Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 102/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.160/A/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații recurenți și, deținuți în Penitenciarul Aiud, asistați de apărător ales, avocat și inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Aiud, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, învederează instanței faptul că partea vătămată nu a fost audiată nici la fond și nici la apel, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea revenirii cu citarea acesteia cu mențiunea prezenței în vederea audierii.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea cererii, dată fiind prezenta cale de atac, în care nu se impune audierea părții vătămate.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea cererii.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 38514Cod procedură penală,
Luând în considerare că în cauză există deja o declarație luată părții vătămate în cursul urmăririi penale,
Având în vedere poziția procesuală a inculpaților,
- respinge cererea de amânare a cauzei în vederea revenirii cu citarea părții vătămate, formulată de apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Arată că la dosar există doar două probe: declarația părții vătămate și declarațiile inculpaților, neexistând nici un act medical din care să rezulte că părții vătămate i-au fost aplicate lovituri, motiv pentru care solicită achitarea inculpaților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpatul nesăvârșind o astfel de faptă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor penale atacate ca temeinice și legale. Arată că inculpații nu au recunoscut comiterea infracțiunii de tâlhărie prin amenințare, însă au pretins că suma a fost dată de bunăvoie cu titlu de împrumut, dar au fost efectuate cercetări în acest sens și s-a dovedit că aceste susțineri nu sunt adevărate. Precizează că partea vătămată de la început i-a recunoscut pe inculpați ca fiind autorii faptelor. Consideră că probele administrate dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că i s-a refuzat asigurarea apărării în faza de urmărire penală, cu toate că a declarat că nu știe să scrie și să citească. Arată că este bolnav și că are 5 copii. Precizează că banii i-au fost dați cu titlu de împrumut și că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat și solicită să fie achitat. Precizează că prima declarație i-a fost luată fără a fi prezent vreun avocat, iar a doua zi, i s-a luat o nouă declarație în prezența unui apărător din oficiu, cu toate că a precizat că are apărător ales pe domnul.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 21/2009, Judecătoria Orăștie a dispus condamnarea inculpaților:
1.-,
2.-, la câte:
-7 ani închisoare fiecare, pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "b" și "c", art. 211 al. 21lit. "a" Cod penal.
3., la:
-7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "b" și "c" Cod penal, art. 211 al. 21, lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "b" Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "b" și "c", art. 211 al. 21, lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal.
A privat pe inculpați de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 din același Cod.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 ianuarie 2009 și până la 12 martie 2009.
În baza art. 346 Cod procedură penală a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate în sumă de 204 lei, a fost recuperat integral prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că:
În data de 14 ianuarie 2009, partea vătămată, elev, se întorcea din vacanță cu trenul accelerat 1765 de la domiciliul său din B M la Acesta avea asupra sa suma de 204 lei pe care a primit-o de la părinții săi pentru a achita cheltuielile de întreținere și hrană de la internatul liceului.
În același tren se aflau și cei trei inculpați care se deplasau din localitatea H în localitatea,unde au domiciliul inculpații și.
au circulat prin garnitura trenului și ajungând la compartimentul unde se afla partea vătămată, a observat că acesta este singur,moment în care s-au hotărât să-l deposedeze de bani.
Astfel, inculpatul s-a postat în ușa compartimentului pentru a asigura paza,ceilalți doi au intrat în compartiment,iar inculpatul l-a amenințat cu un cuțit cerându-i să le dea banii care îi are asupra sa.
de prezența celor trei inculpați și de amenințarea cu cuțitul, partea vătămată le-a dat inculpaților suma de 204 lei - practic, toți banii ce îi avea asupra sa.
Imediat după aceea, cei trei inculpați s-au coborât în stația CFR Orăștie și de aici în satul,achitând contravaloarea transportului cu taxiul și alte cumpărături cu banii obținuți prin amenințare de la partea vătămată.
Acesta, după săvârșirea faptei a anunțat pe conductorul trenului - martorul și apoi Poliția TF, care a doua zi i-a identificat pe inculpați și i-au înapoiat părții vătămate banii sustrași.
Inculpații - după ce inițial au recunoscut parțial săvârșirea faptei, ulterior au negat-o susținând că banii le-au fost dați de bună voie de partea vătămată, împrejurare neverosimilă și nesusținută de probele administrate în cauză.
În drept, fapta inculpaților,pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, întrunește pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "a" și "b",211 al. 21. lit."a" Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei trei inculpați, solicitând achitarea lor.
Inculpații au susținut în apel că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât partea vătămată le-a înmânat suma de 204 lei de bună voie, cu titlu de împrumut, fără a se fi exercitat amenințări sau acte de violență asupra sa.
Prin decizia penală nr.160/A/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-au admis apelurile introduse de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 21/2009 pronunțată de Judecătoria Orăștie, județul H, pentru temeiul prev. de art.379 pct.2 lit. a C.P.P. s-a desființat parțial sentința atacată și în consecință:
S-a înlăturat pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza I în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art.350 C.P.P. art.381 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
În baza 88.Cod Penal, art.381 C.P.P. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16.01.2009 și până la 14.05.2009.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel în sumă de 930 lei au rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de 900 lei, să fie plătite din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că în cauză este dovedită vinovăția inculpaților, fapta petrecându-se în maniera stabilită de prima instanță, iar soluția de condamnare a inculpaților este justă, ca și încadrarea juridică dată faptei.
S-a mai reținut că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, însă s-a constatat că raportat la natura infracțiunii pentru care au fost condamnați inculpații, este nejustificată și nemotivată aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, context în care apelul inculpaților a fost apreciat ca fondat sub acest aspect, conf. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr.p.
În ce privește cheltuielile judiciare efectuate de stat în apel s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 al. 3 Cod pr.
p.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații și, precum și inculpatul, care și-a motivat în scris recursul prin memoriul depus la dosar.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpații și, personal și prin apărătorii legali,au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei penale atacate, precum și a hotărâri instanței de fond, și rejudecând cauza, să se aducă o soluție de achitare a inculpaților în întrucât la dosar există doar două probe: declarația părții vătămate și declarațiile inculpaților, neexistând nici un act medical din care să rezulte că părții vătămate i-au fost aplicate lovituri, motiv pentru care solicită achitarea inculpaților.
În motivele scrise de recurs și susținute oral inculpatul, personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, precum și a sentinței pronunțată de instanța de fond, și rejudecând cauza, achitarea inculpatului, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiuni de tâlhărie, suma de bani fiind împrumutată de la partea vătămată, fără a se fi exercitat amenințări sau acte de violență asupra acestuia.
În drept, se invocă disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a ) și d) Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpați, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 și 385/9 al. 3 Cod pr.p., Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, Curtea de Apel verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse de recurenții inculpați, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală, constată că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpaților, și, în raport de infracțiunea de tâlhărie din noapte de 15/16.01.2009 în dauna părții vătămate.
Curtea de Apel consideră că în cauză instanțele de judecată au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că cei trei inculpați au participat la comiterea acestei infracțiuni, iar apărările acestora sunt de circumstanță în scopul de a se sustrage răspunderii penale.
Partea vătămată, o persoană tânără, în vârstă de 17 ani și instruită, a reținut exact cele petrecute și a dat declarații ample, descriind faptele, dar și persoana agresorilor, cu prezentarea unor amănunte relevante atât pentru stabilirea adevărului în cauză, cât și pentru calificarea declarațiilor sale ca fiind sincere și edificatoare.
Astfel, partea vătămată a descris înfățișarea agresorilor, îmbrăcămintea purtată de acești, vorbele și gesturile lor agresorilor ( 7,11-14 ds. urm.p., 151 ds. jud. ).
Susținerile sale au fost constante pe tot parcursul procesului penal, victima declarând agenților de poliție imediat ce a coborât din tren, și ulterior organelor de anchetă penală și judecătorului de fond, că a fost izolat în compartimentul de tren de cei trei inculpați, unul blocându-i ieșirea, pentru ca ceilalți să îl amenințe cu un cuțit și să îi scoată din buzunarul de la pantaloni suma de bani pe care o avea asupra sa.
Relevante sub aspectul vinovăției inculpaților recurenți sunt declarațiile orale pe care aceștia le-au dat organelor de anchetă penală la data de 15.01.2009, în prezența martorului, cu ocazia deplasării organelor de anchetă penală la domiciliile acestora, când s-a și încheiat un proces verbal ce a fost semnat de cei trei inculpați ( 10 ds. urm.p. )
Astfel, inculpații și au recunoscut că au introdus mâna pe rând în buzunarele părți vătămate, de unde au luat unul suma de 100 lei, iar celălalt suma de 104 lei, timp în care inculpatul a stat în ușa compartimentului.
Curtea nu poate omite în soluționarea prezentei cauze declarațiile date inculpatul la data de 15.01.2009 ( declarație olografă) și 16.01.2009 în care arată că inculpații și au introdus mâna pe rând în buzunarul victimei de unde au bani ( 40-43 ds. urm.p. ). precum și declarațiile date organelor judiciare de inculpatul la data de 15.01.2009 și declarația olografă a inculpatului din data de 15.01.2009, în care au descris în amănunt modul în care au comis fapta, recunoscând că au introdus, pe rând fiecare, mâna în buzunarele victimei de unde au luat suma de 104 lei și, respectiv, 100 lei, timp în care inculpatul a stat în ușa compartimentului, declarații ce se coroborează cu declarațiile părți vătămate ( 56, 69 ds. urm.p. ).
Este adevărat, că audiați de către instanța de fond și de apel inculpații nu au recunoscut fapta susținând că partea vătămată le-a înmânat suma de 204 lei de bună voie, cu titlu de împrumut, fără a se fi exercitat amenințări sau acte de violență asupra sa.
Curtea de Apel nu le poate împărtășii această apărare față de probele administrate în cauză și care confirmă vinovăția celor trei inculpați.
În concret, apărările inculpaților apar ca neverosimile în contextul în care victima domiciliază în jud. M, este elev în D, și nu avea asupra sa decât suma de 204 lei, destinată cheltuielilor de întreținere.
Mai mult decât atât, este de necontestat că partea vătămată și inculpați nu se cunosc, astfel că este total ilogic ca victima să le fi împrumutat întreaga sumă de bani pe care o avea asupra sa, fără a se stabilii vreun loc sau vreo dată de restituire și fără a-și reține o minimă suma de bani care să-i asigure subzistența.
În acest context, și în raport de probele administrate cauzei, această apărare nu poate fi reținută, ea fiind pro-causa, apărare corect înlăturată și de instanța de apel.
Pentru aceste considerente, C constată că în mod just instanța de fond a pronunțat condamnarea inculpaților, și săvârșirea infracțiuni de tâlhărie în dauna părții vătămate, neimpunându-se achitarea acestora.
În consecință, Curtea de Apel constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat de recurenți inculpați referitor la comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod pr. penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.
În baza disp. art.385/17 rap. la art. 383 alin. 2 Cod pr. pen. și art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților recurenți perioadele reținerii și arestului începând cu data de 16.01.2009 până la zi.
În baza disp. art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod pr. pen vor fi obligați inculpații recurenți și la plata sumei de 160 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
În baza acelorași texte de lege va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.160/A/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16.01.2009 până la zi.
Obligă inculpații recurenți și la plata sumei de 160 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./28.07.2009
jud.,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
