Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.848
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror: din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.12.1969, CNP -, deținut la Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat și s-a constatat că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat și Reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul au declarat că nu au excepții de invocat sau cereri de formulat.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat a criticat încheierea de ședință din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, susținând că nu se mai impune a fi menținută starea de arest a inculpatului, întrucât nu prezintă pericol social iar situația familială este grea.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public a precizat că în măsură arestării preventivă a fost luată față de inculpat la data de 27 mai 2009 și a fost menținută a fost menținută de către aceeași iar prin sentința penală nr.203 pronunțată la 27 august 2009, s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, în condițiile disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.208 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a Cod penal.
A mai susținut că în mod corect instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului, fiind avută în vedere starea de recidivă a inculpatului care a mai fost condamnat pentru același gen de fapte.
A pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de apel.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânta solicitat să fie judecat în stare de libertate pentru a-și putea ajuta familia compusă din 3 copii minori. În plus a susținut că într-adevăr are cazier dar pentru săvârșirea un fapte de furt care în opinia sa nu sunt grave.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovița în baza art. 300/2 rap la art. 160/ al.3 a C.P.P. menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat, fiul lui și, născut la data de 22.12.1969, deținut la Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea nr.7 pronunțat de Judecătoria Găești la 27 mai 2009 în dosarul nr.1711/- s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 27.05.2009 până la 24.06.2009, care a fost menținută de către aceeași instanță la 23 iunie 2009, 30 iulie 2009 și ultima dată, prin sentința penală nr.203 pronunțată la 27 august 2009. Prin această sentință, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, în condițiile disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.208 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 lit.a Cod penal.
Instanța a reținut că la data de 27.05.2009, în jurul orelor 7,00, inculpatul a sustras din scara blocului nr.42, situat pe raza orașului G, str.-, o bicicletă aparținând părții vătămate, care l-a surprins folosind-o pe str.- -, în fața blocului nr.51, situație în care a anunțat organele de poliție.
Tribunalul a constatat că în cauză există probe că apelantul a comis o infracțiune prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (plângerea și declarația părții vătămate coroborându-se cu declarația martorului dar și cu declarația celui acuzat, dată la 27.05.2009, asupra căreia a revenit ulterior, susținând că nu a comis nici o faptă penală) și totodată, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciat atât prin prisma gravității acțiunii ilicite desfășurate, de care nu se poate face abstracție, cât și a circumstanțelor personale ale apelantului.
Sub acest ultim aspect tribunalul a arătat că inculpatul a suferit 16 condamnări pentru fapte similare, cu mențiunea că fapta pentru care Judecătoria Găeștii -a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani și 8 luni a fost comisă în condițiile în care fusese liberat condiționat din executarea ultimei pedepse în urmă cu doar 15 zile (la 12.05.2009 potrivit certificatului de cazier judiciar).
S-a considerat că prezența în libertate a apelantului ar constitui un real pericol pentru integritatea patrimoniului cetățenilor în comunitățile pe care acesta le frecventează, valoare socială extrem de importantă protejată atât de Constituție cât și de legea penală care sancționează lezarea acesteia.
În jurisprudența CEDO s-a statuat în mod constant că atunci când există o amenințare efectivă și iminentă pentru ordinea și liniștea publică de natura celei constatate în cauza de față, poate fi menținută detenția provizorie a persoanei arestate, lipsirea acestuia de libertate reprezentând o ingerință asupra libertății individuale, permisă atât de către normele CEDO cât și de dreptul intern.
În final, s-a precizat că menținerea arestării preventive a apelantului-inculpat are menirea de a induce un sentiment de securitate în rândul comunității locale și de a descuraja astfel de încălcări ale legii penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa, că fapta de care este acuzat este una de periculozitate redusă și că numai statutul său de recidivist a determinat instanța de apel să-i mențină arestarea preventivă.
În final, recurentul a solicitat admiterea cererii, casarea încheierii și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2 și art. 160/b C.P.P. ca și de cele ale art. 385/6 al. ultim, curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f prin C.P.P. încheierea nr. 7/27 mai 2009 a Judecătoriei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208-209 al.1 lit. e, cu aplic. art. 37 lit. a
Acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiunea menționată mai sus și prin sentința penală nr. 208/27.08.2009, Judecătoria ca primă instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, dispunând totodată menținerea stării de arest a inculpatului.
În prezent, cauza se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița ca urmare a exercitării de către inculpat a căii de atac a apelului, tribunalul menținând starea de arest a inculpatului, mai întâi prin încheierea din 13 octombrie 2009 și apoi prin încheierea din 13 noiembrie 2009, ce face obiectul prezentului recurs.
Susținerea recurentului inculpat că arestarea sa s-a dispus și se menține doar pentru că este recidivist, întrucât fapta pentru care este trimis în judecată nu este una deosebit de gravă, nu este întemeiată.
Este adevărat că atunci când au caracterizat persoana inculpatului instanțele au reținut și împrejurarea că acesta a suferit multiple condamnări pentru același gen de infracțiuni, furt calificat, dar mai mult a contat riscul pe care îl prezintă inculpatul de reluare a activității infracționale imediat ce ar fi pus în libertate, rezultând din împrejurarea că fapta dedusă judecății în prezenta cauză a avut loc la doar 15 zile de la liberarea sa condiționată dintr-o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare.
Așa fiind, curtea consideră că este întemeiată temerea instanței de apel că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un real pericol pentru integritatea patrimoniului cetățenilor din comunitățile pe care acesta le frecventează.
În plus, curtea constată că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, menținerea detenției provizorii fiind justificată și de împrejurarea că, în primă instanță este condamnat deja la o pedeapsă cu închisoarea.
În concluzie, considerând că subzistă temeiurile ce au impus privarea de libertate inculpatului, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 dec.1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii pronunțată la data de 13 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. DG/
4ex/24.11.2009
f-- Tb.
jud. fond,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
