Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.128

Ședința publică din 10 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru

JUDECĂTOR 2: Silviu Anti

GREFIER: ---

*********************************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.

Pe rol judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva sentinței penale nr.30/D/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul intimatei - inculpat, avocat și apărătorul intimatei - parte civilă, avocat, lipsă fiind părțile și apărătorul intimatei - parte civilă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatei - inculpat, avocat, arată că a depus acele înscrisuri la un traducător, pe care nu l-a mai găsit și a înțeles că a plecat în Italia. Precizează că nu solicită amânarea cauzei pentru a depune acele înscrisuri, urmând a le depune dacă, eventual, cauza va suferi amânare.

Apărătorul intimatei - parte civilă, avocat, solicită amânarea cauzei, arătând că partea pe care o reprezintă are bilet de avion pentru data de 12.12.2009, pentru a veni în țară și dorește să dea declarație. Solicită amânarea cauzei la data de 15 sau 22 decembrie pentru ca intimata - parte civilă să dea declarație în instanță, având în vedere faptul că declarațiile date de aceasta sunt contradictorii. Susține că știe că partea civilă are bilet de avion de la mama acesteia, prezentă în sala de ședință.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea cauzei.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta și apărătorul intimatei - parte civilă.

La a doua strigare a cauzei se prezintă apărătorul intimatei - inculpat, avocat, apărătorul intimatei - parte civilă, avocat și apărătorul intimatei - parte civilă, avocat -a, lipsă fiind părțile.

Curtea, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada celor susținute în cererea de amânare, cum că partea civilă are bilet de avion la data de 12.12.2009, respinge această cerere. Față de susținerea apărătorului intimatei - inculpat că nu mai insistă în depunerea actelor, decade intimata - inculpat din această probă.

Curtea pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de Legea 678/2001, în infracțiunea de proxenetism.

Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.379 al.1-2 CPP, pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost motivat, desființarea sentinței penale nr.30/16.01.2009 a Tribunalului Bacău în ce privește achitarea inculpatei în temeiul art.10 lit.c CPP, întrucât această hotărâre este nelegală și netemeinică. Pe baza probatoriului administrat - declarațiile celor două părți vătămate, declarațiile martorilor, coroborate cu interceptările autorizate și cu declarația coinculpatului, rezultă că inculpata a săvârșit cele două fapte de trafic de persoane în dauna părților vătămate și. Arată că inculpata a cazat cele două persoane în Italia în vederea exploatării sexuale, pentru una din părțile vătămate procedând și la racolarea sa. Solicită rejudecarea cauzei și pe fond condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cp. Precizează că nu se impune schimbarea încadrării juridice. Declarațiile părții vătămate sunt nesincere și schimbarea declarației acesteia în cursul urmăririi penale și a judecății este doar rezultatul promisiunilor inculpatei. Solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare și să se ia act că partea vătămată nu a solicitat cheltuieli.

Apărătorul intimatei - parte civilă -, avocat, solicită respingerea schimbării de încadrare juridică, precizând că există infracțiunea prev. de art.12 al.1,2 din Legea 678/2001, achiesând la susținerile reprezentantului Ministerului Public, referitor la modificarea declarației părții vătămate. Susține că este de acord cu motivele de apel ale parchetului și solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.12 al.1,2 din Legea 678/2001. Afirmă că din declarațiile părților vătămate rezultă că au fost racolate de inculpata și învinuitul, care au suportat toate cheltuielile pentru plecarea în Italia. Învederează faptul că părțile vătămate au discutat cu că vor merge să lucreze ca ospătărițe. În realitate, după terminarea programului ca ospătărițe, întrețineau relații sexuale cu diverși clienți aduși de sau racolați de ele. Arată că partea vătămată, în declarația adevărată, dată la 26.05 la urmărirea penală, spune că întreținea relații sexuale cu 4-5 bărbați. a aflat despre declarațiile părții vătămate și a determinat-o să-și schimbe declarația, fiindu-i plătit un avocat de către.

Apărătorul intimatei - parte civilă, avocat -a, arată că partea pe care o reprezintă este în aceeași situație cu cealaltă parte vătămată. Chiar dacă în instanță a revenit și a dat altă declarație, a fost determinată să o schimbe, neavând rost pe parcursul procesului penal să-și schimbe declarația. Solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001. Solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.

Apărătorul intimatei - inculpat, avocat, arată că nu există infracțiunile reținute în rechizitoriu. Precizează că procurorul a greșit încadrarea juridică și atunci când a dispus trimiterea în judecată. Dacă rămâne aceeași încadrare juridică, soluția este de achitare, deci nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice. Susține că trei sferturi din probatoriu este în celălalt dosar, în care soțul inculpatei este judecat. Afirmă că atunci când este sesizată instanța, interesează dispozitivul rechizitoriului. În rechizitoriu inculpata a fost trimisă în judecată, fila 15 rechizitoriu, pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 al.1,2, constând în aceea că a racolat, traficat și transportat la Milano părțile vătămate. Învederează faptul că pentru infracțiunea în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, instanța nu a fost sesizată. Instanța trebuie să se raporteze la racolare, traficare, transportare. Arată că inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru ce s-a întâmplat în Italia. Cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului, toate aceste trei activități - de racolare, transport, traficare - au avut loc pe teritoriul României și au fost realizate de soțul inculpatei. Precizează că a depus la dosar pașaportul inculpatei și aceasta avea reședința în Italia înainte de începerea urmăririi penale. Susține că inculpata nu s-a sustras. Afirmă că urmărirea penală a început la 17.10.2005, inculpata având reședința în Italia din 2003, deci nu se poate reține că a desfășurat aceste activități în România. Învederează faptul că organele de cercetare penală spun că au făcut verificări cu privire la ieșirile din țară, nu și cu privire la intrări. La filele 51-55 există procese verbale ale vameșilor în care se arată când a ieșit din țară, precum și faptul că aveau formulare pentru "ieșire români", nu și pentru "intrare români", existând răspunsul vameșilor la fila 55. Arată că toate cercetările au avut loc în lipsa inculpatei, pe niște supoziții, la bază existând dosarul fostului soț. Precizează că s-a dispus disjungerea și Parchetul fără să administreze alte mijloace de probă a trimis inculpata în judecată. Susține că dosarul fostului soț confirmă că infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu au fost săvârșite de ea și că faptele de racolare, traficare, transport reținute că au fost săvârșite de inculpată, au fost săvârșite de soțul acesteia. Afirmă că acele interceptări telefonice nu au fost realizate în condiții de legalitate și nu sunt opozabile inculpatei. Învederează faptul că declarațiile martorilor și nu pot fi avute în vedere, dat fiind că aceștia s-au prevalat de dreptul la tăcere în instanță, fiind rude cu inculpata. Arată că parchetul nu le-a adus la cunoștință acest drept și martorii au dat declarații, uzându-se astfel de un artificiu pentru a obține aceste declarații, care nu pot fi luate în considerare dacă nu au fost susținute în instanță. Rezultă că rămân trei probe: declarațiile părților vătămate și declarația mamei unei părți vătămate, care știe ce a declarat de la fiica ei. Precizează că nu poate fi condamnată inculpata pentru declarațiile părților vătămate, pentru acte făcute de soțul ei. Cu privire la schimbarea încadrării juridice, susține că aceasta este corectă în maniera ridicată de instanță - acele acte materiale cuprinse în latura obiectivă nu au fost efectuate. Susține că dacă s-ar dispune schimbarea încadrării juridice instanța și-ar depăși atribuțiile. Ar însemna să se pronunțe instanța pe ceva cu care nu a fost sesizată. Afirmă că trebuia ca parchetul să dispună trimiterea în judecată pentru infracțiunea în care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice. Învederează faptul că în actul de sesizare al instanței se arată, la fila 5 al.2, că este cel care a racolat și transportat părțile vătămate, nu inculpata. Arată că s-ar fi putut eventual dispune trimiterea acesteia în judecată pentru complicitate, dar ea a fost trimisă în judecată pe autorat. Precizează că la fila 9 al.4,5 se reține în sensul celor mai sus expuse și rezultă că tot i-a angajat părții vătămate un avocat, pentru ca aceasta să declare cum vrea el, deci tot numitul, inculpata fiind plecată în Italia. Susține că la fl.14 din rechizitoriu sunt enumerate probele acuzării: sesizarea DIICOT B - care nu este probă; ordonanță de delegare - nu este probă; rezoluția de începere a urmăririi penale, proces verbal de verificare în baza de date, acte de stare civilă etc, care nu sunt probe, ci doar declarațiile părților vătămate. Afirmă că probatoriul se rezumă la declarațiile a două părți vătămate, care spun că inculpata a avut activități numai în Italia. Învederează faptul că dacă s-a desfășurat o activitate de proxenetism, aceasta a fost ulterioară perioadei pentru care instanța este sesizată. Solicită respingerea apelului.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 30/D/16.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea cererii privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, formulată în baza art.332 alin.2 Cod pr.penală, de apărătorii angajați ai inculpatei.

In baza art.11 pct.2 lit.a, cu art.l0 alin.l lit.c Cod pr.penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și -, născută la 17.08.1975 în localitatea B, jud.B, fără ocupație, cetățean român, studii liceul, fără antecedente penale, cu domiciliul în B, str.-.6,.B,.19, jud.B și reședința în, IV nr.33 Italia, pentru infracțiunile de trafic de persoane prevăzute de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, fapte din perioada martie - septembrie 2003, părți vătămate și.

In baza art.346 alin.3 Cod pr.penală, s-au respins cererile privind obligarea inculpatei la plata de despăgubiri civile formulate de partea civilă.

S-a constatat că partea civilă nu solicită despăgubiri civile.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Bacău se reține că inculpata, în înțelegere cu soțul său, s-a stabilit în Italia, ținând legătura telefonic și rezolvând detaliile cu privire la desfășurarea activităților infracționale privind traficul de persoane.

