Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 117
Ședința publică din data de 19.09.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 56/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a au C.P.P. fost achitați inculpații, fiul lui si, născut la 18.11.1970 in comuna Baltesti, jud. P, domiciliat in comuna Noi, sat Noi nr.169 jud. P și, fiul lui si, născut la data de 06.07.1965 in comuna Noi jud. P, domiciliat in comuna Noi, sat Noi nr.66 jud.P, pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 fapta Cod Penal pretins săvârșita in perioada 2002-2003, întrucât fapta nu exista.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 16.09.2008 și ulterior la data de 19.09.2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 56/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a a C.P.P. fost achitat inculpatul, fiul lui si, nascut la 18.11.1970 in comuna Baltesti, jud. P domiciliat in comuna Noi, sat Noi nr.169 jud.P, CNP--, studii 10 clase, căsătorit, trei copii minori, fără ocupație si antecedente penale, stagiul militar nesatisfăcut, pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 fapta Cod Penal pretins săvârșita in perioada 2002-2003, întrucât fapta nu exista.
In temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a a C.P.P. fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 06.07.1965 in comuna Noi jud. P, domiciliat in comuna Noi, sat Noi nr.66 jud. P, CNP- -, studii 10 clase + școala profesionala, necăsătorit, un copil minor, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod Penal, fapta din perioada 2002 -2003, întrucât fapta nu exista.
In temeiul art.346 alin.3 s C.P.P.-au respins ca neîntemeiate acțiunile civile exercitate in procesul penal de părțile vătămate, C si.
S-a luat act că părțile vătămate, si au renunțat la acțiunea civila exercitata in cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății, urmărirea penala împotriva inculpaților si pentru infracțiunea de trafic de persoane, a fost începută la data de 15.04.2004 de câtre procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ce a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată a celor doi inculpați, stabilind vinovăția acestora numai pe baza declarațiilor părților vătămate, fără a fi coroborate cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, astfel cum prevăd disp.art.75 pen.
În faza urmăririi penale, procurorul a luat declarații parților vătămate -, la data de 27.04.2004, la data de 24.05.2004, -, la 20.04.2004, -, la data de 14.10.2004, la 20.04.2004, -, la 05.07.2004, -, la 20.04.2004, și C, la data de 20.04.2004, iar aceste persoane au solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi inculpați sub aspectul infracțiunii de trafic de persoane, astfel ca obiectul învinuirii l-a constituit faptele sesizate de aceștia.
Instanța de fond a arătat că declarațiile acestor părți vătămate nu pot servi la aflarea adevărului, întrucât nu se coroborează cu fapte sau împrejurări ce ar rezulta din celelalte probe administrate in cursul procesului penal.
Astfel, cei doi inculpați nu au recunoscut faptele de care sunt învinuiți, așa că declarațiile părților vătămate nu pot fi coroborate cu cele ale inculpaților, nedovedindu-se că inculpații au săvârșit cele două elemente materiale ale infracțiunii de trafic de persoane, adică recrutarea si transportarea părților vătămate in Italia.
Comiterea acestor acțiuni nu poate fi reținută numai pe baza declarațiilor părților vătămate, chiar daca acestea îi învinuiesc pe cei doi inculpați, mai ales datorita faptului că in fața instanței, părțile vătămate audiate nu au avut o poziție clară cu privire faptele reclamate, fără a fi considerate vătămate, renunțând chiar la pretențiile civile, iar unele dintre acestea, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în instanță, pentru a fi ascultate in această calitate.
S-a mai susținut că instanța de judecată s-a conformat disp.art.76 si 326 pen. pentru a asculta toate părțile vătămate, chemându-le in fata sa, insa ascultarea unora dintre acestea a fost, in mod obiectiv, imposibilă.
Materialul probator administrat este insuficient pentru a se putea afirma cu certitudine că părțile vătămate au fost induse in eroare, prin ascunderea intenției reale a inculpaților, in sensul că aceștia au urmărit ajungerea acestora in Italia pentru a le obliga sa muncească in favoarea lor, atâta timp cat nu au fost administrate probe pe care procurorul le avea la îndemână, respectiv ascultarea făptuitorului, chiar dacă acesta nu se afla in țară, precum si a altor persoane care au cunoștință de aceste fapte, deoarece în faza de cercetare judecătoreasca, judecătorul nu are competenta si nici posibilitatea de a identifica făptuitorul in vederea ascultării acestuia, precum si a persoanelor care se pretinde că sunt aservite de către acesta in apropierea orașului Milano, ce ar fi putut fi audiate, în calitate de martori sau parți vătămate.
S-a mai reținut de către tribunal că organele de cercetare ale poliției judiciare au început urmărirea penală la data de 23.02.2004, fața de inculpații si pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune si instigare la furt calificat prevăzută de art. 215 alin.1. si art. 25 rap.la art. 208-209 alin.1, lit a,e, g, reținând ca aceștia au făcut promisiuni părților vătămate cu privire la asigurarea transportului, cazării, meselor si a unui loc de munca in Italia, pretinzându-le sume de bani intre 100 si 450 de Euro, dar după ce acestea ajungeau in Italia erau obligate sa comită acte de furt de către.
Pentru stabilirea vinovăției celor doi inculpați, organele de politie i-au prezentat pentru recunoaștere părților vătămate, situație in care aceasta procedura a fost consemnata in procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere depuse la dosarul cauzei. S-a susținut că nici aceste recunoașteri nu pot fi avute în vedere ca probe de vinovăție a inculpaților, deoarece au fost folosite ca martori asistenți persoane care aveau calitatea de părți vătămate în același dosar.
Potrivit disp.art. 92 C.P.P. când legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenți, numărul acestora trebuie sa fie de cel puțin 2 si nu pot fi martori asistenți printre altele, persoanele interesate in cauza cum este si cazul părților vătămate.
In cazul de fața, organul de cercetare a procedat la recunoașterea de către părțile vătămate a inculpaților după fotografii în prezenta unui singur martor asistent, iar acesta era interesat in cauză, deoarece avea calitatea de parte vătămata și în aceste condiții, acest procedeu probatoriu nu are nici o forța probanta cu privire la stabilirea faptelor comise de către cei doi inculpați si a vinovatei acestora. Aceasta cu atât mai mult cu cât, acest procedeu probatoriu a fost administrat înainte de a se începe urmărirea penală împotriva celor doi inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane, nefiind administrat de către procuror si de organele de cercetare ale politiei judiciare.
Ca atare, instanța de judecată nu poate lua in considerare elemente de fapt ce constituie probe in cazul in care mijlocul de proba prin care au fost stabilite aceste elemente nu a fost administrat in mod legal,astfel cum prevăd dispozițiile art. 64 alin.2.
C.P.P.In ceea ce privește mijloacele de proba administrate in faza de cercetare judecătorească in conformitate cu disp.art. 323 si următoarele C.P.P. tribunalul constata ca in aceasta faza au fost audiate următoarele părți vătămate:, si, iar partea vătămata a refuzat sa dea declarație, deși s-a prezentat in instanța.
Totodată a fost ascultat inculpatul care a negat săvârșirea vreunei infracțiuni, susținerile sale privind închirierea autoturismului cu care s-a realizat transportul părților vătămate fiind confirmate de cele două contracte de împrumut de folosință, depuse la dosar, filele 116 - 117.
De asemenea, instanța a mai reținut că susținerile inculpatului cu privire la faptul că în perioada de referință s-a aflat la, din județul S M au fost confirmate de martora, călugăriță la acea mănăstire.
În final s-a apreciat de către instanța de fond că organele de cercetare penală nu au strâns probele necesare pentru aflarea adevărului cu privire la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane de care au fost învinuiți cei doi inculpați, probele administrate fiind insuficiente pentru a se dispune condamnarea inculpaților. Faptele de trafic de persoane nu au fost dovedite, ceea ce din punct de vedere judiciar acestea nu exista, astfel că în lipsa existentei faptei nu mai este necesar sa se stabilească dacă aceste fapte constituie infracțiune si au fost săvârșite de către inculpați.
In consecință, in temeiul disp.art. 11 pct.2 lit. rap.la art. 10 lit.a C.P.P. pentru considerentele arătate tribunalul a dispus achitarea inculpaților si pentru infracțiunile de trafic de persoane, întrucât faptele imputate acestora nu exista.
