Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 897
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1973, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.3002rap. la art.160 cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de acesta și s-a menținut această măsură.
În temeiul disp. art.139 cod proc. penală, a fost respinsă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea prev.de art.145 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, se permite apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, aflat în stare de arest, să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu sunt cereri de formulat. Se depune însă un memoriu înmânat de inculpat cu privire la situația familială a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, susține că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecătă.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de recurs și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 3 2009 prin care a fost menținută starea de arest preventiv.
Se susține că în mod nelegal tribunalul a dispus menținerea stării de arest preventiv fără a avea în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.197 alin.1 cod penal și că în fața instanței de fond mai sunt de audiat numai doi martori pe situația de fapt, împrejurare în care inculpatul, pus în libertate, nu are cum să influențeze aflarea adevărului.
De asemenea, nu s-a avut în vedere nici faptul că în cauză nu au apărut date sau indicii temeinice că luându-se față de inculpat o măsură neprivativă de libertate, acesta se va sustrage de la cercetări, rezultând cu claritate că el nu prezintă pericol în ceea ce privește comiterea de noi fapte penale.
Pentru aceste motive, se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia de instanță că buna desfășurare a procesului penal în continuare necesită privarea de libertate a inculpatului, se solicită înlocuirea măsurii cu o alta neprivativă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în mod corect s-a apreciat de prima instanță că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, raportat la gravitatea concretă a faptei reținută în sarcina acestuia, modalitatea de comitere, persoana victimei (fiica sa, în vârstă de 13 ani) și circumstanțele personale ale recurentului, aflat în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, solicită a se constata că în cauză subzistă în continuare temeiurile ce au determinat privarea de libertate a inculpatului și sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții înscrise sub art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală.
Față de aceste considerente, se solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, sub toate aspectele.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că lasă la aprecierea instanței măsura ce urmează a fi luată în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp.art.3002rap. la art.160bcod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 2 aprilie 1973 în P și conform art.160balin.3 cod proc. penală a fost menținută această măsură.
Prin aceeași încheiere, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat vizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.662/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribubnalul P s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la 2 aprilie 1973 în P, județul P, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prev. și ped. de art.197 alin.2, alin.1 lit.1, alin.3 cod penal și art.203 cod penal, cu aplic. art.33 lit.b) cod penal și art.37 lit.b) cod penal.
S-a reținut în fapt că în noaptea de 18/19 iulie 2009, prin amenințare cu o foarfecă, un cuțit și acte de violență a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani.
S-a motivat că inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea nr.21 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, reținându-se existența unor indicii temeinice care probează că acesta este autorul faptelor reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunile de viol prev. de art.197 alin.2, alin.1 lit.1, alin.3 cod penal și incest prev. de art.203 cod penal.
Totodată, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.146 și art.148 lit.f) cod proc. penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Învestită cu soluționarea în fond a cauzei, prima instanță, în temeiul disp. art.3002rap. la art.160bcod proc. penală a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, reținând, pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale și cele din timpul judecății, administrate până la acel moment, ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile în a considera că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, tribunalul a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.f) cod proc. penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acesteuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele în cae au fost comise faptele de viol și incest, respectiv asupra fiicei sale în vârstă de 13 ani, în locuința în care stătea împreună cu fiica sa și cu bunica acesteia, dând dovadă de o cruzime deosebită în condițiile în care nu a ținut cont de rugămințile fetei, ba mai mult, a amenințat-o cu o foarfecă pentru a-și satisface dorințele sexuale, întreaga conduită a inculpatului, persoana acestuia, care este recidivist, concluzionându-se că există riscul ca acesta să comită și alte fapte prevăzute de legea penală.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, sens în care în temeiul disp. art.3002alin.1 rap. la art.160balin.1 cod proc. penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive iar conform art.160balin.3 cod proc. penală a dispus menținerea acesteia.
Împotriva încheierii din 03.12.2009 a declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea instanței de fond, susținând că în mod greșit tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât urmărirea penală a fost finalizată iar instanța de judecată a administrat majoritatea probatoriilor, cu excepția a doi martori propuși pe situația de fapt, așa încât inculpatul nu ar mai putea influența aflarea adevărului în cazul în care ar fi pus în libertate.
De asemenea, s-a susținut că nu există indicii că în situația în care față de inculpat ar fi luată o măsură neprivativă de libertate, acesta s-ar sustrage judecății, opinând că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că nu va exista riscul săvârșirii de noi fapte penale.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Prin memoriul depus la dosar inculpatul a solicitat judecarea sa în stare de libertate, susținând că ambii părinți sunt bolnavi, lipsiți de sprijin moral și material, acesta fiind singurul întreținător al familiei.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Rechizitoriul nr.662/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la 2 aprilie 1973 în P, județul P, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prev. și ped. de art.197 alin.2, alin.1 lit.1, alin.3 cod penal și art.203 cod penal, cu aplic. art.33 lit.b) cod penal și art.37 lit.b) cod penal.
S-a reținut, în fapt, că în noaptea de 18/19 iulie 2009, prin amenințare cu o foarfecă, un cuțit și acte de violență a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani.
Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile prin Încheierea nr.21 din 20 iulie 2009 Tribunalului Prahova, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.106/U/20 iulie 2009, soluția fiind definitivă prin încheierea din 24 iulie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI.
La luarea măsurii preventive a arestării, Tribunalul Prahovaa reținut incidența disp. art.143, art.146 și art.148 lit.f) cod proc. penală, respectiv existența unor indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor de viol în forma agravată și incest, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta din urmă fiind dedus din natura și gravitatea infracțiunilor imputate inculpatului, circumstanțelor în care au fost comise și persoana acestuia, recidivist.
Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive au fost verificate de prima instanță prin încheierile de ședință din 14 august 2009 și 08 octombrie 2009 și față de împrejurarea că temeiurle avute în vedere la luarea acesteia nu s-au schimbat, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, soluții definitive prin respingerea recursurilor declarate de inculpat, potrivit deciziei penale nr.584 din 19 august 2009 și respectiv, nr.711 din 18 octombrie 2009, ambele pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Procedând în conformitate cu disp. art.3002cod proc. penală și în termenul prev. de art.160balin.1 din același cod, în raport de probele și mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale precum și a celor din timpul judecății, respectiv declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, ale martorilor și, în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prev. de art.143, art.146 comb. cu art.681cod proc. penală, din coroborarea acestora rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Totodată, în mod corect s-a stabilit că cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, având în vedere că infracțiunile imputate inculpatului sunt sanționate cu pedeapsa inchisorii mai mare de patru ani iar lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea reține, de asemenea, că față de natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, circumstanțele concrete în care au fost comise, respectiv asupra fiicei sale în vârstă de 13 ani, prin folosirea de amenințări și violențe, în raport și de persoana acestuia, recidivist, în condițiile prev. de art.37 lit.b) cod penal, în mod just s-a apreciat că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive a arestării nu s-au schimbat și nici nu au încetat, așa încât, fiind îndeplinite cerințele impuse de art.160balin.3 cod proc. penală, menținerea starii de arest preventiv a inculpatului este pe deplin justificată.
Pentru aceleași considerente, nu se impune în nici un mod revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere că în cauză nu sunt îndpelinite cerințele impuse de art.160balin.2 cod proc. penală și nici cele prev. de art.139 alin.1 din același cod.
Așa după cum s-a arătat anterior, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 20 iulie 2009 iar măsura a fost verificată periodic de instanță, constatându-se, în mod întemeiat, că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, așa încât chiar dacă la acest moment inculpatul a fost trimis în judecată iar în fața primei instanțe au fost administrate parte din probatorii, nu se justifică judecarea sa în stare de libertate așa cum acesta a solicitat, rezonanța negativă a faptelor reținute în sarcină impunând o reacție fermă din partea autorităților prin izolarea inculpatului de familie și societate, atâta timp cât, dator fiind să acorde îngrijire și educare minorei aflate în întreținerea sa, inculpatul a profitat de lipsa de apărare și maturitate a acesteia și a săvârșit fapte deosebit de grave.
Drept urmare, invocarea de către inculpat a situației socio-familiale precare a familiei sale în raport de anotimpul în care ne aflăm, nu constituie temei suficient pentru revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive, constatându-se că măsura este pe deplin justificată pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind conformă disp. art.136 cod proc. penală.
În raport de considerentele expuse, Curtea, reținând că încheierea pronunțată de tribunal este legală și temeinică sub toate aspectele iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv cu privire la onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu stabilit conform art.5 al. 1 lit.d din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 03 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezeintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va anvansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu fără plată,
prezenta se semnează de președintele completului
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./15 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