In acest sens, se ocupa de racolarea unor persoane de sex feminin, din B și din localitățile apropiate, cărora le suportă cheltuielile ocazionate de procurarea pașapoartelor și a transportului în Italia. (orașul Milano). Ajunse aici, acestea erau preluate de inculpată, care le ducea la un bar din Milano, unde practicau prostituția în folosul inculpatei. In concret, se reține că, în primăvara anului 2003 și în vara aceluiași an, le-a racolat pe părțile vătămate și, prin promisiuni mincinoase că le va asigura un loc de muncă într-un bar din Milano, unde este "șefă", soția sa și le-a trimis în Italia. Aici, inculpata,personal sau prin intermediul altor persoane din România,le-a preluat pe cele două părți vătămate și le-a dus la barul din Milano, unde au locuit și practicat prostituția, o perioadă mai mare de timp (fila 5 din rechizitoriu). Din declarațiile părților vătămate date la urmărirea penală, s-a reținut în actul de sesizare că părțile vătămate au discutat inițial cu despre faptul că vor merge în Italia pentru a lucra împreună cu soția sa, ca dansatoare la un bar din Milano. Ajunse la Milano, părțile vătămate au locuit într-o cameră improprie și insalubră a imobilului în care se afla barul patronului italianși lucrau în fiecare zi, până la orele 22,00, ca ospătare.

După orele 22,00, acestea se retrăgeau în camerele din imobilul menționat și practicau raporturi sexuale cu diferiți bărbați - clienți ai barului pe care îi acostau personal sau îi ademenea inculpata, încă din timpul programului. Aspectele reținute din declarațiile părților vătămate au fost coroborate cu celelalte probe menționate în rechizitoriu (fila 14), respectiv: sesizarea B, ordonanța de delegare emisă de procuror, rezoluția de începere a urmăririi penale, procesul verbal de verificare în baza de date, actele de stare civilă și procesele verbale din baza de date privind pe și, acte de dare în urmărire generală și de verificare la Direcția Generală a Penitenciarelor și Direcției Generale de Evidență informatizată a Persoanei, declarațiile martorilor,.

Instanța, având în vedere atât probele administrate în cursul urmăririi penale și aspectele reținute în actul de sesizare a instanței, cât și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, a constatat că faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu au fost săvârșite de aceasta.

Inculpata nu a fost prezentă la instanță, fiind reprezentată de apărători angajați. Aceasta a fost legal citată la adresa care se regăsește în dosarul de urmărire penală, respectiv B,-,.6,.B,.19, jud.

In cursul judecății, au fost depuse la dosar acte din care rezultă că inculpata în Italia, locuiește în localitatea, str.- 19, unde a fost citată pentru termenul de judecată din 20.12.2007. Ulterior, la termenul de judecată din 20.12.2007, apărătorii angajați ai inculpatei, au solicitat citarea acesteia la adresa de reședință din Italia, unde se află și sediul firmei pe care deține, respectiv localitatea IV, nr.33, Italia. In aceste condiții, s-a dispus citarea inculpatei pentru termenele ulterioare, la adresele de domiciliu din B și de reședință din Italia, procedura de citare, fiind îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.177 alin.1, 2, 3, 8 Cod pr.penală.

Excepția invocată de apărătorii inculpatei cu ocazia dezbaterilor, privind nulitatea actelor de urmărire penală, aceasta desfășurându-se cu încălcarea prevederilor art.254 Cod pr.penală, a fost respinsă, în cauză neexistând un caz de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 Cod pr.penală.

Argumentarea cererii de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale vizează împrejurarea că inculpata nu s-a sustras de la cercetări, așa cum s-a reținut, aceasta locuind legal în Italia.

Potrivit art.254 Cod pr.penală, care reglementează cazurile de neprezentare a materialului de urmărire penală, când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, în referatul care se întocmește, se arată împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.

In cursul cercetărilor, s-au efectuat verificări privind pe inculpată (filele 41-55 ds.urm.penală), din care a rezultat că inculpata nu este încarcerată în nici un loc de detenție din țară și că aceasta nu se află la domiciliu, figurând ca fiind ieșită din România la 22.09.2005, fără a mai reveni ulterior.

Din procesul-verbal încheiat la 11.06.2007 (fila 261 ds.urm.penală vol.I), rezultă imposibilitatea prezentării materialului de urmărire penală, respectiv sustragerea de la urmărirea penală, (procesele verbale de verificare citații, mandat de aducere, borderou de expediere corespondență, etc. filele 234 -260 ds.urm.penală).

Aspectele prezentate de apărătorii inculpatei, privind caracterul legal al șederii acesteia în străinătate și necitarea și la adresele de reședință din Italia au fost aduse la cunoștință abia la instanță, la termenul de judecată din 23.10.2007. De altfel, chiar dacă în cauză s-ar fi reținut încălcarea prevederilor art.254 Cod pr.penală, aceasta ar fi atras nulitatea relativă a actelor de urmărire penală, inculpata nefăcând dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite anterior.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că probele administrate confirmă săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane asupra părților vătămate și de către inculpatul, însă nu oferă suficiente indicii cu privire la comiterea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Partea vătămată audiată la urmărirea penală, arată căîn luna septembrie 2003 fost racolată de care i-a propus să meargă în Italia pentru a lucra ca dansatoare în barul unde era angajată soția sa și unde urma să practice și raporturi sexuale contra unor sume de bani. Partea vătămată s-a deplasat în localitatea Milano (Italia), după ce costurile aferente obținerii documentelor de călătorie și transportului au fost suportate de, unde a stat timp de 5 luni. - relatează partea vătămată că în Milano, a lucrat la bar ca ospătară, iar pe timpul nopții întreținea relații sexuale cu diferiți bărbați, din sumele obținute o cotă de 70 % revenind inculpatei. Partea vătămată a apreciat că suma încasată în această modalitate de inculpată ar fi de 3-4 mii EURO.

Partea vătămată, deși legal citată la instanță, nu s-a prezentat pentru a putea fi ascultată.

Aspectele relatate de nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Astfel, se reține că partea vătămată, în cursul cercetărilor, a dat două declarații la data de 26.10.2005 (filele 176 - 178 ds. urm.penală) și respectiv la 11.11.2005 (fila 179 ds.urmărire penală), declarații care conțin elemente contradictorii. Partea vătămată a arătat inițial că a cunoscut-o pe inculpată în vara - toamna anului 2003, prin intermediul martorei, sora acesteia, și că a fost dusă în Italia de. A mai precizat partea vătămată că a lucrat la un bar aparținând unui apropiat al inculpatei și că a practicat prostituția, împărțind banii cu aceasta. Ulterior, tot în prezența unui apărător, partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, infirmând aspectele reținute mai sus. Aceasta a susținut că în Italia s-a deplasat în scop turistic și că a lucrat la bar, în timp ce inculpata se afla în țară (în România). Aceleași aspecte au fost relatate de partea vătămată și la instanță, cu ocazia ascultării la termenul de judecată din 26.02.2008 (fila 64 ds.instanță).

Martorele și au fost audiate în cursul urmăririi penale, ocazie cu care au prezentat împrejurări care au condus la reținerea faptelor în sarcina inculpatului și condamnarea acestuia. Prezente în instanță, acestea s-au prevalat de dispozițiile art.80 din Codul d e procedură penală, având în vedere gradul de rudenie cu inculpata (mama și respectiv sora acesteia).

Celelalte martore nu au putut fi ascultate la instanță, fiind plecate în străinătate (martorele, ).

In aceste condiții, s-a constatat că nu există probe temeinice care să conducă la concluzia că inculpata a emis cele două infracțiuni de trafic de persoane, în modalitatea racolării, transportării și traficării celor două părți vătămate, așa cum se reține în rechizitoriu.

Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde că probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatei și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptelor și la vinovăția acestuia.

In cauza de față, aceste exigențe nu sunt realizate, indiciile existente neconducând la concluzia că faptele de trafic de persoane au fost comise și de inculpată.

Or, în lipsa unor probe directe, certe și concludente, orice dubiu nu profită decât inculpatei.

Față de considerentele mai sus expuse, în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 alin.1 lit.c Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunile de trafic de persoane prevăzute de art.12 alin.l, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă, având în vedere dispozițiile art.346 alin.3 Cod pr.penală, potrivit cărora nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunțat în temeiul art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.c Cod pr.penală.

S-a constatat că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile.

În cauză a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apreciind că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, din următoarele considerente:

1. Astfel, chiar din motivarea dată de instanță, în susținerea soluției adoptate, prin formularea de la pag.4 și 5 din conținutul sentinței de achitarefl.nr.123verso și 130 dosar - al Tribunalului Bacău, rezultă, fără nici o putere de tăgadă că "probele administrate confirmă săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane asupra părților vătămate și, de către inculpatul, însă nu oferă suficiente indicii cu privire la comiterea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată" (citat din sentința susmenționată de la paginile arătate).

Motivația de mai sus, materializată în cele 2 variante comentate, respectiv săvârșirea faptei de către (o variantă) și inexistența unor indicii suficiente cu privire la fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (a doua variantă) este contrazisă în totalitate de probele administrate la urmărirea penală și în fața cercetării judecătorești.

Această motivare, de altfel și unică, a soluției de achitare, vine în contradicție cu probele administrate, în cele 2 faze ale procesului penal (urmărirea penală și judecată), pentru următoarele considerente:

- în primul rând, precizarea făcută de instanță cum că faptele de trafic reținute în sarcina inculpatei și cercetate de organele de urmărire penală, confirmate în mare parte (și probate și în fața instanței de judecată), au fost comise doar de, scoate în evidență faptul că se admite implicit existența infracțiunilor de trafic de persoane în dauna celor 2 părți vătămate, în întreaga lor materialitate.

Aceasta presupune că s-a acceptat faptul că este autorul unui segment al activităților materiale specifice infracțiunilor de trafic de persoane, în dauna celor 2 părți vătămate, respectiv ale celor de recrutare, racolare, procurarea documentelor necesare pentru deplasarea în Italia, transportul și eventual însoțirea victimelor pe timpul transportului până la preluarea acestora de inculpata sau de către persoanele de legătură ale acesteia.

În schimb instanța, nu a motivat în nici un fel, lăsând sub tăcere activitățile infracționale specifice acelor infracțiuni, desfășurate în Italia, de inculpata în orașul Milano. Este vorba de activitățile de preluare a persoanelor vătămate aduse de inculpatul, activitățile de exploatare sexuală desfășurate de, la locuința din orașul Milano, supravegherea strictă a victimelor, atât în ceea ce privește posibilitățile acestora de a lua legătura cu persoanele din exterior (din acea localitate și din România) cât și ținerea evidenței stricte a persoanelor cu care acele părți vătămate de mai sus, practicau prostituția. La cele de mai sus, se adaugă și faptul că toate sumele de bani, realizate de victime, erau predate inculpatei, că aceasta le dădea acestora o cotă parte nesemnificativă, diferențele fiind însușite de inculpată. Din declarațiile părților vătămate, date la urmărirea penală, rezultă cu certitudine că sumele de bani erau predate inculpatei, că aceasta le supraveghea strict și nu le permitea să iasă din casă singure, le-au reținut actele (buletinele de identitate și pașapoartele) precum și telefoanele mobile, pentru a nu lua legătura cu cei din tară.

Pe fondul argumentelor arătate mai sus, a existenței infracțiunilor de trafic de persoane, raportat la cele 2 părți vătămate, (punct de vedere acceptat și de instanță), rezultă în mod indubitabil că acele infracțiuni nu s-ar fi consumat, dacă în Italia, o altă persoană, nu ar fi exercitat și activitățile de exploatare sexuală, având drept scop obținerea veniturilor (sumelor de bani) despre care s-a făcut vorbire, în condițiile, împrejurările și condițiile descrise în rechizitoriu.

Instanța, în motivarea soluției date, precizează, în mod generic că faptele au fost comise de, fără a dezvolta fiecare segment al acelei activități infracționale începând cu recrutarea, racolarea, procurare acte, transport, însoțire pe traseu a părților vătămate, exploatare sexuală și obținerea câștigurilor ilicite ( scopul final al acelor activități).

În raport de cele de mai sus, este evident faptul că instanța nu a făcut o analiză și o apreciere corectă și completă a probelor, administrate în cele 2 faze ale procesului penal (probe care converg în cele 2 faze). Astfel nu s-a analizat complet, pe baza acelor probe, rolul fiecărui participant ( și ) la comiterea faptelor.

Deși la urmărirea penală s-a făcut acest lucru, deși în rechizitoriu s-a descris detaliat și motivat rolul fiecărui inculpat în derularea activităților infracționale, instanța, în motivarea soluției adoptate, se limitează doar la afirmații cu caracter general, respectiv că faptele au fost comise de și că nu există suficiente indicii de vinovăție în sarcina inculpatei.

Nu s-a făcut însă o analiză mai profundă, amănunțită cu privire la această motivație, menționându-se doar că nu sunt suficiente indicii din care să rezulte că a comis faptele ce i s-au pus în sarcină.

În concret nu s-a observat și nici nu s-a făcut nici un fel de referire la faptul că infracțiunile reținute, în materialitatea lor, presupun și demonstrează în același timp, o legătură cauzală între activitățile celor 2 inculpați, atât de evidentă, încât în lipsa acesteia nu ar exista vinovăție pentru nici unul din cei 2 inculpați trimiși în judecată.

Astfel, urmărirea penală și dezbaterile judecătorești, în contradicție cu motivarea instanței, a oferit suficiente indicii și probe temeinice, cu privire la activitățile infracționale ale celor 2 inculpați. Pe de o parte a realizat activitățile de racolare, recrutare, transport, procurare documente de călătorie de călăuză, în România și uneori pe traseu, iar a realizat activitățile de exploatare sexuală în Italia și de însușire a sumelor de bani obținute din care o parte erau transmise lui, în țară pentru recuperarea cheltuielilor făcute, precum și pentru interese personale.

După cum s-a mai arătat și inculpata a realizat activități de recrutare și racolare pentru partea vătămată, fără ca instanța să cont de acest lucru, necomentând în nici un fel această stare de fapt.

Vinovăția inculpatei, precum și faptul că este autor al infracțiunilor săvârșite rezultă nu numai din declarațiile părții vătămate dar și din alte probe atașate la dosarul cauzei care au fost menționate în rechizitoriu și în sentința penală ( martorele, și alții).

Spre exemplu în declarația martorului (care nu a fost audiat de instanță) existentă la fl.nr. 201 vol.l dosar urmărire penală, se arată că îl cunoaște bine pe, că acesta a lucrat la un bar al fraților din B (și aceștia condamnați pentru infracțiuni de trafic de persoane), că venea deseori în localurile, restaurantele martorului). - arată că soția acestuia, o femeie slabă și blondă este plecată în Italia, de mai mulți ani și îl alimentează cu bani pe. Din anumite surse rezultă că susnumita lucrează în Italia, dar nu știe exact ce anume, doar că câștigă foarte bine, dovadă că i-a trimis și niște mașini, un Ford și un Golf pe care le-a vândut. Acest lucru s-a petrecut în urmă cu 2-3 ani.

La fel și martorele, în declarațiile date la urmărirea penală, relatează împrejurări certe și detaliate privind activitățile infracționale ale celor 2 inculpați ( și ) despre care s-a vorbit anterior.

În instanță, cu ocazia judecării cauzei privitoare pe, martorele susmenționate, nu au mai dat declarații detaliate, prevalându-se de prevederile dispozițiilor art. 80 din pen, fiind rude cu părțile din dosar. Totuși, faptul că nu au mai dat declarații din motivele menționate, acest lucru nu echivalează cu o înlăturare a declarațiilor date la urmărirea penală, al căror conținut a fost analizat și descris în rechizitoriu și în alte faze procesuale. De altfel nici instanța de fond nu a precizat nicăieri că ar fi înlăturat aceste declarații.

2. Un alt argument pe care l-a avut instanța de fond la motivarea soluției de achitare, este cel menționat la pg.130 dosar -fi.5 din sentința pronunțată.

Astfel se susține că nu există probe temeinice, care să conducă la concluzia că inculpata a comis cele 2 infracțiuni de trafic de persoane în modalitatea racolării, transportării și traficării celor 2 părți vătămate, așa cum se reține în rechizitoriu.

Și acest motiv care a stat la baza soluției de achitare, este în contradicție cu toate probele din dosar și cu analiza făcută în rechizitoriu, partea descriptivă, a modalităților de realizare a laturii obiective a conținutului infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei.

Astfel, din toate declarațiile atașate la dosarul de urmărire penală, din înscrisurile existente la acel dosar, rezultă în mod cert că fiecare inculpat, și, au desfășurat activități distincte în circuitul infracțional, bine conturate, după o prealabilă înțelegere între cei doi soți și în același timp inculpați.

Faptul că cei 2 inculpați au acționat într-o perfectă înțelegere, rezultă nu numai din probele menționate mai sus, care pe lângă faptul că sunt suficient de clare, evidente și temeinice, ele nu pot fi înlăturate și nici nu au fost înlăturate, în instanță, prin alte probe.

S-a făcut doar precizarea că "nu există probe temeinice" cu privire la activitățile de recrutare, racolare, transportare, exploatare sexuală desfășurate de inculpata.

Nu s-a avut în vedere însă că inculpata a acționat tot timpul în calitate de coautor, toate activitățile întreprinse fiind la îndeplinire printr-o perfectă înțelegere cu inculpatul.

Este adevărat că activitățile de racolare, recrutare, procurare acte și transport au fost executate cu precădere de inculpatul, dar nici inculpata nu este străină de acest gen de activități. În acest sens, sunt relevante declarațiile părții vătămate a mamei acesteia și din procesele verbale privind înregistrările telefonice ale convorbirilor purtate de cu inculpata și ale acesteia din urmă cu alte persoane din B și R, jud. N (vezi fi. 190-195 vol.l și fl.9 voi.III, fl.1-84 voi.II dosar nr.44D/P/2006 al DIICOT - Serviciului Teritorial Bacău atașat la dosarul Tribunalului Bacău nr- precum și fl.nr.11-12, 17-24, 25-43, 30 vol.l și 73-76 voi.II dosar 46D/P/2005 al DIICOT - Serviciului Teritorial Bacă, atașate la dosarul 3501/2006 și -/2007 al Tribunalului Bacău privitor pe ).

Astfel din declarațiile date de la fi. 191 dosar 44D/P/2006 (atașat la dosarul 4511/110//2007 al Tribunalului Bacău, rezultă în mod cert că inculpata, s-a reîntors în România din Italia, în B, unde a mers la domiciliul lui în luna mai sau iunie 2003, insistând la mama părții vătămate să o lase din nou în Italia solicitându-i pașaportul lui. Deși inițial a refuzat, la insistențele inculpatei a cedat, i-a dat pașaportul fiicei sale, reproșându-i că dacă fiica sa va păți ceva, va sesiza organele de poliție.

În aceeași declarație, martora mai arată că, cu acea ocazie, i-a spus că a venit în B deoarece are interdicție să părăsească țara (pentru fapte ilicite legate de viză și alte preocupări pe care le avea în Italia) și că va rămâne în grija de soțului său, inculpatul, ceea ce s-a întâmplat ulterior, cu exactitate.

În sfârșit mai rezultă că în acea perioadă a fost văzută în B de mai multe persoane, că era foarte elegantă și că era proprietara unei limuzine de culoare roșie cu inițialele de înmatriculare nr."BC-".

Din discuțiile telefonice purtate de inculpata cu inculpatul și cu alte persoane din B și R, jud. N rezultă clar că susnumita a îndeplinit activități specifice infracțiunilor de trafic de persoane pentru care a fost trimisă în judecată în legătură cu părțile vătămate și.

Astfel cei doi inculpați discutau despre locul(adresele, locațiile) unde se aflau cele 2 părți vătămate, despre modalitățile de abordare și recrutare, despre inducerea în eroare a acestora că merg în Italia să muncească într-un bar, despre racolarea lor, procurarea de acte de călătorie, despre transport și altele.

