Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă -
(Număr în format vechi 71/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 10
Ședința ne publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
**********************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de inculpații, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul d e Minori și C, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, împotriva încheierii din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică au răspuns recurenții - inculpați, ambii asistați de apărător ales, avocat, recurenții - inculpați, ambii asistați de apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, constatând îndeplinite dispozițiile art. 339 Cod procedură penală, declarând terminată cercetarea judecătoreasă, a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj sub aspectul menținerii arestului preventiv al inculpaților și pe fond să nu se mai dispună menținerea arestului preventiv, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, respectiv art. 136 lit. b sau c cod procedură penală.
Arată că motivele pe care instanța le-a avut în vedere la luarea acestei măsuri sunt: 1) subzistă temeiurile pentru care s-a luat măsura arestului preventiv; 2) pentru buna desfășurare a procesului penal; 3) pentru păstrarea ordinei publice; se mai face apel la rezonanța socială a faptelor.
Mai susține că instanța de fond în această cauză, nu s-a aplecat niciodată să justifice că lăsarea în libertate a inculpaților și ar constitui pericol concret pentru ordinea publică și creează o stare de insecuritate socială în comunitate.
Susține că dacă la momentul luării măsurii arestului preventiv s-ar fi impus eventual această măsură, pe aceleași temeiuri, inclusiv pe faptul că ar fi existat pericol pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate, acest pericol a fost diminuat, s-a atenuat prin trecerea cel puțin a timpului de 5 luni de când inculpații sunt în arest preventiv.
Arată că instanța de fond nu a dat nici un fel de importanță, de relevanță timpului petrecut în arest de către inculpați. Din punctul său de vedere, al criteriului pentru care se menține starea arestului preventiv este că se prefigurează o soluție de condamnare cu închisoare.
Practica judiciară arată că pericolul concret pentru ordinea publică ar trebui motivat în mod concret și acest criteriu al gravității faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, nu poate constitui un criteriu unic absolut și inalienabil. Motivând în acest fel, deja li se încalcă inculpaților prezumția de nevinovăție.
În opinia sa această rezonanță socială a faptelor este o sintagmă, așa, folosită la modul deosebit de general și nu crede că este acesta un motiv sau un temei real și obligatoriu pentru a menține în arest inculpații.
sunt există probe administrate în dosar, instanța sigur nu se va putea apleca asupra soluției pe fond dar, coroborând acele probe va observa că unele dintre părțile vătămate vin în fața instanței de fond și arată că nu sunt vătămate.
Mai arată că ar fi trebuit să existe într-adevăr o analiză a unor date, a unor dovezi că, într-adevăr lăsarea inculpaților în libertate ar produce o tulburare reală a ordinii publice, ar prezenta pericol social.
Instanța trebuia să facă analiza fiecărui inculpat, dacă lăsarea în stare de libertate a fiecăruia dintre inculpați ar prezenta pericol social.
Din punctul său de vedere, un inculpat care la 18 ani, din niște motive obiective sau mai puțin obiective a plecat în Italia cu o fată și acea față spune că ar fi fost traficată o perioadă de maxim 10 zile nu prezintă pericol social.
Mai susține că inculpații niciodată nu au luat contact cu legea penală, este pentru prima dată când sunt în fața instanței de judecată, au avut un loc de muncă în România, au un suport al familiei, a depus la dosar caracterizări ale persoanelor care îi cunosc cât și ale autorităților locale din care rezultă că cei doi inculpați nu prezintă nici un pericol social.
Arată că dacă instanța consideră că pentru bunul mers al procesului penal s-ar mai impune o măsură restrictivă ar fi aceea a interdicției de a părăsi localitatea sau țara.
Avocat pentru recurenții - inculpați, solicită admiterea recursurilor desființarea încheierii din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj și să se dispună judecarea inculpaților în stare de libertate, să nu se mai mențină măsura arestului preventiv pentru că din punctul său de vedere nu se mai impune.
Consideră că instanța de fond ar fi trebuit să argumenteze în ce fel și cum se împiedică procesul penal; nu sunt probe solide care să determine menținerea acestei măsuri.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, nu sunt motive din care să rezulte care ordine publică, în încheierea nu se spune în ce constă ordinea publică. Din actele dosarului se vede foarte clar că împotriva părților pe care le asistă nu este nici un fel de probă; în ceea ce-l privește pe se fac referiri numai tangențial; din probe rezultă că nu a fost în grup, nu a avut nici o legătură.
Consideră că nu se mai impune menținerea arestului preventiv, inculpații se pot judeca în stare de libertate, sunt de șapte luni în stare de arest, iar dacă la început era o seria de acuzații, s-au mai diminuat din acestea încet, încet, părțile vătămate și-au schimbat declarațiile în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, a constatat că pentru inculpații și s-a solicitat în principal neprelungirea măsurii arestului preventiv, în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara; formulându-se a doua teză subsidiară implicit se recunoaște că există probe pentru care inculpații au fost trimiși în judecată; există probe în fond că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv căci dacă nu ar exista probe la dosar nu ar putea fi luată nici una din măsurile preventive prevăzute de codul d e procedură penală. A constatat că și apărarea recunoaște faptul că încheierea este motivată, este chiar amplu motivată, întrucât în opinia sa nu are o asemenea obligație instanța de fond pentru că încheierea nu este o hotărâre judecătorească, ea nu se motivează ca și o hotărâre judecătorească. Și totuși tribunalul a motivat menținerea arestului preventiv prin constatarea faptului că nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, că este necesară menținerea pentru buna desfășurare a procesului penal, că prin lăsarea în libertate a inculpaților se creează pericol pentru ordinea publică și să timpul de cinci luni spune instanța, șapte luni spune apărarea, scurs de la luarea măsurii arestului preventiv prin el însuși nu determină revocarea măsurii arestului preventiv; încheierea atacată este o încheiere bine motivată.
Mai susține că temeiul arestului preventiv a fost art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților.
Pornind de la interpretarea literală a articolului 148 lit. f Cod procedură penală apărarea, de fiecare dată organele judiciare trebuie să demonstreze că prin lăsarea în libertate se creează pericol concret pentru ordinea publică, mai exact există probe în acest sens. Dacă se interpretează așa, înseamnă că niciodată, așa cum a susținut permanent, măsura arestului preventiv nu este operabilă pentru că în nici o situație când se dispune măsura arestului preventiv, orice organ judiciar din lume, nu numai în România, nu are probe pentru astăzi când se comite fapta și se ia măsura, că mâine, fiind lăsat în libertate, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni de același gen și de aceeași natură.
Mai arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a îndrumat organele judiciare să nu interpreteze doar literal textul de lege, ci să-l interpreteze din punct de vedere rațional și să aibă în vedere natura și gravitatea infracțiunii. Prin urmare aceste îndrumări deși nu sunt obligatorii pentru instanțe pentru că nu constituie izvor de drept au totuși menirea de a urgenta și uniformiza practica judiciară. Înalta Curte de Casație și Justiție prin soluțiile pe care le - a dat are și acoperire legală; se referă la art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care spune că la alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se are în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și datele care-l caracterizează pe făptuitor sau infractor.
Ordinea în care sunt enumerate criteriile pentru care se alege măsura preventivă în opinia sa nu este aleatoria ci este una determinată, precis stabilită.
Mai susține că inculpații sunt arestați preventiv pentru fapte deosebit de grave și de la luarea măsurii arestului preventiv și până azi, verificând, instanța a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii; perioada de timp nu are nici o influență asupra gravității infracțiunii săvârșite.
Mai arată că, în opinia sa nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere și corect s-a menținut măsura arestului preventiv, este pe deplin justificată această măsură și pe cale de consecință solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Avocat pentru recurenții - inculpați, în replică arată că, nu a zis că dacă cere o altă măsură recunoaște săvârșirea faptelor și dacă pe lipsa unor probe se menține măsura arestului preventiv, tot pe lipsa unor probe măcar să fie de acord cu înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsuri preventive mai favorabile.
Susține că din punctul său de vedere potrivit opiniei reprezentantului Ministerului Public nu ar mai trebui verificată la cele 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, ar fi inutilă atâta timp cât s-a mai verificat pentru că în cele două luni nu s-a schimbat nimic.
Arată că și susținerile sale se bazează pe practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe doctrina și practica Curții Europene când spune că trebuie motivat pentru fiecare inculpat în parte. Art. 137 Cod procedură penală spune că în cazul reținerii sau arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148 Cod procedură penală precum și temeiurile concrete din care rezultă existența acestuia; nu înseamnă că art. 148 nu mai trebuie verificat, acestea sunt coroborate cu art. 155 cod procedură penală, Tot legiuitorul a stabilit gradul de pericol social ai unei fapte pentru care se poate dispune o măsură preventivă. A invocat cu alte ocazii o decizie a CEDO în cauza Lettier contra Franței în care se afirmă faptul că dacă la început gravitatea și natura faptei săvârșite au impus această măsură acest aspect nu este unul continuu și că menținerea în arest ar trebui dovedită în concret, respectiv că prin lăsarea în libertate a inculpatului, a inculpatului și nu prin natura infracțiunii s-ar crea o reală dezordine publică.
Avocat pentru recurenții - inculpați, susține că din punctul său de vedere înseamnă că se exclude din fața locului prezumția de nevinovăție, punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public nu este corect; legea spune foarte clar că trebuie avut în vedere un criteriu selectiv; rolul judecătorului este să aprecieze. Trebuie din punctul său de vedere pusă și întrebarea ce se întâmplă la final; probele pot fi făcute și pe parcurs, inculpații pot fi achitați. Ce se va întâmpla cu starea de arest. Consideră că trebuie să se spună în ce constă pericolul concret, trebuie vorbit pentru fiecare în parte.
Reprezentantul Ministerului Public arată că a susținut doar că există probe și din moment ce există probe se poate lua oricare dintre măsurile preventive.
Mai arată că nu a susținut și nu va susține niciodată că verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive nu ar trebui făcută din 60 în 60 de zile, legea o prevede și care atare trebuie verificată; apărarea trebuie să prezinte de fiecare dată elementul nou; la termenul din 24 ianuarie unul din apărătorii inculpaților nu s-a putut prezenta pentru că dacă s-ar fi prezentat s-ar fi administrat probe, s-ar fi făcut ceva și altfel s-ar fi prezentat situația inclusiv din punctul de vedere al măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având de asemenea ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul - inculpat, de asemenea având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 341 Cod procedură penală solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor declarate;
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, Tribunalul Dolj prin încheierea din 24 ian. 2008 pronunțată în dosarul nr- a menținut arestarea preventivă a acestora.Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că,la data de 19.09.2007 a fost înregistrat la instanță sub nr-, rechizitoriul nr.108D/P/2007 al - Biroul Teritorial Dolj prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților -, și în stare de libertate a inculpatei pentru săvârșirea pentu infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr.39/2003 cu referire la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003, art. 12 alin.1, alin.2 lit.a cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 și art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 C,p. pentru primii trei inculpați, pentru inculpatul și cu aplic. art. 37 lit.a și b și Cod Penal pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr.39/2003 cu referire la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003 și art. 12 alin.1, alin.2 lit.a cu referire la art.2 pct.2 lit.c din Legea 678/2001, modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 pentru inculpații și.
La data de 24.08.2007 inculpații -, și au fost reținuți pe 24 de ore, iar prin încheierea nr. 6 din 24.08.2007, dosar nr-, Tribunalul Dolj - Secția pentru minori și familie a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 25.08.2007 și până la 22.09.2007, inclusiv.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 3002Cod procedură penală, instanța constată că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța constată că în speță continuă să fie incidente dispoz.art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu pedepse peste 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele concrete de săvârșire a faptelor care se rețin în sarcina lor.
Toate aceste aspecte reținute până în prezent nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
În plus inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanței cu indicarea stării de recidivă prev.de art.37 lit.a și b, respectiv fișei de cazier de la dosar rezultând că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin.2 lit.a, d și e Cod penal prin 354/11.06.2002 a Tribunalului Dolj.
Referitor la împrejurarea că partea vătămată audiată în instanță a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, acest aspect nu poate concluziona că nu mai subzistă în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
La momentul dispunerii acestei măsuri preventive s-au avut în vedere disp.art. 143 Cod pr.penală cu referire la art. 681Cod pr.penală cu privire la existența unor probe sau indicii temeinice sub aspectul săvârșirii faptelor de care sunt acuzați inculpații și cazul prev.de art.148 lit.f, analizat mai sus.
În ceea ce privește declarațiile unei părții vătămate în cursul procesului penal, în egală măsură cu declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, acestea urmează a fi avute în vedere prin prisma art. 75 Cod pr.penală, repectiv numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Totodată conform art.63 alin.2 Cod pr.penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se va face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
În egală măsură, în urma examinării întregului material probatoriu, instanța de judecată sancționează după caz, mijloacele de probă obținute în mod ilegal conform art. 64 alin.2 Cod pr.penală, respectiv înlătură acele probe.
Analizând măsura preventivă a inculpaților de față, prin prisma art.3002Cod pr.penală rap.la art. 160 Cod pr.penală și respectiv art. 139 Cod pr.penală instanța constată că în speță subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, acestea nu au încetat, iar măsura este necesară pentru buna desfășurare procesului penal, conform art. 136.C.P.P. și pentru păstrarea ordinii publice.
Mai mult, aspectele invocate de inculpați au fost evaluate și de către instanța de control judiciar pe parcursul procesului penal, ultima soluție fiind pronunțată la data de 17.12.2007 prin nr. 169/2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
În acest context și în acest stadiu procesual nu se poate concluziona că s-au schimbat sau modificat temeiurile arestării preventive pentru a fi incidente dispozițiile art.139 alin.1Cpp, iar aspectul privind durata relativ trecută de la data luării acestei măsuri nu constituie un asemenea criteriu.
Astfel timpul scurs de la luarea măsurii nu conduce automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, acest criteriu, singur, nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii ci numai dacă se coroborează cu alte criterii care trebuie analizate pe baza datelor concrete de la dosar, respectiv gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul pericolul concret reprezentat pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate, etc.
În speță inculpații sunt arestați în cauză de 5 luni, durata de timp comparabilă cu noțiunea de "termen rezonabil", conform art. 5 paragraful III din Convenție și din Jurisprudența CEDO.
Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie temei al înlocuirii acestei măsuri preventive, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea subzistă, iar menținerea stării de detenție privativă este justificată de necesități reale și de interes public.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs expuse pe larg în practicaua prezentei decizii, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor fi prezentate în continuare.
În raport de dispozițiile art.3002p, instanța sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive periodic dar nu mai târziu de 60 de zile.
Potrivit dispoz.art.160 p revocarea arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților se poate realiza numai dacă se constată că arestarea preventivă a fost nelegală, temeiurile ce au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi, care să justifice punerea în libertate.
În ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive a inculpaților - la 24.08.2007, legalitatea măsurii ca și legalitatea și temeinicia menținerii acesteia au fost verificate prin mai multe încheieri ale Tribunalului Dolj și decizii pronunțate în recurs de Curtea de APEL CRAIOVA - neexistând susțineri contradictorii în acest sens, nici inculpații, prin apărători, neavând critici în acest sens.
Prin motivele de recurs, în forma în care ele au fost prezentate, ambii apărători au încercat să acrediteze ideea că, în prezent nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive în raport de actele existente la dosar, probe administrate, dar mai ales în raport de perioada scursă de la momentul luării măsurii și până în prezent, cu trimitere directă la temeiul arestării preventive - art.148 lit.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații - condiția prevăzută de teza I-a disp.art.148 lit.f este îndeplinită fără echivoc.
