Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 105/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 105
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul arestat preventiv și deținut în C, împotriva deciziei penale nr. 220 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu, lipsind partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, invocând în drept dispoz. art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, învederând în acest sens atitudinea sinceră și de regret a recurentului, împrejurarea că a fost reabilitat și că există un început de plată al despăgubirilor civile.
A mai susținut că daunele morale sunt prea mari și a solicitat reducerea.
Procurorul, învederând statutul de recidivist al inculpatului, a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, atât sub aspect penal cât și civil.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr.197 din 25.09.2009, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, n baza art. 211 alin 2 lit. b și c - Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, în prezent arestat in C, la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin 2.Cod Penal, s-a dispus aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - b, mai puțin dreptul de a alege pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a si C.P.P. art. 88.Cod Penal, s-a dispus deducerea arestului preventiv începând cu data de 16.05.2009 la zi.
În baza art. 350.Cod Penal, s-a menținut măsura arestului preventiv fata de inculpatul.
În baza art. 346 alin. 1.C.P.P. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civila si a fost obligat inculpatul sa plătească părții civile suma de 15000 lei, din care 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile si 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 313 alin. 1 din 95/2006 modificată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 409, 17 lei reactualizată la data efectuării plății către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, jud.
A mai fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului precum și la cheltuieli judiciare in favoarea părții civile în suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 10.05.2009 inculpatul,care locuia în orașul O, a consumat într-un bar băuturi alcoolice împreună cu mai mulți prieteni iar în aceste împrejurări a cunoscut pe partea vătămată,după care a plecat împreună cu acesta și cu martorul în comuna sat (zona ) spre a se întâlni cu o persoană de sex feminin.
Întrucât întâlnirea nu a mai avut loc, inculpatul și cele două persoane au luat decizia să se întoarcă în orașul O iar la ieșirea din comuna inculpatul s-a oprit împreună cu martorul pentru a-și satisface nevoile fiziologice, timp în care partea vătămată și-a continuat drumul.
Martorul a refuzat propunerea inculpatului de aod eposeda de bani pe partea vătămată, astfel că iacesta a alergat singur după iar când a ajuns-o din urmă a doborât-o la pământ, a lovit-o cu pumnii, după care i-a sustras bunurile, scena fiind observată de către martorul.
Fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. b și c Cod penal, fiind prevăzută o pedeapsă cu închisoarea între 5 și 20 de ani.
La individualizarea pedepsei s-a reținut că inculpatul a avut un comportament constant sincer, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată sub forma recunoașterii și regretului faptei iar la dosarul cauzei au fost depuse mai multe caracterizări pozitive, unele emise inclusiv de Primăria orașului
Pe de altă parte, s-a constatat că prin sentința penală nr.112/2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Caracala fost constatată intervenită reabilitarea judecătorească privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.846/29.09.1999 a Judecătoriei Sectorului 2
S-a mai arătat de aceiași instanță că nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin. 1 și 2 penal, s-a impus ca o contrapondere a gravității faptei săvârșite de către inculpat, de a fi lovit și lăsat în stare de inconștiență pe partea civilă în drum, singură, însăși inculpatul declarând nemijlocit în fața instanței de judecată"am văzut că era plin de sânge și l-am întors pe acesta într-o parte să nu se înece".
Față de gravitatea faptei, s-a apreciat că o pedeapsă situată la minimum special prevăzut de legea penală pentru această infracțiune cu executare în regim de detenție este de natură să asigure atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale.
În ceea ce privește acțiunea civilă s-au avut în vedere, pe de o parte, declarația părții civile în care a solicitat de la inculpat în total 15.000 lei din care 5.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale și, pe de altă parte, recunoașterea făcută de către inculpat în fața instanței de judecată a tuturor pretențiilor părții civile și angajamentul acestuia de a le plăti integral, astfel încât acțiunea civilă a fost admisă în întregime.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală 220 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Olta admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința sub aspect penal, în sensul că, în baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 211 alin. 2 lit b și c Cod Penal, în art. 211 alin. 1 rap. la alin. 2 lit. b și c Cod Penal, fiind admisă cererea formulată de procuror, în acest sens.
În baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c Cp, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. 1 Cpp, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
În baza art. 88 alin. 1 rap. la art. 381 Cpp, s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul arestării scurs după data pronunțării sentinței - 25.09.2009.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel, incluzând 100 lei onorariu avansat Baroului O cu ocazia verificării arestării preventive la primirea dosarului, au rămas în sarcina statului.
astfel, tribunalul a reținut, în esență, că sentința atacată cu apel este temeinică în privința constatării situației de fapt iar vinovăția inculpatului s-a constatat sub forma intenției directe și a rezultat din conduita acestuia întrucât în condiții de discernământ a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului.
Motivul care a determinat admiterea apelului inculpatului a fost acela că o încadrare juridică a faptei de tâlhărie în strictă concordanță cu legea penală presupunea să se facă trimitere și la alineatul 1 al articolului 211 Cp, alături de alinatul 2 literele b și c Cp, deoarece elementul material al faptei se regăsește în acest prim alineat.
Cu referire la operațiunea de individualizare a pedepsei prin aplicarea art. 86 indice 7 și următoarele Cp privind executarea pedepsei la locul de muncă s-a constatat că deși apelantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 indice 7 alin. 1 lit. a și b Cp totuși acesta nu îndeplinește criteriile prevăzute în ipoteza normei penale.
Este vorba de gravitatea deosebită infracțiunii ce a rezultat din limitele speciale de pedeapsă deosebit de înalte(minimul 5 ani și maximul 20 de ani de închisoare),de împrejurările comiterii așa cum au fost expuse mai sus,de conduita anterioară a celui în cauză care are antecedente penale pentru care s-a dispus reabilitarea judecătorească, de faptul că atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei este conjuncturală ca urmare a existenței de probe suficiente de vinovăție și nu exprimă intenția de schimbare a comportamentului în sens pozitiv și de posibilitățile de reeducare ale inculpatului care se apreciază ca foarte reduse în prezent în raport de conduita prezentă și anterioară.
La fel, invocarea unor obligații de întreținere ale inculpatului față de părinții săi, referințele bune din caracterizările făcute acestuia, preocuparea inculpatului de a acoperi o parte din prejudiciu prin plata unor despăgubiri către părțile civile cât și respectul de care se bucură în colectivitate familia acestuia, deși utile în operațiunea de individualizare a pedepsei, nu au putut prevala față de celelalte criterii cu privire la concluzia menționată întrucât acestea dovedesc o vătămare de intensitate mare a valorilor ocrotite de legea penală ce reclamă o reacție socială proporțională.
Aceste criterii impun constatarea că scopul preventiv al pedepsei nu poate fi atins în cazul inculpatului decât prin privarea de libertate.
În acest context s-a reținut natura dispozitivă a normelor menționate,ceea ce înseamnă că simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 86 indice 7 alin. 1 lit. a și b Cp nu atrage de drept dispoziția de executare a pedepsei la locul de muncă ci lasă la aprecierea instanței de judecată această formă de individualizare a pedepsei în raport de criteriile menționate. Faptul că pentru pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 5846 din 29.09.1999 de Judecătoria sectorului 2 B s-a dispus prin sentința penală nr. 112 din 2009 de către Judecătoria Caracal în dosarul nr-, reabilitarea judecătorească a inculpatului nu exclude ca această situație să fie avută în vedere drept criteriu de individualizare a pedepsei întrucât nu s-a pus problema ca mai înainte de orice analiză de ansamblu a acestor criterii prevăzute de art. 72 Cp inculpatul să fie decăzut ori declarat incapabil de la beneficiul acestor instituții juridice.
Tot referitor la individualizarea pedepsei s-a mai reținut că este nefondat motivul de apel ce se referă la necesitatea reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante. Argumentele sunt similare cu cele menționate în alineatul precedent referitoare la criteriile, scopurile și natura dispozitivă a conduitei impusă prin normele de la art. 74 alin. 1 și 2.
Cod PenalÎmpotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul susținând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea sinceră și de regret, de împrejurarea că, deși părinții săi sunt bolnavi, au început achitarea despăgubirilor civile către partea vătămată.
Oral, cu ocazia dezbaterilor din ședința publică de la data prezentei, apărătorul a susținut și reducerea cuantumului daunelor morale.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, cu modificările aduse de instanța de apel, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează reindividualizarea pedepsei și care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, se reține că, potrivit art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, se constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol deosebit de ridicat al faptei, reflectat în împrejurările în care s-a comis dar și datele referitoare la persoana inculpatului, date și elemente ce se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Curtea constată, așadar, că pedeapsa aplicată, la limita minimului special prevăzut de lege, respectă întrutotul dispozițiile prev. de art. 72 și următoarele cod penal și nu se justifică în nici un fel aplicarea dispoz. art. 74, 76 și 80 cod penal.
Neîntemeiat este și motivul referitor la reducerea cuantumului daunelor morale.
Atât în declarația dată de inculpat la instanța de fond (pag.87) cât și cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, acesta a fost de acord, în totalitate, cu plata despăgubirilor civile astfel încât, în mod corect instanțele anterioare au stabilit cuantumul daunelor morale la 10.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat, ca nefondat.
În conformitate cu art. 88 cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data pronunțării hotărârii atacate, la zi.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul deținut în C, împotriva deciziei penale nr. 220 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 03.11.2009, la zi.
Obligă recurentul inculpat, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 1 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
Gh.
Gh.
IB/02.02.2010
1 februarie 2010,
Emis extras penal pentru inculpatul.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Membri Onița Dumitru, Mirela
