Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 895
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 5 iulie 1961, domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr. 78 din 11 mai 2009 Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr.376/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr-.
Prin sentința penală nr. 376 din 23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41-42 și art.37 lit.a Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art.71,64 alin.1 lit.a teza a-II-a lit.a și b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă din data de 6.09.2007 la 30.11.2007.
Potrivit disp. art.61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 748 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 5 ani închisoare, rezultată prin contopire și aplicată prin sentința penală nr.144/22.03.2004 a Tribunalului Prahova.
În latură civilă, conform disp. art.346 și art.14 Cod proc.pen. inculpata a fost obligată să plătească către partea civilă suma de 18.000 euro, la cursul zilei din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile.
De asemenea, s-a dispus și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare în suma de câte 1000 lei către aceiași parte civilă, precum și în folosul statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta inculpată, pentru care se prezintă apărător ales, domnul avocat, din cadrul Baroului D, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.157/18.11.2009, depusă la fila 20 dosar și intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus cerere de amânare formulată de recurenta inculpată, pentru imposibilitate medicală de prezentare, anexându-se adeverința medicală nr.32454/8.12.2009, în original, după care:
La solicitarea instanței, apărătorul ales al recurentei inculpate precizează că aceasta are cunoștință de dosar și de termenul de astăzi, însă nu se poate prezenta astfel cum s-a susținut în cererea depusă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare formulată de recurentă, apreciind-o ca o încercare de tergiversare a soluționării cauzei. Precizează că nu are cereri de formulat, în opina sa cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că încă de la înregistrarea dosarului pe rolul acestei instanțe inculpata nu s-a prezentat la nici o ședință de judecată, deși a fost legal citată și are cunoștință de termenul fixat, astfel cum se susține de apărătorul ales, de fiecare dată fiind depusă la dosar adeverință medicală că nu se poate prezenta, că asistența juridică îi este asigurată de avocat ales, prezent în fața instanței și apreciind că se încearcă tergiversarea cauzei, constată abuz de drept din partea recurentei inculpat, cu atât mai mult cu cât dosarul se află pe rolul instanței de șase luni.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, apărător ales al recurentei inculpat, arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 78 din 11 mai 2009 Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr.376/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce priveștenelegalitateadeciziei, se arată că sunt incidente dispozițiile art.3859pct.9 cod proc. penală, în sensul că hotărârea atacată este nemotivată, în condițiile în care, deși în practicaua acesteia (ședința publică din 11.05.2009) au fost consemnate concluziile părțile, respectiv apărătorul părții vătămate și reprezentantul Ministerului Public, și cu privire la cererea inculpatei de repunere în termenul de apel, Tribunalul Dâmbovița omite să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere cu care fusese investită, încălcând prevederile art.354 cod proc. penală.
Se invocă în susținerea acestei prime critici practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, respectiv Decizia nr.2882/17.06.2003 și Decizia nr.656/4.02.2004.
Sub aspectulnetemeinicieideciziei obiect al prezentului recurs, precizează că într-adevăr, la dosarul cauzei există două declarații de apel, una din data de 8.10.2008 și cea de a doua din 14.10.2008, la aceasta din urmă fiind atașat plicul poștal din care rezultă că a fost depusă la oficiul poștal la data de 2.10.2008.
Se susține că prima instanță de control judiciar a interpretat și reținut greșit situația cu privire la data declarării apelului, stabilind că cererea de apel înregistrată la 14.10.2008 a fost depusă de inculpată personal, direct la instanță, în condițiile în care aceasta a fost înaintată prin corespondența poștală, lipsa celei de a doua ștampile datorându-se faptului că Judecătoria Târgoviște deține o căsuță poștală, unde nu se mai aplică această ștampilă.
În ipoteza în care se aprecia că ștampila ar fi fost aplicată de o altă persoană din afara serviciul poștal, se arată că era necesar ca instanța să facă unele cercetări în acest sens, situația reală fiind aceea că inculpata a fost plecată din țară iar plicul cu declarația de apel a fost depus de soțul său prin poștă.
Pentru motivele arătate, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond, repunerea inculpatei în termenul de apel sau casarea în tot a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța instanța și pe această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, în mod legal tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de inculpată, având în vedere data pronunțării sentinței de fond și data formulării apelului, respectiv 23.09.2008 și 8.10.2008.
Așa cum rezultă și din actele dosarului, au fost efectuate verificări în borderoul în care sunt înregistrate scrisorile primite de judecătorie, constatându-se că nu s-a evidențiat aceea cu care se susține că s-a înaintat declarația de apel a inculpatei.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de apel, se solicită respingerea, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.364 cod proc. penală.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursului declarat de inculpata ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penala nr.376 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviștes -a dispus condamnarea inculpatei (fiica lui si, născuta la 6 iulie 1961), domiciliata in comuna, sat, județul D, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 cu aplic. art.41, art.42 si art.37 litera a) cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Conform art.61 cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul 748 zile închisoare neexecutată din pedeapsa de 5 ani aplicată prin sentința penală nr.144/22 martie 2004 Tribunalului Prahova.
În baza art.71 cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 litera a) teza a II a și litera b) cod penal.
Potrivit art.88 cod penal s-a dedus din durata pedepsei principale reținerea și arestarea preventivă de la 6 septembrie 2007 până la 30 noiembrie 2007.
În latură civilă inculpata a fost obligată la achitarea contravalorii sumei de 18.000 euro, calculată la cursul din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, domiciliată în T, str.9 -,.8,.23, județul
În fine, aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 1.000 lei către partea civilă și respectiv în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr.184 din 23 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul părții civile, la pedeapsa de 5 ani închisoare, emițându-se mandatul de executare la data de 16 februarie 2005.
În cursul lunii ianuarie 2005, împreună cu soțul său și martora, inculpata s-a deplasat la domiciliul părții civile, purtând discuții legate de situația fiului său condamnat, obligându-se totodată că va interveni la organele statului în scopul punerii în libertate.
Ca urmare, prin împrumut notarial în aceeași zi inculpata a primit de la secunda suma de 1.700 euro, justificând ca fiind necesară pentru plecarea copiilor săi în străinătate.
Ulterior, pe aceleași considerente, partea vătămată i-a înmânat, succesiv, sumele de 8.000 euro (în luna ianuarie 2005) și respectiv 10.000 euro (aprilie-iunie 2005), asigurată fiind că va obține revizuirea hotărârii de condamnare și deci, exonerarea de răspundere penală a inculpatului.
Astfel, la data de 20 ianuarie 2005 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa fost investit cu o atare cerere, însă prin sentința penală nr.350 din 13 septembrie 2005 s-a respins calea extraordinară de atac exercitată, ca nefondată.
Deși inculpata a negat în mod constant primirea sumei de 18.000 euro de la partea vătămată, în scopul menționat, prima instanță a stabilit existența faptei și vinovăției prin coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
S-au reținut drept concludente declarațiile martorilor prezenți la momentul înmânării sumelor de bani, precum și ale martorilor și, unite cu atitudinea adoptată de inculpată în martie 2007, când pentru amăgirea părții vătămate și amânarea depunerii plângerii penale, s-a oferit să-i cumpere un autoturism din B, ofertă urmată de o serie de deplasări în parcul auto al firmei și preconstituirea documentației privind situația financiară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.78 din 11 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins calea de atac, ca tardiv introdusă.
S-a constatat că fiind prezentă la dezbaterea cauzei în fond, aceasta a exercitat apelul prin cererile înregistrate la 8 octombrie 2008 și respectiv 14 octombrie 2008, depășind termenul legal prevăzut în art.363 alin.3 cod proc. penală, durata de 10 zile expirând la 5 octombrie 2008.
Această decizie a fost atacată cu recurs de inculpata, susținându-se că este nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct.9 cod proc. penală deoarece contrar dispozițiilor art.354 hotărârea adoptată nu ar cuprinde motivele respingerii cererii prin care inculpata a solicitat repunerea în termenul de apel, omisiune ce ar echivala cu o nepronunțare asupra întregului obiect al cauzei și ar impune reluarea judecății la al doilea grad de jurisdicție.
Sub un alt aspect, s-a susținut că soluția este și netemeinică, instanța de control judiciar reținând greșit că cererea de apel înregistrată la 14 octombrie 2008 fost depusă personal de inculpată la registratura Judecătoriei Târgoviște, deși s-a făcut dovada că actul procedural a fost înaintat prin poștă la 02 octombrie 2008 iar lipsa celei de a doua ștampile pentru confirmarea serviciului poștal se datorează colectării prin căsuța poștală deținută în acest scop.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, repunerea inculpatei în termenul de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru examinarea pe fond a apelului declarat împotriva sentinței penale nr.376 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Recursul nu este fondat.
Verificând decizia atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la al doilea grad de jurisdicție iar dispozițiile art.363 alin.3 și art.364 cod proc. penală ce reglementează condițiile exercitării apelului și respectiv considerarea acestuia ca fiind declarat în termenul de 10 zile, de partea care a fost prezentă la dezbateri, au fost legal interpretate.
În speță este de necontestat că recurenta a fost prezentă la dezbaterea în fond a cauzei obiect al dosarului nr-, aflată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, în care a avut calitatea de inculpată, astfel că potrivit dispozițiile art.363 alin.3 cod proc. penală termenul de 10 zile, pentru exercitarea apelului împotriva sentinței penale nr.376/23.09.2008, expira la data de 5 octombrie 2008.
Pe de altă parte, este de observat că față de prevederile art.187 din același cod actele procedurale trimise prin serviciile poștale sunt considerate ca fiind făcute în termenul prevăzut de lege în raport de data menționată în recipisa de expediere a acestora ori, după caz, pe ștampila aplicată cu ocazia ridicării corespondenței de oficiile poștale, dar sub rezerva ca impresiunile respective să permită verificarea autenticității și realității susținerilor privind momentul expedierii cât și a unității poștale unde s-a depus plicul de către partea interesată.
Din materialului dosarului rezultă că în prezenta cauză inculpata a declarat apel împotriva hotărârii adoptate în primă instanță, succesiv, cererile înregistrându-se la datele de 8 octombrie 2008 și respectiv 14 octombrie 2008.
Este real că ultima cerere poartă mențiunea exercitării căii de atac la 26 septembrie 2008 și este însoțită de un plic poștal, pe care s-a imprimat o ștampilă ilizibilă datată 2 octombrie 2008, dar care nu permite nici cel puțin identificarea oficiului poștal prin care s-ar fi transmis o atare corespondență.
În atare situație justificat instanța de control judiciar a înlăturat aceste ultime înscrisuri ca neconcludente, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr- din 15 2008 Judecătoria Târgoviștea comunicat faptul că apelul declarat de inculpata nu a fost înaintat prin scrisoare recomandată, iar între mențiunile efectuate pe cerere (data declarării, data înregistrării la instanță) și pretinsa preluare de serviciul poștal există neconcordanțe de cel puțin patru zile.
Că data de 8 octombrie 2008 reprezintă realitatea momentului exercitării dreptului procesual rezultă cu certitudine și din tehnoredactarea cererii depuse personal la registratura primei instanțe dar și din atitudinea procesuală ulterioară constând în solicitarea repunerii în termenul legal de apel, prin înscrisul datat 20 octombrie 2008.
Recurenta se află în eroare și atunci când susține că ultima cerere nu a fost examinată de către instanța sesizată cu judecata apelului, în partea introductivă și considerentele deciziei atacate motivându-se pe larg împrejurările de fapt și de drept ce au determinat constatarea exercitării tardive a căii ordinare de atac.
Într-adevăr sub acest aspect, s-au evaluat exclusiv înscrisurile și actele procedurale înregistrate după pronunțarea sentinței, prin serviciile administrative din cadrul celor două instanțe de judecată.
Un atare procedeu nu atrage nelegalitatea soluției adoptate în sensul cazului de casare prev. de art. 385/9 pct.9 cod proc. penală, limitele examinării fiind justificate deoarece în scris sau oral, inclusiv la dezbaterea recursului, inculpata nu a învederat și nici nu a dovedit vreo anume cauză temeinică de împiedicare care să fie reținută ca determinând obiectiv depășirea termenului conform art.364 cod proc. penală.
Prin urmare, rezultând că inculpata a declarat apel împotriva sentinței penale nr.376/2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la data de 08 octombrie 2008, - depășind cu patru zile durata admisă de prev. art. 363 alin. 3 cod proc. penală -, justificat tribunalul a procedat la respingerea acestuia ca tardiv introdus, știut fiind că dispozițiile procedurale privind sarcina probei întrunirii condițiilor pentru repunerea în termenul legal a unei căi ordinare de atac, sunt de strictă interpretare.
În consecință, decizia atacată fiind dreaptă și conformă legii, recursul exercitat se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, iar inculpata va fi obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, domiciliată în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei penale nr.78 din 11 mai 2009 Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu legal de odihnă,
Semnează președintele instanței
Grefier,
Red./Tehnored./2 ex./04.01.2010
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel și
Operator de date cu caracter personal/Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