Toate aspectele arătate mai sus, demonstrează că inculpata, a îndeplinit în mod nemijlocit și acte de racolare și recrutare (cazul numitei - descris mai sus) cât și indirect (cazul celorlalte părți vătămate). în acest din urmă caz toate activitățile desfășurate de și, (respectiv în B) cu privire la cele 2 părți vătămate s-au făcut întocmai cum a dispus, până în momentul în care părțile vătămate au fost preluate din autogara Milano și la locația unde au practicat prostituția, în condițiile menționate.

Ceea ce însă nu a motivat în nici un fel instanța de judecată, în conținutul sentinței adoptate, este faptul că pe lângă împrejurarea că inculpata a îndeplinit și activități de racolare și recrutare, aceasta a desfășurat activitățile cele mai importante specifice infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată. Este vorba de activitățile de preluare din autogara Milano (preluare și conducere la locația din Milano) acestea constituind de altfel o prelungire a activităților de recrutare, racolare și transport a victimelor și conducerea lor la locația din acel oraș unde au fost exploatate sexual în condițiile descrise.

De asemenea este vorba de toate activitățile materiale legate de exploatarea sexuală descrise în rechizitoriu, comise de conform probelor analizate, activități care nu au fost luate în considerare și analizate de instanța de fond la darea soluției.

3. Un alt motiv de apel învederat instanței de apel, este și acela că atât inculpata, cât și inculpatul, deși legal citați, prin citație, prin mandate de aducere la adresele din țară și din Italia, deși s-au respectat aceste proceduri de nenumărate ori, totuși, niciodată nu s-au prezentat în fața instanțelor de judecată (de fond și de apel) pentru a da declarații și a-și demonstra eventual nevinovăția.

Aceeași atitudine au avut-o inculpații și la urmărirea penală, când deși au fost citați de nenumărate ori cu citație și mandate de aducere, ori au fost căutați la domiciliu sau la reședințele stabilite, de către organele de poliție, nu s-au prezentat niciodată la procuror sau poliție, refuzând și sfidând totodată aceste solicitări legale.

este faptul că apărătorii aleși ai acestora au luat legătura cu inculpații în mod direct și telefonic ( de cele mai multe ori direct cu și telefonic cu ).

Cele descrise mai sus, rezultă cu certitudine din toate înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală (44D/P/2006 - privitor pe și 46D/P/2005 privitor pe (), precum și din dosarele nr.4511/2007 privitor pe și 3501/2006 și - privitor pe (), ale Tribunalului Bacău, cât și din interceptările telefonice despre care s-a făcut vorbire.

4. Un alt motiv de apel, considerat deosebit de important în aprecierea faptului că soluția de achitare dispusă de instanță nu este corectă, îl constituie faptul că atât inculpata, în mod direct, cât și prin intermediul soțului său inculpatul și a unor rude ale sale ( mama sa) precum și în mod direct cât și prin intermediul altor rude sau a apărătorilor aleși, au exercitat tot timpul presiuni amenințări, influente, ori alte acțiuni de intimidare sau "stimulare" materială, pentru ca părțile vătămate să-și schimbe declarațiile inițiale, în care au relatat adevărul cu privire la faptele comise.

Aceste aspecte au fost analizate în mod detaliat în conținutul prezentei lucrări cât și în rechizitoriul emis în cauza privitoare pe inculpata și cel privitor pe.

Datorită acestor presiuni, doar o singură parte vătămată, respectiv și-a schimbat în mod succesiv declarațiile date la procuror și la instanța de judecată.

Astfel la urmărirea penală această parte vătămată, a declarat inițial adevărul, apoi a revenit parțial, ulterior a revenit din nou la declarația inițială, pentru ca în fața instanței, să revină iarăși și să-și mențină declarația doar cu privire la faptul că a fost în Italia, la Milano, la barul unde lucra, dar că nu a practicat prostituția (dos- al Tribunalului Bacău - pag.64).

Totuși, chiar din declarația dată la instanță de fond, rezultă că prima data când s-a deplasat în Italia, în condițiile analizate, inculpata i-a spus că va lucra la un bar, că "trebuie să întrețin relații intime cu clienții. Nu am fost de acord. Însă în același timp îmi era teamă, întrucât mă aflam într-o țară străină." (citat din declarația părții vătămate fi.64 dosar instanță).

În aceeași declarație și la aceeași pagină, partea vătămată mai arată că: "recunosc că am fost convinsă prin viclenie să plec în Italia pentru a munci într-un bar, însă acolo mi s-a spus că trebuie să mă prostituez, lucru cu care eu nu am fost de acord și am revenit în țară" (citat din aceeași declarație - fi. 64 dosar instanță).

În sfârșit, în aceeași declarație, dată în fața instanței de fond și atașată la aceeași filă de la dosarul menționat (verso), partea vătămată, arată că " îmi este teamă că dacă concubinul meu va afla că m - am prostituat în Italia, nu o să mă mai ia de nevastă " și că " îmi este teamă că dacă concubinul meu va afla că am fost victima infracțiunii de trafic de persoane, nu o să mă mai ia de nevastă".

Într-o altă declarație dată de aceeași parte vătămată, în dosarul 3501/2006 al Tribunalului Bacău (în care a fost judecat (), precizează că a mers în Italia, că a lucrat la un bar unde era și, dar nu mai face nici o referire la faptul dacă i s-a propus sau nu să se prostitueze, în ce condiții, de către cine și altele.

Menționează aceeași parte vătămată în aceeași declarație, existentă la fl.47-48 din dosarul 3501/2006 al Tribunalului Bacău, că "îl cunoșteam pe inculpatul, o cunosc și pe soția lui, aceasta m-a sunat din Italia, m-a întrebat dacă sunt de acord să merg în Italia. în acest sens a trimis soțului său o sumă de bani, acesta în calitate de cunoștințe s-a ocupat de obținerea pașaportului, mi-a dat bani și chiar m-a condus la autoturismul cu care m-am deplasat în Italia.

În sfârșit, în aceeași declarație și, la aceeași filă din dosarul susmenționat mai arată ".când am ajuns în Italia am fost așteptată de către aceasta ( ) la autogara, am fost cazată într-un apartament închiriat de către și o perioadă de 2 luni de zile am lucrat la barul acesteia. în jur de 300 euro, la sfârșit de săptămână pentru activitatea depusă", fără a preciza exact ce activități a desfășurat sau pentru ce a primit acei bani.

Din analizarea declarațiilor descrise mai sus, date de partea vătămată în instanță, rezultă pe de o parte, cu certitudine, că aceasta a fost recrutată, racolată, ajutată financiar și transportată în Italia, în principal și nemijlocit de, dar și de către (aceasta este participantă la unele din activitățile de mai sus - recrutare, racolare, sprijin financiar, preluarea din gară sau autogara din Milano și conducerea părții vătămate la locația unde a practicat prostituția).

Acest lucru rezultă cu prisosință din declarațiile părții vătămate (toate cele de la urmărire penală și instanță, atât cele în care a relatat adevărul cât și în cele pe care Ie-a retractat ulterior).

Trebuie avut în vedere însă că pe lângă activitățile de recrutare, racolare, sprijin financiar, preluare în Italia și conducerea părții vătămate la locația amintită, inculpata, a desfășurat, în orașul Milano, așa cum s-a mai arătat, principalele activități de exploatare sexuală, supravegherea strictă a acesteia și împiedicarea sa de a lua legătura cu persoanele din exterior/încasarea sumelor de bani rezultați din practicarea prostituției de și trimiterea unor sume de bani, inculpatului în România, pentru recrutarea altor persoane sau pentru interes personal.

Pe de altă parte, din declarațiile date de partea vătămată, în special cele prin care a revenit la cele în care a relatat adevărul (în care a precizat cu exactitate activitățile specifice faptei de traficare de persoane la care a fost supusă) date la procuror și instanță, rezultă cu certitudine că aceasta a fost recrutată, racolată, ajutată financiar și transportată în Italia de și de, că în orașul Milano nu a practicat prostituția, cât a lucrat la acel bar al inculpatei.

Aceste susțineri sunt reale, în sensul că lucrurile s-au petrecut întocmai, până ce partea vătămată a ajuns în orașul Milano, lucrând la bar, până seara, în jurul orelor 22,00. Din probele administrate și respectiv primele declarații date la procuror, rezultă că după orele de program de la bar, urca în cameră și întreținea raporturi sexuale cu diferiți clienți, racolați de aceasta sau de către inculpata. Aceste aspecte au fost prezentate detaliat de partea vătămată în declarația inițială dată de aceasta, în prezența apărătorilor aleși și din oficiu.

Faptul că partea vătămată aar elatat adevărul în prima declarație dată la procuror, rezultă pe lângă cele arătate în rechizitoriu, chiar din declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și în special din declarațiile date la instanțele de judecată care au judecat dosarele privitoare pe (3501/2006 și -) și (dosar -) ale Tribunalului Bacău.

Revenirea repetată la prima declarație, la procuror și instanță, s-a materializat în declarațiile luate și care au comun faptul că partea vătămată recunoaște că a fost în Italia ajutată de cei 2 inculpat, dar nu pentru a se prostitua, ci pentru a munci. Toate aceste declarații, însă, sunt contradictorii, nici una din ele, nefiind identice, asemănătoare sau cât de cât apropiate.

Cea mai relevantă declarație, prin care partea vătămată, încerca să ascundă adevărul, este cea dată de în dosarul - al Tribunalului Bacău, privitor pe - fi.64 (față și verso) - care deja a fost analizată mai sus. De vreme ce partea vătămată, în acea declarație afirmă că inculpata i-a propus să se prostitueze, că nu ar fi acceptat de teamă că era într-o țară străină, că recunoaște că prin viclenie a fost convinsă să plece în Italia pentru a munci la un bar, aflând că în realitate trebuia să se prostitueze, că îi era teamă că dacă concubinul său va afla că s-a prostituat în Italia nu o să o mai ia de nevastă, că dacă va afla că a fost victima infracțiunii de trafic de persoane, acesta nu o va mai lua de soție, că
a contactat-o acasă personal și la telefon pentru aod etermina
să meargă în Italia, că inculpata a trimis bani soțului său
pentru acte și transport, că a fost așteptată în Italia,
preluată și dusă la locuința din Milano (fl.47 dosar 3581/2006 și
respectiv - Tribunalului Bacău ), este incontestabil faptul că partea vătămată este nesinceră, că ascunde adevărul, încercând să creeze confuzii șl interpretări, echivoce contrare situației reale de fapt, reținută prin rechizitoriu.

Explicația acestor poziții oscilatorii și repetate, prin care partea vătămată, încearcă să ascundă adevărul, constă în aceea că aceasta este o fire emotivă, influențabilă, ușor manipulată de inculpata și soțul său. La cele de mai sus se adaugă și amenințările repetate din partea celor 2 inculpați, precum și de intervențiile la fel de insistente ale mamei numitei, pentru a nu da declarații împotriva fiicei sale și-a soțului său și să le retracteze pe cele adevărate, lucru pe care l-a și făcut.

În sfârșit circumstanțele personale, legate de familia sa (ale părții vătămate ), teama că va afla mama sa despre fapta petrecută, că persoana cu care conviețuiește și cu care are în prezent un copil nu o va mai lua de soție dacă va afla că s-a prostituat în Italia și a fost victima unei infracțiuni de trafic de persoane, constituie tot atâtea explicații ale retractării declarațiilor date de partea vătămată.

Toate aceste elemente de fapt "explică declarațiile contradictorii date de partea vătămată pe întreg cuprinsul procesului penal" ( citat din decizia penală nr.395 din 14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul -, de la fl.3 - voi.IV, atașat la dosarul nr- al Tribunalului Bacău privitor pe ).

5. Un alt motiv de apel care a fost susținut se referă la faptul că instanța de fond, nu a făcut nici un fel de vorbire în motivarea sentinței pronunțate, de faptele și împrejurările de fapt relatate de partea vătămată, în declarația dată la procuror, din care rezultă cu certitudine că învinuita a comis infracțiunea de trafic de persoane pentru care a fost trimisă în judecată. Chiar dacă aceasta nu a dat declarații la instanță, motivându-se că deși a fost citată, emițându-se și mandate de aducere, nu s-ar fi prezentat la instanță, totuși nu s-au făcut de instanță nici un fel de referire la declarațiile acesteia date la urmărirea penală și pe care Ie-a menționat constant, atât în dosarul privitor pe (-) cât și în cel privitor pe (3501/2006 și -) ale Tribunalului Bacău.

Nu lipsit de importanță, cu privire la această parte vătămată, este și faptul că după pronunțarea hotărârii, susnumita a primit la domiciliul său din B str. 1 -,.8,.A,. 4 extras de pe hotărârea penală - pen. 30/D/P din 16.01.2009 a Tribunalului Bacău (nu se poate explica de ce formele de citare nu au ajuns la această adresă).

Susnumita s-a prezentat la organele de urmărire penală, afirmând că este nemulțumită de această soluție și că este total nelămurită de ce până la această comunicare nu a primit nici un fel de citație sau alt act procedural, prin care să fie chemată la instanță pentru a da declarație (vezi în acest sens procesul verbal întocmit la data de 26.02.2009, de procuror și atașată la prezentele motive de apel).

Cele susținute de această parte vătămată, cu privire la citarea sa, apar ca fiind reale, avându-se în vedere, că în ambele dosare (cel privitor pe - 44D/P/2006 și cel privitor pe - 46D/P/2005 ale Serviciului Teritorial Bacău - al DIICOT B) - în rechizitoriile întocmite s-a menționat ca adresă de citare de către instanță - srt. 1 - nr.8,.4 din orașul B, jud. B, unde a ajuns de altfel extrasul de pe hotărârea de achitare a instanței de fond.

De altfel și instanța de judecată a dispus citarea părții vătămate, tot la adresa menționată mai sus ( procedură îndeplinită la datele de 24.07.2007 - fi. 10 dosar, instanță, 04.09.2007 - fl.23 același dosar, 02.10.2007 - fi. 31 dosar, 05.11.2007 - fl.51 dosar, 31.12.2007 - fi.59 dosar, 08.08.2008 - fi. 74 dosar, 01.07.2008 - fl.80 dosar, 09.09.2008 - fl.95 dosar, 20.11.2008 -fi. 107 dosar). Au existat și cazuri când procedura nu a fost completă cu partea vătămată, existând erori în ceea ce privește adresele unde a fost citată acea parte vătămată (ex. pentru termenele de judecată din 16.08.2007 - fi. 20 dosar instanță și 23.04.2008 - fl.70 dosar și altele).

Toate aceste citații trimise pe adresa de mai sus, pe numele părții vătămate, nu au fost primite de aceasta, din lecturarea acelor citații existente la dosarul instanței de fond, rezultând că procedura de citare a fost realizată prin "afișare", deși exista posibilitatea, ca măcar o dată, citația să fie înmânată unei persoane (mama, sora, alte persoane) care locuiau la acea adresă (reținându-se că se cunoștea de factorul poștal că la acea adresă locuiește cineva permanent).

Cu privire la citarea inculpatei, se reține că aceasta a fost citată de nenumărate ori la adresele din B și din Italia și deși până la urmă s-au realizat procedurile complete pentru aceste căi, totuși din motive lesne de înțeles, inculpata a refuzat să se prezinte la instanță.

Acest lucru demonstrează încă o dată că inculpata s-a sustras de la urmărirea penală, știind că va fi trasă la răspundere penală, lucru pe care l-a reținut chiar instanța de judecată, când s-a pronunțat cu privire la restituirea cauzei la procuror, solicitată de apărătorii inculpatei ( a se vedea încheierea de ședință din 08.01.2009 de la fila nr.120 dosar) și memoriul depus de aceeași apărători, în numele numitei (semnat de apărător și nedatat).

este că atât din acea încheiere cât și din memoriul arătat mai sus, rezultă că apărătorii inculpatei, recunosc comiterea faptei de trafic de persoane, doar că aceasta a fost săvârșită de, că faptele lui, nu ar fi fost dovedite, decât cu interceptările telefonice, care și acestea nu ar avea nici o valoare, aspecte combătute de acuzare pe tot parcursul procesului penal.

6. Un alt motiv de apel pe care a fost descrs în cele ce urmează, este faptul că inculpata, are preocupări pe linia traficului de ființe umane, pe relația România - Italia, încă din perioada anului 2002 - 2006, fiind în legătură și cu alte grupuri de persoane, cercetate (și în prezent) sau condamnate, din jud. B (B) și N (R).

Așa cum s-a arătat anterior numele susnumitei a apărut deseori și în alte dosare instrumentate de organele de parchet din cadrul Structurii Centrale - DIICOT B (dosar 172/P/2003)-în care au fost condamnate mai multe persoane din orașul R, jud. N) în altele instrumentate de Serviciul Teritorial Bacău al DIICOT B ( dosar nr. 2D/P/2007, 52D/P/2007, privitoare pe, și alții) sau în dosarul nr.356D/P/2006 al Serviciului Teritorial București al DIICOT

Faptele ce au format obiectul dosarelor susmenționate, atât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (dosar 172/P/2003 al DIICOT B - Structura Centrală, 44D/P/2006, 46D/P/2005 al Serviciului Teritorial Bacău al DIICOT B) cât și celelalte care se află încă în curs de cercetare (fiind disjunse) sau cele în care s-au dat soluții de neurmărire (dosar 2D/P/2007 al Serviciului Teritorial Bacău ), se referă printre altele și la participarea inculpatei, în circuitul activităților de trafic de persoane sesizate.

Este adevărat că pentru aceste fapte, soluțiile de neurmărire ce au fost adoptate, au la bază fie faptul că pentru unele din ele deja s-a dispus trimiterea în judecată (au fost arătate care sunt acelea) fie că nu au fost găsite părțile vătămate traficate pentru a fi audiate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Spre exemplu în dosarul 46D/P/2005, la data de 26.10.2005 a fost audiată numita - martor care precizează că fiica sa, de 14 ani, urma să fie adusă în Italia, pe relația soților și, pentru a fi exploatată sexual și în final pentru a se obține venituri ilicite în acest sens.

Nu a putut fi audiată această parte vătămată, deoarece înainte de data de 26.10.2005 când a fost audiată mama acesteia și când au luat la cunoștință organele de urmărire penală de această faptă, acea parte vătămată, plecase în Italia și până în prezent nu s-a mai întors.

Relatări despre faptul că inculpata a desfășurat activități premergătoare racolării numitei, sunt făcute și de alți martori audiați de procuror ( audiată la 26.10.2005 și reaudiată la 24.04.2007, - audiat la 26.10.2005 și reaudiată la 24.04.2007 - bunicii părții vătămate susmenționate - dosar 96D/P/2005).

Faptul că inculpata a desfășurat activități pe linia traficului de ființe umane, referitor la numita, rezultă nu numai din relatările martorilor susmenționați, dar și din alte probe ce au fost administrate în dosarul nr.2D/P/2007 și 52D/P/ 2007 al Serviciului Teritorial Bacău. Astfel, din declarația numitei (persoana față de care s-a disjuns urmărirea penală de organele de parchet din cadrul Serviciului Teritorial București, Serviciul Teritorial Bacău și din structura centrală a DIICOT B), rezultă în mod indubitabil că inculpata se ocupa cu traficul de ființe umane pe relația România -Italia.

Astfel martora precizează în declarația dată la 29.10.2005, în prezența apărătorului ales, că a cunoscut-o pe, ca s-a întâlnit în B cu acesta de mai multe ori, că a discutat cu aceasta la telefon de mai multe ori.

Prezentându-i-se acestei martore conținutul convorbirilor telefonice purtate cu, recunoaște că sunt adevărate, că i-a spus acesteia ( ) să-i trimită "fete frumoase" pentru a fi în străinătate pentru practicarea prostituției, și să obținem bani, dar ea nu mi-a trimis asemenea fete" (citat din declarația de la fi.50 pg.7 atașată la dosarul 2D/P/2007).

Aceeași martoră, în aceeași declarație și la aceeași pagină mai arată că "știu că mi-a spus și de o fată pe nume de din B, că vrea s-o ducă afară, dar nu a mai ajuns la mine, aflând că este un copil de 14-15 ani.".

În sfârșit mai arată acea martoră că " m-am întâlnit la, la B, cu, în urmă cu 2-3 ani. Tot atunci am cunoscut-o și pe, dar nu am stabilit nimic concret cu ea, așa cum am mai arătat".

Cele de mai sus rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, atașate la fi. 1-84 voi.II dosar 44D/P/2006 al Serviciului Teritorial Bacău atașat la dosarul - al Tribunalului Bacău.

7. Un alt motiv de apel se referă la împrejurarea că faptele comise de inculpata se află într-o strânsă legătură cu cele comise de inculpatul. Aceasta înseamnă că întreaga activitate infracțională desfășurată de cei 2 inculpați nu poate fi divizată, separat, pe segmente diferite, chiar dacă din punct de vedere al elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, fiecare inculpat a realizat activități distinctive sau comune în unele cazuri (pentru partea vătămată se reține că inculpata are și calități de racolare de recrutare și de "finanțare" a tuturor cheltuielilor legate de toate activitățile specifice infracțiunii de trafic de persoane despre care s-a făcut vorbire).

În această situație soluțiile adoptate de aceeași instanță, Tribunalul Bacău, care a judecat cele 2 dosare privitoare pe cei 2 inculpați, și, respectiv dosarele 3501/2006 și - și - (dosare care au avut ca obiect al judecății aceleași fapte de trafic de persoane și aceleași probe) sunt total contradictorii. Astfel, deși în cazul inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia așa cum s-a arătat în cuprinsul prezentei lucrări fiindu-i respins și apelul declarat de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul -, prin decizia nr.7/13.01.2009, totuși, aceeași instanță de fond - Tribunalul Bacău, pentru aceleași faptă și în condițiile reținerii acelorași probe, în dosarul - privitor pe, dispune achitarea acestuia, motivând că fapta a fost comisă de.

Procedând în acest fel, în baza probelor descrise, înseamnă că instanța a admis că, este singurul autor al acelor infracțiuni și pe cale de consecință numai el a realizat activitățile de recrutare, racolare, procurare acte de călătorie, transport și exploatare sexuală, în Italia, ori lucrurile nu s-au petrecut așa, fiind demonstrat prin toate probele descrise, că, până la declanșarea cercetărilor locuit în și că soția sa era la Milano în Italia unde a îndeplinit singură activitățile infracționale descrise și care nu pot rămâne nesancționate penal.

Nu s-au putut administra toate probele necesare pentru că la urmărirea penală să se fi dispus trimiterea în judecată, în același dosar, a ambilor inculpați motivat de faptul că fiind stabilită în Italia, în orașul Milano, nu s-au putut și nici nu s-au realizat procedurile de citare a sa într-un termen cât mai scurt. Din aceste motive s-a dispus disjungerea cauzei, când s-a emis rechizitoriul față de, în dosarul 46D/P/2005 al Serviciului Teritorial Bacău că este așa, rezultă și din aceea că și în fața instanței de judecată, deși inculpata a fost citată în mod repetat la adresele din țară și din Italia, acest lucru a durat peste 2 ani de zile și cu toate acestea susnumita nu s-a prezentat pentru a fi audiată, dispunându-se trimiterea în judecată în lipsă a acesteia.

8. Un ultim motiv de apel socotit relevant, este faptul că, între inculpata, fostul său soț și alte grupuri de traficanți de ființe umane din B (, și alții) și R, jud. N ( și alții) există strânse legături. Astfel referitor la persoana inculpatului, se cunoștea în B că acesta era în compania fraților, aceștia din urmă fiind condamnați pentru fapte de trafic de ființe umane.

- mult decât atât, rezultă că inculpatul a lucrat ca barman la un bar aparținând fraților, că a părăsit acel bar pentru că nu câștiga suficient că după aceea a fost văzut în B, în localuri de lux cheltuind importante sume de bani.

În acest sens, este relevantă declarația martorului de la fi. nr.201-202 dosar nr.46D/P/2000 al Serviciului Teritorial Bacău.

Față de cele de mai sus văzând și disp. art. 362 pct.1 lit.a și 379 al.1 pct.2 lit.a pr.pen, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în sensul motivelor de apel dezvoltate anterior și în final condamnarea inculpatei pentru fapta prev. și ped. de art. 12 alin.1,2, lit.a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 13.pen.

Analizând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea de Apel reține că apelul procurorului este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță nu a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în special în cursul urmăririi penale, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele rechizitoriului.

De altfel, prima instanță nu a analizat mijloacele de probă întocmite în cursul procesului penal și actele procesuale efectuate, decât într- manieră superficială, lapidară, înlăturând declarațiile și înregistrările telefonice efectuate în cauză într-un mod facil, nemotivat, faptele probatorii pe care acestea le conțin fiind ignorate de judecător.

Declarațiile părții vătămate au fost înlăturate pe motive de contradictorialitate, fără a preciza care din aspectele relatate sunt probate, eventual prin coroborarea cu celelalte probe, și care nu sunt credibile și pentru ce motive.

Declarațiile martorelor și nu sunt analizate sub nicio formă, pe o motivare nelegală, în sensul că nu au putut fi audiate în instanță.

În condițiile unei astfel de abordări simpliste a probatoriului vast efectuat în cauză, prima instanță ajunge la o concluzie nefondată, potrivit căreia întreaga activitate de exploatare sexuală a victimelor s-a realizat de numitul.

Sentința penală apelată nerealizând dezideratul legal al motivării corespunzătoare actelor din dosar, revine Curții de APEL BACĂU, ca instanță de apel, sarcina de a respecta obligația legală a unei instanțe de judecată de a analiza cauza sub toate aspectele și de a pronunța o hotărâre judecătorească temeinică.

Astfel, se constată că în concret, racola persoanele de sex feminin, din B și localitățile limitrofe, le rezolva personal problemele legate de deplasare în Italia ( pașapoarte, acte identitate, transport, etc. ) după care le trimitea în Italia.

În Italia - orașul Milano - aștepta autocarul, într-o gară din acel oraș de unde prelua persoanele trimise din România de, le ducea la barul din Milano, unde acestea practicau prostituția iar sumele de bani erau încasate de susnumita ( fl. 166-185 dosar - vol. I ).

Din dosar rezultă că,uneori le aducea la cunoștință, chiar de la început persoanelor racolate și traficate, scopul pentru care se vor deplasa în Italia (prestarea unei munci retribuite), condițiile de placare, cele de locuit și câștig din Italia ( fl. 185 vol. I dosar ). În realitate persoanele racolate și traficate erau induse în eroare cu privire la adevărata activitate pe care urmau să o realizeze în Italia. Astfel, în orașul Milano și celelalte localități din Italia, acele persoane aduse din orașul B - România, erau obligate de învinuita să practice prostituția, împotriva voinței lor și în condițiile impuse de acesta.

În maniera arătată mai sus a racolat, în primăvara și vara anului 2003, pe numitele și din B pentru care a procurat toate actele necesare (pașaport, acte de identitate) a rezolvat problema transportului,suportând personal toate cheltuielile. Inițial le-a supus celor 2 persoane că se vor deplasa în Italia, pentru a munci la un bar unde șefă este soția sa.

În Italia, personal sau prin intermediul altor persoane din România, Ie-a preluat pe cele 2 persoane ( și ) și Ie-a adus la barul din Milano, unde au locuit și practicat prostituția o perioadă de mai mare de timp (vezi fl.nr.166-185 dosar - volumul I)

Din declarațiile date de și, rezultă că faptele s-au petrecut așa cum s-a arătat mai sus, că ele au fost racolate în B de, că acesta a îndeplinit toate formalitățile pentru plecare în Italia (obținerea de pașaport, acte identitate etc), că tot el a suportat toate cheltuielile, asigurând totodată și transportul cu un autocar, care a plecat din B spre Milano, că au fost la B tot de către acesta cu autoturismul proprietate personală și tot pe cheltuiala sa (fl. nr.166 -185 dosar - volumul I) și respectiv fl. 9-24 vol.III dosar).

și, mai arată că inițial au discutat cu despre faptul că ele vor merge în Italia pentru a lucra împreună cu soția sa, ca dansatoare - stripteuse la un bar din Milano, (fl. nr.166-185 dosar - volumul I).

La locația din orașul Milano, cele 2 părți vătămate au locuit într-o cameră improprie și insalubră, a imobilului în care se afla barul patronului italian și lucrau în fiecare zi până la orele 22,00, ca ospătare.

După orele 22,00, părțile vătămate, se retrăgeau în camerele din imobilul menționat și practicau raporturi sexuale cu diferiți bărbați - clienți ai barului pe care îi acostau personal sau îi ademenea, încă din timpul programului. Partea vătămată mai arată că primea de la fiecare client câte 150-200 EURO, că în fiecare seară avea circa 3-5 clienți și că circa 50% din câștig îi dădea lui (fl. nr. 166-175 dosar). - arată aceeași parte vătămată, în aceeași declarație că a primit de la aceasta suma de circa 4.000 EURO ca urmare a raporturilor sexuale practicate în perioada cât a lucrat la acel bar.

Aspecte asemănătoare relatează și partea vătămată în declarația dată, precizând că a primit de la fiecare persoană cu care practica raporturi sexuale sume între 150-200 EURO, ca în fiecare seară avea raporturi sexuale cu 4-5 bărbați, că banii îi împărțea la sfârșit de săptămână cu, dându-i acesteia J din suma câștigată, (dar nu poate preciza suma exactă). Se estimează că a primit de la suma de 4.000 - 4.500 EURO.

Referitor la partea vătămată, trebuie menționat faptul că își amintește că a fost în Italia, la barul din Milano, de două ori, in cursul anului 2003. Prima dată a fost în luna iunie 2003 și a doua oară în toamna anului 2003, faptele petrecându-se identic, așa cum am arătat mai sus. Mama acesteia, numita, precizează însă în declarația dată la procuror că fiica sa, a plecat prima dată în Italia, prin luna martie 2003, stând acolo circa 3 săptămâni de zile. Tot mama părții vătămate, mai arată că prima dată când a plecat fiica sa în Italia, aceasta nu i-a spus nimic și că a aflat mai târziu că toate activitățile și costurile legate de plecarea în Italia, au fost desfășurate și respectiv suportate de.

Faptul că nu s-a deplasat în orașul Milano pentru a presta muncă retribuită ( barman sau stripteusă) rezultă și din afirmațiile făcute de mama acesteia, în declarația dată la procuror, cum că, la revenirea din Italia era foarte speriată, agitată și supărată, spunându-i mamei sale că în viața ei nu mai pleacă din țară (fl. nr.190 dosar).

În aceeași declarație, precizează că inculpata a venit la ea acasă în luna mai sau iunie 2003 și a insistat s-o lase din nou pe fiica sa în Italia, asigurând-o că are grijă de ea și că totul va fi bine. Întrucât mama părții vătămate refuza să-i dea pașaportul, a insistat s-o lase și atunci a spus, că dacă fiica ei dorește să meargă nu o va opri, dar dacă va păți ceva, va reclama acest lucru la organele competente ( fl.191 dosar).

Tot mai arată că i-a spus lui că fiica ei
a venit prima dată din Italia speriată, fără bani și că are tot cei
trebuie acasă (soțul său lucrând în Israel și Germania). - arată același
martor, că în momentul când a venit acasă la,
era foarte elegantă, avea părul blond, (plete) și avea o mașină
roșie nouă, cu inițialele"".

În sfârșit mai precizează că a afirmat că a primit interdicție la graniță și că trebuie să mai stea să-și rezolve problema, că fata ( ) poate pleca înainte ( îi va aranja ea și totul), lucru care s-a și întâmplat.

Un alt aspect semnificativ pe care-l relatează mama părții vătămate este și acela referitor la faptul că fiica sa avea mai multe bijuterii din aur primite de la tatăl său iar în momentul în care i-a spus inculpatei că nu o poate lăsa cu acele bijuterii, susnumita a asigurat-o, că nu are de ce să se teamă, spunându-i că va avea ea grijă și totul va fi bine.

Faptul că inculpata nu numai că a exploatat-o pe, în orașul Milano obligând-o la practicarea prostituției, când partea vătămată a refuzat să mai stea la acel bar, plecând în țară, ci i-a și umblat în geanta cu bagaje, luându-i suma de 1.000 EURO (bani câștigați din practicarea raporturilor sexuale) precum și bijuteriile părții vătămate. a constatat acest lucru abia câud a ajuns acasă la B, a doua oară, precizând acest lucru în declarațiile date pe parcursul anchetării lui, precum și în fața instanței de judecată ( fl. 190 - 195 vol.l, dosar și fl.9 vol.III dosar).

În sfârșit mai arată că a aflat după plecarea fiicei sale, doua oară în Italia, că de fapt inculpat a divorțat de soțul său de la acea dată () și s-a căsătorit cu pentru a obține alte acte de stare civilă, pentru a putea trece granița, în Italia, lucru care s-a și realizat. Tot mai arată că a aflat ulterior (de fapt ceea ce bănuia) că fiica sa a fost obligată în Italia, la Milano, să practice prostituția și că nu s-a dus acolo pentru a munci ca barman (fl. 197 dosar).

Cu privire la aceeași parte vătămată, mai rezultă că n prima declarație dată la procuror la data de 26 octombrie 2005, recunoscut cu lux de amănunte cum la cunoscut pe, cum acesta a ajutat-o cu toate formalitățile și transportul în Italia, la Milano, cum a lucrat la acel bar și în ce condiții a practicat raporturi sexuale și câștigurile realizate (fl. nr. 177-178 dosar - volumul I).

Ulterior, la 11.11.2005 aceeași parte vătămată, revine la declarația dată la 26 octombrie 2005, menținând-o parțial. Astfel susține toate amănuntele cu privire la condițiile de plecare în Italia, că a fost ajutată de, că în Italia a mers la barul din Milano unde o aștepta.

Menționează în schimb că în Italia la barul patronului "" din Milano, nu a practicat prostituția, că deplasarea s-a făcut în scop turistic, că acolo a lucrat în bar ca ospătar, primind 300 EURO pe lună ( fl.nr.185 dosar-volumul I).

Declarația dată la 11.11.2006 urmează a fi înlăturată, argumentele fiind următoarele:

- În primul rând între, și nu au existat nici un fel de relații apropiate, cu partea vătămată, că aceștia s-au cunoscut întâmplător cu ocazia plecării în Italia pentru scopurile arătate, neexistând nici un fel de obligații din partea învinuiților, de aot ransporta în Italia, de aoa ngaja și caza, pe cheltuiala lor, fiind excluse asemenea gesturi caritabile și gratuite față de;

- Este greu de acceptat faptul că și ar fi acceptat să o aducă în Italia pe partea vătămată numai pentru a lucra ca ospătar sau în scop turistic, și pe cheltuiala lor, deoarece existau numeroase persoane care ar fi fost de acord să meargă la muncă fără nici un fel de obligații materiale sau de altă natură față de cei ce le ofereau asemenea servicii. Pe de altă parte, nici patronul italian și nici inculpata nu ar fi acceptat să o aducă pe numai pentru a munci, deoarece nu aveau nici un câștig din aceste activități, asemenea forță de muncă existând în mod excedentar și neaducătoare de profit atât în Italia cât și România. că partea vătămată vine la Milano să muncească, invocat de inculpata, nu a fost altul decât acela, de aoi nduce în eroare, pentru ca aceasta să accepte și să se deplaseze în acel oraș, ulterior fiind obligată să practice prostituția așa cum s-a arătat, mai sus;

- În al treilea rând, dacă s-a deplasat în Italia de două ori, pe cheltuiala lui și, este evident că a câștigat sume de bani convenabile, că de fapt a practicat relații sexuale așa cum a precizat în prima declarație și care aduceau câștiguri mai semnificative;

De altfel, plecarea din Milano a părții vătămate, atât prima dată cât și a doua oară, s-a făcut mai mult fără voia acesteia, fiind alungată de fapt de pentru că a fost bănuită că ar avea relații intime cu patronul barului (care de fapt era concubinul lui - fl. nr. 190,191,185 - volumul I,dosar). Plecarea precipitată a părții vătămate din orașul Milano a fost determinată și de starea psihică a acesteia, în declarațiile date, precizând că nu mai putea rezista la zilnice făcute de și de faptul că îi dădea foarte puțini bani, condițiile în care trăia fiind deplorabile;

- În al patrulea rând, declarația lui din 11.11.2005 este în contradicție totală și cu ceea ce susține în declarația dată, cealaltă parte vătămată (fl. nr.166 - 175- volumul I dosar) în care se arată că s-a întâlnit într-o zi cu în B, că aceasta i-a spus cât se câștigă, din ce se câștigă, condițiile în care se practicau raporturile sexuale, sumele de bani ce se primeau și cota parte ce trebuia să o dea fiecare, inculpatei. a recunoscut că s-a întâlnit cu, că și aceasta din urmă a fost la același bar în Milano, aspecte relatate în ambele declarații date de către la procuror și instanță;

- argument al înlăturării declarației din 11.11.2006 dată de
, este și acela referitor la faptul că asupra acesteia s-au exercitat în mod repetat și intens, amenințări fizice și morale, pentru a-și schimba declarația inițială, din partea lui. Acest lucru rezultă cu certitudine din declarația dată de mama părții vătămate, care precizează că a căutat-o acasă de mai multe ori și că a fost amenințată, dacă fiica sa nu-și retrage mărturia inițială (fl. nr. 176 dosar-volumul I).

- mult decât atât, a încercat să-i ofere diferite sume de bani (5.000 EURO) și părții vătămate pentru a-și retrage declarația dată la organele de anchetă ( fl. nr.100 vol.l dosar). Această situație rezultă și din scrisoarea trimisă de mama părții vătămate, din Italia. Din lecturarea acelei scrisori atașate la fl. nr.32 vol.l dosar, rezultă că - a venit la domiciliul său (al părții vătămate și părinților săi) rugând-o să-și retragă declarația în schimbul unor sume de bani (5.000 EURO).

- rezultă din acea scrisoare, că, văzând că nu reușește să o convingă pe mama părții vătămate, pentru ca aceasta din urmă să-și retragă declarația, a pus-o pe soția sa să dea telefoane din Italia, cu același scop, dar mama părții vătămate, a refuzat ( fl.190-191 dosar-volumul I).

În sfârșit, în sprijinul ideii că partea vătămată a fost
amenințată și determinată să-și schimbe declarația inițială, în sensul arătat mai sus, rezultă și din aceea că a încercat să afle ce a declarat aceasta la organele de anchetă, sens în care și-a angajat apărător, prin care a solicitat studierea dosarului, deși nu fusese audiat și nici măcar citat pentru audiere, la momentul respectiv.

Acest aspect rezultă cu prisosință din adresele de la fl. nr.148 vol. I dosar) precum și din notele privind înregistrările telefonice autorizate ( volumul II, fl. nr.1- 84 dosar).

De altfel s-a încercat și prin alte mijloace determinarea lui de a-și schimba declarația, spre exemplu prin angajarea unui apărător, al cărui onorariu a fost achitat chiar de învinuit, partea vătămată susmenționată neavând posibilități materiale și nici interes personal pentru a-și alege un apărător. Acest lucru rezultă și pe cale de interpretare a declarației părții vătămate, scrisă de mâna acesteia, în care precizează că a determinat-o și pe ea să-și retragă declarația în schimbul sumei de 5. 0O0 EURO și chiar a angajării unui apărător, al cărui onorariu era dispus să-l plătească tot acesta.

Declarația inițială exprimă adevărul, ea coroborându-se cu toate celelalte probe descrise iar logica derulării evenimentelor legate de racolare, traficare și exploatare a activităților desfășurate de în orașul Milano, nu poate avea la bază susținerile făcute de susnumita în a doua declarație și care la simpla sa lecturare, nu convinge și nu are nici un suport probator. De altfel toate argumentele arătate mai sus, se coroborează și cu declarația numitei, mama părții vătămate, care precizează că a aflat că fiica sa a fost determinată să meargă în Italia de și de, iar acolo constrânsă și amenințată să practice prostituția ( fl.190-191 dosar).

Semnificativ este faptul însă că după ce a părăsit țara în maniera amintită și după ce a fost confruntată cu martora (sora vitregă a inculpatei ), susnumita a revenit iarăși la declarația dată inițial la 26 octombrie 2005, precizând cu lux de amănunte - în prezența apărătorului ales - că a mers în Italia, la Milano, că acolo a fost constrânsă și amenințată să practice prostituția. De asemenea mai arata că inculpata se purta foarte dur cu ea că i-a luat din geantă banii și aurul cumpărat din banii câștigați de ea în Italia. mai precizează că nu a mai rezistat presiunilor psihice și șantajelor la care a fost supusă și că a părăsit Italia revenind în țară (fl. 185 dosar).

Aceeași parte vătămată, mai arată că în țară nu a spus la nimeni adevărul (ceea ce a făcut în Italia) fiindu-i frică să nu afle mama acesteia.După ce a fost citată la instanță, aici a declarat adevărul, ocazie cu care și mama acesteia a luat la cunoștință de ceea ce i s-a întâmplat fiicei sale în Italia (fl. 191 dosar).

În sfârșit mai arată că după ce a dat ultima declarație în dosar, la data de 18 mai 2006, mama lui, a acostat-o din nou pe stradă, întrebând-o ce a declarat la organele de anchetă ( fl.nr.194 -195 dosar și fl.9 vol.III dosar).

Partea vătămată în declarația dată la 18 mai și respectiv 24 mai 2006 precizează că ea nu și-a ales apărător, nu a avut bani să-și angajeze un asemenea avocat, că nu a semnat vreun contract de asistență juridică cu nici un apărător și că totul a fost aranjat de în înțelegere cu inculpata (fl. 185 - 189 dosar).

Relevant este faptul că învinuitul și celelalte persoane sus citate, văzând că nu au reușit s-o determine și pe partea vătămată să-și retragă declarația dată, a recurs la alte mijloace la fel de ilegale și incorecte ca și cele descrise mai sus.

Astfel știind că este urmărit penal și urmează a fi audiat în legătură cu faptele comise, că se face vinovat pentru acele activități infracționale, că pe numele său de s-au luat sau se pot lua anumite măsuri procesuale (printre care și interdicția de a ieși din țară) a hotărât să-și schimbe numele. Astfel a divorțat de soția sa, după care s-a căsătorit cu din În baza noului act de căsătorie, a renunțat la numele său "" și și-a luat numele de familie al soției -" " (după noua căsătorie).

În baza noului certificat de căsătorie și-a procurat un alt act de identitate și alt pașaport, pe numele de, iar la data de 22. 12.2005 părăsit țara, cu autoturismul - - fl. nr.80-164 dosar.

Până în prezent învinuitul nu s-a mai întors în țară, întrucât se sustrage de la urmărirea penală a fost dat și în urmărire generală. De altfel, mama inculpatei, martora, în declarația dată la 24.03.2007, confirmă că a divorțat de, dar că ar fi făcut acest lucru doar pentru faptul că nu se înțelegeau, că nu se potriveau ca religie ( era catolic iar - ortodoxă). Aceeași martoră precizează că nu știe de ce și cu cine s-a recăsătorit, dar precizează că imediat după căsătorie a părăsit țara și până în prezent nu s-a mai reîntors (fl. 195 dosar).

Motivația divorțului și noii căsătorii, dată de mama inculpatei, este de circumstanță și trebuie privită ca atare, având în vedere momentul în care s-au realizat aceste evenimente (în timpul anchetei și în imediata apropriere a luării unor eventuale măsuri de îngrădire legală a unor drepturi ale învinuitului - cum ar fi - părăsirea țării ( fl. 195-198 dosar).

schimbării numelui, respectiv a identității este una des practicată de traficanți. În dosarul de față și inculpata, și-a schimbat numele prin divorțuri și căsătorii repetate, urmărind să-și piardă urma în evidențele organelor competente ( baza de date) așa explicându-se că aceasta și-a schimbat de trei ori numele - după cum urmează: " ", " ", " " ( în perioada 2000-2005). După ultimul divorț dintre ea și, și-a păstrat numele de " " dovadă că a fost vorba de o desfacere a căsătoriei, formală și de moment, situație motivată de teama învinuitei de a nu fi trasă la răspundere penală, în țară, pentru faptele cercetate.

În acest fel reușea să iese și să intre mai repede din și în țară, așa explicându-se de ce într-o perioadă relativ scurtă, respectiv 2002-2005, efectuat 22 de deplasări în străinătate( în cazul nostru în Italia) - și de 2-3 ori.

În cauzele privind traficul de persoane declarațiile victimelor prezintă o importanță deosebită, în principal din considerentul că părțile vătămate sunt singurele care au cunoscut direct cele întâmplate, putând oferi informațiile și datele necesare aflării adevărului și stabilirii situației infracționale reale.

În aceste condiții, declarația părții vătămate ( fl. 64 dosar Tribunalul Bacău ) în care își menține parțial cele relatate în cursul urmăririi penale, fără a putea oferi o explicație obiectivă cu privire la schimbările de poziție procesuală, fiind motivate de teama ca noul concubin să nu afle de trecutul său de prostituată, la care se adaugă declarația lui, audiată de instanța de apel ( fl. 38), fundamentează în mare măsură stabilirea vinovăției inculpatei în raport de faptele pentru care este judecată.

Circumstanțial, aceste declarații se coroborează cu cele relatate de martorele și și cu transcrierile convorbirilor telefonice înregistrate cu autorizația legală a judecătorului ( vol. II dosar urm. Penală, în special filele 56-60).

În drept, faptele comise de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12, alin. 1 și 2, lit. a din Legea nr. 678/2001, în coautorat cu cele pentru care a fost condamnat definitiv ( ). De altfel, o disociere clară, pe etape, a contribuțiilor celor doi, este dificil de realizat, activitatea lor fiind una conjugată, în permanentă legătură, indiferent de locul din care au fost executate.

Ceea ce este relevant la stabilirea încadrării juridice este caracterul mincinos, de inducere în eroare, folosit pentru racolarea și traficarea celor două victime, caracter statuat în mod definitiv de prin decizia penală nr. 950/17.03.2009, prin care s-a respins recursul împotriva deciziei penale 7/13.01.2009 a Curți ide APEL BACĂU, sentința penală nr. 504/18.09.2008 a Tribunalului Bacău, fiind menținută vinovăția lui, corelativă activității infracționale a inculpatei, fiind definitiv stabilită.

Pentru motivele arătate, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va respinge schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, alin.1 și 2 Cod penal, ca nefondată.

Urmează ca instanța de apel, după admiterea apelului procurorului, să pronunțe condamnarea inculpatei la pedeapsa principală a închisorii, în raport de fiecare victimă și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pentru o durată rezonabilă.

La individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere criteriile legale, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv lipsa de antecedente penale la data faptelor, conduita părților vătămate, a inculpatei, urmările produse în ceea ce privește victimele infracțiunilor, dar și vârsta tânără a lui, instanța urmând a reține ca element circumstanțial atenuant prevederile art. 74, lit. a Cod penal.

În baza art. 33, lit. a Cod penal, vor fi contopite pedepsele aplicate în cauză, raportat și la dispozițiile at. 34, lit. b și art. 35, alin.2 Cod penal.

Având în vedere că în cursul judecății părțile vătămate nu au mai pretins repararea vreunui prejudiciu suferit de pe urma activității ilicite a inculpatei, Curtea de APEL BACĂU va lua act de această poziție procesuală, însă va dispune confiscarea de la a sumei de 9.000 euro, în baza art. 19, alin.1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118, lit. e Cod penal.

Această sumă reprezintă parte din câștigurile obținute de părțile vătămate în urma exploatării sexuale, respectiv cota care revenea inculpatei, fiind stabilită pe baza declarațiilor lui și.

Văzând și dispozițiile art. 189, 191, alin.1 și art. 192, alin.3 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.379, pct.2, lit.a Cod procedură penală, admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva sentinței penale nr.30/D/16.01.2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr-.

Desființează sentința penală în totalitate și reține cauza spre rejudecare.

În baza art.334 Cod procedură penală respinge schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2, lit.a din Legea 678/2001, în infracțiunea de proxenetism, prev. de art.239 alin.1 și 2. ca nefondată.

În baza art.12, alin. 1 și 2, lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.13 pen. art.74, lit.a și 76, lit.b pen. condamnă inculpata, fiica lui și a -, născută la 17.08.1975, domiciliată în orașul B, str.-,.6,.B,.19, jud.B, CNP -, la câte 2 pedepse principale de 4 ani închisoare și 2 pedepse complementare de interzicere a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza 2 și lit.b pen. pentru o durată de 2 ani, părți vătămate și.

În baza art.33, lit.a cod penal, raportat la art.34, lit.b și art.35, alin.2 cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea de de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza 2 și lit.b pen. pentru o durată de 2 ani.

Interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a-II-a și b pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art.71, alin.2 pen.

În baza art.19, alin. 1 din Legea 678/2001, raportat la art.118, lit.e pen. confiscă de la inculpată suma totală de 9.000 euro, dobândită din exploatarea părților vătămate și care nu servește la despăgubirea acestora.

În baza art.15 și 346 cod procedură penală, ia act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art.189 cod procedură penală, dispune plata din fondurile MJ a sumei de 150 lei, onorariu avocat oficiu, -a, în apel, și, la prima instanță, de 2 ori.

Constată că inculpata și partea vătămată au fost reprezentați de apărător aleși.

În baza art.191, alin.1 cod procedură penală, obligă inculpata la plata a 6000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.192, alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- - -

Red.

Red. -

Tehnored. - 3 ex.

26.11.2009

Președinte:Gabriel Crîșmaru
Judecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Violul (art.197 cod penal). Decizia 126/2009. Curtea de Apel Bacau Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Bacau Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bacau