Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/2009
Ședința publică din 23 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.86/A din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpații recurenți și precizează că prin recursurile declarate în cauză solicită reducerea pedepselor aplicate.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți și, avocat, solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor penale atacate și în rejudecare, aplicarea unor pedepse mai reduse, având în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, și anume, atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei, care au colaborat cu organele de urmărire penală și au făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului.
Reprezentanta Parchetului solicită în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale. Arată că la aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, antecedentele inculpaților celelalte circumstanțe agravante, precum și gravitatea faptei, astfel că apreciază că nu se impune o reducere a pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurile penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:
1. - la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, al.2 lit.b și c și alin.21lit.a din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit.c din Codul penal și art.37 lit.a din Codul penal.
În baza art.61 din Codul penal s- dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.616/2005 a Tribunalului Cluj și s-a dispus contopirea restul de 598 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o sporește la 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 cod penal s- dedus din durata pedepsei durata arestării preventive începând cu data de 06.12.2007 până la zi.
2. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1, alin.2 lit. b și c și alin.21lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. din Codul penal.
În baza art.61 din Codul penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.284/2005 a Tribunalului Alba și s-a contopit restul de 295 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o sporește la 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 din Codul penal se va deduce din durata pedepsei durata arestării preventive începând cu data de 06.12.2007 până la zi.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat integral prin restituire.
În baza art.14 Cod procedură penală, coroborat cu art.998, art.999 și art.1003 din Codul civil, au fost obligați inculpații în solidar și partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul, să-i plătească părții civile SC " " SRL II suma de 323,10 lei, reprezentând despăgubiri civile.
S-a făcut aplicarea art. 191 al. 1-3 Cpp.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 05/06.12.2007, cei doi inculpați împreună cu învinuita au plecat împreună din localitatea Ocna M, deplasându-se în localitatea, la Halta CFR, de unde s-au îndreptat spre barul " ", situat în apropiere.
În jurul orelor 24,00, barmana de serviciu, încuiase ușa imobilului, dorind să închidă localul, însă cei trei aflați la ușa barului i-au solicitat să le spună cât este ora. În momentul când partea vătămată a întredeschis ușa localului, inculpații și au forțat intrarea și au pătruns împreună cu învinuita în local.
În continuare, inculpatul a spart o sticlă goală de bere, aflată pe o masă din apropiere, iar cu un pe care i l-a pus părții vătămate la gât, a amenințat-o pentru aod etermina să-i dea banii din casa de marcat.
În aceste împrejurări, inculpatul a sustras din casa de marcat suma de 480 lei, iar învinuita a sustras de pe rafturi mai multe pachete de țigări și ciocolată, după care cei trei s-au îndreptat spre ieșire. În acest moment, la solicitarea învinuitei, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil și întrucât aceasta refuză să i-l predea, inculpatul minor i l-a smuls cu forța din buzunar.
Având asupra lor bunurile sustrase, cei trei s-au întors la domiciliul lor din comuna și au împărțit suma de bani rezultată din săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și solicitând reducerea pedepselor aplicate. În expunerea orală motivelor de apel se arată că raportat la starea de fapt dedusă judecății și la cuantumul redus la prejudiciului, pedeapsa este prea mare. Solicită se avea în vedere conduita bună după săvârșirea faptei. Cu privire la inculpatul minor se solicită a se ține cont de situația familială gravă, că s-a aflat într-un centru de plasament și că și aceste împrejurări i-au influențat conduita.
Prin decizia penală nr. 86/A/11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- au fost respinse apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr-.
A fost menținută starea de arest a inculpaților.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei Tribunalul Albaa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Pedepsele sunt corespunzător dozate, fiind conforme cu dispozițiile art. 72 Cp, precum și cu dispozițiile art. 52 Cp, privind caracterul educativ și preventiv al pedepsei.
Astfel, judecătorul primei instanțe a argumentat corect că la individualizarea pedepselor s- ținut cont de gradul de pericol social dar și de persoana inculpaților care au suferit condamnări anterioare pentru același gen de fapte.
Sunt prea multe aspecte care caracterizează negativ persoana inculpaților față de o singură împrejurarea cu aspect pozitiv și anume: conduita bună în cursul procesului penal.
Cealaltă împrejurare vizând cuantumul mic al prejudiciului nu le poate profita inculpaților, fiind un aspect ce ține de faptă.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpații și, aducându-i critici pentru netemeinicie sub aspectul individualizării sancțiunii penale aplicate și pe care le consideră prea severe raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, valoarea relativ redusă a prejudiciului, la conduita procesuală adecvată manifestată pe parcursul procedurilor, etc.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
1. Curtea reține că instanța fondului a realizat o individualizare judicioasă a sancțiunilor penale aplicate inculpaților și care corespund pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptelor - și care este unul ridicat prin prisma locului și a orei la care a fost săvârșită fapta, urmările produse, a elementelor ce califică infracțiunea (de două sau mai multe persoane împreună, aspect ce a garantat reușita acțiunii inculpaților) - cât și cu elementele ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpaților - cu referire specială la antecedența lor penală.
2. Curtea arată că atenuarea răspunderii penale a inculpaților nu este justificată de rațiuni plauzibile, întrucât nu poate oferi o garanție reală a atingerii scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale, scop prevăzut de art. 52 Cod penal.
3. Curtea consideră, raportat la circumstanțele cauzei și la antecedența penală a inculpaților, că sancțiunile stabilite de instanța fondului corespund posibilităților reale de reeducare ale acestora, astfel că o redozare a pedepselor nu se impune în mod necesar în speță.
4. Curtea arată că apărările formulate de către inculpați, în sensul recunoașterii și regretului faptelor comise, nu reprezintă, prin ele însele, temeiuri suficiente care să justifice aplicarea unor sancțiuni mai blânde, aceste elemente fiind avute în vedere de către instanță la stabilirea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
5. Față de cele ce preced, Curtea, constatând că în cauză este inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, va respinge recursurile inculpaților ca nefondate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.86/A din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat recurent durata arestului preventiv începând cu data de 06.12.2007 până la data de 23.07.2009.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 100 lei și respectiv, suma de câte 300 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.07.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
