Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECI Z I NR. 87
Ședința publică din data de 09 iunie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU și inculpatul, fiul lui și, născut la 10.05.1971 domiciliat în C, - -, nr.8, -A,. A, județul C și în B,-, județul B, împotriva sentinței penale nr. 39 din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 74 și 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 luni și 11 zile închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În baza art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74-76 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată.
În baza art. 33-34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 luni și 11 zile închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71-64 lit.a, teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa în perioada 01.10.2007 - 11.03.2008.
Conform art. 350 alin. 3 lit. a Cod procedură penală s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5402/2007 din 02.10.2007, dacă nu a fost arestat în altă cauză.
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500 EUR.
S-a luat act că partea civilă nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 1605alin. 4 lit. e Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii de 6.000 lei.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelantul inculpat, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului de Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1036/2008, depusă la dosar, fila 21, lipsind intimata parte vătămată a pentru care a răspuns din oficiu avocat, din cadrul Baroului de Avocați P, potrivit delegației avocațiale nr. 3228/2008, depusă la dosar, fila 19.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, aduce la cunoștință apelantului inculpat, că are dreptul să fie audiat în fața instanței de apel, iar acesta solicită să se ia act că nu dorește să dea o nouă declarație.
Avocat, pentru apelantul inculpat, depune la dosar concluzii scrise și având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea apelurilor.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, pentru cele două infracțiuni, de 5 luni și 11 zile contravin prevederilor art. 72 Cod penal, nu este aptă de să asigure scopul preventiv educativ prevăzut de lege, să contribuie la reinserția socială a acestuia, care deși reabilitat, denotă o predispoziție pentru săvârșirea de fapte antisociale.
Consideră că prin soluția pronunțată se încurajează comiterea de fapte antisociale și să cultive temerea că împotriva unor astfel de fapte de acest gen justiția nu reacționează prompt.
În concluzie, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii pronunțate și înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedeapse care să-și atingă scopul preventive educativ prevăzut de lege.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul inculpat, apreciază hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică și nelegală și pune concluzii de admitere a apelului, casarea hotărârii instanței de fond și să constate că inculpatul nu a săvârșit niciuna din infracțiunele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Solicită achitarea acestuia în baza disp. art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală.
Consideră că și pedeapsa aplicată inculpatului vine să confirme punctul său de vedere, respectiv că în cauză nu sunt probe suficiente care să confirme vinovăția inculpatului. Nu s-a dovedit nici măcar cu declarația părții vătămate că inculpatul a constrâns să săvârșească acte de prostituție în beneficiul inculpatului.
De asemenea, la dosar nu sunt probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de șantaj.
Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat potrivit motivelor de apel invocate, arâtând că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanța de fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimata parte vătămată, lasă la aprecierea instanței asupra apelurilor declarate.
Apelantul inculpat, având utlimul cuvânt, arată că partea vătămată este cumnata sa, că de 16 ani îi crește copilul acesteia, solicită ca aceasta să-i plătească cheltuielile de judecată, să îi restituie cei 400 de EUR împrumutați și telefonul mobil.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.39 din data de 11 martie 2008 Tribunalul Buzău, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 74 și 76 lit. c Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 5 luni și 11 zile închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane.
În baza art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74-76 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată.
În baza art. 33-34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 luni și 11 zile închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71-64 lit.a, teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa în perioada 01.10.2007 - 11.03.2008.
Conform art. 350 alin. 3 lit. a Cod procedură penală s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5402/2007 din 02.10.2007, dacă nu a fost arestat în altă cauză.
Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500 EUR.
S-a luat act că partea civilă nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 1605alin. 4 lit. e Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii de 6.000 lei.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul Buzăua reținut că prin rechizitoriul întocmit de T - Biroul Teritorial Buzău nr. 51/D/P/2007 din 26.10.2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 si art. 194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal si art. 33 lit Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada aprilie - mai 2007, a recrutat prin intermediul fratelui sau G, aflat in eroare de fapt și a primit în Italia pe partea vătămata, sub pretextul oferirii unui loc de munca pe post de menajera, in realitate obligând- pe cea în cauza să se prostitueze în beneficiul lui, iar în perioada 24-28.09.2007, a exercitat multiple amenințări cu moartea și acte de violență asupra părții vătămate și a membrilor familiei ei, prin apeluri telefonice repetate, pentru a-i ceda suma de 400 euro, invocata de el în mod injust cu titlu de datorie.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, procesele - verbale de confruntare, procesele - verbale de redare a discuțiilor telefonice înregistrate de partea vătămata, procesele - verbale de redare comunicărilor purtate in mediu ambiental și înregistrate prin mijloace audio-video în urma autorizării Tribunalului Buzău, comunicările Consulatului General al României din Milano, precum si declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În primăvara anului 2007, partea vătămata a fost recrutată prin intermediul numitului G ( fostul ei concubin și fratele inculpatului ) aflat în necunoștință de cauza, la solicitarea telefonică adresată din Italia de către inculpatul pentru ca aceasta să presteze serviciu de menaj la o persoană fizică în schimbul unei remunerații.
Inculpatul a avansat costul călatoriei din România pâna în Italia atât pentru partea vătămată cât și pentru care a însoțit-o pe aceasta pâna în localitatea unde cei doi au fost preluați de către inculpat și conduși până în locuința din unde el stătea cu chirie la un cetățean italian numit "". HG a părăsit Italia după o zi, iar inculpatul a luat- în primire pe partea vătămată și i- prezentat- lui ca fiind o rudă de -a lui.
Acesta din urma, după aproximativ 3-4 zile, i-a precizat inculpatului că nu are nevoie de serviciile de menaj ale părtii vătămate.
Inculpatul a insistat ca partea vătămată să rămână cu el în locuința lui iar acesta a tolerat-o, considerând că este rudă cu inculpatul, acceptând să nu îi solicite chirie.
Ulterior, inculpatul i- reținut actul de identitate părții vătămate și i-a cerut să se prostitueze în beneficiul lui sub pretextul datoriei pe care pretindea de la aceasta reprezentând costul călătoriei până în Italia și cel cu întreținerea cu alimente.
Neavând nici suma de bani asupra ei și nici actul de identitate, partea vătămată a fost nevoită să accepte solicitarea inculpatului și a inceput să practice prostituția pe o artera publică de circulație aflată în apropierea locuinței lui.
Inculpatul a beneficiat de banii obținuți de partea vătaăată prin practicarea prostituției timp de săptămână.
Martora a, care practica prostituția pe aceeași stradă, observând că partea vătămată este abătută, a intrebat- și a aflat de aceasta că inculpatul o obligă să se prostitueze pentru el. Într-una din seri partea vătămată, fiind alertată, a apelat-o telefonic pe martoră și s-a deplasat la hotelul unde locuia aceasta. Martora a condus-o pe partea vătămată în acea noapte la postul de carabinieri din unde s-a înregistrat plângerea penală pe care a formulat-o împotriva inculpatului pentru constrângere la prostituție și șantaj.
Organele de poliție din Italia s-au deplasat a doua zi de dimineață la locuința inculpatului însă acesta sesizase că a fost denunțat și părăsise locuința.
La întoarcerea părți vătămate în România, în toamna anului 2007, inculpatul a amenințat-o telefonic așa cum reiese din transcrierile discuțiilor telefonice depuse la dosar, solicitându- să-i restituie suma de 400 euro pe care el o invocă cu titlu de datorie, și un telefon mobil.
Este adevarat că partea vătămată deseori îl provoca pe inculpat să- adreseze injurii și amenințări (și ea la rândul ei îi adresa acestuia injurii) însă aceste amenințări i-au creat părții vătămate o stare de temere, aceasta fiind nevoită să părăsească pentru o vreme domiciliul.
Cu consimțământul părții vătămate de a coopera, s-a realizat un flagrant delict sub aspectul infracțiunii de șantaj, inculpatul fiind surprins de către organele de urmărire penală după ce a primit suma de 400 euro de la partea vătămată.
În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de trafic de persoane prevăzuta de art. 12 alin.1 din Lg. 678/2001 și șantaj prevăzută de art. 194 alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Din probele administrate reiese că inculpatul a beneficiat de suma de 1500 euro din practicarea de către partea vătămată a prostituției timp de 6 zile.
La individualizarea pedepselor se vor avea în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, precum și persoana inculpatului care nu este recidivist.
Având în vedere că inculpatul era încadrat în muncă în Italia, obtinând venituri licite, ca singura persoana pe care a recrutat- în vederea obligării la practicarea prostituției este partea vătămată cu care avea și relații familiale ( inculpatul o intreține pe fiica părtii vătămate - pe care aceasta o abandonase, rezultată din relația de concubinaj a acesteia cu G ), instanța constată ca pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și că aplicarea unei pedepse egale cu perioada arestului preventiv este suficientă pentru atingerea scopului acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău critică hotărârea instanței sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea mică, egală cu durata restului preventiv și nu contribuie la realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei.
Se mai arată în motivele de apel că cele două pedepse sunt prea mici față de importanța și specificul valorilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale prin incriminarea activităților de traficare a ființelor umane în scopul exploatării acestora iar sistemul sancționator este deosebit de sever ceea ce răspunde necesității contracarării acestui fenomen. Prima instanță a apreciat greșit și a aplicat circumstanțe atenuante datorită faptului că inculpatul era încadrat în muncă și că singura persoană pe care a recrutat-o în vederea obligării la practicarea prostituției este partea vătămată cu care se află în relații de familie.
În concluzie se solicită admiterea apelului, desființarea soluției, înlăturarea disp.art.74, 76 lit. Cod Penal și aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care să reflecte gradul de periculozitate prezentat de inculpat și agresivitatea faptelor reținute în sarcina lui.
Apelantul inculpat critică în motivarea scrisă a apelului hotărârea primei instanțe datorită reținerii greșite a situației de fapt. Arată că între el și partea vătămată există o relație familială în sensul că aceasta a trăit în concubinaj cu fratele său, din relația cărora a rezultat un copil abandonat la naștere de către mama sa, dar pe care l-a luat și îl crește în continuare singur. În perioada 2006-2007 a locuit în Italia unde a venit și partea vătămată, căreia îi găsise un loc de muncă la cetățeanul italian unde locuia el, dar cu timpul acesta din urmă a fost nemulțumit de prestațiile părții vătămate și i-a adus la cunoștință că dorește să o concedieze.
Se mai arată de către apelant că nu a constrâns în nici un fel pe partea vătămată după concediere să practice prostituția, acest lucru făcându-l singură pentru a câștiga bani, întrucât nu dorea să se întoarcă în țară. După întoarcerea în țară a luat legătura cu partea vătămată căreia i-a solicitat să-i restituie sumele de bani pe care le cheltuise pentru ea.
În concluzie se solicită admiterea apelului și desființarea sentinței deoarece nu există infracțiunea pentru care a fost condamnat, el nefăcând decât să o ajute pe partea vătămată să vină în țară și nu a obligat-o apoi să practice prostituția.
Totodată se arată de către apelant că nu poate fi reținută în sarcina lui infracțiunea de șantaj, deoarece partea vătămată avea să-i restituie aproximativ 400 euro și deci nu urmărea obținerea unui folos injust.
Examinând sentința atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conf. art.371 alin.2 C.P.P. Curtea va constata că ambele apeluri sunt nefondate.
Astfel în legătură cu situația de fapt criticată de către inculpat, Curtea apreciază că aceasta a fost corect reținută de prima instanță, și anume că în primăvara anului 2007 inculpatul i-a solicitat fratelui său G să-și trimită fosta concubină în Italia pentru că i-ar fi găsit un loc de muncă. Inculpatul a achitat costul călătoriei părții vătămate din România în Italia, dar și al numitului G care a însoțit-o.
Partea vătămată a fost condusă de către inculpat până la locuința din unde acesta locuia cu chirie la un cetățean italian numit "" și la care dorea să lucreze numai că după 3-4 zile cetățeanul italian i-a adus la cunoștință inculpatului că nu este mulțumit de serviciile părții vătămate.
În aceste condiții inculpatul i-a permis părții vătămate să locuiască cu el dar i-a reținut actele de identitate și i-a solicitat să practice prostituția pentru a-și plăti datoria față de el, lucru pe care partea vătămată a fost nevoită să îl accepte, banii obținuți de pe urma prostituției pe timp de o săptămână încasându-i inculpatul.
După aproximat o săptămână partea vătămată împreună cu martora a ce se afla în același loc și practica prostituția, au mers la organele de poliție din Italia, unde l-au reclamant pe inculpat, numai că acesta nu a fost prins de organele de poliție la locuința numitului "", deoarece între timp părăsise imobilul.
Ulterior, în toamna anului 2007, după întoarcerea părții vătămate în România, inculpatul a amenințat-o de nenumărate ori telefonic să-i restituie suma de 400 de euro, reprezentând o așa-zisă datorie față de el, afirmând că va avea de suferit atât ea cât și familia sa, fapt care a determinat-o pe aceasta să părăsească pentru o perioadă domiciliul.
Pentru a reliefa mai mult faptul că inculpatul dorea să obțină o sumă de bani de la partea vătămată, organele de urmărire penală au realizat un flagrant, inculpatul fiind surprins după ce a primit suma de 400 euro solicitată părții vătămate.
Susținerea inculpatului în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată să practice prostituția și să-i remită banii încasați este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv plângerea penală formulată de partea vătămată și declarația acesteia, declarația martorei a ( care a arătat că partea vătămată a practicat prostituția la solicitarea inculpatului ), C ( ce au declarat că în perioada aprilie- mai 2007, partea vătămată a fost plecată, iar după un timp i-a apelat telefonic relatându-le că a fost obligată de către inculpat să se prostitueze ), declarațiile martorilor și G, procesele verbale de confruntare de redare a convorbirilor telefonice și cele de redare a convorbirilor din mediul ambiental, comunicările transmise de ofițerul de legătură al A din Italia (Milano ) coroborate cu declarațiile inculpatului în care recunoaște în mare parte faptele comise mai puțin constrângerea la prostituție a părții vătămate.
Aceste fapte ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și șantaj în formă continuată, prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001 și art.194 alin.1cu aplic. art.41 alin.2 p, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
În legătură cu individualizarea pedepsei criticată de către parchet, Curtea apreciază că acest motiv este neîntemeiat.
Prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 luni și 11 zile închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de șantaj, reținând în favoarea lui circumstanțe atenuante datorită faptului că acesta lucra în mod licit în Italia, că singura persoană obligată la practicarea prostituției a fost partea vătămată cu care este în relații de familie ( inculpatul o întreține pe fiica părții vătămate încă de la naștere ) și că o pedeapsă egală cu perioada restului preventiv este suficientă pentru atingerea scopului acesteia.
Este adevărat că pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi iar pentru infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.1 legea Cod Penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, dar Curtea apreciază ca și prima instanță că în cauză se impune reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât inculpatul deși a mai fost anterior condamnat pentru infracțiune de înșelăciune la pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare și-a revizuit comportamentul fiind reabilitat în prezent, obținea venituri licite muncind în Italia,este căsătorit și are un copil minor.
Faptul că legea prevede o limită maximă destul de mare pentru infracțiune de trafic de persoane și că acest fenomen infracțional a luat amploarea așa cum susține parchetul, aceste aspecte nu trebuie disociate de persoana inculpatului care poate beneficia de circumstanțe atenuante în cazurile prev. de art.74 lit.c Cod Penal, el prezentându-se de fiecare dată la solicitările organelor judiciare și nu în ultimul rând de faptul că este cel care și în prezent contribuie la creșterea numitei, abandonată de partea vătămată în maternitate, rezultând de aici că doar anumite neînțelegeri între cei doi, petrecute în Italia, au condus la luarea pe moment a deciziei inculpatului de obliga pe partea vătămată să obțină venituri în urma oferirii serviciilor sexuale.
Chiar art.72 Cod Penal,stabilește că la aplicarea pedepsei să se țină seama de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, aspecte de care prima instanță a ținut seama.
Aplicarea unei pedepse rezultante de 5 luni și 11 zile egală cu durata arestului preventiv este considerată și de C, ca fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei prev. de art.52 Cod Penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, inculpatul înțelegând că pentru orice atingere, chiar minimă, adusă relațiilor sociale privind libertatea și integritatea persoanei, aceste fapte nu rămân nesancționate, fie petrecute ele în afara teritoriului țării.
Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii atacate, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate apelurile declarate.
Văzând și disp.art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU și inculpatul, fiul lui și, născut la 10.05.1971, domiciliat în C,-, - 5A,. A,. 4, județul C și în în B,-, județul B, împotriva sentinței penale nr. 39 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondate.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru partea vătămată de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. AF
2 ex/27. 06.2008.
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