In raport de aceasta soluție data laturii penale, in temeiul art. 346 al.3. C.P.P. instanța a respins acțiunile civile exercitate de părțile vătămate, C si și a luat act că părțile vătămate, si au renunțat la pretențiilor lor civile solicitate in faza de urmărire penala.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând_o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând-se că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților și, pe considerentul că faptele imputate acestora nu există, în sensul că nu au fost dovedite.
S-a susținut de către parchet că declarațiile părților vătămate trebuiau luate în considerare în condițiile în care acestea sunt persoane care nu se cunoșteau între ele, care au fost racolate la diferite intervale de timp, dar care la întoarcerea în țară au depus plângeri având același conținut.
Pe de altă parte, au fost considerate credibile declarațiile de nerecunoaștere a faptelor date de inculpați care cu ocazia testării cu aparatul poligraf au fost atestate a fi avut un comportament specific persoanelor nesincere.
S-a mai susținut de către parchet că materialul probator administrat în cauză nu se rezumă numai la declarațiile părților vătămate ci în cauză, a fost administrate și alte probe, cum ar fi înscrisuri ce dovedeau transferurile de bani făcute prin, procesele verbale de prezentare în vederea recunoașterii după planșe fotografice, rapoarte de constatare tehnico - științifică asupra comportamentului simulat și declarațiile martorilor, și.
În privința proceselor verbale de prezentare în vederea recunoașterii după planșe fotografice, despre care instanța a susținut că nu respectă procedura prevăzută de art.91 și 92.proc.penală, parchetul a arătat că prevederile art.91 alin.1 lit.c proc.penală nu impun în mod imperativ prezența obligatorie a martorilor asistenți cu numai dacă acest lucru este posibil. Ca atare nu se poate susține că aceste mijloace de probă, astfel obținute, nu ar fi legale.
În ce privește depoziția martorei, despre care instanța susține că se coroborează cu declarația inculpatului, că nu putea săvârși infracțiunea de trafic de persoane întrucât în perioada aprilie - septembrie 2003, lucrat la o mânăstire în apropiere de Satul M, parchetul a susținut că în cuprinsul depoziției nu se face nicio referire cu privire la anul în care inculpatul a lucrat la mănăstire și că este puțin probabil ca în 2007 când a fost luată declarația, martora să fi avut în vedere exact acea perioadă îndepărtată în timp.
Parchetul mai susține că este pusă sub semnul întrebării acea depoziție, atâta timp cât această apărare nu a fost invocată de inculpat nici în cursul urmăririi penale, nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală ci invocată doar pe perioada cercetării judecătorești, datorită rudeniei martorei cu soția inculpatului.
În privința contractelor de comodat, prin care autoturismul inculpatului a fost împrumutat numiților și, parchetul arată că acestea nu fac decât să confirme ceea ce rezultă și din celelalte probe și anume că, transportul persoanelor racolate s-a făcut de alte persoane decât inculpații, mecanismul folosit de inculpați și de ceilalți participanți, fiind acela că inculpații și s-au ocupat de racolarea părților vătămate, comodatarii de transport, iar de exploatarea părților vătămate în Italia.
În final parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art.12 alin.1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplic art.41 alin.2
Examinând sentința apelată, în raport de întregul material probator administrat în cauză, de criticile formulate în cuprinsul apelului parchetului și în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 proc.penală, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor prezenta în continuare.
Trebuie menționat că instanța de apel a făcut toate demersurile posibile pentru a proceda la audierea celor doi inculpați în această fază procesuală, citându-i și cu mandate de aducere, tocmai pentru a le da posibilitatea ca, personal să-și susțină în fața curții de apel propria versiune asupra situației de fapt și asupra motivelor cuprinse în apelul parchetului, însă din conținutul proceselor verbale întocmite de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatelor de aducere, rezultă că inculpatul este plecat din țară de aproximativ 3 ani, iar este plecat de asemenea la muncă în Spania, rudele acestora neindicând adresele din străinătate la care aceștia să poată fi citați.
Curtea nu îmbrățișează punctul de vedere al instanței de fond, potrivit căruia în cauză nu există probe suficiente care să demonstreze existența faptelor și vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, reținută în sarcina lor de către organele de urmărire penală.
Așa cum arată și prima instanță, în cursul urmăririi penale, părțile vătămate, C, și au susținut că în perioada aprilie - august 2003 au fost racolate de inculpații și, promițându-li-se locuri de muncă și cazare în Italia, la o firmă de construcții, patronată de, fratele inculpatului, și apoi transportate în acea țară de numiții și, cu autoturismul Ford Fiesta -, aparținând inculpatului. Pentru acest serviciu, inculpații au solicitat părților vătămate sume de 450 euro, primind în avans câte 100 de euro, restul sumei fiind plătită la momentul plecării.
În Italia, părților vătămate nu li se asigurau locurile de muncă promise ci, li se cerea de către să cerșească sau să fure în folosul său, în caz contrar riscând să fie agresate fizic, situație ce le-a determinate pe mai multe dintre aceste persoane să fugă și să se întoarcă în țară, unde au formulat plângeri penale.
Excepție au făcut părțile vătămate și, care după plata avansului de câte 100 euro făcută către au aflat de la celelalte părți vătămate cele întâmplate în Italia și s-au răzgândit în privința plecării, fără să-și recupereze însă sumele plătite drept avans.
O situație aparte o au numiții și (decedat în cursul urmăririi penale), care au arătat că au fost angajați ca șoferi de către inculpatul, efectuând mai multe curse spre Italia, în cursul cărora au transportat tineri cărora li se promisese de către inculpați cazarea și locuri de muncă în schimbul plății unor sume de bani cuprinse între 250 și 400 de euro.
a formulat el însuși plângere împotriva inculpatului, arătând că a transportat pentru acesta 11 persoane în Italia cu autoturismul aparținând inculpatului și că pentru cursele efectuate nu a primit nici un de la acesta, după cum nu a fost plătit nici în Italia deși a muncit 36 de zile, banii fiind încasați de la patronul italian de către (alt membru al familiei ).
Aceste declarații date în cursul urmăririi penale au fost menținute de către părțile vătămate și în fața instanței de judecată, chiar dacă cele mai multe dintre persoanele vătămate au renunțat la pretențiile civile pe care le solicitaseră în cursul urmăririi penale. Ori, în opinia curții acest fapt nu poate constitui un motiv de neluare în considerare a declarațiilor sau apreciere a acestora ca inconsecvente cu privire la cele relatate.
Sunt edificatoare următoarele declarații date de părțile vătămate în fața instanței de fond.
Astfel, partea vătămată (fila 140 dosar fond) a arătat că i s-a cerut de către și să plătească suma de 450 euro din care 100 euro în avans, cu promisiunea că i se va asigura un loc de muncă în Italia, acolo unde fratele inculpatului are o firmă de construcții, transportul fiind asigurat tot de inculpatul. După mai multe tentative de a ajunge în Italia, una soldată cu abandonarea persoanelor transportate în Serbia, partea vătămată revenită în țară, i-a solicitat inculpatului restituirea banilor, lucru pe care acesta l-a promis dar nu s-a ținut de cuvânt.
Partea vătămată (fila 142 dosar fond) a susținut de asemenea că a luat legătura cu inculpatul și cu unul din frații, că a plătit suma de 500 euro, acestuia din urmă, că a fost transportat împreună cu numiții și C cu autoturismul Ford Fiesta al acestuia în Italia, la o rudă care le-a solicitat ca a doua zi să meargă la furat, situație ce i-a determinat să fugă și să se întoarcă în țară. Acesta a mai arătat că era cel care aranja transportul din România până în Italia și că șoferul era plătit de acesta din banii pe care îi primea de la persoanele transportate.
Aceleași împrejurări au fost relatate și de partea vătămată (fila144 dosar fond).
Din declarațiile părților vătămate și (filele 146-147 și 148-149) rezultă de asemenea că, li s-a promis de către numitul asigurarea unor locuri de muncă în Italia, în construcții, în schimbul sumei de câte 500 euro, din care suma de 100 euro au plătit-o în avans. Aflând între timp că în Italia persoanele trimise de inculpatul sunt obligate să iasă la furat, cei doi s-au răzgândit asupra plecării și au solicitat restituirea sumelor plătite drept avans, lucru ce nu s-a realizat până în prezent.
Din declarația părții vătămate ( filele 183-184) a rezultat că și acesta a fost contactat de inculpatul cu promisiunea oferirii unui loc de muncă în Italia pentru care i-a plătit circa 700 euro și că, în Italia a fost preluat alături de alte persoane de către unul din frații, care i-a cazat în barăci și i-a trimis să meargă la furat, situație ce l-a determinat să plece și să se angajeze pentru scurt timp la o spălătorie și apoi să revină în țară.
Partea vătămată a susținut că a muncit în Italia o perioadă de 3 săptămâni pentru numiții și, fără să fie plătit și apoi a efectuat 3 curse pe ruta România - Italia, angajat fiind de inculpatul, pentru transportul unor persoane cărora li se promiseseră locuri de muncă în aceea țară. Acesta a mai arătat că nu a fost plătit pentru munca efectuată ca șofer și în plus a fost și agresat de când și-a cerut drepturile.
Toate aceste persoane au arătat instanței de judecată că își mențin plângerile penale formulate împotriva celor doi inculpați și că mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, nici una dintre părțile vătămate nu a revenit asupra plângerilor și relatărilor făcute în cursul urmăririi penale ci, dimpotrivă, în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească au reiterat acuzațiile aduse celor 2 inculpați, arătând că aceștia s-au ocupat de recrutarea lor cu promisiunea unor locuri de muncă în construcții în Italia și cu solicitarea plății unor sume de bani de 450 - 500 euro de persoană. Din cuprinsul acestor declarații mai rezultă și faptul că transportul în Italia era asigurat tot de inculpatul, cu autoturismul proprietatea sa Ford Fiesta și prin intermediul celor 2 șoferi angajați de el, și.
Faptul că inculpatul a încheiat cu cei 2 șoferi contracte de împrumut de folosință a autoturismului nu poate duce decât la concluzia că acesta a încercat să transfere răspunderea asupra celor doi pentru activitatea de transport a persoanelor racolate și să dea o aparență de legalitate faptului că autoturismul se afla în posesia acestora și nu a proprietarului.
Ori, atâta timp, cât din toate declarațiile părților vătămate dar și a celor 2 șoferi și (declarații date în cursul urmăririi penale, filele 118 - 119), rezultă că aceștia doi erau angajații lui și efectuau activitatea de transport a persoanelor racolate în această calitate, și nu în beneficiul propriu, curtea consideră că este eronată interpretarea primei instanțe în sensul inexistenței elementelor de vinovăție a acestui inculpat în ce privește activitatea de transport.
Totodată, în condițiile în care părțile vătămate declară atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată că au fost racolate de ambii inculpați cu promisiuni mincinoase de oferire a unor locuri de muncă în Italia, și pentru care au plătit diferite sume de bani în euro, aceste probe nu pot fi înlăturate doar pe considerentul că nu s-ar corobora cu declarațiile inculpaților.
Nici în această privință probele administrate nu au fost interpretate corect de către instanța de fond. Trebuie precizat că în cursul urmăririi penale, ambii inculpați au arătat că au fost implicați în plecarea în Italia a unor persoane ce le-au solicitat ajutorul, dar că acest ajutor a fost dezinteresat ( filele 164-167 - declarații, sau filele 146 și 149 - declarații inculpat.). Prin urmare chiar declarațiile inculpaților oferă indicii cu privire la existența faptelor în materialitatea lor, iar împrejurarea că în aceeași perioadă a anului 2003 inculpații au executat lucrări de construcție la o mănăstire din județul S-M, confirmată și de martora audiată de instanță -, nu exclude de plano o asemenea implicare, deoarece chiar inculpații și martora au susținut că au existat și perioade în care cei doi au revenit la domiciliu.
În ce privește procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților după planșe fotografice de către părțile vătămate, acestea au fost înlăturate în mod corect de către instanța de fond, nefiind respectată procedura prevăzută de disp. art.92 pr.pen.
Oricum, după cum s-a arătat mai sus, declarațiile date de cele 10 persoane vătămate, se coroborează în primul rând între ele,prin nominalizarea în mod neechivoc și descrierea aceluiași mod de operare al celor 2 inculpați, așa încât, curtea va da acestora eficiența unor probe legal administrate, din care rezultă fără putință de tăgadă existența elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, în modalitatea "recrutării și transportării, prin înșelăciune, a unor persoane, în scopul exploatării acestora".
Ca atare, pentru argumentele prezentate, Curtea apreciază că soluția de achitare a inculpaților s-a bazat pe o greșită interpretare a probatoriului administrat în cauză și că, probele analizate prin considerentele expuse pe larg mai sus, conduc la concluzia existenței faptelor și a vinovăției inculpaților, impunându-se, în baza art.379 alin.1 pct.2, lit.a pr.penală admiterea apelului parchetului, desființarea sentinței și condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001.
Întrucât cei doi inculpați au racolat și transportat în aceleași condiții, folosind aceleași promisiuni mincinoase, mai multe părți vătămate, Curtea va reține că infracțiunea de trafic de persoane a fost comisă în formă continuată și deci se impune aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 penal.
Cu privire la individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate celor 2 inculpați, Curtea punând în balanță împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale dar și faptul că infracțiunile comise au grad ridicat de pericol social, înscriindu-se într-un fenomen infracțional transfrontalier și care a luat o amploare deosebită, începând cu anul 2000, va stabili pedepse cu închisoarea situate la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, dar care vor fi executate efectiv în regim privativ de libertate.
În conformitate cu disp. art.12 alin.1 din Legea 678/2001 rap. la art.65 lit.a proc penală, Curtea va face aplicarea pentru ambii inculpați, a pedepselor complementare prevăzute de art.64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege și b penal pe o durată de 2 ani.
Totodată, în baza art.71 penal se vor aplica inculpaților și pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, cu excepția dreptului de a alege și b penal.
Alegerea pedepselor complementare și accesorii aplicate, s-a făcut avându-se în vedere considerente ce țin lipsa de necesitate și proporționalitate a aplicării celorlalte interdicții prevăzute în art. 64 cod pen. precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hirst vs Marea Britanie).
Ținând seama de faptul că dintre toate părțile vătămate ce s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale numai partea vătămată și-a menținut pretențiile și în fața instanței de judecată, toate celelalte persoane vătămate renunțând la solicitarea sumelor plătite inculpaților, în conformitate cu disp. art.346 proc.penală și 998 și art.1003 Cod Civil, cei doi inculpați vor fi obligați în solidar să restituie acestei părți civile suma de 450 euro, respectiv echivalentul în lei al acesteia la data plății.
Pentru aceleași considerente, în conformitate cu disp. art.19 din Legea 678/2001 ce se raportează la dispozițiile art.118 lit.a penal, se va confisca de la inculpați echivalentul în lei la data plății a sumei de 2800 euro (reprezentând beneficiu din infracțiune fiind sume încasate de la părțile vătămate care au renunțat la pretențiile civile), câte 1400 euro de la fiecare inculpat.
În conformitate cu disp. art.191 alin.1 și 2 pr.penală, ambii inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, atât pentru faza de judecată de la prima instanță, cât și din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, desființează sentința nr. 56/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
In baza art. 12 al.l si 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al.2, trafic de persoane în formă continuată condamnă pe inculpații:
-, (fiul lui și, născut la 18 1970), domiciliat în com. NOI, NOI, nr. 169, Județ la 5 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b, pe o perioadă de 2 ani și pe
- (fiul lui și al lui, născut la 06 Iulie 1965), domiciliat în com. NOI, NOI nr. 66, Județ P la pedeapsa de 5 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b pe o perioadă de 2 ani.
Aplică disp. art. 71 si 64 lit. a teza a II-a si b ca pedepse accesorii ambilor inculpați.
Obligă inculpații in solidar să restituie suma de 450 euro sau echivalentul acesteia în lei, părții vătămate.
In baza art. 19 din Lg. 678/2001 rap la art. 118 lit. a confiscă de la inculpați echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.800 euro, ( câte 1400 euro de la fiecare).
Obligă inculpații la câte 2500 lei cheltuieli judiciare către stat ( fond si apel).
Din suma de 2500 lei ce va fi suportată de inculpatul, suma de 200 lei, cate 100 lei fiecare, reprezentând onorariile avocaților din oficiu (fond si apel) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului
Cu recurs in 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică astăzi, 19.09.2008.
Presedinte, Judecător,
Grefier,
, MM
4 ex./06.10.2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu
