Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 752/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.752
Ședința publică din data de 19.09.2008
PREȘEDINTE: Aida Liliana Stan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU și de inculpații G, fiul lui si G, născut la 9 februarie 1959, domiciliat in Pitești, str. - - -.B,.2, jud. A si, fiul lui si, născut la 24 iulie 1970, domiciliat in B, str. -, jud. A, împotriva deciziei penale nr. 260/22.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BUZĂU si împotriva sentinței penale nr. 517/29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 16.09.2008 și apoi pentru data de 19.09.2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.517 pronunțată la data 29.05.2007 Judecătoria Buzăua dispus în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală rap.la art. 10 lit.1Cod proc.penală achitarea inculpatului G fiul lui și, născut la data de 9.02.1959 în com. jud.A, domiciliat în Pitești, str.- -, - 2,.B,.2, jud.A, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26.penal raportat la art.289 penal, art.26 penal raportat la art.291 penal și art.215 al.1,2,3 penal la data de 07.10.2004, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181al.3 penal raportat la art. 91.penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art.10 lit.1pr.penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.07.1970 în Pitești, jud.A, domiciliat în com. sat -, jud.A, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26.penal raportat la art.289 penal, art.26 penal raportat la art.291 penal și art.215 al.1,2,3 penal la data de 07.10.2004, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181al.3 penal raportat la art. 91.penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art.10 lit.1pr.penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.06.1973 în Rîmnicu, domiciliat în,-, jud. studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, șef-magazin, căsătorit, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.289 penal, art.291 penal și art.215 al.1,2,3 penal la data de 07.10.2004, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181al.3 penal raportat la art. 91.penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art.10 lit.1pr.penală a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 20.07.1967 în com. jud. domiciliată în Rîmnicu, str.-, nr.1, - 17/1,.A,.10, jud. studii 12 clase, pensionară, căsătorită, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.289 penal, art.291 penal și art.215 al.1,2,3 penal la data de 07.10.2004, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art.181al.3 penal raportat la art. 91.penal s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art.14 pr.penală raportat la art.998 și art.1000 al.3 civil au fost obligați, în solidar, inculpații G, -, Al - și -, ultimii doi în solidar cu partea responsabilă civilmente Râmnicu-V prin administrator G, să plătească părții civile A B, cu sediul în B,-, sector 1, suma de 53734,47 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.348 pr.penală au fost anulate înscrisurile falsificate respectiv împuternicirile nr.976/28.09.2004 și nr.988/07.10.2004 (filele 71 și 67 dosar urmărire penală).
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.d pr.penală au fost obligați inculpații G, -, Al - și -, la plata sumei de câte 470 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 27.09.2004 inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație pe raza comunei, jud.A în urma căruia autoutilitara marca cu nr.de înmatriculare - a fost grav avariat.
Anterior producerii accidentului inculpatul cumpărase această autoutilitară conform facturii fiscale nr.- din data de 21.09.2004 de la SC SRL.
Întrucât la data emiterii facturii inculpatul nu avea actele la el această factură a fost emisă pe numele inculpatului
implicată în accident beneficia anterior vânzării de o asigurare facultativă Casco conform poliței de asigurare seria C, nr.-/19.03.2004 emisă de SC -Sucursala Rm.
În baza dispozițiilor art.8 al.1 lit.g din contractul de asigurare societatea asiguratoare nu putea acorda despăgubiri pentru daunele cauzate în situația când asiguratorul-persoană juridică a înstrăinat autovehiculul sau a cedat prin contract scris dreptul de folosință a acestuia fără acordul.
Deși au avut cunoștință despre această cauză contractuală pentru recuperarea prejudiciului SC SRL Rm. prin inculpata în calitate de asociat unic și administrator și inculpatul Al în calitate de director comercial au emis împuternicirile nr.998/7.10.2004 și 976/28.09.2004 pentru inculpații G și, între aceștia și SC SRL neexistând raporturi de prepușenie.
Ulterior, această societate comercială a solicitat despăgubiri de la societatea asiguratoare necomunicându-i acesteia faptul că, autoutilitara fusese înstrăinată.
În acest sens, inculpatul G nu a depus la dosarul de daune factura fiscală prin care autoutilitara fusese înstrăinată.
În consecință, SC SA fiind indusă în eroare a virat în contul SC SRL Rm. suma de 53734,47 lei RON reprezentând contravaloarea autoutilitarei.
