Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 156
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală, având ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.512/PI din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință, din data de 10 2008, când, având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 18 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 512/PI/27.06.2008, Tribunalul Timiș, în baza art.334 a C.P.P. schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b și Cod Penal art. 7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit.b în Cod Penal două infracțiuni prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a și Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a a Cod Penal condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art.61 a Cod Penal revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 489 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin nr.625/11.02.2000 a Judecătoriei Craiova și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
În baza art.71 a Cod Penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a, b, d și e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.65 alin.2 a Cod Penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d și Cod Penal pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.18 din Legea nr.302/2004 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 18.12.2007 până la data de 03.03.2008.
În baza art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului de la data de 03.03.2008 la zi.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.a a C.P.P. achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d a C.P.P. achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 a C.P.P. luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 lit.b a Cod Penal respins cererea Ministerului Public privind confiscarea de la inculpat a sumei de 20.000 euro.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca în temeiul art.192 alin.3 restul C.P.P. cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 484/D/P/2005 emis la data de 10.12.2007 și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 12.12.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată și constituire de grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzute de art. 13 al.1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 7 din Legea 39/2003.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a aderat la un grup infracțional organizat de frații săi, inculpații A, și, specializat în racolarea de tinere minore pe care, prin folosirea de acte de violență, amenințare și abuz de autoritate, le-a exploatat prin practicarea prostituției în folosul său financiar.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile inculpatului (fila 73 dosar), declarațiile părților vătămate și (20-26 UP), declarațiile martorilor, a (filele 16-19, 27-34, 39-45, 48-50, 62-63, 67-68 UP), procesul verbal de percheziție domiciliată (37-38 UP), procesul verbal de constatare (filele 57-61 UP), procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate (filele 73-86 UP), cazier judiciar, proces verbal de începere a urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
În cursul anului 1998 inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Craiova la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism asupra părții vătămate a în vârstă de 17 ani și, pentru a se sustrage de la executarea pedepsei, a fugit din țară, stabilindu-se în Italia, în regiunea. Ulterior, inculpatul a revenit în țară în cursul anului 2001, pentru ca după un an, respectiv în cursul anului 2002 să fie reținut de autoritățile judiciare române și încarcerat în vederea executării pedepsei.
După liberarea sa, în anul 2004, inculpatul a continuat să racoleze tinere minore pe care urmărea să le exploateze prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său financiar. Pentru a găsi victime, inculpatul circula des prin discotecile complexului studențesc și în special în clubul "", unde le-a cunoscut pe martorele și, pe care a încercat să le convingă să lucreze pentru el, însă acestea au refuzat. Cele două persoane au confirmat faptul că inculpatul și-a creat propria sa afacere de exploatare a victimelor pe care le supraveghea și încasa banii după consumarea actelor sexuale cu clienții, iar printre acestea au cunoscut-o pe minora, pe care inculpatul a racolat-o și obligat-o, prin acte de amenințare și violență fizică să întrețină relații sexuale cu clienții aleși de el, banii obținuți intrând în bugetul inculpatului.
Din conținutul declarației acestei victime minore s-a reținut faptul că în cursul anului 2005, timp de 6 luni de zile inculpatul, folosindu-se de lipsa ei de experiență și vârsta fragedă, a silit-o prin acte de constrîngere psihică și fizică să întrețină relații sexuale cu circa 70 de clienți, fie aduși de el fie racolați de ea, însă sub supravegherea atentă a inculpatului, iar sumele de bani obținute în urma acestei activități au fost încasați în exclusivitate de acesta și întrucît frecvența consumării actelor sexuale era deosebit de mare, victima nu a reușit să contabilizeze suma totală de bani pe care inculpatul și-a însușit-o în urma exploatării ei sexuale.
