Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1662/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1134/R
Ședința publică de la data de 29 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Camelia Nicoleta
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Zimnicea și a deciziei penale nr. 71/A din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat în HG stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicată inculpatului, pe care o apreciază mult prea severă, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei, precum și de circumstanțele personale ale acestuia, în sensul că, acesta a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei, a condus organele de anchetă la locul unde a ascuns bunurile sustrase de la partea vătămată, este tânăr are un copil minor în întreținere și nu este cunoscut ca fiind un om violent înainte de comiterea prezentei fapte.
Reprezentantul Parchetului, arată că într-adevăr inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, însă aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, apreciază că acesta nu a înțeles clemența de care a beneficiat anterior când a fost condamnat la pedepse minime de către instanța de judecată. Astfel, în ceea ce privește prezenta hotărâre de condamnare, de 7 ani închisoare, orientată cu puțin peste miniul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, apreciază că este aptă de duce la reeducarea inculpatului.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, formulează concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca fiind neîntemeiat.
Având ultimul cuvântul, recurentul inculpat, solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 36 din 27.03.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Zimniceaa dispus după cum urmează:
În temeiul art. 211 alin. 1 și 2, lit. b) și c), cu aplicarea art. 37, lit. a din pen. l-a pe inculpatul HG, fiul al, născut la 29.08.1986 în orașul Z, jud. T, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 83 alin. (1) și (4) din pen. a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 7/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Zimnicea în dos. nr. 1275/2007, definitivă prin neapelare.
În baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) din pen. a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se contopește cu pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare.
În temeiul art. 350 alin. [1] din proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
HGA dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 23.10.2008, la zi.
In temeiul art. 71 alin. 1 și 2 din pen.a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) și b) din același cod, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 346 alin. [1] din proc.pen. a luat act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 349 raportat la art. 191 alin. [1] din proc.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu au fost plătiți din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 19/20 septembrie 2008, aflându-se în zona stației CFR Z, inculpatul prin amenințări și violență, a deposedat de bunuri pe partea vătămată.
După comiterea faptei inculpatul a ascuns bunurile sustrase și a stat el însuși ascuns 4-5 zile până a fost depistat de organele de poliție, iar ulterior a arătat locul unde se găseau bunurile, care au fost astfel restituite părții vătămate.
La stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, constatările organelor de poliție și declarațiile inculpatului.
Individualizarea pedepsei s-a realizat avându-se în vederea criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond luând în considerare circumstanțele reale gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
În acest sens, a susținut că pedeapsa este excesiv de aspră, stabilită fără a se ține seama de starea de beție în care se afla în momentul comiterii infracțiunii și de atitudinea cooperantă și sinceră în timpul procesului penal.
Prin decizia penală nr. 71/A din 23.06.2009, Tribunalul Teleormana respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
În considerentele deciziei, ca urmare a propriului examen asupra probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a reținut că situația de fapt, vinovăția și încadrarea juridică au fost corect stabilite.
În ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a apreciat că sub aspectul cuantumului pedeapsa de 7 ani închisoare este temeinică și legală și de asemenea aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
În susținerea recursului, inculpatul a reiterat critica formulată și în apel, arătând că pedeapsa excesiv de aspră a fost stabilită fără a se ține seama de împrejurări în care a comis fapta, de poziția sa cooperantă și de greutățile familiale.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva criticii formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
Potrivit art. 72 Cod penal la stabilirea pedepsei se ține seama de limitele de pedeapsă stabilite în Codul penal pentru infracțiunea comisă, pericolul social al faptei, persoana infractorului, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aplicând aceste criterii de individualizare în cauză se constată:
1.Infracțiunea comisă de inculpat respectiv tâlhărie prezintă un grad sporit de pericol social, gravitatea rezultând și din circumstanțele concrete în care s-a realizat activitatea infracțională, prin atacarea victimei într-un loc public, pe timp de noapte.
Împrejurarea că inculpatul se afla în stare de beție voluntară nu poate fi reținută ca o circumstanță favorabilă ci dimpotrivă.
2. Inculpatul s-a aflat în momentul comiterii tâlhăriei în stare de recidivă postcondamnatorie rezultată dintr-o condamnare anterioară pentru furt și abuz de încredere.
Totodată, din fișa de cazier ( 51 ) rezultă că din 2003 din perioada minoratului, inculpatul a suferit alte 9 condamnări, mai ales pentru comiterea tot a unor infracțiunii împotriva patrimoniului, fapt care arată o anumită "specializare" și în final, denotă un potențial criminogen deosebit.
3. Atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, în contextul probatoriului care exclude orice dubiu cu privire la vinovăția sa, constituie o atitudine firească nefiind de natură a determina aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c Cod penal.
4. Dificultățile familiale invocate de recurent nu pot nici justifica și nici diminua gravitatea faptei comise, astfel încât nu pot argumenta solicitarea reducerii pedepsei. Concluzionând, Curtea constată că regimul sancționator aplicat inculpatul a fost stabilit în judicioasă concordanță cu criteriile art. 72 Cod penal și scopurile pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 52 din același cod, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
În baza art. 38517alin. 4 Cod procedură penală din pedeapsa aplicată se va deduce prevenția de la 23.10.2008, la zi.
Văzând prevederile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul inculpatului împotriva HG sentinței penale nr. 36 din 27.03.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Zimnicea și a decizia penală nr. 71/A din 23.06.2009, Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 23.10.2008 la zi.
Obligă inculpații la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariu avocat oficiu de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
Pentru jud.
aflat în semnează
Președinte secție
GREFIER,
Red..
Dact.
2 ex.-13.08.2009
Tribunalul Teleorman
Jud. apel:;
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Florică Duță, Camelia Nicoleta