Deși, inițial inculpații Al și G au recunoscut că, prețul vânzării autoutilitarei a fost de 10.000 lei așa după cum rezultă din declarațiile acestora (filele 38, 176,179 și 192-dosar de urmărire penală) ulterior au revenit asupra declarațiilor menționând faptul că, suma de 10.000 lei reprezenta doar un avans din prețul total de 12.000 lei restul urmând a fi achitat la momentul radierii autovehiculului.
În realitate, inculpații au urmărit prin aceste declarații ulterioare să modifice data vânzării autoutilitarei de la 21.09.2004 la o dată ulterioară. Prin emiterea facturii fiscale nr.-/21.09.2004 dreptul de proprietate asupra autoutilitarei s-a transmis în patrimoniul cumpărătorului la momentul emiterii facturii în condițiile în care din conținutul acesteia nu rezultă că, prețul de 10.000 lei ar reprezenta un avans din prețul total. De asemenea, părțile contractante nu au încheiat niciun înscris pentru acest avans.
Un alt argument în sprijinul acestei situații de fapt este și faptul că, inculpatul împreună cu martorul s-au prezentat la SC SRL pentru a-și recupera banii încasați de această societate comercială de la societatea de asigurări, considerându-se proprietari ai autoutilitarei (filele 190 și 193-dosar urmărire penală).
Întrucât avea probleme financiare SC SRL nu le-a restituit celor doi suma de bani încasată pentru autoutilitară ci le-a predat un automobil marca ca despăgubire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și inculpații.
Prin declarația de apel formulată Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua criticat sentința fondului pentru nelegalitate, constând în omisiunea instanței de a reține în sarcina inculpaților circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit.a cod penal, și netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea sa pentru infracțiunile de complicitate la fals intelectual, uz de fals și înșelăciune întrucât nu a săvârșit aceste infracțiuni.
Inculpații și Al au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpata a susținut că, niciodată nu a avut intenția de a înșela societatea asigurată, mai ales că SC SRL se afla în procedura falimentului, iar despăgubirea intra în contul societății, pentru ca apoi să fie virată direct la bugetul de stat.
Inculpatul Al a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 alin.2 lit.a Cod proc.penală rap. la art. 10 lit.c cod proc.penală, susținând că acesta avea doar calitatea de director, administrator unic era și tot aceasta avea și puterea de decizie. Susținerile sale fiind confirmate și de către inculpata.
Inculpatul Gas olicitat admiterea apelului și achitarea sa în baza art. 11 pct.1 lit.b rap. la art. 10 lit.a Cod proc.penală, susținând că toate infracțiunile pentru care a fost dedus judecății sunt fapte de rezultat, și care nu au fost demonstrate pe nicio cale în situația dată.
Prin decizia penală nr.260/22 noiembrie 2007 TRIBUNALUL BUZĂUa respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și de către inculpații G, Al și, împotriva sentinței penale nr.517/29 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău și a obligat fiecare apelant la câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, TRIBUNALUL BUZĂUa apreciat că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate, precum și o justă individualizare a faptelor deduse judecății prin aprecierea că acestea au adus o atingere minimă relațiilor sociale protejate de legea penală.
Tribunalul a mai reținut și faptul că dispozițiile din ordinul nr.3108 din 10.11.2004 au facilitat reaua credință a inculpaților care deși au încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru autoturism nu au radiat acest vehicul cu scopul de a încasa prima de asigurare.
În legătură cu art.75 lit.a cod penal, tribunalul a reținut că aplicarea acestei circumstanțe agravante legale pentru faptele deduse judecății nu mai are nici o relevanță în cauză în condițiile în care instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpați nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, făcând aplicarea art.18/1 penal.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUZĂU și inculpații G,.
Reprezentantul Ministerului Publica criticat ambele soluții pronunțate în cauză solicitând admiterea recursului, înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a dispus achitarea celor 4 inculpați, in baza art.11 pct.2 lit.b, art.10 lit.1C.P.P. cu ref. la art.181cp. si art.91 Cod penal și, în aceste condiții, cu ocazia judecării apelului, instanța de control judiciar trebuia sa procedeze la ascultarea inculpaților prezenți.
S-au încălcat disp. art.378 al.1teza a II-a, deoarece inculpații prezenți la judecata in apel si condamnați la fond nu au fost audiați, fiind vorba despre inculpații G, si Al, inculpata nefiind prezentă la judecata cauzei în apel.
Infracțiunile de înșelăciune, fals si uz de fals au fost comise de inculpații Al si, cu complicitatea inculpaților G si și în aceste condiții, sunt aplicabile disp. art.75 lit.a care Cod Penal nu s-au reținut nici în actul de inculpare și nici în hotărârea instanței de fond.
In esența, circumstanțele agravante constau în stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale realității, exterioare conținutului infracțiunii, ce au legătura cu fapta infracționala ori cu infractorul si care reflecta un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului.
Participarea mai multor persoane la săvârșirea faptei imprima acesteia un caracter grav, deoarece sporește îndrăzneala făptuitorilor, prin cooperarea lor se asigura consumarea infracțiunii, ștergerea urmelor infracțiunii.
Așa fiind, susținerea instanței de control judiciar cum că aplicarea circumstanței agravante legale nu mai are relevanta, deoarece s-a apreciat deja cu privire la pericolul social al faptei, este greșită, făcându-se abstracție de o mprejurare de care este obligatoriu a se ține seama tocmai cu prilejul analizării pericolului social, o trăsătura esențiala a infracțiunii.
Într-un al doilea motiv de recurs, parchetul a susținut că este greșită soluția de achitare a celor patru inculpați în conformitate cu dispozițiile art. 181cod penal.
Situația de fapt reținuta in actul de inculpare nu a fost contestată de către inculpați și a fost reținuta, atât de instanța de fond, cat si de instanța de control judiciar.
Rezultă din actele dosarului ca Rm.V a fost proprietara autoutilitarei, cu nr. de înmatriculare -. Societatea încheiase contract de asigurare facultativa pentru autovehicul cu V pentru perioada 23.03.2004 - 22^03.2005, conform poliței seria C nr. -/19.03.2004.
La data de 21.09.2004, conform facturii seria - nr.-, autovehiculul a fost vândut inculpatului Nu s-a făcut referire la vreun termen sau condiție, sau la avans din preț.
La data de 27.09.2004, autovehiculul care a făcut obiectul vânzării a fost implicat intr-un accident de circulație, fiind grav avariat. La volan se afla inculpatul.
Deoarece, conform prevederilor din Condițiile Generale Contractuale, care sunt anexa si parte integranta din polița de asigurare, societatea de asigurare nu acorda despăgubiri pentru daune, in situația in care asiguratul persoana juridica a înstrăinat autovehiculul sau a cedat în scris dreptul de folosință asupra acestuia fără acordul asigurătorului, inculpații nu au depus la dosarul de daune factura conform căreia autovehiculul a fost înstrăinat. In condițiile in care intervenise vânzarea, contractul de asigurare era reziliat conform disp. art.30 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, iar asigurătorul nu trebuia sa plătească daune.
Tot în scopul încasării sumelor pe nedrept, s-au emis de către reprezentanții societății comerciale împuternicirile 976/28.09.2004 si 988/07.10.2004, potrivit cărora inculpatul G putea efectua demersuri in sensul încasării sumelor de la asigurător (inculpatul devenise proprietar al autovehiculului), iar inculpatul putea circula cu autoutilitara pe ruta Rm.V - Pitești - S, in perioada 26.09.2004 - 29.09.2004 (ruta pe care s-a produs evenimentul rutier din data de 27.09.2004).
Deoarece s-a procedat in modul descris mai sus, asigurătorul a virat in contul Rm.V suma de 53.734,47 lei RON. Din actele dosarului, rezulta ca persoanele împuternicite in fals nu aveau raporturi cu, ca inculpatul G i-a solicitat inculpatului Al sa emită împuternicirile si i-a indicat numele șoferului implicat in accident (inculpatul ) si ca inculpata i-a spus sa-i ajute pe inculpați cu actele necesare, pe care, de altfel, le-a si semnat si stampilat.
După ce suma plătită de societatea de asigurare a fost virata in contul, inculpații G si au solicitat sa li se remită banii virați. In contul acestora au primit un autoturism.
Faptele descrise mai sus au fost încadrate juridic în infracțiunea prev. de art.215 al. 1, 2, 3 cp. si complicitate la comiterea acestei infracțiuni, art.289 cp. si complicitate la comiterea acestei infracțiuni, art.291 cp. si complicitate la comiterea acestei infracțiuni.
S-a mai susținut că instanța de fond reținut, ca temei al achitării, exclusiv faptul ca valorile aparate de lege nu au fost grav periclitate, deoarece a considerat inițial ca plata daunelor s-a făcut corect, iar instanța de control judiciar a mai reținut în sprijinul soluției faptul că dispozițiile din Ordinul 3108/10.11.2004 (care făcea referire la încetarea răspunderii asigurătorului la radierea autovehiculului din circulație) "au facilitat reaua-credinta a inculpaților".
Consideră că aceste două împrejurări nu sunt de natură să ducă la concluzia că faptele nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor.
Recurenții inculpați G și au criticat ambele hotărâri, susținând în esență că instanțele au făcut o gravă eroare de fapt și i-au sancționat administrativ pe cei doi inculpați, invocând dispozițiile art. 3859alin.1 pct.18 p și solicitând exonerarea lor de plata amenzii administrative și de acoperirea prejudiciului nedovedit.
Recurentul inculpat Gas olicitat admiterea recursului și achitarea sa în baza art.11 pct.11 lit.b rap. la art.10 lit.a p, apreciind că toate infracțiunile pentru care a fost dedus judecății sunt fapte de rezultat și care nu au fost demonstrate pe nicio cale, că nu a avut loc vânzarea -cumpărarea autoturismului, ci doar o promisiune de vânzare, mașina rămânând în proprietatea, iar dosarul de daune a fost întocmit în mod legal.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului și achitarea sa pentru infracțiunile de complicitate la fals intelectual, uz de fals și înșelăciune întrucât nu a săvârșit aceste infracțiuni. Acesta a arătat că nu a cunoscut nimic despre întocmirea împuternicirii inculpatului G de către sC, pentru a se ocupa de dosarul de daune și că celălalt înscris, referitor la acceptul SC ca el să conducă autoturismul implicat în incident nu a avut nimic nereal și atesta doar faptul că a avut aprobarea proprietarului de a conduce autoturismul.
Ceilalți 2 inculpați, (fostă ) și Al, deși nu au formulat recurs, prin concluziile orale și scrise formulate, au solicitat extinderea efectelor recursurilor celorlalți inculpați și asupra lor, în sensul achitării lor în conformitate cu disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.penală sau în subsidiar rap. la art.10 lit.d pr.penală.
În esență, și aceștia au arătat că, vânzarea-cumpărarea autoturismului nu s-a perfectat la 21 sept.2004, nefăcându-se nici plata integrală a prețului, și deci, SC SRL era în continuare proprietara autoturismului și beneficia de asigurarea CASCO încheiată pentru acel autoturism, iar inculpatul Al nu a făcut decât să execute dispozițiile celorlalte inculpate cu privire la redactarea împuternicirii, puterea de decizie aparținând numai administratorului societății comerciale, respectiv inculpatei.
Examinând hotărârile recurate în raport de întregul material probator administrat în cauză, de susținerile cuprinse în recursurile formulate ce se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.17 și 18 pr.penală, precum și din oficiu, în conformitate cu disp. al.3 ale aceluiași text legal, Curtea consideră că atât recursul Parchetului, cât și recursurile inculpaților G și sunt fondate, urmând ca efectele acestora să se extindă și asupra inculpaților (fostă ) și Al.
Trimiterea în judecată a celor 4 inculpați, și reținerea vinovăției lor în săvârșirea faptelor deduse judecății de către instanța de fond și de apel( dar considerându-se că acestea nu au gradul de pericol social al unor infracțiuni), a pornit de la premiza că la data de 21 septembrie 2004, avut loc vânzarea-cumpărarea autoutilitarei înmatriculată sub nr. - pentru suma de 100 milioane lei, cu aceea ocazie perfectându-se și factura fiscală seria - XIV nr.-, pe factură fiind menționat ca vânzător SC SRL Râmnicu V, iar la cumpărător inculpatul G, deoarece adevăratul cumpărător nu a avut la el nici un act de identitate, rugându-l pe prietenul său G să accepte să fie trecut pe factură în această calitate.
În declarațiile date de inculpați în cursul judecății cauzei, la prima instanță și în recurs, aceștia au arătat că, de fapt, prețul vânzării ar fi fost convenit la 120 milioane lei și că, suma de 100 milioane lei a reprezentat doar un avans, că mașina a fost dată cumpărătorului în probe, urmând ca ulterior să aibă loc plata integrală a prețului, cu perfectarea actelor, radierea autoturismului din proprietatea vânzătorului și înmatricularea acestuia pe numele cumpărătorului.
De necontestat este împrejurarea că în data de 27 septembrie 2004, inculpatul, care conducea autoturismul în cauză, a fost implicat într-un accident de circulație, din care a rezultat avarierea gravă a mașinii și vătămarea sa corporală, cu internarea în spital imediat după producerea accidentului. Accidentul a fost unul real, nici organele de urmărire penală nesusținând varianta unei înscenări.
Nu este contestată de nici unul dintre inculpați nici împrejurarea că inculpatul Gaf ost împuternicit de SC SRL să se ocupe de dosarul de daune deschis la SC SA B, societate la care autoutilitara era asigurată facultativ CASCO, împuternicirea fiind întocmită și semnată de inculpații și Al,iar Gaf ăcut toate demersurile necesare la societatea de asigurări, pentru prietenul său, inculpatul, care se afla internat în spital.
Este cert, de asemenea, că în cursul derulării acestor demersuri,respectiv la 7 octombrie 2004, acesta a mai prezentat societății de asigurări și un alt înscris denumit tot împuternicire, în care se atesta faptul că SC SRL împuternicește pe numitul să circule cu autoutilitara - - 23 -, în perioada 26 - 29 septembrie 2004.
Cu privire la aceste două înscrisuri prezentate societății de asigurare, despre care s-a susținut că nu corespund realității, fiind falsificate, iar în sarcina inculpaților reținându-se infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prev. de art.289 și respectiv 291, Curtea constată că încadrarea juridică dată de parchet și de instanțele anterioare acestor fapte este greșită, deoarece înscrisurile în cauză nu erau înscrisuri oficiale în accepțiunea art.150 alin.2 penal, neprovenind de la vreuna din instituțiile prevăzute de art.145 penal, ci înscrisuri sub semnătură privată, emitentul fiind o societate comercială cu capital integral privat.
Ca atare, Curtea consideră că se impune ca în conformitate cu disp. art.334 pr.penală să se dispună schimbarea încadrării juridice din cele 2 infracțiuni prev. de art.289 și 291 penal, într-o singură infracțiune prev. de art.290 penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, această încadrare conținând și ipoteza folosirii înscrisului sub semnătură privată, pretins falsificat.
De asemenea, tot pentru acuratețea soluției, se impune și acceptarea criticii cuprinse în recursul parchetului, privitoare la reținerea disp. art.75 lit.a penal, săvârșirea faptei de către 3 sau mai multe persoane împreună, la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin. 1,2 și 3, reținute în sarcina inculpaților prin actul de trimitere în judecată.
Însă, în privința reținerii vinovăției celor 4 inculpați în sensul inducerii în eroare a societății de asigurare, pentru obținerea în mod necuvenit a primei de asigurare, Curtea consideră că, din probele administrate, respectiv declarațiile celor 4 inculpați, rezultă că este exclusă existența unor înțelegeri între aceștia pentru a înșela societatea de asigurare.
Chiar dacă ar fi reală împrejurarea că vânzarea-cumpărarea s-a perfectat la data de 21 septembrie 2004 și că atunci s-a plătit integral prețul pentru autoutilitara implicată în accident, niciunul dintre inculpați nu a avut reprezentarea subiectivă că transferul de proprietate a avut loc în mod efectiv către cumpărătorul real chiar la acel moment, deoarece nu se efectuase încă operațiunea de radiere a autoturismului de pe numele fostului proprietar și înmatricularea pe numele cumpărătorului. Deoarece formal autoturismul figura în toate actele sale de identificare tot pe numele SC SRL și demersurile la asigurător, au fost efectuate de inculpatul G în numele acestei societăți.
Curtea consideră că, această convingere a inculpaților a fost rezonabilă, în primul rând deoarece aceștia nu sunt persoane cu pregătire de specialitate juridică, iar în domeniul asigurărilor de răspundere civilă obligatorii, mult mai răspândit și mai cunoscut, asigurarea încheiată pentru un autoturism își încetează efectele în momentul în care autoturismul este radiat, situație pe care de altfel aceștia au și invocat-o în fața instanțelor, depunând la dosar ordinul nr.3108/10.11.2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în care se stipulează la art.5 că răspunderea asigurătorului încetează în momentul radierii din circulație a autovehiculului.
Ca atare, Curtea apreciază că, nu a existat intenția inculpaților de inducere în eroare a societății de asigurări, aceștia considerând că SC SRL este încă proprietarul autoturismului în discuție și deci, poate beneficia de asigurarea facultativă încheiată pentru acest autovehicul.
Prin urmare, în opinia curții, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3, fie sub forma autoratului sau a complicității, lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni.
Pe cale de consecință nu sunt întrunite nici elementele infracțiunii prev. de art.290 penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, cele două împuterniciri neatestând date nereale, prima dând mandat inculpatului G să se ocupe de întocmirea dosarului de daune, în numele SC SRL la asigurător, iar cealaltă atestând tot o situație adevărată, aceea că a condus autoturismul, cu știrea și acordul SC SRL.
Pentru aceste argumente, în baza disp. art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală, Curtea va admite recursul parchetului și recursurile inculpaților G și, extinzând efectele acestora și asupra celorlalți doi inculpați, în baza art.334 pr.pen.se va proceda la schimbarea incadrărilor juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului, așa cum s-a arătat anteerior, după care se va schimba temeiul achitării celor patru inculpați, din disp. art.10 lit.b/1 pr.penală în disp. art.10 lit. pr.penală, înlăturându-se astfel sancțiunile administrative aplicate acestora.
Cu toate acestea, Curtea consideră că, inculpații trebuie să răspundă din punct de vedere civil, față de societatea de asigurare, întrucât potrivit contractului de asigurare facultativă aveau obligația să anunțe pe asigurator de modificările intervenite, în sensul înstrăinării sau cedării folosinței autovehiculului, obligație prevăzută la pct.10 din art.16 din contract. Această obligație de informare a asigurătorului, exista și în situația în care asiguratul, persoană juridică, " a înstrăinat sau a cedat prin contract scris dreptul de folosință al autovehiculului fără acordul ", această clauză figurând în capitolul "Excluderi", și de care asigurătorul s-ar fi putut prevala dacă ar fi cunoscut tranzacția intervenită între inculpați cu privire la autovehicul.
Prin urmare, acceptând apărarea inculpaților că au considerat că autoturismul era încă proprietatea SC, aceasta, în calitate de asigurat, avea obligația contractuală să informeze că a cedat dreptul de folosință al autovehiculului sau că a înstrăinat autovehiculul, și nefăcând acest lucru (prin organele sale de conducere - inculpata, administrator al societății sau inculpatul Al, director sau prin împuternicitul G, ce acționa și în numele cumpărătorului, ce a și obținut de la vânzător un alt autoturism în locul celui avariat ), trebuie să răspundă din punct de vedere civil, în solidar, prin restituirea către asigurător a primei de asigurare încasate.
În opinia Curții, această situație a trecut din domeniul răspunderii civile contractuale în cel al răspunderii civile delictuale, prev. de art.998 civil, așa încât se va păstra soluția pronunțată de instanțele anterioare în latură civilă, chiar dacă s-a dispus prin prezenta decizie achitarea inculpaților în conformitate cu disp. art.10 lit.d pr.penală, situație permisă de disp. art.346 alin.2 pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.3 p cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUZĂU și de inculpații G, fiul lui si G, născut la 9 februarie 1959, domiciliat in Pitești, str. - - -.B,.2, jud. A si, fiul lui si, născut la 24 iulie 1970, domiciliat in B, str. -, jud. A, extinde efectele recursurilor si asupra inculpaților (fiul lui și, născut la 21 Iunie 1973), domiciliat în - com., - lui nr. 476, Jud. V ȘI (fiica lui și, născută la 20 iulie 1967), domiciliată în Râmnicu V,-,. a17/1,. a,. 10, județ V, casează în parte în latură penală ambele hotărâri si in consecință:
In baza art. 334 schimbă C.P.P. încadrarea juridică din art. 289 si 291 și respectiv art. 26 rap la art. 289 si art. 291 în infr. prev. de art. 290 - fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv 26 rap la art. 290 p, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Reține la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2 si 3, dispozitiile art. 75 lit. a
In baza disp. art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. d achită C.P.P. inculpații, Al. si G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1,2 si 3 cu aplic. art. 75 lit.a și art. 290 iar pe inculpatul pentru săv. infr. prev. de art. 215 al.1,2 si 3 cu aplic. art. 75 lit. a si 26 rap la art. 290
Menține restul dispozițiilor hotărârilor anterioare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia.
Dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu cate 100 lei fiecare, din contul Ministerului Justiției in contul Baroului P, pentru intimații inculpați Al. si.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi 19.09.2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
MM.
4 ex./22.10.2008
f-
Judecătoria Buzău
a-
;
TRIBUNALUL BUZĂU
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Aida Liliana StanJudecători:Aida Liliana Stan, Gabriela Diaconu, Cristina