Referitor la teza a II-a a art.148 p care se susține că nu mai este îndeplinită în cauză, Curtea constată că și aceasta este îndeplinită și drept consecință, măsura arestării preventive a inculpaților se justifică a fi menținută și în prezent.
Evaluând în mod coroborat, în funcție de toate criteriile prevăzute de art.136 al.8 p datele existente până în prezent la dosar, Curtea constată că, în cauză, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Se au aici în vedere atât dispozițiile art.681p, referitoare la indiciile temeinice și presupunerea rezonabilă în sensul art.5 al.1 lit.c că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și care nu încalcă în nici un fel principiul prezumției de nevinovăție a acestora și nici nu sunt incompatibile cu acestea, dar și perioada relativă scursă - cca 5 luni de arest preventiv a inculpaților, perioadă evaluată, desigur prin aprecierea tuturor actelor existente la dosar.
Amploarea fenomenului - traficului de persoane - modul în care inculpații au înțeles să profite de naivitatea victimelo- foarte tinere și chiar minore-, de încrederea acordată de acestea, renunțarea cu ușurință la modurile licite de obținere a veniturilor în scopul bine reprezentat - a se vedea declarația inculpatului - de a obține venituri din proxenetism, aspect valabil pentru inculpații, expunerea propriilor copii pentru a obține venituri din cerșit - potrivit declarațiilor inculpaților și ( declarații apreciate sub rezervă prin acestea încercând a se disimula activitatea infracțională de traficare a unor tinere) supunerea la violențe și umilințe - declarația părții vătămate -, susținută în parte chiar de declarațiile inculpaților și dar și ale părților vătămate, reliefează promiscuitatea, înclinația spre infracționalitate a celor patru inculpați, dintre care unul recidivist.
Pe de altă parte, refuzul acceptării consecințelor faptelor săvârșite, poziția procesuală a acestora, asimilate chiar în pledoaria apărătorilor "ce pericol social prezintă un inculpat despre care o fată susține că a forțat-o să se prostitueze maxim 10 zile", după 5 luni de detenție, demonstrează clar că inculpații nu își reprezintă în planul conștiinței proprii nici faptele, nici gravitatea acestora și numai reacția fermă a autorităților poate stopa astfel de infracțiuni.
Curtea apreciază că, trecerea cu ușurință peste aceste aspecte, deloc de neglijat, văzând și poziția inculpaților față de faptele reținute în sarcina acestora ar avea consecințe negative la nivel micro-social - în rândurile comunității locale din care fac parte atât inculpații, cât și victimele, în mare majoritate minore dar și chiar asupra opiniei publice în general, cu privire la incertitudinea și nesiguranța indusă de finalitatea actului de justiție astfel înfăptuit.
În general, dar și în speță - raportat la vârsta și numărul victimelor, modul de săvârșire a faptelor reținute de urmărirea penală, atât din țară cât și de autoritățile italiene -infracțiunile de proxenetism și trafic de persoane prezintă un pericol social sporit, astfel încât, Curtea apreciază că, menținerea arestării preventive a inculpaților se impune în cauză, ipoteza contrarie inducând o evidentă stare de insecuritate pentru ceilalți destinatari ai legii care, în mod onest și necondiționat se supun raporturile de putere impuse.
Curtea constată că încheierea recurată prin care s-a menținut arestarea preventivă a celor patru inculpați este legală și temeinică, astfel încât, în baza art.38515pct.1 lit.b p, va respinge ca nefondate recursurile declarate, cu obligarea acestora, în temeiul art.192 alin 2 p, la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul d e Minori și C, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță C, împotriva încheierii din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Obligă recurenții - inculpați la câte 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red/ 31 ian 2008
C:va urmări și încasa de la inculpatul suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
C:va urmări și încasa de la inculpatul suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
NR. 2 C:va urmări și încasa de la inculpatul suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
S:va urmări și încasa de la inculpatul suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
