Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.108
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror: din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul (fiul lui și, născut la 08.04.1976) domiciliat în C,-, județul P, împotriva sentinței penale nr.246/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnat cu privire la sentința penală nr.277/25.06.2002 a Tribunalului Prahova, ca inadmisibilă și a fost obligat condamnatul la 240 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul - revizuient pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, (împuternicire avocațială nr.6663/2009)
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat și Reprezentantul Ministerului Public au declarat că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, a luat act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri de formulat, în temeiul art.377 pr.p, constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea apelului.
Având cuvântul pentru apelantul - revizuient, avocat a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.246/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond admiterea cererii de revizuire, în subsidiar declară că lasă la aprecierea instanței dacă motivele invocate de revizuient în cerere pot fi apreciate ca admisibile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de revizuient, apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică, instanța având în vedere cazurile prevăzute de art.394 pr.penală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.246/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul (fiul lui și, născut la 08.04.1976) domiciliat în C,-, județul P cu privire la sentința penală nr.277/25.06.2002 a Tribunalului Prahova, ca inadmisibilă și a fost obligat condamnatul la 240 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința penală nr. 277/25.06.2001 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul penal nr. 842/2002, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1, lit. a,e,g,i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2, și Cod Penal art. 75 lit. c, Cod Penal, Art. 37 lit. a, Cod Penal; tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. a,d,e, cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a, și Cod Penal înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a, și Cod Penal cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit.a și Cod Penal 34 lit. b, Cod Penal, constând în aceea în perioada iunie 1999 - martie 2000 împreună cu alți coinculpați au pătruns în diverse locuințe de unde au sustras bunuri și că la săvârșirea faptelor alături de revizuent și ceilalți inculpați a participat și un inculpat minor.
De asemenea s-a mai reținut că în noaptea de 14.10.1999, revizuentul împreună cu inculpata au acostat-o pe partea vătămată care a fost lovită de cu pumnul și după doborârea la pământ a acesteia au deposedat-o forțat de mai multe obiecte din aur.
Tot condamnatul revizuent împreună cu ceilalți inculpați au indus în eroare pe partea vătămată căruia i-au luat prin mijloace dolosive o sumă de bani pe care acesta o împrumutase de la numitul.
Împotriva sentinței revizuentul a formulat apel și recurs ambele fiind respinse de instanțele de control judiciar.
S-a mai reținut de prima instanță că în cererea sa revizuientul condamnat nu a invocat niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de disp. art. 394.C.P.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca în scris motivele ce l-au determinat să promoveze calea de atac, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul revizuient a solicitat ca cererea de revizuire să fie considerată admisibilă, fără însă a preciza ce caz de revizuire este incident în cauză.
Condamnatul - revizuient care la momentul declarării apelului se află în executarea pedepsei a fost liberat condiționat, situație adusă la cunoștința curții prin adresa nr.2/33008//14.10.2009. Acesta a fost citat la domiciliul declarat la liberare - municipiul C,-, județ P și cu toate acestea nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține cererea de apel.
Examinând sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile apelantului și de dispozițiile art.371 alin.2 pr.penală care impun analizarea cauzei sub toate aspectele în fapt și în drept, Curtea constată că apelul condamnatului este nefondat.
Revizuientul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 9 ani închisoare prin sentința penală nr.21/23 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia nr.197/25 aprilie 2001 a Curții de APEL PLOIEȘTI și la o altă pedeapsă de 12 ani închisoare prin sentința penală nr.277/25 iunie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.68/9 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
Aceste pedepse au fost contopite prin sentința penală nr.340/20 iulie 2006 a Tribunalului Prahova definitivă prin decizia penală nr.284/27 septembrie 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, dispunându-se executare a unei pedepse rezultante de 12 ani închisoare, începând cu data de 2 aprilie 2000 la zi.
Inițial revizuientul s-a referit în cererea sa la pedepsele aplicate prin ambele hotărâri de condamnare, după care a precizat că cererea sa vizează sentința penală prin care a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și anume sentința penală nr.277/25 iunie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.68/9 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
În cauză s-au efectuat de către parchet cercetări cu privire la această hotărâre de condamnare, acestea fiind materializate prin referatul aflat la dosarul primei instanțe nr.761/III/6/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
În ce privește hotărârea apelată, Curtea constată că soluția instanței de fond potrivit căreia cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât nu se referă la niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 pr.penală este corectă.
Astfel, în cererea de revizuire aflată la fila 18 dosar nr- revizuientul se referă la cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate prin ambele hotărâri de condamnare, iar cu ocazia judecării prezentei cauze în primă instanță, acesta a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpina nu este legală, întrucât aceasta nu era competentă să soluționeze infracțiunile de violență pentru care a fost condamnat.
Dispozițiile art.394 alineat 1 pr.penală prevăd că "revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când:
a)-s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b)-un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere;
c)-un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)-un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)-când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".
După cum se poate observa niciunul din motivele invocate de condamnat (nici cel privitor la individualizarea pedepselor, nici cel referitor la competența instanțelor) nu se regăsește printre cazurile de revizuire citate mai sus.
Ca atare, o astfel de cerere a fost respinsă în mod justificat pentru inadmisibilitate și cum în apel nu au fost prezentate elemente care să schimbe situația reținută de prima instanță, Curtea va respinge apelul ca nefondat în conformitate cu disp. art.379 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la 08 aprilie 1976, domiciliat în C,-, județul P, împotriva sentinței penale nr.246/29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul lipsă de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2009
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
DG
-
4 ex./03.12.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
