Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 25.11.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1221/

Ședința publică din data de 17.12.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.241/A din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T cu delegație la dosar, lipsind părțile vătămate intimate G și Spitalul Clinic Județean nr.1

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare reducerea cuantumului pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani și 3 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, a fost corect individualizată și conformă cu dispozițiile art. 52.Cod Penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.220/02.06.2009 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărire prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și art. 211 alin. 2¹lit. "c și e" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit."b " Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 29.11.1973, în Comuna, Județul T, domiciliat în comuna, sat nr. 119, jud. T, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția D, având CNP- -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, divorțat, fără ocupație, recidivist la 7 ( șapte) ani și 3 ( trei ) luni închisoare.

În baza disp. art. 71 alin 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. " a" teza a II- a și lit. "b" Cod penal.

În baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 24. 03.2009 ora 20,00 la zi.

Conform disp. art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpat la 2779,36 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Conform disp. art. 118 lit. "b" Cod penal și art. 357 alin. 2 lit. "e" Cod procedură penală s-a dispus restituirea cuțitului corp delict ridicat de la domiciliul părți vătămate, acestei părți.

În temeiul disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în după amiaza zilei de 22.03.2009 inculpatul s-a deplasat cu bicicleta din localitatea în localitatea pentru a-l vizita pe prietenul său, unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 19,30. După aceea a trecut pe la barul din iar de acolo a plecat în localitatea, la numitul, unde a stat până la orele 22,30 când și-a luat bicicleta spunând că pleacă acasă. Pe traseu s-a mai oprit la imobilul nr. 14 din localitatea, unde a fost văzut de martorul care ieșise în curte să fumeze o țigară, după care s-a îndreptat spre imobilul cu nr. 13, și-a lăsat bicicleta sprijinită în colțul gardului și a pătruns în curte prin escaladarea gardului, cu intenția de a sustrage bunuri. Din curte inculpatul a intrat într-un șopron situat în partea din spate a imobilului, luat un sac de rafie și a urcat în podul casei pe scara din șopron, umplându-și sacul cu. După ce a coborât din pod, cu sacul de rafie umplut cu, inculpatul a observat că s-a aprins lumina într-o cameră. A lăsat jos sacul cu lângă scara podului și s-a îndreptat spre curte cu intenția de a pleca. Observând însă că ușa de la locuință se deschide, de frică să nu fie surprins de partea vătămată G care a ieșit, a luat un cuțit pe care l-a găsit pe o masă în șopron și l-a aruncat spre acesta, lovindu-l în frunte, lama cuțitului rămânând practic înfiptă în regiunea superioară a sprâncenei stângi a victimei. În continuare, inculpatul a părăsit curtea părți vătămate sărind gardul și a plecat cu bicicleta spre locuința sa din, pe drum întâlnindu-se cu paznicul comunal.

După ce a primit lovitura de cuțit, partea vătămată Gai ntrat în locuință, i-a spus soției ce s-a întâmplat iar aceasta i-a scos lama de cuțit din zona frunții și i-a acordat îngrijiri medicale. A doua zi dimineața, victima a fost transportată la Spitalul Municipal L întrucât se simțea rău și de acolo a fost dus apoi la Spitalul Județean T unde a fost internat în intervalul 23.03.2009- 03.04.2009, suferind o intervenție chirurgicală ( craniectomie frontală bilaterală cu evacuare).

Din raportul de constatare medico - legală nr. 1027 din 10.04.2009 a rezultat că victima G prezintă leziuni de violență care s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp înțepător - tăietor și pot data din 22.03.2009, necesitând 24 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând însă viața victimei în primejdie.

Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului și aplicarea unei pedepse mai mici.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr.241/A din 28.0ctombrie 2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.11.1973 în comuna, jud. T, domiciliat în comuna, sat, nr. 119, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.220/02.06.2009 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 381.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului și deduce arestul preventiv executat din 02.06.2009 la zi.

În baza art. 192 alin.2 C.P.P. a obligat inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și în limitele prev. de art. 379.C.P.P. instanța a constatat că apelul inculpatului este nefondat și l- respins ca atare din următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, stare de fapt care nu a fost contestată nici de inculpat în prezentul apel, acesta solicitând doar reducerea pedepsei aplicate.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, așa cum a arătat, dispozițiile art. 72.Cod Penal și în special atitudinea procesuală a inculpatului, starea de recidivă post executorie a acestuia și nu în ultimul rând împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, respectiv urmarea ce s-a produs sau care s-ar fi putut produce.

În acest sens, și instanța de apel a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului de 7 ani și 3 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, a fost corect individualizată și conformă cu dispozițiile art. 52.Cod Penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist și prin fapta săvârșită ar fi putut ucide partea vătămată.

Împotriva deciziei penale nr. 241/A/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând reducerea cuantumului pedepsei.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar susținerile din cadrul concluziilor scrise au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu conform dispozițiilor art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor, și concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1027/10.04.2009.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și art. 211 alin. 2¹lit. c și e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Trebuie Cod Penal reținut că, de altfel, nici în apel și nici la ultimul cuvânt, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare pentru atingerea scopului reglementat de legiuitor. Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță nu se poate omite periculozitate deosebită a faptei dedusă din urmarea produsă și modalitate de săvârșire, respectiv atacare victimei cu un cuțit în propria curte pentru a-și asigura scăparea, după sustragerea unui sac de, precum și stare de recidivă post executorie, care denotă perseverența inculpatului în comiterea de fapte penale. Prin urmare, nstanța de recurs apreciază că pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată acestuia este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Astfel fiind, în baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 241/A/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 385¹⁶al. 2.C.P.P. va menține starea de arest, având în vedere că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și mai mult împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere; iar în temeiul art. 88.C.P.P. va deduce în continuare arestul preventiv din 28.10.2009 la zi.

În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inc. împotriva deciziei penale nr.241/A din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.88 Cod penal deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 28.10.2009 la zi.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 17.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 22.12.2009

Tehnored.

2ex/28.12.2009

Prima inst. -Jud.

Inst. apel.-, - Trib.