Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 102/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ nr. 102/A/2008
Ședința publică din 11.11 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant domiciliat în comuna sat nr. 227. 88. 3 jud. B împotriva sentinței penale nr.215/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. I și 176 lit. B cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea inculpatului apelant lipsă, avocat din oficiu Romul, desemnat în cauză, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5251/31.10.2008, avocatul ales al părții civile intimate, lipsă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 23 din 30.09.2008 emisă de Baroul Bihor, Cabinet individual, lipsă fiind și intimații părți civile și Spitalul Clinic Județean
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul parchetului, apărătorul inculpatului apelant, apărătorului intimat parte civilă, nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța consideră cauza lămurită, iar în baza art. 377 alin. 1 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra apelului.
Avocatul inculpatului apelant solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din tentativă de omor calificat în vătămare corporală în concurs real de infracțiuni pentru următoarele motive: viața victimelor nu a fost pusă în pericol, obiectul cu care a acționat inculpatul nu sugerează intenția directă sau indirectă de agresare, zona în care aceasta a lovit nu este vitală, a fost lovit în mână și în picior, astfel că motivele pentru care încadrarea juridică pentru care a fost condamnat inculpatul fiind eronată.
Avocatul părții civile intimate, solicită respingerea apelului ca nefundat. Arată că motivele invocate de avocatul inculpatului apelant au fost discutate pe larg în cursul judecății. Adevărul este că totul s-a produs la data, locul și ora care se rețin, ca urmare a faptului că într-o zi în care în localitatea se sărbătorea un eveniment local, ca urmare a unui incident apărut între o rudă a inculpatului și a părții civile principale, o ceată întreagă s-a deplasat în localitatea cu mașina salvării și cu alte mașini personale. Întrebarea care se pune este dacă sunt elemente care să califice fapta în infracțiunea de omor. Există bâta de base-ball, inculpatul singur recunoaște că era singurul dintre persoanele care au fost la fața locului care era înarmat cu o de baseball și cu aceea a acționat cel puțin împotriva lui și asupra celei de-a doua persoane. Apoi, tăria loviturii rezultă din urmările care s-au produs. La ambele părți vătămate s-a terminat cu fracturi osoase. La partea vătămată la și la umăr iar la ce-a de-a doua parte vătămată fracturi ale gambei, atât a tibiei cât și a peroneului, fractură deschisă. Este clar că s-a dat cui o putere deosebită dacă dintr-o singură lovitură i s-a cauzat acestuia fractura deschisă a gambei, asupra ambelor oase. În, direcția și organul vizat, în ambele cazuri s-a țintit asupra capului ambelor persoane, lovitura fiind aplicată de sus în jos, fiind norocul acestora că fiecare s-a ales cu o fractură în altă zonă. fiind atacat din față a reușit să pareze cu brațul evitând lovitura, iar celălalt a reușit să pareze lovitura care viza capul, schimbând poziția corpului și reușind să ridice spre apărare un picior respectiv acela care este lovit. Având în vedere natura obiectului, tăria loviturii rezultată din urmările produse, nu poate rezulta decât intenția directă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței Tribunalului Bihor. Criteriile pentru determinarea unei infracțiuni sau a alteia au fost pe larg expuse de reprezentantul părții vătămate astfel că achiesează la acestea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului de față, pe baza actelor de la dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 25.07.2006 legal confirmat în baza art. 209 alin. 5 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de tentativă de omor calificat asupra a două părți vătămate, în formă calificată. Se reține în urma examinării probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, următoarea stare de fapt. În seara zilei de 24 iunie 2005, partea vătămată se afla alături de câțiva membri de familie pa terasa localului din comuna, jud. La vremea respectivă, pe terasă se aflau mai multe persoane care dansau, localul având un regim de discotecă. În jurul orelor 22,30, la terasă au apărut inculpatul însoțit de martorul, ambii din satul, comuna. După o anumită perioadă de timp au avut o discuție contradictorie cu, care a degenerat, iar inculpatul a fost lovit de către acesta cu o sticlă de bere în cap, context în care atât cât și au părăsit terasa. La scurt timp însă, inculpatul și-a anunțat fratele, conducător auto pe un autovehicul aparținând Serviciului de Ambulanță, astfel că în decurs de aproximativ J de oră, s-a strâns un grup de aproximativ 10-15 persoane, care s-au îndreptat spre, din comuna. O parte din aceste persoane au făcut deplasarea cu autovehiculul tip ambulanță condus de fratele inculpatului, iar o altă parte s-a folosit de propriile autoturisme. Ajungând în apropierea terasei, persoanele care l-au însoțit pe inculpat, mulți dintre aceștia înarmați cu diferite obiecte contondente, au pătruns în incinta acesteia, din întreaga lor atitudine rezultând că urma să aibă loc un scandal. Inculpatul, înarmat cu o, s-a îndreptat spre, persoana cu care avuse anterior acea altercație și i-a aplicat o puternică lovitură îndreptată spre zona capului. Lovitura a atins mâna a victimei, acesta într-un gest reflex apărându-se, intensitatea ei fiind însă atât de puternică încât a provocat fracturarea membrului. La foarte scurt timp, inculpatul s-a îndreptat spre care, conform declarațiilor martorilor audiați, se afla îndreptat cu fața spre tejghea, și i-a aplicat acestuia o lovitură cu bâta peste piciorul drept provocând o fractură deschisă tip I de peroneu. S-a conturat din relatările participanților la incidentul din seara zilei de 24 iunie 2005, faptul că inculpatul, în realitate, și-a îndreptat lovitura cu bâta înspre zona superioară a corpului victimei, direcția de lovire fiind de sus în jos, însă datorită gestului de apărare venit din partea acestuia, prin ridicarea piciorului drept, contactul a avut loc asupra membrului inferior, cu consecințele unei fracturi deschise de tibie și peroneu. Întregul incident s-a desfășurat pe parcursul unei, relativ scurte durate de timp, însă suficient pentru a se putea identifica atât inculpatul ca autor al celor două agresiuni cât și victimele, respectiv și.
Din examinarea medico-legală a victimei, a rezultat că acesta a suferit o fisură cap radial stâng și baza metacarp V, fiind nevoie de fixarea în aparat gipsat, iar pentru vindecare s-au acordat un număr de 30 zile îngrijiri medicale, socotite de la data agresiunii. Leziunile descrise în certificatul medico-legal 1897/27.06.2005, s-a stabilit că au fost produse prin agresiune, având un caracter de autoapărare. În ceea ce privește leziunile suferite de victima, acestea au fost deosebit de grave. În urma aplicării loviturii de către inculpat, victima a suferit o fractură deschisă de tibie și peroneu, necesitând pentru vindecare un număr de 80 zile îngrijiri medicale, fără a fi pusă în primejdie viața victimei. Opinia medicilor specialiști a fost în sensul că leziunea a fost cauzată în contextul unei activități de autoapărare, victima încercând să pareze de la distanță lovitura, ridicând membrul inferior la o înălțime care a permis contactul cu agentul vulnerant. Această opinie este confirmată, consideră instanța, și de declarațiile persoanelor audiate în cauză, ca martori oculari. În urma agresiunii ambele victime au fost transportate la Spitalul Județean O, unde a rămas internat datorită gravității leziunilor suferite. Ambele victime au solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului, constituindu-se și părți civile în cauză.
În concret, instanța a reținut că starea de fapt descrisă în Rechizitoriu, este pe deplin dovedită. Au fost audiate pe parcursul urmăririi penale un număr mare de persoane, demers reluat și în cursul cercetării judecătorești, astfel încât s-a putut stabili că atât partea vătămată cât și au fost agresate de către inculpat, prin lovituri aplicate cu o, de mare intensitate, și cu direcția de producere în special asupra zonei superioare a corpului. Consecințele suferite de victime au fost însă diferite. Dacă în cazul părții vătămate, acestuia i s-a fracturat mâna, ca urmare a unui gest reflex de apărare a capului, părții vătămate, i s-a produs o fractură deschisă cu ieșirea osului, de o gravitate evident mai mare.
Inculpatul în declarația dată instanței, fila 29 dosar, recunoaște că l-a agresat pe cu o lovindu-l peste spate și umărul stâng, dar a negat lovitura aplicată părții vătămate. Arată însă un aspect deosebit de relevant și anume acela că a fost singura persoană din grupul agresor, înarmat cu o tip base-ball, pe care a și utilizat-o în agresiunea îndreptată asupra persoanelor din local. Ori așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, partea vătămată a fost lovit de inculpat cu o, nefiind posibil ca leziunile suferite să fi fost provocate într-o altă modalitate. Sub aspect probator, susținerile inculpatului nu pot fi luate în considerare, acestea fiind nesincere și în contradicție cu starea de fapt reliefată în cauză. În acest context instanța va reține vinovăția acestuia în ceea ce privește săvârșirea faptelor asupra părților vătămate.
Încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este greșită. S-a reținut săvârșirea unei tentative de comisă asupra a două părți vătămate, prin reținere agravantei prevăzute de art. 175 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41-42 Cod penal. În ceea ce privește încadrarea juridică a activității infracționale a inculpatului, în forma tentativei la omor, și nu a unei vătămări corporale grave, s-a impus a se preciza că s-a procedat corect de către procuror.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul și-a îndreptat loviturile, în cazul ambelor victime, înspre zone vitale ale corpului, ceea ce imprimă faptei caracterul tentativei la omor și nu a vătămării corporale grave, chiar dacă leziunile produse nu au pus în pericol viața acestora. Este unanim admis în doctrină și practica judiciară, faptul că în cazul tentativei la omor, este important a se stabili dacă agresorul, prin acțiunea desfășurată, a îndreptat loviturile spre zone vitale ale corpului victimei, iar în cazul constatării unei astfel de situații, încadrarea juridică corectă este aceea a infracțiunii în formă tentată. În cauza de față însă, încadrarea juridică corectă este aceea a tentativei la omor deosebit de grav, în forma prevăzută de art. 176 lit. b Cod penal. Astfel, s-a dovedit că inculpatul a acționat asupra ambelor victime în aceeași împrejurare, cu intenție directă, sens în care este incorectă reținerea săvârșirii infracțiunii în formă continuată. În acord cu cele consemnate în considerentele Deciziei nr. V/20.02.2006 a, actele de violență săvârșite de inculpat, urmează a fi încadrate în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i și 176 lit. b Cod penal, sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice. În baza acestui text de lege, instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu aplit, art. 71, 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie și interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani. La individualizarea pedepsei instanța a avut în considerare modul concret de săvârșire a celor două acte de violență, circumstanțele concrete în care acestea au avut loc dar și lipsa antecedentelor penale a inculpatului.
Cele două părți vătămate s-au constituit părți civile prin înscrisul depus la filele 27-28 dosar instanță, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubiri-lor materiale și morale pe care le-au considerat ca fiind justificate. Astfel partea civilă enumerând în înscrisul depus pretențiile materiale și morale, a indicat doar cuantumul acestora din urmă ca fiind 100.000 lei. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii cheltuielilor ocazionate de costul îngrijirilor medicale și transporturilor aferente acestora, în cuantum de 500 lei, pierderile suferite în sectorul activităților agricole pe durata acestora îngrijiri de 30 zile, daune suferite ca urmare a imposibilității efectuării unor activități gospodărești precum și pretenții morale în cuantum de 10.000 lei. Cu privire la constituirea de parte civilă a părții vătămate, este evident că s-a impus obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri, însă în limita dovedirii acestora. A rezultat din actele dosarului faptul că partea vătămată a fost spitalizată un număr de 13 zile la Spitalul Clinic Județean Pe durata acestei spitalizări, membrii familiei au efectuat cheltuieli cu transportul și hrana suplimentară, precum și cu medicamentele aferente, acestea impunându-se a fi suportate de către inculpat. Martorul G, fila 99 dosar instanță, a cărui soție este cadru sanitar, a apreciat în mod pertinent, la aproximativ 800.000 Rol contravaloarea cheltuielilor efectuate de membrii familiei părții vătămate aferente unei zile. Însumând suma de 800.000 lei vechi cu numărul de 13 zile, perioada de spitalizare a părții vătămate,a rezultat o sumă de 1.040 Ron, pe care inculpatul a fost obligat să o plătească părții vătămate, cu titlu de daune materiale. Nu au fost produse dovezi în sprijinul altor cheltuieli sau pretenții materiale indicate de partea vătămată în constituirea de parte civilă, sens în care acțiunea acesteia a fost admisă doar în parte. Părții vătămate i se cuvin însă pe deplin, ca urmare a prejudiciului suferit prin agresiunea inculpatului, daune morale, instanța stabilind un cuantum al acestora de 10.000 Ron. Sumele acordate părții vătămate, vor fi actualizate la data plății efective.
În ceea ce privește pretențiile materiale formulate de partea vătămată, acestea au fost doar în parte dovedite. Din declarația martorului, fila 99 dosar instanță, a rezultat că partea vătămată și-a angajat o persoană pentru a-l ajuta în gospodărie, pe durata un ei perioade de 30 zile, care corespunde cu cea indicată de medicul legist ca fiind necesară vindecării leziunilor suferite. Costurile efectuate de partea vătămată au fost de aproximativ 350.000 Rol pe zi, rezultând un cuantum total de 1.050 Ron, sumă la care inculpatul va fi obligat cu titlu de pretenții materiale. Nu au fost produse dovezi în sprijinul celorlalte prezenții materiale indicate de victimă în constituirea de parte civilă. Se cuvine și în cazul acestei părți vătămate acordarea unor daune morale, pe care instanța la va fixa la un cuantum de 3.000 lei. Sumele la care a fost obligat inculpatul, vor fi actualizate la data plății efective. Constatându-se că în cauză Spitalul Clinic Județean O are calitate de parte civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.352 Ron, reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor acordate victimei, sumă ce urmează a fi actualizată, conform dispozițiilor legale, la data plății efective.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea pății civile.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a formulat apel inculpatul. Acesta nu a arătat motivele exercitării acestei căi de atac. Apărătorul acestuia cu ocazia concluziilor asupra apelului a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din tentativă de omor calificat în vătămare corporală, în concurs real de infracțiuni motivând, că viața victimelor nu a fost pusă în pericol, obiectul cu care a acționat inculpatul nu sugerează intenția directă sau indirectă de agresare, zona în care aceasta a lovit nu este vitală.
Examinând hotărârea atacată din oficiu și prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului este neîntemeiat urmând a fi respins cu menținerea ca legală și fondată a sentinței penale nr. 215 din 13 iunie 2008 Tribunalului Bihor.
De menționat, că inculpatul nu s-a prezentat cu ocazia judecării cauzei în apel, deși acesta a fost legal citat, astfel că nu a putut fi audiat.
Inculpatul a fost audiat în primă instanță, declarația acestuia se află consemnată la fila 29 dosarul Tribunalului Bihor. Acesta și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată de două ori cu o de base-ball peste spate și umărul stâng însă pe susține că nu l-a lovit deloc.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente concludente și just interpretate. În mod corect prima instanță a înlăturat apărările inculpatului ca fiind nesincere în contradicție cu probele care au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului apelant. Astfel, în cursul cercetării judecătorești, s-a confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriu. Astfel părțile vătămate și au fost agresate de către inculpat prin lovituri de mare intensitate aplicate cu o de base-ball și cu direcția de producere în special asupra zonei superioare a corpului. Victimele au suferit consecințe diferite, părții vătămate i s-a fracturat mâna ca urmare unui gest reflex de apărare a capului iar părții vătămate i s-a produs o fractură deschisă cu ieșirea osului, fiind de gravitate mare.
În raport de această stare de fapt în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului fiind dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, actele medico-legale, declarațiile martorilor. Din depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești a rezultat că și partea vătămată a fost lovită de inculpat cu o, nefiind posibil ca leziunile suferite să fie provocate într-o altă modalitate. De altfel inculpatul și recunoaște (fila 29 verso, dosarul Tribunalului Bihor ) că în afară de el nimeni nu a avut de base-ball.
Infracțiunea săvârșită de inculpat este corect încadrată la art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) și 176 lit. b) Cod penal, iar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, reiterată de apărător și în apel, în mod corect se impune a fi respinsă. a argumentat și prima instanță, că din probele administrate rezultă că inculpatul și-a îndreptat loviturile asupra celor două victime înspre zone vitale ale corpului, fiind în prezența faptei de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav și nu vătămare corporală gravă, chiar dacă leziunile produse nu au pus în pericol viața acestora. Încadrarea juridică dată faptelor, așa cum a fost schimbată cu reținerea art. 176 lit. b) Cod penal este cea corectă întrucât inculpatul a acționat cu intenție directă asupra ambelor victime și s-a înlăturat art. 41 alin. 2 Cod penal. În acest sens sunt și considerentele arătate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia V/20.02.2006.
Și sub aspect civil cauza a fost just soluționată de Tribunalul Bihor obligând pe inculpat la despăgubiri materiale și morale, în favoarea părților civile lezate, care au fost acordate motivat și în limita dovedirii lor, în acord cu principiile consacrate la art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și art. 999 Cod civil.
Pedeapsa dispusă de prima instanță de 8 ani închisoare este justă și în limite legale, corect individualizată raportat la criteriile legale prevăzute de art. 72 Cod penal și în măsură să atingă scopul de prevenție și reeducare stipulat de art. 52 Cod penal. S-au avut în vedere circumstanțele în care faptele de violență au fost comise și urmările produse, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
Curtea constată că nu sunt motive de admitere a apelului inculpatului astfel cum a fost formulat. Vinovăția inculpatului fiind dovedită, nu se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor de prima instanță și nici reducerea pedepsei astfel că va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 215/P din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală și art. 189 cod procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu Romul, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 215/P din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu Romul, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul, părțile civile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de azi 11 noiembrie.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. pen. jud.
la 24.11.2008
Red. Sent
Tehnored. Gref. M/ 24.11.2008/ 2 ex.
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela
