Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.3190/111//P/2006
DECIZIA PENALĂ NR. 103/A/2008
Ședința publică din 11.11.2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr.181/P/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul intimat domiciliat în comuna nr. 923 jud. B, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art.211 cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat desemnat ca apărător în cauză în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie 4071/2008 emisă de Baroul Bihor, partea responsabilă civilmente, lipsă fiind părțile responsabile civilmente și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 10.11.2008 a fost depus (prin fax) procesul verbal de îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, după care:
În baza art. 388 ind. 1 teza I Cod procedură penală se audiază inculpatul, declarația dată fiind separat atașată la dosarul cauzei,
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului apelant, inculpatul apelant, nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța consideră cauza lămurită, iar în baza art. 377 alin. 1 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra apelului.
Procurorul susține apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în ceea ce privește achitarea inculpatului și pronunțarea unei hotărâri noi. Susține apelul cu completări, în baza art. 334 Cod procedură penală solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de autorat prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c) Cod penal raportat la 2 indice 1 lit. a în complicitate la această infracțiunea respectiv 26 Cod penal raportat la art. 211 aliniat 2 litera c și aliniat 2/1 litera a) cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal. A solicitat schimbarea încadrării juridice pentru că din probele administrate în cauză nu rezultă acțiunea materială a autoratului ci doar o complicitate sub forma complicității morale susținute de. Partea vătămată susține că a fost acostată de trei băieți, doi din ei fiind și. În faza inițială a fost amenințat de ambii. În prezența inculpatului inculpatul sub amenințare și violență fizică a deposedat-o pe partea vătămată de acele bunuri (, telefon și suma de 150.000 lei). În măsura în care partea vătămată atestă prezența inculpatului apelant în câmpul infracțional, constatând în totalitate loviturile pe care le-a încasat și bunurile sustrase, partea vătămată arată că nu l-a lovit dar a fost prezent când l-a căutat prin buzunare și când ia furat acele bunuri. După prima fază infracțională când s-au aplicat acele lovituri și s-au sustras acele bunuri, reîntâlnindu-se grupul inculpatului cu partea vătămată au urmat din nou o serie de lovituri în aceeași rezoluție infracțională, chiar dacă nu s-au sustras bunuri. Pe aceste considerente apreciază că, chiar dacă nu a existat o intenție prealabilă între coinculpatul și inculpatul pentru existența unei complicități morale este suficient ca, o astfel de înțelegere să fie concomitentă cu fapta de lovire a coautorului, fiind prezent acolo și neintenționând sub nici o formă, achiesând practic la activitatea infracțională a coinculpatului complicitatea morală este dovedită. Inculpatul susține că nu a intervenit în nici o formă chiar dacă a constatat ce se întâmplă în jurul său. Declarația lui atestă că și inculpatul i-a aplicat lovituri și l-a amenințat, astfel că forma de vinovăție este cea de complicitate. Este aplicabil și art. 2 indice 1litera a chiar dacă instanța de fond a schimbat încadrarea juridică față de inculpatul înlăturând acest articol, hotărârea fiind nelegală dar Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor omițând a declara apel față de celălalt inculpat îi profită acestuia. Apreciind vinovăția inculpatului solicită condamnarea acestuia la o pedeapsă just individualizată și întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare solicită aplicarea aceleași forme de executare pentru inculpatul.
Avocatul inculpatului apelant în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice solicitate de procuror lasă la latitudinea instanței. În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicită respingerea acestuia. Din declarațiile inculpatului apelant reiese că acesta nu a participat în nici un mod la comiterea faptei. Faptul că Parchetul susține că ar fi o complicitate morală susține contrariul, datorită faptului că, complicitatea morală nu poate exista prin inacțiune, nu a făcut nimic, a fost doar prezent. Declarația inculpatului se coroborează cu declarația parții vătămate care a arătat că inculpatul nu l-a lovit. Consideră că se impune respingerea apelului.
În baza art. 377 aliniat 4 cod procedură penală instanța acordă ultimul cuvânt inculpatului intimat prezent care arată că nu mai dorește să vină pe la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față pe baza actelor de la dosar constată că:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis la data de 18 mai 2006 în dosar nr. 252/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit. c) și alin.2 /1 lit. a) Cod penal cu aplic. art. 99 alin.2 Cod penal care constă în aceea că în data de 20 februarie 2006 au acostat-o pe partea vătămată și după ce l-au lovit, sub amenințare i-au luat suma de 15 lei și un.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 20 februarie 2006, în jurul orelor 13,00 partea vătămată se afla în fața magazinului "",când s-a întâlnit cu cei doi inculpați, care se jucau cu mingea.
Între inculpatul și partea vătămată a avut loc o discuție, ocazie cu care partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că aduce niște țigani să îl bată. De asemenea, inculpatul a amenințat-o cu bătaia pe partea vătămată, care i-a dat ul pe care-l avea în, deși inițial l-a refuzat. Inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri iar când aceasta a căzut la pământ, l-a căutat prin buzunare și i-a luat suma de 15 lei.
În tot acest timp, inculpatul a stat la distanță de cei doi, fără să o lovească pe partea vătămată sau să o amenințe, cerându-i doar inculpatului să nu o mai lovească.
După cele întâmplate, cei doi inculpați s-au deplasat la Centrul de Plasament din O, unde inculpatul i-a făcut cadou ul martorei (fila 9 dosar urmărire penală), de la care a fost restituit apoi părții vătămate (fila 8 dosar urmărire penală), care nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 7 dosar urmărire penală).
Este de precizat că partea vătămată, asistată de mama sa - nu a solicitat eliberarea vreunui certificat medico-legal care să ateste leziunile suferite.
Starea de fapt sus reținută s-a dovedit cu plângerea mamei părții vătămate (filele 2, 5, 7 dosar urmărire penală), declarația părții vătămate (filele 3-4 dosar urmărire penală. fila 48 dosarul instanței), depoziția martorei (filele 21-21 dosar urmărire penală) și declarațiile inculpaților (filele 10-11 dosar urmărire penală, fila 49 dosarul instanței) și (filele 15-17 dosar urmărire penală, fila 50 dosarul instanței).
În cauză s-au efectuat referate de evaluare a celor doi inculpați (filele 102-106 dosarul instanței pentru inculpatul minor și filele 108-111 dosarul instanței pentru inculpatul ), rapoarte de expertiză medicală psihiatrică (filele 13 și 19 dosar urmărire penală) și anchete sociale (filele 14 și 20 dosar urmărire penală).
Întrucât fapta astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 211 alin.2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal în ce-l privește pe inculpatul, instanța în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina acestui inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.2 lit. c și alin.2/1 lit. a Cod penal și art. 99 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal și făcând și aplicarea art. 74, 76 Cod penal l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 10 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul educativ al pedepsei de mai sus poate fi atins și fără privare de libertate, instanța în baza art. 110/1 Cod penal a dispus suspendarea executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 110 cod penal.
Întrucât inculpatul a devenit major la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța a făcut aplicarea și a prevederilor art. 86/3 Cod penal, obligându-l pe acesta să respecte pe durata termenului de încercare măsurile de supraveghere prevăzută de alin.1 lit. a,b,c,d și alin.3 lit. d Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110/1 al.3 Cod penal.
În baza art. 71 al.4 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cuantumul prejudiciului cauzat, persoana inculpatului - care a fost sincer și a recunoscut și regretat fapta săvârșită precum și împrejurarea că prejudiciul a fost parțial recuperat.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate s-a recuperat parțial în ce privește returnarea ului și că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit."e" Cod penal s-a confiscat de la inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea statului suma de 15 lei, reprezentând suma luată de la partea vătămată, însă nesolicitată de aceasta.
Având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii și probele administrate în cauză, instanța a apreciat că inculpatul nu a participat la săvârșirea acesteia ci dimpotrivă, a încercat să-l împiedice pe inculpatul să o mai lovească pe partea vătămată, considerent pentru care în baza art.11 pct. 2 lit."" Cod procedură penală raportat la art.10 al.1 lit."c" Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit."c" și al.2 /1 lit."a" Cod penal cu aplic. art. 99 al.2 Cod penal.
Este de precizat că însăși partea vătămată, audiată în fața instanței, a declarat că inculpatul nu a făcut nimic și l-a auzit pe inculpatul cerându-i inculpatului să nu o mai lovească și de altfel inculpatul nu a fost de față când a fost bătută de inculpatul ci doar când a fost căutat prin buzunare.
Partea vătămată a precizat că nu a declarat la poliție că ar fi fost lovită de inculpatul.
Această declarație a părții vătămate s-a coroborat cu declarațiile celor doi inculpați audiați în fața instanței.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu avocat în sumă de 100 lei conform delegației nr. 4762 din 24.08.2006 și avocat în sumă de 100 lei conform delegației nr. 4759 din 24.08.2006 se vor vira în favoarea Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate în termen legal a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpatului la o pedeapsă just individualizată, considerând că hotărârea instanței de judecată este netemeinică pentru următoarele considerente:
S-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei greșite hotărâri de achitare a inculpatului.
Instanța nu a avut în vedere declarația dată de inculpatul în cursul urmăririi penale, potrivit căruia inculpatul de afla la data săvârșirii faptei împreună cu acesta, banii luați de la partea vătămată fiind cheltuiți de cei doi inculpați împreună. Mai mult inculpatul în aceeași declarație a arătat că după ce el a exercitat violențe asupra părții vătămate a venit imediat după el și inculpatul care l-a lovit și el cu piciorul pe partea vătămată, abia după acest moment partea vătămată s-a ridicat și a luat-o la fugă.
Totodată în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 3-4) partea vătămată a arătat că, la data de 20.02.2006, aflându-se pe strada - din O, a fost acostat de trei persoane. Partea vătămată s precizat că a fost amenințat cu bătaia de către toate cel trei persoane iar una dintre persoanele din acel grup l-a și lovit de mai multe ori sustrăgându-i din buzunar suma de 15 lei și un de, din acel grup fiind identificați în cursul urmăririi penale, inculpații și.
Examinând hotărârea atacată din oficiu și prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 371 și art. 378 cod procedură penală, cât și din oficiu Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente concludente și just interpretate.
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului intimat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală reținând că nu acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Din probele administrate în cauză, declarația părții vătămate și declarațiile inculpaților rezultă că doar coinculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, inculpatul, prezent în momentul săvârșirii faptei, intervenind doar pentru a-i cere celuilalt inculpat să n-o mai lovească pe partea vătămată.
Solicitarea parchetului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în sensul de a se reține ca formă a participației complicitatea și nu autoratul este neîntemeiată deoarece nu se poate reține în cauză complicitatea morală a inculpatului. Astfel, potrivit art. 26 Cod penal complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Pentru a se putea reține complicitatea trebuie îndeplinite trei condiții: să existe intenție, să existe o contribuție efectivă a complicelui la comiterea infracțiunii, să fie săvârșită o acțiune (inacțiune) prevăzute de legea penală de către o altă persoană la care complicele își aduce aportul.
În legătură cu prima condiție, această constă în prevederea de către complice a acțiunii ce urmează să o execute autorul, urmările ei periculoase și că actul său se alătură acțiunii (inacțiunii realizate de aceasta). De asemenea el dorește sau acceptă să se producă urmările prevăzute.
Referitor la cea de-a doua condiție complicitatea morală realizată prin acțiune se poate reține doar când prin activitatea depusă complicele a întărit și întreținut hotărârea autorului de a săvârși infracțiuni. Complicitatea morală realizată prin inacțiune se realizează prin neîndeplinirea unor acte la care făptuitorul era obligat, ori în speță inculpatul nu îi revenea vreo obligație neîndeplinită care să fi înlesnit săvârșirea infracțiunii. Dimpotrivă chiar acesta a solicitat inculpatului să n-o mai lovească pe partea vătămată.
Faptul că inculpatul se afla la o oarecare distanță de locul în care celălalt inculpat a deposedat-o pe victimă prin violență de o anumită sumă de bani nu poate fi reținută a fi complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în cauză nefiind dovedită coeziunea psihică dintre inculpați care ar fi putut fi dedusă din comportamentul lor și din împrejurările comiterii faptei.
Fapta inculpatului nu poate fi considerată nici tăinuire deoarece nu a primit dobândit sau transferat un bun și nici nu a înlesnit valorificarea acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în scopul obținerii unui folos material pentru sine sau pentru altul ci doar a profitat de mâncarea cumpărată de inculpatul din banii sustrași de la partea vătămată, o astfel de faptă neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire lipsind latura obiectivă a acesteia.
Față de cele arătate, instanța în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefundat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 181/P din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefundat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 181/P din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu partea responsabilă civilmente., lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
- - - - - -
Red.dec. pen. jud.
26.11.2008
Red. Sent
Tehnored. Gref. M/ 26.11.2008/ 2 ex.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela
