Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2045/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1282
Ședința publică de 28 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 11 august 2009 Tribunalului București - Secția I Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.În continuare mai arată că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă,nu există temerea că se va sustrage ori că va influența administrarea probelor, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală ca fiind legală și temeinică. Susține că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere și circumstanțele personale, precum și cantitatea însemnată de heroină descoperită cu ocazia percheziției.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11.08.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus, în baza art.300/2 rap. la art. 160/lit.b alin.3 pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal și art. 33 lit.a cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 07.04.2009 inculpatul a vândut denunțătorului " " 2 doze de heroină tip "bilă", ce conținea cantitatea de 0,15 grame de heroină cu suma de 60 lei, găsiți cu ocazia efectuării percheziției domiciliare și a mai deținut în locuința sa 3,20 grame heroină, în scop de vânzare și consum propriu.
Instanța de fond a apreciat că temeiurile de fapt și de drept - art. 143 și 148 lit.f pr. pen. - care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei pentru acre este cercetat, cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului, consecințele consumului de droguri asupra sănătății populației, amploarea fenomenului infracțional de acest gen precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist.
Încheierea susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul care a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea sa de libertate. Solicită inculpatul să se aibă în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comisă, că nu se va sustrage de la judecată și nici nu va influența administrarea probelor, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate de către inculpat, dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 656/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal constând în aceea că la data de 07.04.2009 acesta a vândut martorului denunțător " " 2 doze de heroină tip "bilă", ce conținea cantitatea de 0,15 grame de heroină cu suma de 60 lei, iar în locuința sa a mai deținut o cantitate de 3,20 grame heroină, atât în scop de vânzare cât și pentru consum propriu.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 pr. pen și că inculpatul se află în cazul prevăzut de art. 148 lit.f pr. pen. Măsura preventivă a fost prelungită și ulterior menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002rap. la art. 160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu cât și cerințele art.148 lit.f pr. pen.
Sub acest din urmă aspect, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, cantitatea de droguri traficată/deținută, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpatului în libertate și îndreptățesc organele judiciare să aplice măsuri ferme pentru stoparea fenomenului infracțional, inclusiv prin menținerea măsurilor privative de libertate.
Fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul au o puternică rezonanță negativă în conștiința opiniei publice iar lăsarea în libertate a acestuia ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la asemenea fenomene care aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori apărate de lege cum este sănătatea publică.
La aceste elemente de apreciere legate de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu se adaugă și cele referitoare la persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.a cod penal, nu are ocupație astfel că, pe fondul parazitismului social și al consumului de droguri, este îndreptățită temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea relua activitatea infracțională.
Atitudinea sinceră invocată de către inculpat nu poate constitui motiv pentru punerea acestuia în libertate, fiind cunoscută la momentul luării măsurii arestării preventive și apreciată în contextul gravității deosebite a faptelor pentru care este cercetat. De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul a fost prins în flagrant, situație în care atitudinea sinceră a acestuia își pierde din semnificație.
Pentru considerentele ce preced, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, privarea de libertate în continuare a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136. pr. pen. în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C pr. pen Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11 august 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./21.09.2009
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Niculina Alexandru, Lucia Rog