Organele de urmărire penală au mai susținut că în cursul aceluiași an, respectiv 2005, inculpatul a cunocut-o și pe minora a în vârstă de 17 ani, pe care a convins-o să "meargă pe mâna lui"și să accepte postul de dansatoare în clubul de noapte "" T, asigurînd-o că el nu va face altceva decât să-i asigure protecția în cazul vreunui atac din partea clienților. Bazîndu-se pe cele spuse de inculpat, victima a acceptat, însă ulterior și-a dat seama că a devenit sursa de venit financiar a inculpatului, care o transporta cu mașina la club unde o supraveghea în timp ce își desfășura activitatea de racolare și apoi consumare a actelor sexuale cu clienții, pentru ca la finalul programului să-i încaseze toți banii obținuți din prestarea acestei activități și cum clienții nu erau puțini la număr victima minoră obținea pe noapte circa 500 EURO, bani ce intrau în buzunarul inculpatului. Însă, existența acestei ativități infracționale nu a putut fi dovedită prin probele existente la dosar.
De asemenea, prin rechizitoriu, organele de urmărire penală au reținut că în cursul anului 2005, inculpatul, împreună cu frații săi A, și, au pus bazele unui grup infracțional organizat, specializat pe racolarea, găzduirea și transportarea în străinătate a tinerelor lipsite de experiență, în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției. Însă, ținând seama de probele existente la dosar, condițiile de existență ale grupului infracțional organizat, așa cum acesta este definit de Legea nr.39/2003, nu pot fi considerate ca fiind îndeplinite.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat doar la audierea inculpatului, întrucât atât părțile vătămate, cât și martorii indicați în rechizitoriu nu s-au prezentat, mandatele de aducere emise pe numele acestora nefiind executate întrucât persoanele căutate sunt plecate de la domiciliu în locuri necunoscute, astfel încât instanța a fost nevoită să facă aplicarea dispozițiilor art.327
C.P.P.Potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 infracțiunea de trafic de minori se poate realiza prin recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestui.
În același timp, definind noțiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se înțelege și obligarea unei persoane la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.
De asemenea, instanța a reținut împrejurarea că, potrivit art.16 din Legea nr.678/2001 consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
Față de aceste prevederi legale, instanța a constatat că fapta inculpatului de a recruta partea vătămată, minoră la data respectivă, în scopul exploatării ei prin constrângerea la practicarea prostituției, întrunește, din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori.
În acest sens au fost observate, în primul rând, declarațiile părții vătămate. Aceasta a menționat faptul că în cursul anului 2005, prin intermediul unei prietene, l-a cunoscut pe fratele inculpatului,. Acesta, la rândul său, i-a făcut cunoștință cu inculpatul, cu care a stat împreună timp de 6 luni de zile. Potrivit declarației părții vătămate, în toată această perioadă, inculpatul a obligat-o să practice prostituția în folosul său, toți banii încasați fiind luați de. Partea vătămată a mai adăugat faptul că în cele 6 luni de zile a întreținut relații sexuale cu aproximativ 70 de bărbați împotriva voinței sale, dar întrucât clienții erau aduși de inculpatul și se temea de acesta, a acceptat această situație.
În conformitate cu prevederile art.75 declarațiile C.P.P. părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, în prezenta cauză, susținerile părții vătămate sunt confirmate și de celelalte probe administrate.
Astfel, martorul a precizat că, în cursul anului 2005, obișnuia să frecventeze localul din Aici i-a cunoscut pe frații, și Martorul a mai menționat că avea cunoștință de activitatea acestora, frații raclolând tinere pe care urmau să le folosească în vederea obținerii de sume de bani din practicarea prostituției. În continuare, a arătat că și ei i s-a propus să practice prostituția, de către, dar a refuzat, însă a învederat faptul că are cunoștință de împrejurarea că prietena ei, a fost exploatată în modul cel mai crunt de către inculpatul, care, prin acte de violență și amenințări, o obliga să întrețină relații sexuale cu clienții pe care-i aducea el.
La rândul său, martorul a inidcat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul prietenelor sale și. Atât martorul, cât și martorul, au evidențiat natura violentă a inculpatului, acesta agresând-o pe în momentul în care aceasta a refuzat să se prostitueze pentru el, ceea ce denotă periculozitatea deosebită a inculpatului, personalitatea acestuia putând determina o stare de temere în persoana părții vătămate, astfel încât aceasta să nu fie în măsură să refuze solicitările inculpatului.
Martorul a continuat arătând că partea vătămată i-a povestit că a fost obligată, prin acte de violență și amenințare, de frații, în special de inculpatul, să întrețină relații sexuale cu clienții pe care-i aducea el, iar banii erau încasați de inculpat.
În același sens pot fi observate și declarațiile martorului. Aceasta a menționat că a fost exploatată de către frații inculpatului, însă cunoaște faptul că inculpatul avea o fată pe nume sau (posibil ) care practica prostituția la hotelurile din T la indicațiile inculpatului.
Aceleași aspecte au fost relatate de martorul și în jurnalul personal pe care l-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală și în care a consemnat, în luna februarie 2005, că fata exploatată de inculpatul se numește sau, dar este posibil să încurce numele.
De asemenea, martorul a declarat că are cunoștință de împrejurarea că inculpatul, zis, avea sub control un grup de fete care practica prostituția la Hotelul din T, loc unde a afirmat și partea vătămată că a fost obligată să se prostitueze.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de a recruta și găzdui partea vătămată minoră, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, reținând intenția directă ca modalitate a vinovăției, prin activitatea lui inculpatul urmărind un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite.
În ceea ce privește partea vătămată a, tribunalul a reținut că aceasta a menționat că a fost racolată de către fratele inculpatului, respectiv de numitul, care i-a promis că o va angaja în calitate de dansatoare la Hotelul din Ulterior, a fost nevoită să practice prostituția în folosul familiei, iar inculpatul era cel care o supraveghea în fiecare zi, el fiind cel care o transporta de la locuință la locul unde practica prostituția. Partea vătămată a mai menționat că a obținut astfel suma de 20.000 euro, bani care i-au fost luați atât de inculpatul, cât și de frații săi.
După cum s-a arătat mai sus declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal nu pot servi la aflarea adevărului decât în măsura în care pot fi coroborate cu alte probe.
Pe de altă parte, unul dintre principiile fundamentale ale desfășurării procesului penal, consacrat atât prin dispozițiile art.52C.P.P. cât și prin prevederile art.6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este cel al prezumției de nevinovăție, în conformitate cu care orice persoană, indiferent de gravitatea faptei reținute în sarcina sa, este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la apărare.
Prezumția de nevinovăție este o prezumție relativă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăție. În situația în care, în urma administrării întregului probatoriu, există dubii în legătură cu vinovăția inculpatului, acestea vor fi interpretate în favoarea acestuia, deoarece instanța va putea dispune condamnarea lui numai în situația în care vinovăția va putea fi dovedită fără nici un echivoc, lucru imposibil de realizat în prezența unor dubii cu privire la acest aspect.
Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că în privința existenței unei infracțiuni a cărei victimă să fie partea vătămată, există numeroase dubii și împotriva inculpatului nu pot fi reținute probe certe de vinovăție.
În această privință, materialul probator existent la dosar se limitează doar la declarația părții vătămate. Nu există alte probe cu privire la numita, numele ei nefiind amintit de nicio altă persoană audiată în cauză. De asemenea, numele ei nu apare menționat în niciun alt înscris existent la dosar și nici în cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Toate celelalte probe existente la dosar, respectiv declarațiile numiților, a, procesul verbal de percheziție, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, nu au legătură cu prezenta cauză întrucât nu privesc activitatea inculpatului, ci acțiunile fraților săi și fac parte din materialul probator administrat în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Or, în această situație, Tribunalul Timișa apreciat că simpla declarație a părții vătămate nu este suficientă pentru a conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție, motiv pentru care, în contextual în care există dubii cu privire la vinovăția inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.a C.P.P. instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 față de partea vătămată
În condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, respectiv art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, iar instanța a reținut în sarcina acestuia doar unul dintre cele două acte materiale, în temeiul art.334 tribunalul C.P.P. a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 în două infracțiuni prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, legiuitorul, în cuprinsul art.2 lit.a din Legea nr.39/2003, a definit grupul infracțional organizat ca fiind orice grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, fără a fi considerat grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Instanța a mai reținut faptul că, în privința inculpatului, organele de urmărire penală au reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 în modalitatea de aderare la grupul infracțional organizat de frații săi, respectiv inculpații A, și.
De asemenea, este de menționat faptul că presupușii inițiatori ai acestui grup infracțional, respectiv persoanele indicate mai sus, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Timiș nr.389/D/P/2005 emis la data de 10.12.2005, cauza formând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș, dosar aflat în curs de judecată. La termenul de judecată din data de 18.04.2008 instanța a înaintat prezentul dosar spre conexare instanței învestite cu soluționarea dosarului nr-, dar excepția a fost respinsă prin încheierea din data de 23.04.2008.
Aderarea la un grup infracțional organizat constă în intrarea efectivă a făptuitorului într-un astfel de grup, ca membru al acestuia. Insă, existența infracțiunii în această modalitate de săvârșire este condiționată, de prezența unui grup deja constituit, în care făptuitorul înțelege să intre ca membru. Or, în prezenta cauză, existența grupului infracțional organizat nu este certă, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în prezentul dosar instanța neputându-se pronunța cu privire la constituirea acestui grup infracțional, această faptă formând obiectul unui alt dosar, iar instanța fiind ținută de dispozițiile art.314 În C.P.P. situația în care instanța ar constata că inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat nu ar face altceva decât să constate existența acestui grup, lucru imposibil întrucât activitatea de inițiere și constituire a acestui grup nu face obiectul prezentului dosar.
De asemenea, în sarcina inculpatului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 în modalitatea inițierii sau constituirii unui grup infracțional organizat, deoarece, după cum s-a menționat mai sus, pentru aceasta este necesară prezența a trei sau mai multe persoane. Or, în prezentul dosar, inculpatul a fost trimis singur în judecată, iar instanța nu s-a putut pronunța cu privire la activitatea desfășurată de ceilalți presupuși membri ai grupului, nefiind sesizată cu privire la acest aspect.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că, existența unui grup infracțional organizat presupune asocierea mai multor persoane în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave. Printre acestea, potrivit dispozițiilor art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 se numără și infracțiunile prevăzute de Legea nr.678/2001.
Însă, în prezenta cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori constând în exploatarea unor persoane, prin obligarea la practicarea prostituției, în România. În același timp, organele de urmărire penală au reținut că inculpatul ar fi aderat la un grup infracțional organizat specializat în racolarea, găzduirea și transportul în Italia a unor tinere lipsite de experiență și mijloace financiare, unde acestea au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției. Or, în aceste condiții se poate constata existența unei contradicții în rechizitoriu, exploatarea victimelor în Italia neformând obiectul prezentului dosar, astfel încât, atâta timp cât exploatarea victimelor în România nu a format obiectul de activitate al grupului infracțional, această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d p Cod Penal, tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003.
În consecință, inculpatul a fost condamnat doar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 față de partea vătămată. În temeiul art.334 instanța C.P.P. a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul aplicării dispozițiilor art.37 lit.a în Cod Penal loc de art.37 lit.b Cod Penal, activitatea infracțională desfășurându-se înăuntrul termenului de liberare condiționată în care inculpatul s-a aflat la începutul anului 2005, el fiind liberat condiționat la data de 17.11.2004 din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin nr.625/11.02.2000 a Judecătoriei Craiova, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 489 zile închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin activitățile sale acesta aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la asigurarea demnității umane, în același timp el punând în pericol dezvoltarea ulterioară, fizică și psihică, a unei minore.
La stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere și persoana acestuia, inculpatul fiind recidivist, el suferind condamnări anterioare pentru același gen de fapte, ceea ce denotă perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial, împrejurare de natură să confere personalității inculpatului o periculozitate sporită, motiv pentru care, raportat și la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, probele administrate în cauză confirmând împrejurarea că pentru a determina victima să coopereze inculpatul a recurs la acte de violență și amenințări, tribunalul, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, a apreciat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative de libertate severe, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare pentru trafic de minori.
Raportându-se la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în temeiul art.65 alin.2 instanța Cod Penal a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d ți e pe Cod Penal o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. Este evident că raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta fiind implicat în exploatarea unui minor, apare ca fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.d și e Cod Penal, comiterea infracțiunii de trafic de minori făcându-l pe numitul nedemn pentru exercitarea acestora.
În temeiul art.61 Cod Penal, activitatea infracțională desfășurându-se înăuntrul liberării condiționate, instanța a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 489 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.625/11.02.2000 a Judecătoriei Craiova și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, care să reprezinte un echivalent al pedepsei ce nu va mai fi executată ca urmare a contopirii, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, justificarea interzicerii exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator fiind deja arătată în momentul aplicării pedepsei complementare.
În temeiul art.350 tribunalul C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.18 din Legea nr.302/2004 și art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventive executat în vederea extrădării către România și a arestului preventiv ulterior predării sale către autoritățile române.
Referitor la latura civilă a procesului penal, prima instanță a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Partea vătămată a s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 20.000 euro daune morale, dar în cursul judecății, la termenul de judecată din data de 19.03.2008 partea vătămată a precizat că nu mai are pretenții civile față de inculpat, prima instanță luând act de această împrejurare.
În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public privind confiscarea de la inculpați a sumei de 20.000 euro, bani obținuți din exploatarea părții vătămate, în condițiile în care instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori față de această parte vătămată, se poate constata că nu există probe din care să rezulte că această sumă de bani a fost obținută prin săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care nu poate fi confiscată, în temeiul art.19 din Legea nr.678/2001 cererea fiind respinsă.
În temeiul art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat, în parte, la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art.192 alin.3 C.P.P. restul cheltuielilor judiciare să rămână în sarcina statului.
Împotriva sentinței penale nr. 512/PI din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea ca nelegală, deoarece instanța a nesocoti dispozițiile art.26 din 678/2001, a încălcat dispozițiile art.17 alin.3 și C.P.P. în mod greșit a dispus schimbarea încadrării pentru infracțiunea de trafic de persoane, dintr-o infracțiune unică, în două infracțiuni aflate în concurs.
Hotărârea a mai fost criticată de parchet pentru netemeinicie, prin greșita achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din 39/2003.
Inculpatul, a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecătorul cauzei era în situația cazului de incompatibilitate, prev.de art.47 alin.2 C.P.P. acesta exprimându-și anterior părerea cu privire la soluția dată.
Un alt motiv de nelegalitate, invocat de către inculpat se referă la încălcarea dispozițiilor art. 24 alin.1 din 678/2001, privind publicitatea ședinței de judecată.
De asemenea, se invocă faptul că inculpatul nu a cunoscut despre existența procesului și faptul că, în mod greșit nu s-a conexat dosarul în care a fost judecat, cu dosarul în care sunt judecați frații săi.
Analizând sentința penală apelată, în raport cu solicitările formulate de parchet, de către inculpa și din oficiu, în limitele prevederilor art.371 alin.2 C.P.P. se constată că, apelurile sunt fondate pentru încălcarea unor dispoziții prev.de art.197 alin.2
C.P.P.Astfel, se constată că, inculpatul a fost condamnat prin schimbarea încadrării juridice, în baza art.13 alin.1 din 678/2001, raportat la art.37 lit.a Cod Penal, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic cu minori. Potrivit art.24 din 678/2001 " ședințele de judecată în cazurile privind infracțiunea de trafic de persoane, prev.de art.13 și de pornografie infantilă, prev.de art.18, nu sunt publice.
Instanța, nesocotind aceste dispoziții, a judecat cauza în ședință publică, fiind astfel în prezenta unei încălcări care atrage nulitatea, prev.de art. 197 alin.2
C.P.P.În această situație în baza art.379 pct.2, lit.b C.P.P. vor fi admise apelurile declarate de inculpat și parchet, desființează sentința penală pronunțată de Tribunalul Timiș și se va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Odată cu rejudecarea cauzei, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.26 din 678/2001 și dispozițiile art.17 alin.3 C.P.P. precum și celelalte motive de apel invocate de parchet și de către inculpat.
Potrivit art.381 C.P.P. va fi dedus arestul preventiv în continuare pentru inculpat și va fi menținută măsura arestării preventive.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.b p Cod Penal admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.512/PI din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
În baza art.391 C.P.P. menține în continuare măsura arestării preventive și deduce durata arestului preventiv la zi.
Cheltuielile judiciare, potrivit art.192 alin.3 C.P.P. rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED: VI/20.11.2008
Dact: 3 exempl/ 21 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea
