Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 353/R/2009
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev.și ped.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, art.13 alin.1,3 teza I din Legea 678/2001 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev.și ped.de art.323 alin.1 și 2.penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal, cauza având ca obiect excepția de neconstituționalitate a disp.art.332 alin.4 pr.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărător ales al inculpatului, av.Pocola, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depuse la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av., care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se sesiza Curtea Constituțională. Astfel, în mod nelegal instanța de fond a apreciat că excepția invocată nu îndeplinește disp.art.29 din Legea nr.47/1992 întrucât nu are legătură cu cauza. La instanța de fond a solicitat restituirea cauzei la procuror însă s-a respins această cerere. Codul d e procedură penală permite atacarea cu recurs doar a hotărârilor de desesizare în cazul respingerii excepției. Consideră că excepția invocată are legătură cu cauza cu toate că instanța de fond arată că nu s-a pronunțat o hotărâre de desesizare ci o încheiere de respingere, astfel că aspectele invocate sunt de competența Curții Constituționale și nu a instanței. Prin excepția ridicată a arătat că se încalcă art.11 și 20 din Constituție rap.la art.2 alin.1 din Protocolul 7 la CEDO, respectiv accesul la justiție.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului apreciind că în mod corect instanța de fond a respins la inadmisibilă excepția invocată întrucât nu sunt îndeplinite disp.art.29 din Legea nr.47/1992.
CURTEA
Prin încheierea penală din 19 mai 2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 29 alin. 4,6 din Legea nr. 47/1992 modificată, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. 4 pr.pen. invocată de apărătorul inculpatului, precum și cererea de sesizare Curții Constituționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 376 din 23.06.2008, Tribunalul Maramureșa dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 și 13 din Legea 678/2001, și art. 323 alin. 1 și 2 din Codul penal, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe timp de 2 ani. A fost condamnată și inculpata pentru aceleași gen de infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit a și b Cod penal, dispunându-se ca ambii inculpați să execute pedepsele în regim privativ de libertate.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța i-a obligat pe inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei reprezentând daune morale în favoarea părții civile constatând și că restul părților vătămate nu au formulat pretenții civile în cauză.
Prin decizia penală nr. 107/A/28.10.2008 a Curții de APEL CLUJs -au admis apelurile declarate de cei doi inculpați împotriva sentinței penale mai sus menționate, pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, respectiv la Tribunalul Maramureș, primul termen de judecată fixat în cauză după desființare fiind 16.12.2008.
La termenul de judecată din 21.04.2009, după ce instanța a respins excepțiile invocate de către inculpatul, prin apărător, având ca obiect solicitarea de a se restitui cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale pe considerentul că au fost încălcate dispozițiile procesual penale referitoare la corecta sesizarea instanței, la dreptul la apărare al inculpatului, apărătorul ales al aceluiași inculpat a invocat oral excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul d e procedură penală.
Excepția a fost motivată și ulterior în scris (fila 98 dosar instanță) cu aceea că, acest text procedural conține o dublă restrângere a accesului la calea de atac a recursului în cazurile în care se solicită restituirea cauzei la procuror pentru motivele prev. de art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală, încălcându-se astfel art. 16, 11 și 20 din Constituție, art. 6 paragraful I din CEDO și art. 14 alin. 1 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice ale.
Raportat la motivele invocate în cererea formulată, reprezentanta parchetului, a părților vătămate, au solicitat respingerea excepției invocate cu consecința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, celelalte părți prin apărător, solicitând admiterea excepției invocate și sesizarea Curții Constituționale.
Analizând cererea formulată de către inculpatul prin apărător, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr.47/1992 modificată, dispoziții ce reglementează procedura de soluționare a excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești, completul investit cu o asemenea solicitare are obligația de a analiza dacă excepția este admisibilă, caz în care trebuie să sesizeze Curtea Constituțională sau, în cazul opus, să o respingă ca inadmisibilă printr-o încheiere motivată.
Obligația existentă în sarcina instanței de a motiva încheierea prin care respinge excepția este menționată și în considerentele deciziei penale nr. 2984/27 iunie 2000 a - Secția penală.
Din prevederile art. 29 alin. 1,2 și 3 din același act normativ, reiese că inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate se constată în următoarele cazuri: când nu are legătură cu soluționarea cauzei, când nu este ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată sau de procuror în cauzele în care participă și când prevederile arătate în cerere ca fiind neconstituționale au fost constatate astfel printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În cauză a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului art. 332 alin. 4 din Codul d e procedură penală, care prevede că "împotriva hotărârii de desesizare, se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărâre, în termen de 3 zile de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă". Pentru că s-a considerat de inculpat prin apărător că este inechitabil ca atunci când se respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, Codul d e procedură penală să nu prevadă nici o cale de atac, iar atunci când o asemenea cerere este admisă și se dă o hotărâre de desesizare a instanței, să fie prevăzută o cale de atac dar să fie limitați titularii acestuia.
În cauză, instanța nu a pronunțat o hotărâre de desesizare în sensul textului art. 332 alin. 4 din Codul d e procedură penală, ci prin încheiere în cursul dezbaterilor a respins excepțiile invocate de către inculpat prin apărător, prin care s-a solicitat restuituirea cauzei la procuror pe considerentul existenței unuia dintre motivele prev. de art. 332 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Aceste încheieri nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei, fiind supuse aceleiași căi de atac prevăzute pentru hotărârea care se va da în cauză.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului a arătat că prin excepția de neconstituționalitate invocată în fața primei instanțe se urmărește înlăturarea neconcordanței dintre textul art.232 al.4 pr.pen. ce prevede că împotriva hotărârilor de sesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate în termen de 3 zile și textele art.129, 11, 16 și 20 din Constituție, precum și din textele convențiilor internaționale ce consacră principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală și egalitatea armelor în cadrul procesului penal.
S-a arătat că excepția este admisibilă deoarece are legătură cu obiectul cauzei, deoarece nu s-a admis cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, fiind îndeplinite astfel toate condițiile prev.de art.29 din Legea nr.147/1992.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că la termenul de judecată din 29 aprilie 2009, după ce a respins excepția invocată de către inculpatul privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăriri penale, s-a invocat oral excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.332 al.4 pr.pen.
În mod justificat prima instanță a reținut că excepția nu este admisibilă raportat la disp.art.29 din Legea nr.47/1992, deoarece textul criticat din punct de vedere constituțional nu are legătură cu fondul cauzei.
Într-adevăr inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev.de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001 și pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev.de art.323 al.1 și 2 pen. iar critica textului art.332 al.4 pr.pen. privind absența căii de atac împotriva încheierii de respingere a excepției prin care se invocă restituirea cauzei la procuror, nu are relevanță asupra soluției ce va fi pronunțată deoarece încheierea este atacabilă odată cu fondul; faptul că legea nu prevede o cale de atac distinctă pentru soluția de respingere a excepției, nu înseamnă că aceasta nu poate fi atacată împreună cu sentința ce va fi adoptată.
Acesta fiind primul criteriu de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, condiție ce nu este îndeplinită în speță, Curtea nu va analiza pertinența motivelor invocate în sprijinul neconstituționalității textului de lege criticat.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. rap.la art.303 al.6 pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii penale din 19 mai 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorar parțial.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
15.06.09/3 EX.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
