Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1618/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 18186/299/2008
2260/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 386 din 25.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 504/A din 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, lipsind intimații parți civile, intimata parte vătămată și intimata parte responsabilă civilmente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului în temeiul art.3859pct.18 pr. pen. casarea hotărârilor și pe fond, rejudecând, achitarea în temeiul dispart.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c pr. pen. iar în subsidiar, în temeiul disp. art.3859pct.14 pr. pen. solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare. Din declarațiile părților vătămate nu rezultă vinovăția acestuia și nu sunt administrate alte probe împotriva sa.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Apreciază că hotărârea de condamnare este legală și temeinică, din declarațiile celor trei părți vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșele foto și declarațiile martorilor asistenți rezultând vinovăția inculpatului. Cu privire la pedeapsă aplicată, nu se impune redozarea acesteia, fiind aplicată la limita minimă.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat G declară că este nevinovat, a fost arestat după 3 ani și solicită achitarea ori redozarea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.504/A din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.386/25.05.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1
S-a făcut aplicarea art.350 pr. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 24.09.2008 la zi.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 386/25.05.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, în baza art. 211 al.2 lit. b și c cu aplicarea art.37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată (punctul 1 din rechizitoriu), cu aplicarea art.71-64 lit. a teza a II-a, lit. b pen.
În baza art. 211 al.2 lit. b și c și al.21lit. b cu aplicarea art.37 lit. b pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată (punctul 2 din rechizitoriu), cu aplicarea art.71-64 lit. a teza a II-a, lit. b pen.
În baza art. 211 al.2 lit. și al.21lit. b cu aplicarea art.37 lit. b pen. a condamnat pe inculpatul G la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată (punctul 3 din rechizitoriu), cu aplicarea art.71-64 lit. a teza a II-a, lit. b pen.
În baza art.33 lit. a - art.34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen.
În baza art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii de 24 de ore și al arestării preventive de la data de 24.09.2008 la zi.
În baza art. 350 al.1 pr. pen. a menținut starea de arest a inculpatului G.
În baza art.14 și art.346 pr. pen. raportat la art.998 și urm. Cod civil, obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă și la plata sumei de 600 lei către partea civilă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.191 alin.1 pr. pen. obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat,
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În noaptea de 02.04.2005, după orele 2330, în timp ce se afla la intersecția șos. - cu str. -, sect. 1 B, inculpatul G l-a acostat pe partea vătămată, în vârstă de 16 ani, pretextând că îi cere o țigară și, prin folosirea violenței, împingându-l într-un gard, i-a smuls din buzunar un telefon mobil marca Nokia 6610
În declarația sa dată în fața organelor de poliție, partea vătămată a descris semnalmentele autorului faptei, iar ulterior l-a recunoscut fără dubii pe inculpat din fotografiile judiciare prezentate. În acest sens, este de reținut că partea vătămată a menționat prezența pe dosul palmelor autorului a unor semne, pe care le-a apreciat ca fiind "niște cicatrici" (fila 83 ).
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, declarând că nu o cunoaște pe partea vătămată, susținând că aceasta l-ar fi confundat cu o altă persoană.
2. La data de 30.07.2006, în jurul orelor 2120, în timp ce se afla într-un troleibuz de pe ruta nr. 65, circulând pe B-dul - Noi, sect. 1, inculpatul Gaa bordat-o persoana vătămată, în vârstă de 19 ani, și pretextând că o întreabă cât este ora, a determinat-o pe aceasta să scoată un telefon mobil Nokia 3300, pe care inculpatul i l-a smuls din mână și a coborât imediat din troleibuzul oprit în stație. Fiind urmărit îndeaproape de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței și a întrebuințat amenințări față de ea, arătându-i și un briceag, cu expresia " să te tai?".
În declarația dată în fața organelor de poliție la data de 30.07.2006 (filele 41-43 dup), partea vătămată a indicat în amănunt semnalmentele autorului faptei, inclusiv a tatuajelor pe care acesta le avea pe braț și pe exteriorul mânii drepte, respectiv un motiv floral și un cerc cu raze ca de, în interiorul căruia se afla un alt cerc concentric, de culoare închisă, cu patru puncte albe dispuse ca punctele unui zar.
În fața instanței, partea vătămată și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, certificând că persoana care i-a smuls telefonul din mână și a lovit-o cu pumnul în față este inculpatul G, motivând recunoașterea sa și prin prezența unor semne distinctive, respectiv cicatricea de la sprânceană și tatuajele de la mână, descrise mai sus.
3. În ziua de 21.07.2008, în jurul orelor 1100, în timp ce se afla pe str. - intersecție cu str. -, sectorul 1 B, inculpatul Gaa bordat-o pe persoana vătămată, în vârstă de 15 ani și, prin folosirea violenței, trăgând-o de mână lângă un gard, precum și a amenințărilor, arătându-i un briceag și folosind expresia " să te tai aici?" - indicând zona gâtului, a deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 5300.
Autorul faptei a fost recunoscut fără ezitare de către partea vătămată în cursul urmăririi penale de pe planșa foto, iar în fața instanței, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul G ca fiind autorul faptei (declarație fila 99).
Această situație de fapt rezultă din plângerea și declarația dată de părțile vătămate la urmărirea penală și în fața instanței, procese-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procese-verbale de recunoaștere după fotografii de către părțile vătămate și planșe foto aferente, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă instanța a apreciat că în cauză s-au adus dovezi certe de vinovăție cu privire la toate cele trei infracțiuni de tâlhărie în formă agravată reținute în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pedeapsa este prea mare în raport cu faptele reținute în sarcina lui doar potrivit declarațiilor părților vătămate, care de altfel sunt singurele probe administrate în cauză, nerezultând că ar fi săvârșit faptele.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat, deoarece instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești și a făcut și o corectă individualizare a pedepsei, folosind și aplicând în mod corect criteriile prev. de art.72 pen. și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul G, fără să expună motivele.
Ulterior, la primul termen de judecată, inculpatul a depus un memoriu în care arată că nu este autorul faptei pentru care este cercetat, susținând că a fost condamnat pe nedrept, pe baza unor probe neconcludente. În subsidiar, solicită instanței rejudecarea cauzei și redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 18. pr. pen. solicitând în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. c pr. pen. iar în subsidiar, redozarea pedepsei considerată prea mare, în raport cu faptele reținute, dar și cu starea de sănătate a inculpatului, care este bolnav.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. 1 și 2. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18. pr. pen. deoarece situația de fapt stabilită de prima instanță nu contravine probelor administrate, neputându-se constata că soluția de condamnare este urmarea unor erori grave de fapt.
Critica recurentului vizează, în realitate, aprecierea pe care instanțele au dat-o materialului probator în conformitate cu dispozițiile art. 63. pr. pen. având în vedere că în toate cele 3 situații, faptele nu au fost comise în prezența unor martori oculari, iar probele în acuzare sunt reprezentate de declarațiile părților vătămate și recunoașterea inculpatului de către acestea în planșele foto.
Comiterea infracțiunilor este dovedită chiar în lipsa declarațiilor unor martori, având în vedere pe de o parte împrejurările concrete în care au fost săvârșite, iar pe de altă parte, credibilitatea declarațiilor părților vătămate și a recunoașterii de pe planșele foto, având în vedere elementele de detaliu oferite de părțile vătămate cu privire la semnele distinctive ale autorului, acesta având o cicatrice la sprânceană și mai multe tatuaje pe mână.
În plus, deși faptele au fost comise la intervale mari de timp, iar părțile vătămate nu se cunoșteau, fiecare dintre acestea a relatat un "modus operandi", extrem de asemănător, aproape identic, în toate situațiile inculpatul sustrăgând telefoanele mobile ale părților vătămate prin folosirea violenței, în ultimele 2 cazuri arătându-le victimelor un briceag și întrebându-le " să te tai?".
Este nefondată și critica privitoare la individualizarea pedepsei.
Instanța de fond a avut în vedere în acest sens toate criteriile prevăzute de art. 72. pen. reținând în mod corect gradul de pericol social ridicat al faptelor, evidențiat de comiterea faptelor în loc public și asupra unor victime minore, având în vedere și cauza de agravare a pedepsei prevăzută de art. 37 lit. b pen. întrucât inculpatul a comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie.
Cu toate acestea, instanța a aplicat inculpatului pedepse egale cu minimul prevăzut de lege și nu a stabilit un spor de pedeapsă în urma contopirii, așa încât nu există nici un temei de reducere a pedepsei.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 38517alin. 4. pr. pen. va deduce prevenția de la 24.09.2008 la zi.
Conform art. 192 alin. 2. pr. pen. va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.386 din 25.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr.504/A din 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
prevenția inculpatului de la 24.09.2008 la 4.11.2009.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./27.11.; 3.12.09
- II. jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
