Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 797/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 797/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.605/R din 15 august 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de avocat, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, un memoriu din partea contestatorului.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru contestatorul învederează instanței că a luat legătura cu contestatorul și acesta constatând că nu poate încadra această contestație în anulare în niciunul dintre motivele prevăzute de lege, a înțeles să-și precizeze această contestație în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.605/R din 15 august 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr- în contestație la executare. Menționează că deși a discutat cu contestatorul aceste aspecte legale și i-a explicat în ce constă contestația la executare, acesta insistă în cererea sa motivat de dispozițiile de art. 461 lit.c Cod procedură penală.
Instanța pune în vedere apărătorului desemnat din oficiu, avocat să pună concluzii doar în raport de cererea formulată inițial de contestatorul, respectiv contestație în anulare.
Avocat oficiu precizează că deși cererea formulată inițial de contestatorul nu a putut fi motivată în drept de textele legale, în raport de calitatea sa legală de apărător înțelege să susțină această cerere și solicită admiterea acesteia în măsura în care instanța consideră că se încadrează într-unul din cazurile prevăzute de lege. Menționează totuși că din punctul său de vedere ca și apărător nu a putut să încadreze această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.605/R din 15 august 2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr- având în vedere faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 Cod procedură penală.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, precizează că se află într-o situație mai mult decât delicată, întrucât a constatat că nu are nicio cale de atac extraordinară cum este contestație în anulare sau contestație la executare asupra măsurii arestării preventive. Apreciază că el este și la acest moment deținut în mod ilegal. Menționează că după ce a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu și a văzut în ce condiții se solicită și se admite contestația în anulare, și-a dat seama că cererea sa nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute la art. 386 Cod procedură penală, sens în care a solicitat să se interpreteze ca greșit formulată cererea sa din contestație în anulare în contestație la executare, în baza art. 461 alin.1 lit.c Cod procedură penală care prevede că contestația la executare se poate face și în cazul în care " se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare ". Arată că deși articolul referitor la contestație are în vedere sentințele penale definitive, el nu contestă o sentință de condamnare definitivă ci contestă o decizie de prelungire a stării de deținere. Subliniază faptul că în Constituția României se spune foarte clar că sancțiunea privării de libertate nu poate fi decât de natură penală și precizează că el este reținut în baza unui mandat de arestare, respectiv în baza unei hotărâri definitive de prelungire. Învederează instanței că ceea ce a contestat el este faptul că verificarea periodică de 60 de zile, care este impusă de lege, respectiv de art. 23 alin.6, 7 din Constituția României și de art. 160 Cod procedură penală, nu s-a făcut în cadrul acestor 60 de zile, deși se invocă faptul că înăuntrul acestui termen a fost pronunțată de către Judecătoria Brașov sentința de condamnare, iar în apel tot înăuntrul acestui termen de 60 de zile a fost pronunțată decizia de respingere a apelului. Solicită instanței a avea în vedere faptul că în timpul dezbaterii fondului cauzei nu s-a discutat în contradictoriu starea de menținere. Mai mult decât atât arată că art. 141 Cod procedură penală referitor la atacarea cu recurs a încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu este aplicabil la sentințe. Subliniază faptul că atât Constituția României, Codul penal cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că încheierile cu privire la starea de menținere a arestării preventive pot fi atacate cu recurs. Învederează instanței că în acest fel i s-a îngrădit un drept prin faptul că nu a putut beneficia de recurs, depășindu-se termenul de 60 de zile. Menționează că la Judecătoria Brașova avut termen pentru verificarea stării de arest pe 3 iunie iar în data de 24 iunie a avut loc ședința de judecată, când s-a și amânat pronunțarea pentru data de 4 iulie, neputându-se discuta astfel în contradictoriu menținerea stării de arest. Precizează că deși art.350 Cod procedură penală, impune ca instanța de judecată să se pronunțe asupra stării de menținere a măsurii arestării preventive nu se prevede și dreptul inculpatului la recurs, ceea ce înseamnă că nu există contradictorialitate, fiind vorba depsre o încălcare gravă a drepturilor omului. Arată că mai mult decât atât în practica judiciară internă se spune clar că art.141 Cod procedură penală nu este aplicabil la sentințe și la deciziile pronunțate în apel. Menționează că a avut drept de recurs doar împotriva încheierii din 11 august 2008 prin care Tribunalul Brașova verificat starea de arest, subliniind faptul că din data de 3 iunie 2008 când Judecătoria Brașova verificat starea de arest și până pe data de 11 august 2008 au trecut 68 de zile. Învederează instanței că deși a motivat și a solicitat instanței de apel să se pronunțe cu privire la susținerile sale referitoare la art. 141, art. 160 Cod procedură penală, la prevederile Constituției României, aceasta nu a făcut referire în motivarea sa la aceste aspecte invocate de el. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației la executare în baza art. 23 din Constituția României care prevede că sancțiunile privative de libertate nu pot fi decât de natură penală, lucru care este valabil și în cazul său, drept pentru care apreciază că această contestație la executare poate fi admisă.
CURTEA
Constată că, prin decizia penal nr. 605/15.08.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 11.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, prin care, în baza art. 300/2 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat contestație în anulare. Cu ocazia susținerii contestației în anulare formulată, inculpatul a arătat că cererea sa nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 386 Cod procedură penală, însă îndeplinește condițiile contestației la executare, solicitând admiterea acesteia și examinarea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 461 Cod procedură penală, contestația la executare vizează hotărârile de condamnare și nu hotărârile prin care instanța se pronunță asupra măsurii procesuale a arestării preventive, reglementată de dispoziții speciale.
Astfel, cererea inculpatului ar putea îmbrăca forma contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive.
Niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ de art. 386 Cod procedură penală nu este aplicabil în speță, astfel încât contestația formulată nu este admisibilă în principiu, urmând a fi respinsă, conform art. 392 Cod procedură penală.
În baza art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 605/15.08.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - pt. - - - -
aflată în concediu medical
semnează președinte complet
- -
GREFIER
- -
Red./28.11.2008
Dact./03.12.2008
3 exemplare
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean
