Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1029/

Ședința publică din 26 octombrie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și G împotriva deciziei penale nr. 122 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, prezent fiind și inculpatul G personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea vătămată.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Avocat susține oral recursul declarat de inculpatul G și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și în rejudecare să se dispună schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. 2 lit. b, c și Cod Penal art. 211 alin. 2¹lit. a în Cod Penal cea prevăzută de art. 213 alin. 1.Cod Penal, urmând să i se aplice inculpatului o pedeapsă între limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni, iar făcând aplicarea art. 88.Cod Penal să compute din pedeapsa aplicată, perioada în care inculpatul a fost în stare de reținere sau arest preventiv. Arată că cele două instanțe de judecată au exclus o probă esențială, respectiv declarația părții vătămate, care arată că cei doi inculpați nu au săvârșit asupra sa nici un act de violență sau amenințare, astfel că s-au apreciat greșit probele administrate în cauză și s-a reținut declarația părții vătămate de la urmărirea penală, deși aceasta a spus că această declarație i s-a luat prin agresiune și nu i s-a citit. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de abuz de încredere, a fost sub influența alcoolului, iar organele de poliție au fost chemate de o persoană care nu știa ce s-a întâmplat. Solicită, de asemenea, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76.Cod Penal, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptei, că inculpatul era sub influența alcoolului, că în anul 2006 acesta în urma unui accident de muncă a rămas cu tulburări de personalitate, că inculpatul este încadrat în muncă, are un comportament decent în raport cu colegii săi și că nu obișnuiește să consume alcool.

Avocat pentru inculpatul se raliază concluziilor puse de apărătorul ales al inculpatului G, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și schimbarea încadrării juridice în art. 213.Cod Penal, avându-se în vedere declarația părții vătămate.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, pedepsele și calificarea juridică a faptei fiind corecte, s-au avut în vedere declarațiile martorilor, discernământul păstrat al inculpatului în comiterea faptei, poziția procesuală a inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptei, fiind conturate latura subiectivă și obiectivă a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. Referitor la schimbarea încadrării juridice, arată că în cauză nu sunt elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. 1.Cod Penal Consideră temeinice și legale hotărârile pronunțate și solicită menținerea lor.

Inculpatul regretă săvârșirea faptei, nu are antecedente penale și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Inculpatul G se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 15.01.2009 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal s-a interzis acestui inculpat exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 88.Cod Penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 29.05.2008 și durata arestării preventive de la data de 30.05.2008 la zi.

În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă mare postexecutorie.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71.Cod Penal s-a interzis acestui inculpat exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 88.Cod Penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 29.05.2008 și durata arestării preventive de la data de 30.05.2008 la zi.

În baza art. 350 alin. 1.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului G.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

Inculpații au fost obligați la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 29.05.2008, în jurul orei 2,00, în timp ce se deplasau pe Calea din A, pentru identificarea autorilor unui furt de bicicletă, reclamat telefonic, echipele de intervenție ale Poliției Municipiului A au fost oprite de partea vătămată, care aflându-se în fața sediului SC SA, le-a făcut acestora semn cu mâna.

Lucrătorii poliției au oprit și acesta le-a relatat că doi bărbați necunoscuți i-au sustras banii și telefonul mobil în urmă cu 5-10 minute.

de intervenție s-au deplasat în continuare în direcția indicată de partea vătămată ca fiind cea în care au plecat cei doi bărbați, respectiv spre stadionul, iar în fața agenției loto de lângă stadion au fost identificați inculpații.

S-a efectuat controlul corporal al celor doi și au fost găsite asupra inculpatului suma de 110 lei și alte bunuri fără legătură cu cauza, iar asupra inculpatului telefonul mobil marca Samsung E 250 de culoare neagră, aparținând părții vătămate, și suma de 54 lei.

Inculpații nu au recunoscut că au luat bunurile de la partea vătămată și nici comiterea vreunei fapte în legătură cu aceasta.

Fiind ascultată, partea vătămată a declarat că la data de 29.05.2008 s-a aflat în fața sediului SC SA, unde a jucat cărți mai mult timp cu martorul, că în timp ce acesta a plecat la toaletă au venit cei doi inculpați care l-au întrebat "dacă are fete la produs", după care l-au luat și l-au dus până după colțul clădirii, unde inculpatul l-a strâns de gât și i-a spus să scoată tot ce are în buzunar, iar inculpatul s-a dus în spatele său, i-a dat pantalonii jos și i-a spus că dacă nu scoate banii, o să-l violeze, iar el, de frică, le-a dat banii, iar înainte de a scoate banii din buzunar, inculpatul l-a lovit cu palma peste obraz.

Partea vătămată a mai declarat că, după ce a dat banii inculpatului, a venit martorul, care i-a spus să le dea și telefonul, și că inculpatul auzindu-l, i-a cerut și telefonul și l-a lovit din nou cu palma peste față, iar el i-a dat și telefonul, după care acesta i-a arătat terenul viran de lângă clădire și i-a spus să fugă pe acolo că dacă nu îl va omorî, iar el când a văzut că nu este urmărit, s-a întors și a văzut echipajul de poliție, căruia i-a făcut semn să oprească.

În fața procurorului, partea vătămată a declarat că inculpații au încercat să se împace cu el la poliție, că inculpatul s-a dus după martorul și l-a adus, ținându-l de haine, lângă ei, pentru a spune ce bunuri mai are partea vătămată, în timp ce inculpatul îl ținea de mână să nu fugă, că inculpatul l-a căutat în buzunar și i-a luat banii, după ce anterior l-a lovit cu palma peste față și l-a strâns de gât, că inculpatul i-a dat pantalonii jos și l-a amenințat că îl violează, iar inculpatul i-a luat telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, după care i-a spus să fugă peste câmp.

Martorul a relatat aceeași stare de fapt ca și partea vătămată, faptul că a jucat cărți cu aceasta în fața sediului SC SA și că în timp ce el se deplasa spre toaletă, cei doi inculpați l-au acostat pe partea vătămată, lovindu-l, cerându-i și luându-i banii în modalitatea arătată de partea vătămată, că l-au amenințat cu violul, iar pe el l-au adus trăgându-l de haine mai aproape de partea vătămată, și după ce aceasta a fugit, i-au dat și lui suma de 50 lei pentru a nu relata ce a văzut.

Fiind ascultat de instanță, partea vătămată și-a modificat declarația, susținând că nici unul dintre inculpați nu l-a lovit, bătut sau amenințat, că cei doi inculpați au venit la el și la martorul în timp ce se aflau împreună în fața sediului SC SA, că inculpatul G i-a cerut martorului telefonul mobil care aparținea părții vătămate și acesta i l-a dat, iar inculpatul l-a rugat să îi dea o sumă de bani, iar el de frică i-a dat banii. Că unul dintre inculpați i-a spus râzând "vrei să te violez", fapt care l-a înfricoșat, și că i-au spus să fugă spre gară, cei doi inculpați rămânând cu martorul. Partea vătămată a mai susținut că la poliție a fost agresat de unul dintre polițiști pentru a face declarații nereale, dar nu i-a spus ce anume să zică.

Martorul a arătat în fața instanței că susține în totalitate ce a declarat în fața lucrătorilor poliției, că modificarea declarației în fața instanței se poate datora faptului că a uitat toate amănuntele, dar că la poliție a declarat ce a văzut și că cunoaște conținutul acestor declarații, pe care le-a semnat, că nu a fost agresat de polițiști pentru a face anumite declarații și că nu a văzut ca partea vătămată, căreia i s-a luat declarație aproximativ în același timp, să fi fost agresată.

Față de aceste probe, prima instanță a constatat că până la declarația dată în fața instanței, între inculpați și partea vătămată a intervenit o înțelegere de natura celei despre care aceasta a relatat în fața procurorului, și că declarația acesteia nu corespunde adevărului.

Partea vătămată nu știe să scrie, și a susținut că lucrătorul poliției care l-a lovit pentru a face declarații nereale, nu i-a spus și conținutul unor astfel de declarații, iar în fața procurorului care nu l-a mai lovit, a arătat că a fost lovit cu palma peste față și strâns de gât de inculpatul care i-a cerut banii, iar inculpatul i-ar fi dat pantalonii jos și l-ar fi amenințat cu violul. Partea vătămată nu ar fi cunoscut aceste împrejurări dacă ele ar fi fost relatate numai de lucrătorul poliției care a consemnat declarația, profitând de neștiința sa de carte. În plus, această declarație a părții vătămate, se coroborează și cu declarația martorului ocular.

În plus, partea vătămată a declarat chiar și în fața primei instanțe că "de frică" le-a dat banii și telefonul mobil inculpaților, pe care nu-i cunoștea. și violența anterior deposedării de bunuri a părții vătămate, reprezintă și explicația logică pentru care partea vătămată a dat aceste bunuri unor persoane necunoscute, noaptea, într-un loc public, iar la numai 10 minute după deposedare a oprit primii reprezentanți ai poliției care au trecut pe stradă, pentru a anunța fapta. De altfel, partea vătămată a justificat contradictoriu această frică și în fața primei instanțe, arătând că "nu mi-au fost dați pantalonii jos, dar unul dintre inculpați mi-a spus râzând "vrei să te violez?", fapt care m-a înfricoșat".

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații G și, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de aceștia, din tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod Penal, în abuz de încredere, prev. de art. 213.

Cod Penal

În subsidiar, inculpatul Gas olicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. deoarece faptei de tâlhărie îi lipsește un element constitutiv, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.

Prin decizia penală nr. 122/A din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au fost respinse apelurile inculpaților, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 29.05.2008 până la zi și s-a menținut starea de arest. Totodată, inculpații au fost obligați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut că inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, arătând că partea vătămată le-a dat banii și telefonul mobil de bună voie, după ce i le-au cerut fără ca în prealabil să fi exercitat vreun act de violență asupra acestuia.

Susținerile inculpaților nu se coroborează cu împrejurările care rezultă din declarațiile date de partea vătămată și de martori, iar în condițiile în care, potrivit art. 69.C.P.P. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, acestea nu au fost avute în vedere pentru lămurirea cauzei sub aspectul stării de fapt.

Declarația părții vătămate din faza de judecată, în care a relatat modul în care s-au derulat acțiunile la care au recurs inculpații, ce au avut ca finalitate deposedarea sa de bani și de telefonul mobil, nu este echivocă, cum au încercat inculpații să demonstreze, ci în consens cu cea din faza de urmărire penală. Împrejurările relatate de acesta, privind modul în care a dat inculpaților banii și telefonul mobil, se coroborează cu cele relatate de martorii și, din ambele faze ale procesului penal, și cu cele relatate de în faza de urmărire penală. Astfel, este evident că predarea banilor și a telefonului mobil de către partea vătămată nu a fost benevolă, în urma unui acord cu inculpații, ci a fost obținută în urma amenințării lui de către inculpați cu violul. Prin declarația dată în faza de judecată, partea vătămată a arătat că i-a fost teamă de inculpați, prin atitudinea lor lăsând să se înțeleagă că, în cazul în care nu vor primi bunurile solicitate, vor și acționa în sensul celor spuse.

Tribunalul nu a putut reține existența unui raport juridic de transmitere a detenției bunurilor de la partea vătămată la inculpați, iar absența acestei situații exclude existența unui abuz de încredere, fapta inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în forma coautoratului, cu încadrarea juridică avută în vedere de prima instanță.

În privința inculpatului, care a solicitat ca un subsidiar al neacceptării de către instanța de apel a schimbării de încadrare juridică în abuz de încredere, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art. 10 lit. d C.P.P. motivată cu aceea că faptei de tâlhărie îi lipsește unul din elementele constitutive, tribunalul a considerat că prin analiza de mai sus, privind starea de fapt și încadrarea juridică, implicit a fost verificat și totodată rezolvat acest aspect.

Ca urmare, probele administrate în cauză au fost interpretate în sens cu prev. art. 63.C.P.P. fără ca unora să le fie acordată valoare prestabilită, situație în care critica adusă de inculpați sub acest aspect nu este fondată.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a găsit-o corectă atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, în acord cu prevederile legale cuprinse în art. 52 și art. 72.Cod Penal, circumstanțele reale ale cauzei și cele personale ale inculpaților nefiind apte să conducă la modificări în sensul prev. de art. 74 și 76.Cod Penal prin coborârea pedepsei sub minimul special.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații și G.

Inculpatul G în motivele scrise de recurs a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213.Cod Penal, raportat la declarația părții vătămate din ședința publică din 20.08.2008. S-a mai arătat că în momentul săvârșirii infracțiunii, în momentul discuției cu partea vătămată inculpatul era în stare de ebrietate și nu-și mai aduce aminte de tot ce s-a întâmplat, solicitând de asemenea, reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa și în final pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de abuz de încredere, din care să fie computată perioada stării de arest preventiv.

Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, care s-a raliat concluziilor apărătorului inculpatului G.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații G și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.

Astfel, se constată că Judecătoria Arada stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza materialului probator existent în cauză, dar și vinovăția ambilor inculpați în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și lit. c și alin. 2¹lit. a Cod penal, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală.

Infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați au fost dovedite fără nici un fel de dubiu, fiind coroborate în mod corect toate probele dosarului, iar schimbarea declarației părții vătămate în fața instanței, care nu are nici un fel de explicație plauzibilă și credibilă, nu poate conduce la o soluție de achitare a celor doi inculpați.

De altfel, întreaga evoluție a activității infracționale a celor doi inculpați rezultă în mod corect din probele dosarului, instanța de fond analizând în mod judicios toate elementele cauzei, ajungând la o concluzie logico-juridică corectă, că cei doi inculpați au comis infracțiunea de tâlhărie constând în faptul că în data de 29.05.2008, noaptea, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un local de lângă autogara situată pe Calea din municipiul A, deplasându-se pe jos pe aceeași stradă, l-au acostat în fața sediului SC SA, în prezența martorului, pe partea vătămată pe care nu o cunoșteau și căruia inculpatul i-a aplicat lovituri cu palma peste obraz, l-a strâns de gât, cerându-i în același timp și bunurile pe care le are asupra sa, iar între timp inculpatul i-a dat pantalonii jos și l-a amenințat cu violul, inculpatul luând de la partea vătămată suma de 212 lei și un telefon mobil marca Samsung E 220, suma de bani luată de la partea vătămată fiind împărțită între inculpați, care au dat și martorului suma de 50 lei pentru a nu spune ce a văzut.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei, instanța apreciază că această solicitare este nefondată, faptele probate neputând constitui latura obiectivă a infracțiunii de abuz de încredere, așa cum s-a susținut, deoarece nu suntem în situația transmiterii bunurilor mobile enumerate mai sus, benevol, ci sub presiunea amenințării și a violenței, săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213.Cod Penal fiind totalmente exclusă.

De asemenea, nu se impune nici reținerea în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante facultative, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, care este de 7 ani în prezenta cauză, faptul că inculpații au consumat băuturi alcoolice neputând fi calificat ca fiind un element de natură să conducă la reținerea dispozițiilor art. 74, 76.

Cod Penal

Cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, de 7 ani închisoare fiecare, este de natură să conducă la reeducarea inculpaților, acesta fiind orientat spre minimul special al pedepsei, cu atât mai mult că inculpații nu au manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor, ci au adoptat o poziție de negare sau de minimalizare a faptelor lor, aspecte care conduc la ideea că acestora este necesar să li se aplice pedepse de natură să conducă la o reală reeducare.

Nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, hotărârea Tribunalului Arad și implicit a Judecătoriei Arad fiind temeinice și legale, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpați, acestora urmând a li se deduce din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv din data de 22.04.2009 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile formulate de inculpații și G împotriva deciziei penale nr. 122/A/22 aprilie 2009 Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților arestul preventiv din data de 22.04.2009, la zi.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 400 lei, iar pe inculpatul G la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.

PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

G - - - - -

. activitatea prin pensionare,

PREȘEDINTE,

G -

GREFIER,

- -

Red. Gh./10.11.2009

Tehnored./2 ex./11.11.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,