatul să obțină un credit cu acte false, fiind astfel complice la infracțiunile săvârșite de inculpatul.

Deasemenea din probele administrate a rezultat implicarea inculpatului în creditul obținut de către inculpatul, credit de pe urma căruia inculpatul a solicitat o parte din bani, iar când aceștia nu au fost dați de către inculpatul, inculpatul i-a solicitat prin amenințări de la inculpatul.

- este așa o dovedesc înregistrările efectuate în baza autorizațiilor emise de către Judecătoria Sectorului 4 B, înregistrări din care a rezultat că inculpatul îl amenință pe inculpatul să-i dea suma de bani solicitată.

Deasemenea este de remarcat că acea chitanță de mână cu privire la pretinsa datorie pe care o are inculpatul față de inculpatul - a fost încheiată la domiciliul inculpatului, care a fost de față, alături de inculpatul - și, mașina proprietate personală a inculpatului rămânând în acea zi la inculpatul.

Acțiunile inculpatului au dovedit implicarea acestuia în activitatea infracțională, în discuția purtată de acesta cu soția sa dând ordin ca mașina inculpatului să nu îi fie dată inculpatului - dacă acesta din urmă vine după ea cât timp el este plecat de acasă.

Instanța a mai reținut că, cu ocazia percheziției domiciliare - inculpatul a fost descoperit autoturismul inculpatului parte vătămată parcat pe stradă.

Implicarea inculpatului a rezultat și din declarațiile inculpatului - care în declarațiile sale inițiale din faza de urmărire penală (filele 37-49 voi. I ) a arătat că, creditul inculpatului urma să fie făcut "la rugămintea" inculpatului. Deasemenea instanța a mai reținut din declarațiile inculpatului - că suma pe care trebuia să o recupereze el și inculpatul trebuia să fie recuperată de la inculpatul, în condițiile în care inculpatul nu a vrut să le mai dea bani și pentru care de fapt garantase inculpatul.

Deasemenea inculpatul în declarațiile sale inițiale a arătat că l-a auzit pe inculpatul amenințându-l pe inculpatul pentru ca acesta să își plătească datorie, inculpatul amintind și numele unor persoane din lumea interlopă de la care susținea că a împrumutat la rândul său sume de bani și la este dator din cauza inculpatului. De asemenea inculpatul a învederat că personal I-a auzit pe inculpatul amenințându-1 cu moartea pe inculpatul atunci când inculpatul nu și-a mai "plătit" suma de 1000 de euro astfel cum stabiliseră.

Cu privire la inculpatul - instanța a reținut că declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului, probe din care a rezultat că acesta a procurat actele necesare obținerii creditelor de către inculpații și, acte care erau deja ștampilate și pe care le obținea de la persoane din zona. De asemenea instanța a mai reținut că inculpatul - deși situația inculpaților și, respectiv că nu au legătură cu SC Total SRL, totuși le-a procurat acestora acte ștampilate cu antetul acestei societăți (false de altfel), acte ce mai departe au fost completate de către inculpatul și folosite de către inculpații și la obținerea creditelor.

În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului -, instanța a reținut că din declarațiile inculpatului care se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta din urmă cu inculpatul - a rezultat că inculpatul - în momentul în care nu a mai primit banii promiși de la inculpatul a început să îl amenințe pe inculpatul ca acesta să îi restituie suma de bani ce "trebuia să fie restituită" de către inculpatul.

- este așa, o dovedesc parțial și declarațiile inculpatului - din faza de urmărire penală care a arătat că deoarece nu a vrut să le mai dea bani lui și inculpatului, trebuia să își recupereze banii de la inculpatul.

În legătură cu susținerile inculpatului - că inițiativa lăsării autoturismului și încheierii acelei chitanțe de mână a aparținut inculpatului, instanța a reținut că acestea sunt contrazise de declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului și cu înregistrările convorbirilor efectuate între inculpatul - și și între inculpatul - și inculpatul.

- acea chitanță a fost încheiată ca urmare a amenințărilor venite din partea inculpatului și a - o dovedește faptul că inculpatul nu împrumutase nicio sumă de bani în luna noiembrie 2006, această sumă de fapt reprezentând "comisionul" pe care inculpatul trebuia să îl dea inculpaților și -. Așa cum rezultă tot din declarațiile inculpaților și - inculpatul își "achitase" suma de 11.000 lei pe care o avea de dat inculpatului.

De asemenea din declarațiile martorei, concubina inculpatului, din faza de urmărire penală a rezultat că după ce inculpatul a luat acel credit a fost căutat de doi indivizi de etnie romă care au amenințat-o și i-au spus să îi transmită concubinului ei că dacă nu va aduce banii îi vor omorî copii, ulterior martora recunoscând pe inculpatul - ca fiind una dintre cele două persoane care au venit la ea acasă (fila 244 și 290 voi. I ).

În legătură cu declarația aceleiași martore din faza cercetării judecătorești instanța a înlăturat-o ca nesinceră în condițiile în care susținerile acesteia pentru revenirea asupra declarațiilor inițiale nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în prezenta cauză.

În legătură cu declarația inculpatului - din faza cercetării judecătorești instanța a reținut că aceasta este contrazisă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe ce dovedesc implicarea în activitatea infracțională a acestui inculpat.

Cu privire la inculpatul instanța a reținut că acesta se împrumutase de bani de - inculpatul și în momentul când nu a mai putut plăti suma solicitată a acceptat varianta acestuia de a obține credit cu acte false crezând că astfel va scăpa de toate problemele.

Acțiunile inculpatului nu dovedesc vreo constrângere de așa natură să-l fi pus pe acesta în situația de a nu putea refuza faptul că a comite infracțiuni prin obținerea creditului cu acte false. Inculpatul deși știa că nu este angajat la societatea menționată pe adeverința de salariu totuși a mers la bancă și a depus actele și mai apoi a ridicat banii fără a înștiința organele de poliție despre cele întâmplate. Ba mai mult decât atât inculpatul a reușit să îl convingă și pe inculpatul ca să obțină un astfel de credit, inculpatul de asemenea având cunoștință că nefiind angajat niciodată la acea societate, obținea un credit pe acte false, prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

De asemenea în ceea ce-1 privește pe inculpatul, acesta a susținut că a avut împrumutați bani de - inculpații și - și deoarece nu a putut să îi mai restituie a procedat astfel cum i-au spus aceștia, respectiv falsificând actele aduse de aceștia, susțineri care nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a acestuia, inculpatul având la dispoziție și alte mijloace decât să accepte săvârșirea de fapte penale.

Cu privire la declarațiile inculpatului instanța a reținut că din probele administrate a rezultat că acesta a fost implicat în activitatea infracțională a inculpaților, cunoscând-o încă de la început.

La data de 13.11.2006 inculpatul a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că a fost amenințat de către inculpații și, inc. dorind de la el suma de 500 de euro în mod nejustificat.

Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză instanța a reținut că inculpatul a primit de la inculpatul suma de 200 de euro pentru a face o lucrare de tâmplărie termopan, aceasta fiind un avans dintr-o sumă mai mare ce urma să fie achitată ulterior de către inculpatul.

Lucrarea nu a mai fost executată de inculpatul, moment în care inculpatul a început să îl amenințe pe acesta să îi dea înapoi o sumă mult mai mare decât dată inițial și anume 500 de euro.

Declarațiile inculpatului cu privire la amenințările primite de la inculpatului pentru a-i da o sumă mult mai mare decât cea dată inițial se coroborează cu declarațiile martorei și cu convorbirile telefonice efectuate între inculpatul și inculpatul.

Poziția nesinceră a inculpatului este relevată și de către declarațiile inculpatului, care a arătat în faza de urmărire penală (filele 159 - 174 vol. I ) că în momentul în care inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul i-a spus acestuia din urmă să îi lase mașina cu care venise ca garanție, întocmind și o chitanță de vânzare cumpărare cu privire la autoturismul B 18 cu care venise inculpatul și care de fapt era luată de acesta din urmă de la inculpatul, dacă inculpatul nu îi va restitui suma de 500 de euro.

În contradicție cu cele declarate de către inculpatul și de inculpatul în declarațiile din cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că inițiativa lăsării autoturismului a aparținut inculpatului, aspect nereal față de cele arătate mai sus.

Cu privire la amenințările proferate de către inculpatul la adresa inculpatului, instanța a reținut că inculpatul în declarația aflată la filele 159-161 vol. Iaa rătat că inculpatul s-a enervat într-o discuție pe care o avea cu soția inculpatului și a amenințat-o pe aceasta că dacă nu îi vor da bani ea și soțul ei o să aibă probleme cu el.

Cu privire la inculpatul instanța a reținut că acesta a învederat în declarațiile din faza de urmărire penală că în discuția pe care inculpatul o avea la benzinărie cu inculpatul a intervenit și el, dar nu cu intenția de a-1 speria pe ci "din spirit de prietenie".

Deasemenea instanța a mai reținut că în aceleași declarații inculpatul a declarat că l-a însoțit pe inculpatul la localul unde inculpatul urma să își primească banii de la, deoarece avea bani împrumutați inculpatului și spera astfel să și-i recupereze de la acesta. Această susținere nu se coroborează însă cu declarațiile inculpatului din cursul procesului penal, acesta nearătând o asemenea împrejurare.

Instanța a mai reținut că deoarece inculpatul nu a venit cu banii, inculpatul susține că a fost rugat de inculpatul să îl însoțească acasă - pentru a recupera banii sau a-i da actele mașinii lăsase (deși amândoi inculpați știau că mașina nu era a ). De asemenea atunci când face referire la ce s-a întâmplat în data de 08.11.2006 inculpatul folosește sintagma "când. i-a oprit mașina".

Deasemenea instanța a mai reținut că atunci când au fost - locuința lui, inculpatul susține că au vorbit pe un ton ridicat, deoarece soția le-a cerut așa, motivând că nu aude bine. Același inculpat a afirmat că soția lui nu le-a deschis ușa pentru că i-a fost frică, dar fără a explica de ce, în condițiile în care susține că nu au amenințat-

În declarațiile inițiale ale inculpatului acesta a declarat că a văzut autoturismul aparținând inculpatului o dată când se afla cu.

În legătură cu declarația inculpatului din cursul cercetării judecătorești instanța a reținut că acesta și-a schimbat poziția, încercând să denatureze cele întâmplate. Astfel, a susținut că inițiativa lăsării autoturismului a aparținut inculpatului, în contradicție cu declarațiile inițiale în care a menționat că inițiativa a aparținut inculpatului. Deasemenea deși inițial a arătat că a auzit pe inculpatul amenințând pe soția inculpatului (aspect care se coroborează cu convorbirea telefonică din inculpatul și inculpatul ), în declarația din cursul cercetării judecătorești a arătat că nici el și nici inculpatul nu a amenințat pe nimeni.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu instanța a reținut că apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea acesteia în sensul de a nu se reține și agravantă legală prev. de art. 75 lit. a pen. cu privire la acest inculpat.

În legătură cu această solicitare instanța a reținut că din probele administrate în prezenta cauză rezultă foarte clar implicarea în obținerea creditului de către acesta a inculpaților, și -, respectiv din coroborarea declarațiilor martorei din faza de urmărire penală, din declarațiile inițiale ale inculpatului și din convorbirile telefonice între inculpatul - și inculpatul.

Pentru acest motiv instanța a respins ca neîntemeiată cererea apărătorului ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la acest inculpat din infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. și art. 291. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. art. 37 lit. b și art. 33 lit. a pen. în infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. și art. 291. pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen.

În drept fapta inculpatului, în stare de recidivă postexecutorie, care cu ajutorul mai multor persoane, a indus în eroare reprezentanții SC SA cu ocazia încheierii unui contract de împrumut bancar, obținând în acest fel suma de 7800 de euro întrunește elementele constitutive ale infr. de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 pen. cu aplic. art.75lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.

În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea acestei infracțiuni, inculpatul prezentând acte ce atestau faptul că lucra - SC Total SA, deși în realitate acest lucru nu era real, obținând astfel în mod fraudulos un credit în valoare de 7800 de euro. Intenția frauduloasă a inculpatului este dovedită de faptul că acesta a urmărit să obțină acel credit deși folosea acte de nu erau reale. Chiar dacă SC SA a declarat că renunță la pretențiile civile formulate inițial, deoarece și-a cesionat aceste datorii, în cauză nu s-a putut reține că nu există un prejudiciu, în condițiile în care acum sumele datorate de către inculpat sunt la o altă societate care nu s-a constituit parte civilă în prezentul dosar, acest lucru neînsemnând că nu o poate face ulterior pe cale separată.

Forma calificată a infracțiunii prev. la alin. 2 și 3 art. 215. pen. a fost reținută datorită faptului că inculpatul, în acțiunea sa de inducere în eroare a angajaților părții vătămate, a prezentat cu ocazia încheierii contractului de credit ca fiind adevărate două înscrisuri sub semnătură privată, despre care avea cunoștință că sunt false, el știind că nu a fost niciodată salariatul Total SA.

Cu privire la susținerile apărătorul ales al inculpatului că în cauză nu ar fi vorba despre o infracțiune de înșelăciune, deoarece acest lucru nu ar fi fost posibil fără complicitatea unui funcționar bancar, care de altfel ar fi trebuit să verifice foarte minuțios actele primite pentru un credit, instanța a reținut că în primul rând față de martorul s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor pentru infr. de complicitate la înșelăciune în formă continuată, iar în al doilea rând neverificarea foarte minuțioasă a actelor depuse (cu știință sau din neglijență) nu înlătură infracțiunea de înșelăciune săvârșită de către persoana care depune acte false la un dosar de credit și astfel obține un credit pe date nereale, inducând în eroare cu știință funcționarii bancari.

În drept, fapta inculpatului, în stare de recidivă postexecutorie, cu ajutorul mai multor persoane de a folosi cu știință înscrisuri sub semnătură privată, respectiv adeverință de salariu și copie carte de muncă, prezentându-le ca fiind adevărate cu toate că știa că sunt false, în vederea obținerii unui credit pentru nevoi personale în cuantum de 7800 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut din coroborarea probelor arătate anterior că elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea inculpatului de a folosi mai multe înscrisuri sub semnătură privată, aparținând Total SA. Inculpatul a folosit efectiv aceste înscrisuri prin depunerea lor la dosarul constituit ca urmare a cererii de obținere a unui credit pentru nevoi personale formulată către partea vătămată. înscrisurile folosite de inculpat au avut aptitudinea de a produce consecințe juridice, ele putând proba faptul că inculpatul, în calitate de salariat al Total SA. avea posibilitatea de a returna creditul pentru care depusese cererea, astfel încât ar fi putut obține acest credit, dacă nu ar fi fost intervenția vigilentă a salariaților părții vătămate. Urmarea imediată specifică infracțiunii de uz de fals s-a produs, aceasta constând în pericolul pe care îl reprezintă introducerea în circuitul civil a unor înscrisuri sub semnătură privată false, care sunt prezentate ca fiind adevărate. de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă "ex re", din modul în care inculpatul a înțeles să acționeze.

În privința laturii subiective, instanța a reținut, din coroborarea probelor arătate anterior, că fapta a fost comisă de inculpat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a pen, acesta prevăzând și urmărind ca prin acțiunile sale să introducă în circuit respectivele înscrisuri sub semnătură privată false, în vederea obținerii unui credit pentru nevoi personale, aspect care s-a și întâmplat, despre care știa că sunt false.

Instanța a constatat că, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a inculpatului, faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, prin sentința penală nr. 212/ 29.01.2003 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 1347/ 15.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - II - a Penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal. pen. Executarea pedepsei a început la data de 29.10.2002, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 07.09.2005, cu un rest de 416 zile închisoare. Prin urmare, infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită după considerarea ca executată ( 28.10.2006) a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 218/ 10.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 1347/ 15.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a - II - a Penală, dar pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 37 lit. b pen.

În procesul complex de individualizare a pedepselor,instanța avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care este recidivist, săvârșind anterior mai multe fapte contra patrimoniului, dar și faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor însă a încercat inițial să se sustragă de - urmărirea penală, arestarea sa preventivă dispunându-se în lipsă, Conduita inculpatului este relevată și convorbirile telefonice pe care acestea le-a avut și care se află la dosarul cauzei.

Conform art. 52 Cp. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

Este limpede că scopul pedepselor anterioare nu a fost atins, inculpatul dovedind că nu s-a îndreptat, dimpotrivă, a încălcat din nou legea penală, perseverând în comiterea de fapte antisociale.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic, art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 291. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. instanța a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor - dreptul de a alege (art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu a aplicat automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpata, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprită de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din prezenta cauză, de - data de 29.11.2006 la data de 23.01.2008.

În drept fapta inculpatului, care cu ajutorul mai multor persoane, a indus în eroare reprezentanții SC SA cu ocazia încheierii unui contract de împrumut bancar, obținând în acest fel suma de 10.000 de euro a întrunit elementele constitutive ale infr. de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2, 3. pen. cu aplic. art.75lit. a pen.

În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea acestei infracțiuni, inculpatul prezentând acte ce atestau faptul că lucra la SC Total SA, deși în realitate acest lucru nu era real, obținând astfel în mod fraudulos un credit în valoare de 10000 de euro. Intenția frauduloasă a inculpatului este dovedită de faptul că acesta a urmărit să obțină acel credit deși folosea acte de nu erau reale. Chiar dacă SC SA a declarat că renunță la pretențiile civile formulate inițial, deoarece și-a cesionat aceste datorii, în cauză nu se poate reține că nu există un prejudiciu, în condițiile în care acum sumele datorate de către inculpat sunt la o altă societate care nu s-a constituit parte civilă în prezentul dosar, acest lucru neînsemnând că nu o poate face ulterior pe cale separată.

Cu privire la susținerile apărătorul ales al inculpatului că în cauză nu ar fi vorba despre o infracțiune de înșelăciune, deoarece acest lucru nu ar fi fost posibil fără complicitatea unui funcționar bancar, care de altfel ar fi trebuit să verifice foarte minuțios actele primite pentru un credit, instanța reține că în primul rând față de martorul s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor pentru infr. de complicitate la înșelăciune în formă continuată, iar în al doilea rând neverificarea foarte minuțioasă a actelor depuse (cu știință sau din neglijență) nu înlătură infracțiunea de înșelăciune săvârșită de către persoana care depune acte false la un dosar de credit și astfel obține un credit pe date nereale, inducând în eroare funcționarii bancari.

În drept,fapta inculpatului, cu ajutorul mai multor persoane de a folosi cu știință înscrisuri sub semnătură privată, respectiv adeverință de salariu și copie carte de muncă, prezentându-le ca fiind adevărate cu toate că știa că sunt false, în vederea obținerii unui credit pentru nevoi personale în cuantum de 10.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.

În procesul complex de individualizare a pedepselor,instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, colaborând cu organele de urmărire penală în vederea prinderii celorlalți inculpați.

Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante având în vedere totuși durata de timp după care acesta a sesizat organele de poliție, respectiv atunci când intrase deja într-o încurcătură din care apreciase că nu mai putea ieși.

Conform art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplic, art.75lit. a pen. a condamnat pe inculpatul - parte vătămată la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, că a colaborat cu organele de urmărire penală, că nu este cunoscut cu antecedente penale și că este la primul contact cu legea penală, instanța a considerat că este atât în interesul societății cât și al inculpatului ca acestuia să i se dea posibilitatea să-și îndrepte comportamentul în vederea reintegrării sociale, putând vorba despre un incident nefericit în viata acestuia.

Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, aceasta nu va mai săvârși în viitor alte infracțiuni, instanța, în baza art. 86 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

Este nevoie însă, pentru a constata modul în care inculpatul își însușește scopul educativ și preventiv al pedepsei, ca pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere, nefiind suficientă aplicarea art. 81 Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1.pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se va executa de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.C.P.P. instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În drept,fapta inculpatului, cu ajutorul altor persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a falsifica adeverințe de venit și cărți de muncă, pentru ca inculpații și să inducă în eroare reprezentanții SC cu ocazia încheierii unui contract de împrumut și să obțină credite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate - înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute și pedepsită de art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. și 290.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. amândouă cu aplic. art.75lit. a pen.

Instanța a reținut astfel că din probele administrate rezultă că inculpatul a falsificat adeverințele de venit și cărțile de muncă ale inculpaților și, acte aduse de către inculpatul -, inculpați ca la rândul lor erau sprijiniți și de către inculpatul și care au obținut prin aceste modalități credite de - SC SA.

Vinovăția inculpatului a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză acesta prevăzând și acceptând rezultatul faptelor sale. Susținerile acestuia că era constrâns să facă acest lucru de către inculpații - și nu sunt dovedite cu alte mijloace de probă administrate în cauză, inculpatul nesesizând organele de poliție despre aceste fapte, fiind ulterior descoperit.

Având în vedere perioada scurtă de timp în care au fost săvârșite actele materiale, modul de operare și scopul urmărit de inculpat care au fost identice pe toată perioada în care s-au săvârșit infracțiunile, instanța a apreciat că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, motiv pentru care a făcut aplic. art. 41 al. 2.pen.

În procesul complex de individualizare a pedepselor,instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care a recunoscut inițial săvârșirea faptelor, colaborând la început cu organele de urmărire penală în vederea prinderii celorlalți inculpați.

Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante având în vedere atitudinea procesuală oscilantă a acestuia și gravitatea faptelor săvârșite.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 26 pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3.pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290. pen. cu aplic. art.75lit. a Cp en. și art. 41 alin. 2 pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele două pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin.1 lit. a teza I-a Cod penal), instanta a apreciat c aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizat si prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor detinute aflate in executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudentei CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprită de la exercitarea, în Iimitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut inițial săvârșirea faptelor, că a colaborat inițial cu organele de urmărire penală, că nu este cunoscut cu antecedente penale și că este la primul contact cu legea penală, instanța consideră că este atât în interesul societății cât și al inculpatului ca acestuia să i se dea posibilitatea să-și îndrepte comportamentul în vederea reintegrării sociale, putând fi vorba despre un incident nefericit în viața acestuia.

Deasemenea instanța a apreciat că perioada petrecut în arest preventiv a fost un avertisment destul de serios pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptelor comise și să-și îndrepte comportamentul în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.

Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, acesta nu va mai săvârși în viitor alte infracțiuni, instanța, în baza art. 86¹Cod penal, a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

Este nevoie însă, pentru a constata modul în care inculpatul iși însușește scopul educativ și preventiv al pedepsei, ca pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere, nefiind suficientă aplicarea art. 81 Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1.pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevzute la literele b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.C.P.P. s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv, săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a si lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal, a constatat că inculpatul a fost reținut pe timp de 24 de ore de la 11.11.2006 la 12.11.2006 si arestat preventiv de la data de 29.11.2006 la data de 03.08.2007 în prezenta cauză.

În drept,fapta inculpatului -, în stare de recidivă postexecutorie, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a contribui la falsificarea unor adeverințe de venit și cărți de muncă, pe care le-au folosit inculpații și pentru a induce în eroare reprezentanții SC în scopul obținerii unor credite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1,2,3. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. si 290.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. amândouă cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.

Din probele administrate a rezultat faptul că inculpatul - a procurat acte deja ștampilate inculpatului, care le-a completat ulterior și care au fost folosite de către inculpații si pentru a induce în eroare reprezentanții SC în scopul obținerii unor credite, credite care au fost obținute. Vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

În drept fapta inculpatului -, în stare de recidivă postexecutorie, însoțit de către inculpații si, de a-l constrânge pe inculpatul-parte vătămată prin amenințare să le dea suma de 1000 de euro, reprezentând un folos material injust (respectiv "comisionul" de achitat de către inculpatul pentru că a fost ajutat să ia un credit cu acte false) întrunește elementele constitutive ale infr. de șantaj prev. de art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art.75lit. a pen.

Din probele administrate în prezenta cauză a rezultat faptul că inculpatul - a constrâns pe inculpatul parte vătămată să îi dea suma de 1000 de euro, sumă ce "trebuia" să i-o dea inculpatul de pe urma creditului obținut, ajungând chiar ca inculpatul parte vătămată să semneze o chitanță prin care "recunoștea" această sumă de bani ca o datorie fictivă. telefonice și declarațiile inculpatului și ale martorei dovedesc faptul că inculpatul - l-a constrns prin amenințări pe inculpatul parte vătămată să îi dea suma de 1000 de euro, sumă pe care acesta din urmă nu o datora, reprezentând un folos injust pentru inculpatul -. Vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

Instanța a constatat că, așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar a inculpatului, faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, prin sentința penală nr. 184/ 08.02.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1427/ 17.10.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 329 și 189. pen. Executarea pedepsei a început la data de 21.02.2000, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 28.09.2004, cu un rest de 359 zile închisoare. Prin urmare, infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 184/ 08.02.2001 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1427/ 17.10.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI, dar pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 37 lit. b pen.

Conform art. 52 Cp. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța a apreciat că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplic. art.75lit. a pen. art. 41 alin. 2. pen. și art. 37 lit. pen. a condamnat pe inculpatul - la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate - înșelăciune în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 290. pen. cu aplic. art.75lit. a Cp en. art. 41 alin. 2. pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul - la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul - - o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele trei pedepse aplicate anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului - durata reținerii de 24 de ore de la 11.11.2006 la 12.11.2006 și arestării preventive din prezenta cauză, de - data de 28.11.2006 - data de 23.01.2008.

În drept,fapta inculpatului, în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a facilita încheierea unor contracte de credite cu acte false, iar inculpații și au indus în acest fel în eroare reprezentanții SC cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut și să obțină credite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute și pedepsită de art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. și 290. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. amândouă cu aplic. art.75lit. a pen.

Din probele administrate a rezultat faptul că inculpatul a fost cu inculpatul la bancă unde l-a prezentat funcționarei de acolo, știind foarte clar motivul pentru care acesta se afla acolo. De asemenea instanța mai reține că din declarațiile inculpatului - din faza urmăririi penale rezultă implicarea inculpatului în activitatea infracțională. Din declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale rezultă de asemenea contribuția inculpatului - activitatea infracțională, acesta având cunoștință despre obținerea de credite de către inculpații și. telefonice purtate de inculpatul cu inculpatul dovedesc implicarea inculpatului în activitatea infracțională, acesta dorind să primească banii de la inculpatul pentru "ajutorul" dat acestuia din urmă.

În drept fapta inculpatului, însoțit de către inculpații - și de a-1 constrânge pe inculpatul parte vătămată prin amenințare să Ie dea suma de 1000 de euro, reprezentând un folos material injust (respectiv "comisionul" de achitat de către inculpatul pentru că a fost ajutat să ia un credit cu acte false) întrunește elementele constitutive ale infr. de șantaj prev. de art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen.

Din probele administrate în prezenta cauză a rezultat faptul că inculpatul a constrâns pe inculpatul parte vătămată să îi dea suma de 1000 de euro, sumă ce "trebuia" să i-o dea inculpatul de pe urma creditului obținut, ajungând chiar ca inculpatul parte vătămată să semneze o chitanță prin care recunoștea această sumă de bani ca o datorie fictivă către inculpatul -. telefonice și declarațiilor inculpatului și martorei dovedesc faptul că inculpatul 1-a constrâns prin amenințări pe inculpatul parte vătămată să îi dea suma de 1000 de euro, sumă pe care acesta din urmă nu o datora, reprezentând un folos injust pentru inculpatul. Vinovăția inculpatului îmbrăca forma intenției directe, acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

Instanța a reținut că acțiunile inculpatului au fost de natură să producă o stare de temere inculpatului partea vătămată, fiind întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 194 alin. 1. pen. Faptul că inculpatul parte vătămată nu a anunțat de îndată ce a fost șantajat de către inculpat organele de poliție nu poate conduce la concluzia că fapta nu ar exista, aceasta în condițiile în care probele administrate dovedesc o permanentă stare de temere la care a fost supus inculpatul parte vătămată. Faptul că inculpatul a încercat să rezolve problemele pe care le avea cu inculpatul altfel, aspect pentru care a fost și tras la răspundere penală, nu poate conduce la inexistența faptei de șantaj, pentru tocmai aceasta este rațiunea pedepsirii acestei fapte, aceea de a împiedica o persoană să-și desfășoare fără niciun fel de intervenție activitatea, lucru ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.

Cu privire la susținerile apărătorul ales al inculpatului că în cauză nu ar fi vorba despre o infracțiune de înșelăciune de către autorii și, deoarece acest lucru nu ar fi fost posibil fără complicitatea unui funcționar bancar, care de altfel ar fi trebuit să verifice foarte minuțios actele primite pentru un credit, instanța reține că în primul rând față de martorul s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor pentru infr. de complicitate la înșelăciune în formă continuată, iar în al doilea rând neverificarea foarte minuțioasă a actelor depuse (cu știință sau din neglijență) nu înlătură infracțiunea de înșelăciune săvârșită de către persoana care depune acte false la un dosar de credit și astfel obține un credit pe date nereale, inducând în eroare funcționarii bancari și complicitatea altor persoane în fazele premergătoare obținerii acestor credite.

În procesul complex de individualizare a pedepselor,instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 26. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 26. pen. rap. la art. 290. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. și art. 41 alin. 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 194 alin. 1. pen. cu aplic. art. 75 lit. a pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. a contopit cele trei pedepse aplicate anterior, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor la dreptul de a alege (art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu a putut conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpata, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprită de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore de la 11.11.2006 la 12.11.2006 și arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 29.12.2006 la data de 06.08.2007.

În drept fapta inculpatului de a-l constrânge pe inculpatul parte vătămată prin amenințare (care include și obligarea de a lăsa autoturismul pentru a garanta îndeplinirea obligației de plată a folosului material injust) să-i achite suma de 500 de euro, în loc de 200 de euro, întrunește elementele constitutive ale infr. de șantaj prev. de art. 194 alin. 1. pen.

Instanța a reținut astfel că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpatul l-a constrâns prin amenințări pe inculpatul parte vătămată să-i dea suma de 500 de euro, respectiv din declarațiile inculpatului parte vătămată, ale inculpatului din faza de urmărire penală, ale martorei, din convorbirile telefonice dintre acest inculpat și inculpatul parte vătămată, din procesul verbal de flagrant, din procesul verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare și din chitanța întocmită la acea benzinărie.

Deși din probe a rezultat că inculpatul i-a dat acestuia suma de 200 de euro, din probele administrate a rezultat că inculpatul i-a solicitat acestuia o sumă mult mai mare, prin constrângeri cu amenințarea repetate, constrângeri ce au rezultat în obligarea inculpatului parte vătămată de a-i lăsa autoturismul cu care acesta din urmă circula și care de fapt era a inculpatului, autoturism ce a fost găsit de către organele de poliție la fratele inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare. Vinovăția inculpatului îmbrăca forma intenției directe, acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.

În procesul complex de individualizare a pedepsei,instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările comiterii faptei, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 194 alin. 1. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și că este la primul contact cu legea penală, instanța a considerat că este atât în interesul societății cât și al inculpatului ca acestuia să i se dea posibilitatea să-și îndrepte comportamentul în vederea reintegrării sociale, putând vorba despre un incident nefericit în viata acestuia.

Deasemenea instanța a apreciat că perioada petrecută în arest preventiv a fost un avertisment destul de serios pentru ca acesta să realizeze gravitatea faptei comise și să-și îndrepte comportamentul în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.

Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, acesta nu va mai săvârși în viitor alte infracțiuni, instanța, în baza art. 86¹Cod penal, a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1.pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la literele b), c), d) fiind comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea fiind executată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359.p Cod Penal s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86⁴Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta sentință.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s- dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 27.11.2006 la data de 22.01.2007 în prezenta cauză.

În drept fapta inculpatului de a-1 ajuta pe inculpatul în activitatea de constrângere prin amenințări a inculpatului parte vătămată însoțindu-1 la domiciliul acestuia și împreună cu acesta a creat o stare de temere și tensiune, pentru ca inculpatul să obțină un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infr. de complicitate la șantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. 1. pen.

Instanța a reținut astfel că din probele administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul avea cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului, aspect ce rezultă din propriile declarații din cursul urmăririi penale în care a declarat că a fost de față când inculpatul i-a oprit mașina inculpatului în schimbul acelei datorii.

Deasemenea instanța a reținut că inculpatul l-a însoțit de fiecare dată pe inculpatul, recunoscând că o dată chiar a țipat la soția inculpatului deoarece aceasta nu le deschisese.

Din propriile declarații a rezultat că inculpatul era interesat de luarea banilor de către inculpatul, mergând cu acesta la domiciliul inculpatului, aspect învederat și de către inculpatul care a declarat că a văzut mașina inculpatului la domiciliul inculpatului parte vătămată.

Deasemenea din probele administrate a rezultat că inculpatul l-a dus pe inculpatul la întâlnirea pe care acesta o stabilise cu inculpatul, având cunoștință tot timpul despre tot ce se întâmpla, fiind de altfel descoperit de către organele de poliție cu ocazia flagrantului organizat în ziua de 27.11.2006, flagrant la care organele de poliție au descoperit la inculpatul suma de 1700 lei.

Prezența inculpatului la fiecare întâlnire a inculpatului cu inculpatul parte vătămată a fost de natură să accentueze temerea inculpatului părții vătămate și soției acestuia, mai ales în condițiile în care inculpatul avea cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului și avea chiar un interes financiar în acest sens după propriile susțineri, respectiv o datorie a inculpatului către el.

Pentru toate aceste motive instanța în baza art. 26 pen. rap. la art. 194 alin. 1. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și b Cod penal.

Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu va aplica automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza I-a Cod penal, și apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.

Simpla săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.

Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, aceasta nu va mai săvârși în viitor alte infracțiuni, instanța, în baza art. 86 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 86²Cod penal.

În conformitate cu art. 86³alin. 1. pen. inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b), c), d) vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Supravegherea fiind executată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 27.11.2006 la data de 22.01.2007 în prezenta cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. instanța a luat act că partea civilă SC SA a renunțat la pretențiile civile formulate inițial în prezenta cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. instanța a lua act că partea vătămată SC ROMÂNIA SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 rap. - art. 346 alin. 1.pr.pen s-a luat act că inculpatul-parte vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu privire la infr. prev. de art. 194 alin. 1. pen. și respectiv art. 26. pen. rap. la art. 194 alin. 1. pen.

În baza art. 112 lit. f rap. la art. 118 alin. 1 lit. e pen. instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 5700 EURO, în echivalent în lei, la data punerii în executare a măsurii de siguranță, sumă rezultată din săvârșirea unor infracțiuni la care a fost chiar și complice, sumă ce i-a profitat exclusiv acestuia în lipsa unei constituiri de parte civilă.

În baza art. 112 lit. f rap. la art. 118 alin. 1 lit. e pen. instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 7648,71 EURO, în echivalent în lei, la data punerii în executare a măsurii de siguranță, sumă rezultată din săvârșirea unor infracțiuni, sumă ce i-a profitat exclusiv acestuia în lipsa unei constituiri de parte civilă.

În baza art. 112 lit. f rap. la art. 118 alin. 1 lit. e pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 4000 EURO, în echivalent în lei, la data punerii în executare a măsurii de siguranță, sumă rezultată din săvârșirea unor infracțiuni, sumă ce i-a profitat exclusiv acestuia în lipsa unei constituiri de parte civilă.

în baza art. 14 alin. 3 lit. a rap. la art. 348 și la art. 445.pr.pen. instanța a dispus anularea ca fiind false a următoarelor înscrisuri: Adeverința de venit în original nr. 584/ 18.09.2006 eliberată de SC TOTAL SA pe numele lui (fila 444 voi. I -p), Adeverința de venit în original nr. 535/ 11.10.2006 eliberată de SC TOTAL SA pe numele (fila 505 voi. I -p), copia filei din carnetul de muncă seria - nr. - al inculpatului în care apar mențiunile că este angajat - SC TOTAL SA B (fila 450 voi. I - ), copia filei din carnetul de muncă seria - nr. - al inculpatului în care apar mențiuni că este angajat la SC TOTAL SA B (fila 504 voi. I - ).

În baza art. 348.C.P.P. rap. la art. 109 alin. 4.C.P.P. instanța a admis în parte cererea numitei și a dispus restituirea către aceasta la data rămânerii definitive a prezentei sentințe a următoarelor bunuri ridicate pe bază de proces verbal (filele 361-363 voi. I - ) de către organele de urmărire penală în urma percheziției domiciliare efectuate în data de 11.11.2006 - domiciliul lui: somație nr. -/ 11.04.2004 pe numele, înscrisuri cu diverse numere de telefon, cărți de vizită, caiet A 4 matematică diverse înscrisuri, proces verbal de contravenție nr. AX - - copie, agendă mică neagră telefon, agendă telefon mare gri 2006, celelalte bunuri ridicate și nerestituite prin prezenta sentință penală fiind folosite ca mijloace de probă în alte dosare disjunse sau cererea pentru restituirea lor nu a fost formulată de persoanele cărora le aparțin chiar dacă au fost ridicate de la domiciliul numitei.

Având în vedere soluția de condamnare din prezentul dosar instanța în baza art. 191 alin. 2.C.P.P. a obligat pe fiecare dintre inculpații, -, și și pe inculpatul-parte vătămată la plata a câte 250, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, care se vor achita în contul IBAN -Z-XXX-, Cod fiscal - deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sectorului 4, sumă apreciată proporțional cu vinovăția fiecăruia.

Deasemenea instanța a luat act că inculpatul-parte vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză cu privire la infr. prev. de art. 194 alin. 1. pen. și respectiv art. 26. pen. rap. la art. 194 alin. 1. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, -, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr.76/A/ 03.02.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-au respins apelurile formulate de apelanții-inculpați, -, și împotriva sentinței penale nr.1124/ 20.06.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B ca nefondate.

În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat fiecare apelant-inculpat la câte 400 ron cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt și de drept, procedând în mod judicios la coroborarea probelor din ambele faze ale procesului penal, nemărginindu-se doar la a le valorifica pe cele administrate in faza de judecata.

Astfel, Tribunalul a reținut ca inculpații și - se ocupau cu împrumuturi cămătărești, oferind spre împrumut la diferite persoane pe care le cunoșteau pentru ca mai apoi să le pretindă dobânzi exorbitante, cei îndatorați urmând să restituie aproximativ de 10 ori suma împrumutată.

Inculpații realizau că victimele nu puteau plăti astfel de sume și le sugerau să facă un împrumut cu acte false din care urmau sa restituie "împrumutul cu dobânda", cei împrumutați rămânând cu restul de bani primiți de la bancă. Pentru a fi mai convingători, inculpații arătau că de fapt banii împrumutați nu erau ai lor ci proveneau de la niște membri ai unui clan interlop recunoscut ca fiind foarte agresiv (clanul ).

Victimele aveau deci de ales între amenințarea voalată cu agresarea de către membrii acestui clan și obținerea unui credit bancar cu acte false, urmând să obțină și un profit.

, acestea se orientau spre ultima variantă sugerată de coinculpații sus-amintiți.

Numitul a luat în aceste condiții un împrumut de la inculpatul în valoare de 300 EURO în luna decembrie 2005, fără dobândă, cu termen scadent în februarie 2006.

Neputând restitui împrumutul la termen, i s-a încuviințat o amânare până în luna mai 2006, cu o "mică dobândă" neprecizată în termeni reali de inculpat pentru ca apoi să afle că trebuie să restituie o sumă de 10 ori mai mare.

Acesta a arătat, așa cum s-a menționat anterior, că trebuia să restituie la rândul său banii unor membrii din clanul și i-a sugerat să ia un credit cu acte false din care să poată restitui împrumutul.

Inculpatul - a obținut actele false de la inculpatul, acesta din urmă plăsmuind adeverințe salariale și cărți de muncă, adeverința de salariu fiind completată chiar de inculpatul (raport de constatare tehnico științifică grafologică, fila 412 dup).

Inculpatul a recunoscut participarea sa în activitatea infracționalaă, arătând că a fost determinat de inculpații si să falsifice acte deoarece le era dator acestora cu 300 euro (fila 77 si urm dup).

În faza de judecata nu a mai recunoscut faptele dar schimbarea de declarații apare ca fiind nesinceră și combătută de raportul de constatare grafologică și depoziția constantă a inculpatului.

Actele falsificate au fost remise numitului de către inculpatul, în data de 21.09.2006 inculpatul deplasându-se la Sucursala T unde a obținut prin folosirea înscrisurilor falsificate un credit de nevoi personale de 35.000 lei.

Dosarul de credit a fost primit de către martora, o cunoștință a lui. Această martoră este prezentă în toate obținerile de credit ilicit efectuate de inculpați; în momentul când au încercat să obțină credite frauduloase de la altă bancă, dosarul a fost respins. Este deci neclară implicarea acestei martore în activitatea infracțională a inculpaților, probele urmând a fi interpretate in dubio pro reo. S-a disjuns materialul de urmărire penala față de această martoră, fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată.

Inculpatul nu și-a recunoscut fapta dar depoziția sa va fi înlăturată ca nesinceră având în vedere declarațiile inculpatului care se coroborează cu cele ale inculpatului, acesta arătând că acel credit a fost făcut de la "rugămintea lui ". Inculpatul a recunoscut că l-a prezentat pe funcționarei de la și i-a spus acesteia că dorește să ia un credit. nu avea nicio atribuție de agent de credit sau funcționar bancar, fiind evident că s-a dus cu inculpatul pentru a-i facilita acestuia creditul fraudulos, în condițiile în care "martora" - urmărită penal pentru complicitate la înșelăciune - era o prietena de-a sa. Practic a fost prezent împreună cu pentru a dovedi funcționarei că solicitantul de credit este persoana de încredere și pentru a se asigura ca inculpatul nu se va răzgândi.

Din creditul de 35.000 lei primit de, acesta a remis inculpatului suma de 11.000 lei, adică aproximativ 3000 euro. Inculpatul a arătat în fața organelor de urmărire penală că acesta ar fi fost de fapt restituirea unui împrumut anterior, fără a putea produce vreun document justificativ.

Mulțumit că până la urmă a beneficiat de o sumă considerabilă din creditul acordat, respectiv 24.000 lei, inculpatul a mai adus coinculpaților si un alt "client" pentru obținerea de credite frauduloase, respectiv pe numitul.

Acesta din urmă era un pensionar cu o condiție materială precară, în urma obținerii creditului ilicit urmând să primească 1000 euro.

Inculpatul, și-a luat obligația de rezultat ca în cazul în care nu face împrumutul să suporte consecințele și să-i plătească lui comisionul de 1000 euro, așa cum rezultă din declarațiile coinculpatului.

Faptul că și inculpatul era de conivență cu să primească banii din împrumut rezultă din declarația coinculpatului care a arătat că numitul trebuia să-i dea bani lui iar a încercat să recupereze banii de la tot pentru.

Deși nici inculpatul nu-și recunoaște participația în legătură cu această faptă, din declarația martorei directe, Tribunalul reține că aceasta din urmă a fost de față la o discuție purtată între inculpații, și alte două persoane rămase necunoscute, legată de obținerea de credite cu acte false (fila 244dup).

Și coinculpatul - arată că inculpatul s-a obligat (așa cum s-a arătat anterior) să suporte consecințele în cazul în care nu ia creditul, element ce înlătură orice dubiu privind implicarea sa în această obținere frauduloasă de credit.

Inculpatul a primit pe baza actelor false procurate de inculpatul de la inculpatul suma de 7800 euro, ofițer de credit fiind evident tot martora.

După obținerea acestei sume de bani, inculpatul si-a dat seama ca îi poate păstra pe toți, nefiind din punct de vedere juridic obligat să dea vreo suma de bani lui sau, poziție ce a determinat o situație mai dificilă pentru "garantul " sau, respectiv inculpatul care a început să fie amenințat de coinculpații si.

În aceste condiții, inculpatul a fost obligat să încheie o chitanță față de inculpatul prin care recunoștea o datorie de 1000 euro față de acesta, actul fiind încheiat în locuința lui, martoră fiind și soția coinculpatului.

a mai fost nevoit să lase o garanție coinculpatului și o mașina 1310. Acesta a negat orice implicație, deși "martora" la încheierea acelei chitanțe de mână era soția sa iar mașina îi fusese lăsată garanție lui, deși scriptic nu era creditor. Poziția sa apare ca fiind evident nesincera.

Nu în ultimul rând, din interceptările telefonice rezultă clar că inculpatul a ținut legătura cu inculpatul, spunându-i că a vorbit la telefon cu si acesta urma să-i aducă curând banii.

Pentru a teroriza victima, inculpatul a trimis doua persoane să supravegheze locuința lui, după cum rezultă din interceptarea convorbirii dintre si ("sunt la bloc, acolo, facem paza fraierului ăluia").

Inculpatul la rândul său a purtat convorbiri telefonice de amenințare cu numitul, pretextând că anumiți creditori ai săi vor veni la el "să îl viziteze" și "va fi rău". Așa cum s-a arătat la începutul motivării, inculpatul folosea drept paravan al presiunilor așa-ziși creditori ai săi de la care s-ar fi împrumutat ca să-i dea bani lui.

Ca să-si dovedească și mai mult "buna credință" și că de fapt el este de partea sa, deși îi reținuse mașina drept garanție, inculpatul i-a dat inculpatului chiar propria sa mașina, un autoturism nr. B-16-.

Gestul sau a fost unul pur formal în condițiile în care se temea de el mai ales că-i spusese că are prieteni în clanul, și oricum, fără acte nu ar fi putut face vreun act cu acea mașină.

telefonice s-au coroborat și cu declarațiile inculpatului care a arătat că l-a auzit pe inculpatul amenințându-l pe inculpatul cu diferite persoane din lumea interlopă în cazul în care nu va remite 1000 euro lui.

însuși arată că inculpatul i-a spus inculpatului că va trebui să răspundă dacă nu le va da comisionul.

Victima a fost pur și simplu terorizată, sugerându-i-se sinuciderea prin spânzurare (fila 295 dup), aceasta din urmă cedând psihic și având chiar o tentativă de suicid (la dosar fiind depusă și scrisoarea de adio adresată familiei și sfoara cu care urma să se spânzure).

În data de 11.11.2006, au fost prinși în flagrant numiții - și după ce au primit de la inculpatul suma de 4000 lei și i-a fost restituită chitanța ce atesta "împrumutul de 1000 euro", fără a primi înapoi și mașina ce a rămas în posesia inculpatului.

În mod corect instanța de fond a stabilit și vinovăția inculpaților și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de șantaj.

Numitul a determinat prin folosirea de amenințări pe victima să semneze un înscris sub semnătura privată din care rezultă că în cazul în care nu îi va restitui un împrumut de 500 euro va trebui să-i dea autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-19-.

fizice sunt evidente și demonstrate atât de declarația părții vătămate dar și din înregistrările telefonice din care a rezultat că inculpatul s-a prezentat de mai multe ori la locuința victimei solicitându-i acesteia pe un ton ridicat banii și provocând o reacție de temere deosebită a acesteia, inculpatul arătând textual că nu a dorit să vorbească cu el fiind "speriată de bombe" (fila 681 dup 2).

Inculpatul a mai spus victimei că în cazul în care nu îi sunt aduși în 2 zile banii renunță la bani "și pe urmă discutăm noi". Discuția a fost formulată într-o modalitate agresivă și cu multe, element ce a sporit starea de temere a victimei care a refuzat să se întâlnească cu autorul într-un loc privat preferând unul public (filele 648 si 656 dup 2).

- este vorba de un șantaj și nu de un litigiu civil a rezidat și din faptul că inculpatul a mai pretins în afara sumei de 500 euro și suma de 200 lei, așa zise reparații pe care le-ar fi făcut mașinii ce o avea în detenție, deși nu erau necesare și nimeni nu le ceruse (și de fapt nici nu exista vreo probă că au fost efectuate în realitate). textual ca "La mașină îți curgea și uleiul, am schimbat și cureaua. Am făcut-o și mai trebuie vreo doua milioane " ( fila 645 dup 2).

victimei că nu ar fi trebuit să facă acest lucru deoarece nu era mașina lui au fost respinse de inculpat.

Văzând că nu primește banii i-a mai cerut victimei să-i aducă actele mașinii de la proprietar sau să își vândă electrocasnicele.

Toate aceste elemente conturează teza unui șantaj după cum corect a reținut și prima instanță.

În data de 27.11.2006, victima șantajului, s-a deplasat cu suma de 1700 lei pentru aor emite inculpatului zis la o pizzerie situată pe str. -, din

La întâlnire a venit și coinculpatul, împreună cu inculpatul, știind că acesta are de recuperat o datorie de la (fila 629 verso dup 2 ).

Inculpatul a stat la masă cu cei doi și avea funcția de a-l intimida pe și de a-l supraveghea, deplasându-se de altfel împreună cu victima când aceasta s-a îndreptat către toaletă.

Inculpatul a primit suma de 1700 lei, fiind marcată de organele de politie cu inscripția "șantaj". Față de aceste probe, solicitarea formulată de inculpatul în baza art.10 lit. d Cod pr.pen. în apel, apare ca fiind nefondată.

Încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță este corectă, criticile referitoare la schimbarea încadrării juridice fiind nefondate.

La săvârșirea faptelor participând mai multe persoane se impunea reținerea art.75 lit. a Cod penal. Oricum, stările de agravare sau de atenuare nu fac parte din încadrarea juridică a faptelor ci vizează tratamentul sancționator și nu sunt deci incidente dispozițiile art. 334 Cod pr.pen.

Criticile inculpatului formulate prin intermediul motivelor de apel și referitoare la nevinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 raportat la art.290 Cod penal nu pot fi reținute, având în vedere declarațiile inculpatului ce se coroborează cu cele ale inculpatului, acesta din urmă arătând în multiple rânduri că falsifică acte pentru inculpații și în vederea obținerii de credite frauduloase.

Solicitarea de achitare pentru înșelăciune nu a fost primită de Tribunal, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită de declarațiile coinculpatului ce se coroborează cu cea a inculpatului dar și cu interceptările telefonice.

Inculpații și sunt elementele de bază ale grupării infracționale, activitatea de obținere frauduloasă de credite prin acte false urmate de șantaj fiind o sursă de venit considerabilă a acestora.

Din interceptări a rezultat că urma să le dea banii, inculpatul la fel, deși din punct de vedere legal nu există vreo creanță împotriva acestora.

Inculpatul s-a prezentat personal la "martora de bună credință", funcționar bancar urmărit penal, împreună cu inculpatul pentru a facilita obținerea de către acesta a creditului fraudulos.

Cu privire la fapta de șantaj aceasta a rezultat în materialitatea sa din declarațiile victimei coroborată cu declarațiile coinculpaților si, coroborat și cu interceptările convorbirilor telefonice.

A luat drept garanție mașina lui și i-a dat formal mașina sa, dar fără acte. L-a amenințat telefonic de mai multe ori că își va lua mâna de pe el" dacă nu îi va da banii și îl va lăsa pe mâna clanului, proprii săi creditori.

Solicitarea de achitare formulată de inculpatul este una formală având în vedere probele administrate și explicitate pe larg în cele ce preced.

Inculpatul nu a formulat apel.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, susținerile inculpaților apelanți sunt în principiu întemeiate, instanța făcând o eronată aplicare a art.72 si 75 lit. a Cod penal.

În dezacord cu inculpații Tribunalul a apreciat că pedepsele sunt mult prea blânde față de inculpații, și.

reprezintă nucleul unei asocieri de infractori bine organizați care falsifică acte și le folosesc la obținerea de credite frauduloase.

Activitatea lor aduce grave prejudicii sistemului bancar și încrederii populației în soliditatea contractelor pe care băncile le încheie cu clienții, creând imaginea unor reale breșe în securitatea acestor instituții.

Inculpatul este și recidivist, demonstrând o periculoasă fermitate pe calea infracțională.

Nu va putea spori pedepsele aplicate acestor trei inculpați în propriile căi de atac.

Pedepsele aplicate inculpaților, - și sunt corect individualizate, aplicarea unor pedepse în condițiile art.86/1 Cod penal fiind de natură a-i reeduca pe cei trei infractori.

Măsura confiscării aplicată inculpaților și este legală în condițiile în care au beneficiat material de pe urma infracțiunilor săvârșite de coinculpații si, aceștia din urmă fiind persoanele ce restituie creditele băncii.

Drept urmare, în temeiul art.379 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. Tribunalul a respins apelurile formulate de apelanții - inculpați, -, și, ca nefondate, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

În temeiul art.192 al. 2 și 4 Cod pr.pen. a obligat pe fiecare dintre apelanții - inculpați la câte 400 ron, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații, -, și.

Recurentul-inculpat a solicitat repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.385/3 Cod procedură penală raportat la art.364 Cod procedură penală, motivat de faptul că, din actele medicale depuse la dosar, rezultă că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege, urmare a unor probleme de natură medicală și care l-au pus în imposibilitate de a se deplasa în vederea exercitării căii de atac.

S-a mai arătat că sunt îndeplinite cerințele art.364 Cod procedură penală, în sensul că, recursul a fost declarat în termenul de 10 zile, prevăzut de art.385/3 Cod procedură penală, de la care a început executarea pedepsei.

În susținerea recursului declarat a invocat cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală criticând hotărârile atacate pentru nelegalitate și solicitând aplicarea unei pedepse situată la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai grea, având în vedere vârsta sa, problemele de sănătate, dar și contextul concret în care s-au derulat faptele.

În concluzie, a solicitat aplicarea unei pedepse care să poată fi suspendată sub supraveghere, în condițiile art.86/1 Cod penal, inculpatul executând aproximativ un an în stare de arest, perioadă eficientă și suficientă pentru reeducarea sa. Mai mult, are un loc de muncă și un copil minor în întreținere.

Recurentul-inculpat a mai invocat și cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod procedură penală, în sensul că, instanța de apel a desemnat același apărător care să asigure asistența juridică și inculpaților și părții vătămate.

Recurenții-inculpați și au invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală și, în subsidiar, cel prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.

Inculpații au solicitat achitarea acestora, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală.

S-a arătat că inculpatul nu a exercitat niciun fel de amenințări asupra lui, iar inculpatul l-a însoțit pe primul la benzinăria unde urma să se întâlnească cu și a intervenit în discuție numai din spirit de prietenie și nu cu intenția de a-l speria pe acesta din urmă.

În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art.81 Cod penal, având în vedere că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au domicilii stabile în Spania - unde locuiesc împreună cu soțiile și copii minori - și au locuri de muncă.

Recurentul-inculpat - a solicitat, în temeiul art.385/3 Cod procedură penală coroborat cu art.364 Cod procedură penală repunerea în termenul de recurs, având în vedere că, din cauza stării de sănătate, a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul de 10 zile de la momentul judecării apelului, moment la care a fost prezent.

A solicitat a se avea în vedere că a fost sincer, recunoscând faptele reținute în sarcina sa, are 55 de ani, iar starea sănătății sale este precară.

În concluzie, recurentul-inculpat a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recurentul-inculpat a invocat prevederile art.385/9 pct.18 și pct.14 Cod procedură penală.

Inculpatul a arătat că nu a avut nicio legătură cu comiterea infracțiunii de șantaj, iar când a fost contactat de și s-a prezentat la bancă, actele fiind aduse de partea vătămată, nu a știut de existența unui grup ce se ocupă de falsificarea actelor și ridicarea de împrumuturi de la bancă.

S-a mai arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi știut că face parte dintr-un grup sau că aderă la vreun grup, în sensul art.75 lit. a Cod penal, motiv pentru care, a solicitat înlăturarea acestei circumstanțe agravante, în virtutea cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.

Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că nu a avut inițiativa comiterii infracțiunii, este căsătorit, are doi copii minori, a recunoscut ambele infracțiuni și nu este real faptul că s-a sustras urmăririi penale. Acesta a părăsit secția de poliție după ce a fost audiat, fără a exista vreo ordonanță de reținere pe numele său.

Curtea, deliberând, asupra cererilor de repunere în termenul de recurs formulate de inculpații și -, reține următoarele:

Conform art.385/3 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.364 alin.1 Cod procedură penală, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.

În ceea ce privește prima condiție instituită de textul de lege sus-menționat, pentru a se putea dispune repunerea în termen, se constată că, de la caz la caz, instanța de recurs are latitudinea să aprecieze dacă situația invocată a constituit, în mod efectiv, o cauză de împiedicare a declarării recursului.

Ori, în ceea ce îl privește pe inculpatul, se constată că adeverința medicală eliberată la data de 11.02.2009 (fila nr.51 din dosarul instanței de recurs) arată că acesta este nedeplasabil de 2 zile și recomandă repaus la pat fără a preciza perioada, iar termenul de declarare a recursului, fiind de 10 zile de la data pronunțării hotărârii instanței de apel, respectiv, 03.02.2009 - inculpatul fiind prezent, la dezbateri, personal și asistat de apărător -, există posibilitatea exercitării acestei căi de atac înăuntrul termenului legal.

În consecință, Curtea constată că nu s-a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare, în sensul legii, cu atât mai mult cu cât, calea de atac a fost exercitată prin intermediul apărătorului ales și există posibilitatea declarării recursului, în acest mod, în interval de timp prevăzut de lege.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, se constată că înscrisurile medicale depuse, în xerocopie, la dosar (filele nr.79-81) sunt datate din perioada octombrie-noiembrie 2008, nefăcându-se dovada că, înăuntrul termenului de recurs de 10 zile, începând cu data de 03.02.2009, a existat o cauză temeinică de împiedicare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art.385/3 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.364 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de recurs și, pe cale de consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpații și -.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații, și, Curtea, examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, constată recursurile ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente.

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în ambele faze procesuale, respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză, procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto, chitanțe, raport de expertiză tehnico-științifică, adrese ONRC și Total, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de recunoaștere auto, proces-verbal de recunoaștere și dosare de credite.

Astfel, cu privire la declarațiile inculpatului, în mod corect, instanța de fond a reținut că acesta a fost implicat în activitatea infracțională a coinculpaților, -, și, cunoscând-o încă de la început.

În acest sens, se constată că inculpatul-parte vătămată l-a contactat pe inculpatul căruia i-a propus obținerea unui credit la bancă. Deși știa că nu lucrează, acesta din urmă a acceptat, urmând ca, după ridicarea banilor, să îi dea inculpatului suma de 1000 euro, reprezentând comision, care trebuia dată inculpaților și -.

Recurentul-inculpat a prezentat reprezentanților acte ce atestau faptul că lucra la. Total, aspect nereal, obținând, astfel, în mod fraudulos, un credit în valoare de 7800 Euro.

Inculpatul a folosit, efectiv, două înscrisuri sub semnătură privată, respectiv, adeverință de salariu și xerocopie de pe cartea de muncă, prin depunerea acestora la dosarul constituit ca urmare a cererii de obținere a unui credit pentru nevoi personale.

Totodată, Curtea reține că inculpatul a primit de la inculpatul suma de 200 euro pentru a efectua o lucrare de tâmplărie termopan, reprezentând avans dintr-o sumă mai mare ce urma să fie achitată ulterior de către inculpatul. Lucrarea nu a mai fost executată de către inculpatul, moment în care inculpatul a început să-l amenințe pe primul să-i restituie o sumă mai mare decât cea dată inițial, respectiv, suma de 500 euro.

În acest sens, declarațiile inculpatului-parte vătămată se coroborează cu declarațiile martorei și cu convorbirile telefonice efectuate între inculpații și.

Poziția nesinceră a inculpatului este relevată și de declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală (filele nr.159-174)

În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut că acesta l-a ajutat pe coinculpatul în activitatea de constrângere, prin amenințări - inclusiv prin obligarea de a lăsa autoturismul pentru a garanta îndeplinirea obligației de plată a sumei de 500 euro -, a inculpatului, însoțindu- la domiciliul acestuia din urmă și, împreună cu acesta, creând o stare de temere și tensiune, pentru ca inculpatul să obțină un folos material injust.

Inculpatul avea cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului, aspect ce rezultă din propriile declarații date în faza de urmărire penală în care a arătat că a fost de față când inculpatul i-a oprit mașina inculpatului în schimbul acelei datorii.

Evident că prezența inculpatului la fiecare întâlnire a inculpatului cu inculpatul-parte vătămată - ba mai mult, inculpatul recunoscând că a țipat la soția inculpatului deoarece nu le deschisese ușa - a fost de natură să accentueze temerea părții vătămate și a soției acestuia.

"Spiritul de prietenie" invocat de inculpatul s-a dovedit a fi interesul financiar pe care acesta îl avea în acordarea ajutorului coinculpatului în activitatea sa infracțională, după propriile sale susțineri, respectiv recuperarea unei datorii de la inculpatul.

În mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpatul în dispozițiile art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal și art.37 lit. b Cod penal și, respectiv, art.291 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, reținând gradul de pericol social al infracțiunilor, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, persoana și conduita inculpatului care se află în stare de recidivă postexecutorie, a recunoscut săvârșirea faptelor, însă, a încercat inițial să se sustragă de la urmărirea penală.

Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar reducerea cuantumului acestora, sub acest minim, nu se impune, nefiind incidente niciuna din circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art.74 Cod penal.

Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpații și în dispozițiile art.194 alin.1 Cod penal și, respectiv, art.26 Cod penal raportat la art.194 alin.1 Cod penal și a aplicat criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, pedepsele fiind just individualizate, atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare, dispozițiile art.86/1 Cod penal, realizând, într-o mai mare măsură, atingerea scopului pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.

Se constată că ambele instanțe au perceput, în mod real, conținutul probelor în reținerea situației de fapt, fiind concordante considerentele hotărârilor cu soluțiile pronunțate în cauză, astfel încât, dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală privind eroarea gravă de fapt nu-și găsesc aplicabilitatea.

Totodată, înlăturarea unei circumstanțe agravante legale - reținută, în mod corect, de instanța de fond - nu se circumscrie cazului de casare mai-sus arătat, deoarece nu se referă la eroarea gravă de fapt, ci vizează tratamentul sancționator al pedepselor.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod procedură penală se constată că este vorba despre o eroare materială, în cauză, asigurându-se o asistență juridică eficientă inculpaților. Astfel, din hotărârea instanței de apel rezultă că numele unui apărător - - a fost trecut, din eroare, de două ori. Din practicaua deciziei atacate rezultă că, la momentul acordării cuvântului în dezbateri, nu s-a precizat, în dreptul fiecărui inculpat, numele apărătorului, dar în cazul inculpatului-parte vătămată, deși în prima parte este menționat, din eroare, avocat, ulterior, se menționează avocatul din oficiu - cu delegație depusă la fila nr.71 din dosarul instanței de apel - avocat ce a asigurat asistența juridică inculpatului.

Față de considerentele expuse anterior, constatând că nu sunt incidente niciunul dintre motivele de recurs invocate, prevăzute de art.385/9 pct.6, 14 și 18 Cod procedură penală, și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și.

În baza art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de recurs, și, pe cale de consecință, respinge, ca tardive, recursurile declarate de inculpații și.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.1124/ 20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B și a deciziei penale nr.76/A/ 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală și îi obligă la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă inculpatul - la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

GREFIER,

Red.AA- 21.06.2009

Dact.EA-02.07.2009/2ex

.I Pen- Jud.

Președinte:Anca Alexandrescu
Judecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Bucuresti