Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 896/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 896
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și C, născut la data de 06 iunie 1961, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.5221,-, prin care în temeiul disp. art.3001alin.3 cod proc. penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, cu delegație avocațială nr.7500/11.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, se permite apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, aflat în stare de arest, să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu sunt cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, susține că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecătă.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de recurs și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost menținută starea de arest preventiv.
Se solicită înlocuirea măsurii privative de libertate cu aceea a internării într-o unitate spitalicească, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală aflat la dosar din care rezultă că inculpatul prezintă afecțiuni psihice destul de grave, care în lipsa unui tratament adecvat, poate crea un pericol atât pentru persoana sa cât și pentru cei din jur.
Se mai susține că așa cum reiese din lucrarea sus-menționată, recurentul are discernământ scăzut, care oricând poate fi redus în totalitate, cu atât mai mult cu cât în penitenciar nu a primit nici un fel de medicamente.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, constatându-se că în mod nelegal instanța de fond a menținut arestarea preventivă față de inculpat, opinia sa personală fiind aceea că în cauză se impune înlocuirea măsurii cu aceea a obligării internării în spital, apreciată aceasta din urmă ca fiind o măsură asigurătorie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că obiectul prezentului dosar îl constituie soluționarea căii de atac declarată de inculpat împotriva încheierii de ședință prin care s-a menținut privarea de libertate, astfel că cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu nu poate fi primită.
Pe fondul cauzei, se susține că măsura arestării preventive luată față de inculpat se impune a fi menținută, așa cum corect s-a reținut și de prima instanță, raportat la gravitatea faptei reținută în sarcina acestuia, respectiv tentativă la omor calificat și la îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală.
Față de aceste considerente, solicită a se constata că în cauză subzistă în continuare temeiurile ce au determinat privarea de libertate a recurentului și pe cale se consecință, respingerea căii de atac formulată de acesta ca fiind nefondată.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu internarea într-un spital, deoarece în penitenciarul în care este deținut nu primește medicamentele de care are nevoie, starea de sănătate agravându-se pe zi ce trece, chiar la data de astăzi urmând a fi dus la Spitalul Penitenciar Jilava pentru tratarea afecțiunilor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2009 din Camera de Consiliu a Tribunalului Dâmbovița, în baza art.3001alin.3 cod proc. penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și C, născut la 6 iunie 1961 în comuna, jud.D, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.31/U/13.07.2009 al aceleiași instanțe, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.c) cod penal și s-a dispus comunicarea prezentei la locul de deținere, respectiv Arestul
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că sunt indicii temeinice rezultate din procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico-legal, planșe fotografice, plângerea părtții vătămate și declarații de martori, care atestă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.c) cod penal și lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Se concluzionează că subzistă temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în sensul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este incriminată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, chiar în condițiile în care acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a internării într-o unitate spitalicească, deoarece conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală suferă de boli psihice grave și în lipsa unui tratament adecvat ar putea constitui un pericol pentru cei din jur și chiar pentru persoana sa.
Curtea, examinând încheierea recurată, pe baza actelor și lcurărilor dosarului, criticii invocate și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.231/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174-175 lir.c) cod penal, constând în aceea că la data de 7 iunie 2009 a aplicat lovituri cu cuțitul sorei sale, partea vătămată, cauzându-i plăgi multiple din care una penetrantă, care i-a pus viața în primejdie, fiind necesare circa 30 zile de îngrijiri medicale.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 29 iunie 2009, prin încheierea Tribunalului Dâmbovița pronunțată în dosarul nr- s-a dispus luarea, în mod provizoriu, a măsuii de siguranță a internării medicale a inculpatului, ținându-se seama de antecedentele medicale ale acestuia din care rezultă că a fost internat în unități spitalicești cu profil psihiatric.
Expertiza medico-legală psihiatrică nr.47/30.06.2009 efectuată de Serviciul de Medicină Legală D la data de 30 iunie 2009 (filele 74-77 ) concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate și că fapta pentru care este cercetat a fost săvârșită cu discernământ.
Pe baza concluziilor raportului de expertiză psihiatrică, Tribunalul Dâmbovițaa dispus încetarea măsurii de siguranță și prin Încheierea nr.16 din 13 iulie 2009 a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile.
Prin avizul nr.E- Comisia de avizare și control din cadrul Institutului Naționala de Medicină Legală " Minovici" Bar ecomandat efectuarea unei noi expertize medico-psihiatrice, cu reevaluarea stării de sănătate a inculpatului prin internarea acestuia.
Noul raport de expertiză medico-legală psihiatrică A- (filele 90-97 ) concluzionează prijn corelarea datelor probatorii medicale și non-medicale că la data comiterii faptei inculpatul prezenta raptus impulsiv, aparent fără motivație comprehensibilă, la tulburare de personalitate de tip mixt, cu manifestări antisociale și agresive, având scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este învinuit și față de care discernământul a fost scăzut.
Potrivit art.3001cod proc. penală după înregistrarea dosarului la instanță în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitateași temeinicia arestări preventive și când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, mențin prin încheiere motivată măsura preventivă.
În cauză, instanța în mod justificat a constatat că subzistă temeiurile arestării preventive prev. de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, probatoriile administrate în cauză până în acest moment, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor audiați, declarațiile părții vătămate, se coroborează cu declarațiile inculpatului, sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei, în sensul că a aplicat multiple lovituri cu cuțitul sorei sale, parte vătămată în cauză, din care una penetrantă, care i-a pus viața în primejdie.
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și cerinele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, pedeapsa prevăzută pentru fapta dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, întrucât s-ar crea temerea că instanța nu ia măsuri ferme împotriva acelora care săvârșesc fapte penale grave, aducând atingere dreptului la viață.
Într-adevăr, inculpatul prezintă anumite afecțiuni psihice, potrivit celor două rapoarte medico-legale efectuate în cauză, ceea ce a determinat scăderea parțială a capacității de apreciere critică asupra faptei comise, având discernământul scăzut, așa cum s-a concluzionat - filele 90-97, însă măsura de siguranță a internării medicale se dispune potrivit art.114 cod penal, când inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate.
Starea de sănătate a inculpatului nu este gravă așa încât să se considere că este bolnav mintal și să necesite aplicarea măsurii de siguranță a internării medicale așa cum s-a solicitat, afecțiunile psihice au diminuat într-adevăr discernământul, însă la data săvârșirii faptei discernământul nu era abolit, care să justifice, în raport de gravitatea faptei comise, o atare măsură.
Prezent în instanță, inculpatul a fost coerent și a arătat că urmează să fie transferat la Penitenciar Spital Jilava pentru tratament, astfel că susținerea sa că este lipsit de tratament corespunzător pentru afecțiunile de care suferă este lipsită de temei și în consecință subzistând temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în mod justificat instanța a menținut această măsură.
Drept urmare, încheierea atacată fiind egală și temeinică, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.5221,-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezeintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va anvansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./14 2009
. fond 5221,- Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
