Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1237/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR - (1910/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1237
Ședința publică de la 18 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.410 din 10 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 457/A din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 06 august 2009, emisă de Baroul București Serviciul Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit disp. art. 323 Cod procedură penală, Curtea a procedat la audierea inculpatului, declarația fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.
ntrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art. 285/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond a se dispune redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea severă în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Reprezentantul Parchetului,având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate, ca fiind legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată este corect individualizată raportat la criteriile generale prev. de art. 52 și 72 Cod penal, având în vedere natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii - în loc public, pe timp de noapte, scopul urmărit, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracțiune fiind comisă înainte de împlinirea duratei pedepsei din care inculpatul a fost liberat condiționat, fiind întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față
Prinsentința penală nr.410 din 10.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosar nr. -, în temeiul art. 61 alin. 1 teza a-II-a pen. a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/F/ 02.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-ll-a Penală în dosarul nr- rămasă definitivă prin decizia penală nr.129/ 02.04.2009 a Curții de Apel București, și a constatat că a rămas un rest de pedeapsă neexecutat de 390 de zile.
In baza art.345 alin.2 pr.pen. a condamnat pe inculpatul, zis "", în prezent încarcerat în Penitenciarul Jilava, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen.
Conform art. 61 alin. 1 teza a-III-a pen.a contopit restul de 390 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 141/F/ 02.02.2007 cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Potrivit art.71 pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a 11-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Conform art.88 alin.1 pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 28.01.2009 la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 191 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 189.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în seara, zilei de 07.01.2009, inculpatul, în timp ce se afla pe str. - din 1907, împreună cu o persoană rămasă neidentificată, prin acte de violență fizică, au deposedat-o pe de geanta pe care o avea la ea și în care se aflau două telefoane mobile marca Samsung, cârduri de credit, acte personale și alte bunuri.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, declarațiile martorului Kocar, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din fotografii însoțit de planșă fotografică de către martorul Kocar a inculpatului, procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată însoțit de planșă fotografică și procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martorul Kocar însoțit de planșă fotografică, din care rezultă faptul că, fiind pe stradă, seara, împreună cu o persoană rămasă neidentificată, inculpatul a deposedat-o, prin acte de violență fizică, pe de geanta pe care o avea supra sa.
Astfel, declarațiile martorului, prin care acesta a arătat că, în data de 07.01.2009, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla pe str. - din 1907, cartierul din sectorul 2, doi bărbați necunoscuți s-au apropiat de ea din spate, unul dintre ei prinzând-o cu mâna de gură și de, iar celălalt, respectiv inculpatul, a lovit-o cu piciorul și a târât-o pe jos câțiva metri, apoi i-a sustras geanta și a fugit cu ea, s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate, îndeosebi cu procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului din grup, recunoașteri efectuate atât de către martorul, cât și de martorul Kocar, cel care a cumpărat telefonul mobil marca Samsung C 170 sustras de inculpat de la celălalt martor, acest obiect fiind de altfel recunoscut de martorul ca fiindu-i sustras de inculpat și de cealaltă persoană necunoscută, conform procesului-verbal de recunoaștere a bunului însoțit de planșă fotografică și a procesului-verbal de predare-primire a bunului de către organele de cercetare penală către acest martor.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelinculpatul care a solicitat să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, considerând că pedeapsa de 8 ani închisoare este mult prea mare raportat la fapta comisă.
Prindecizia penală 457/A/ 15.07.2009 a Tribunalului București - secția a II a penalăs-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, s-a menținut starea de arest preventiv și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 28.01.2009 la zi.
Totodată, s-a dispus obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere disp.art. 52 Cp. si criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cp. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei - într-un loc public, în timpul nopții, de două persoane împreună. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - nu atât patrimoniul persoanei, cât mai ales integritatea fizică și psihică a părții vătămate, precum și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că inculpatul a manifestat o atitudine constant nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei.
Pentru aceleași motive, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74.pen. referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în scris inculpatul, fără însă a-l motiva în conformitate cu dispozițiile art.38510alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Curtea a procedat la ascultarea recurentului inculpat, acesta arătând că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu ocazia dezbaterii recursului, recurentul a precizat că înțelege să critice decizia penală și sentința atacate în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea mare, față de datele sale personale, dar și de circumstanțele reale ale cauzei.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
În primul rând, trebuie menționat faptul că deși recursul nu a fost motivat în scris (prin cererea de recurs) sau printr-un memoriu separat depus la C cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, conform art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, totuși cazul de casare invocat în dezbateri (art.385/9 pct.14 Cod procedură penală) se încadrează în cele care, potrivit art.38510alin.21Cod procedură penală, pot fi avute în vedere din oficiu.
Analizând critica formulată de către recurentul inculpat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, căci la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (de 8 ani închisoare) instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și s-a orientat către minimul special prevăzut de lege (de 7 ani închisoare), fără să se impună reducerea acesteia.
Astfel,limitele de pedeapsăfixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2/1 Cod penal - închisoarea de la 7 la 20 de ani - reflectă gradul de pericol social generic al acestui tip de tâlhărie, apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat, în raport de valorile sociale deosebit de importante cărora le aduce atingere (patrimoniul unei persoane, dar și sănătatea și integritatea fizică a acesteia).
Nu mai puțin,gradul de pericol social concretal faptei comise este unul ridicat, după cum rezultă din împrejurările și modalitățile săvârșirii, respectiv tâlhărirea unei persoane de sex feminin într-un loc public, de către două persoane, prin exercitarea de violențe fizice.
Cât priveștepersoana inculpatului, Curtea reține că acesta, deși tânăr - 23 de ani - nu este totuși la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior de două ori tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, dovedind astfel perseverență pe calea infracțională. Mai mult, fapta dedusă judecății a fost comisă după liberarea condiționată a inculpatului dintr-o pedeapsă anterioară, dar mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse, ceea ce dovedește faptul că inculpatul are o slabă înțelegere a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Tot astfel, se mai reține că inculpatul, deși tânăr și cu doi copii minori în întreținere (potrivit propriilor susțineri) nu s-a preocupat în sensul găsirii unui loc de muncă, în condițiile în care nu are altă sursă licită aducătoare de venituri. În plus, inculpatul este consumator de droguri, respectiv heroină injectabilă, după cum singur a declarat (vezi fila 113 ).
Este drept că inculpatul a recunoscut în fața instanței de recurs săvârșirea infracțiunii, însă această împrejurare nu poate fi valorificată în condițiile art.74 alin.1 lit.c Cod procedură penală, câtă vreme inculpatul a adoptat anterior, în mod constant, o poziție contrară, de negare a învinuirii ce i se aduce. Or, prevederile legale precitate reclamă din partea inculpatului o comportare sinceră și cooperantă în tot cursul procesului penal, care să ajute organele judiciare la corecta stabilire a situației de fapt, demonstrând astfel că inculpatul a înțeles consecințele faptelor sale, iar nu o recunoaștere pur formală a comiterii infracțiunii, menită doar a conduce la o reducere a pedepsei.
Pe de altă parte, referitor la poziția procesuală nesinceră a inculpatului la care s-a raportat prima instanță (dar și instanța de apel) atunci când a procedat la individualizarea pedepsei, Curtea reamintește că în procesul penal inculpatul aredreptul la tăcere, drept ce implică nu numai posibilitatea de a nu da declarații în cauză, ci și pe aceea de a nu se autoincrimina în declarațiile date.
În fine, Curtea mai reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, iar recidiva constituie ocauză de agravare a pedepsei.
Punând în balanță toate criteriile de individualizare mai sus arătate, Curtea constată că pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită de prima instanță răspunde scopului preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
Față de cele reținute, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, așa încât recursul nu poate fi admis din acest motiv.
Mai mult, examinând cauza în temeiul art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată nici incidența vreunuia din celelalte cazuri de casare pe care instanța le poate lua în considerare din oficiu, așa încât, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.385/16 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.381 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 28.01.2009 la zi.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.457/A/ 15.07.2009, pronunțată Tribunalul București Secția a II-a Penală și a sentinței penale nr.410 din 10.06.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 2
Deduce prevenția, de la 28.01.2009 la zi.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
a
Pentru judecător aflat în CO
semnează președintele de complet
GREFIER,
Pentru grefier detașat la altă secție
semnează grefier șef secție
Red.- 26.08.2009
Dact.EA-01.09.2009/2ex
II. -Jud./
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Luciana Mera, Andreea Cioată
