Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1719/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2156/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1719/
Ședința publică de la data de 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 101din 29 mai 2009 pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr. 465/A din 11 august 1009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, intimatul inculpat personal, lipsind intimații părți civile -, intimata parte responsabilă civilmente, precum și intimata SERVICIUL de PROBAȚIUNE de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, depune în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanțiere două caracterizări.
Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că își întemeiază recursul pe prev.art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, în raport de prev.art.72 Cod penal.
Solicită casarea hotărârilor în partea și după rejudecare a se pronunța o hotărâre având în vedere o corectă individualizare a pedepsei.
Menționează că nu s-au aplicat corect dispozițiile codului penal partea generală, respectiv art.72 alin.1 Cod penal și cele ale art.52 Cod penal, solicită a se avea în vedere vârsta fragedă a inculpatului, precum și efectele negative pe care o perioadă îndelungată petrecută în arest le-ar putea avea asupra acestuia.
Mai arată că instanța nu a făcut aplicațiunea împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, respectiv art.74 lit.a și c Cod penal. Consideră că nu a fost avută în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptelor, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere, depuse astăzi la dosarul cauzei, că nu este necunoscut cu antecedente penale, că a avut un loc de muncă stabil.
Menționează că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut și regretat sincer comiterea faptelor încă de la început.
Arată că instanțele nu au reținut nici o circumstanță agravantă în sarcina inculpatului, motiv pentru care apreciază că instanțele erau obligate a reduce pedepsele sub minimul special de 7 ani închisoare, în temeiul art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Consideră că instanța trebuia să țină cont la stabilirea pedepsei de gravitatea faptei.
Instanța de apel a reținut că fapta nu denotă o gravitate deosebită și a apreciat că ar fi trebuit a se reține 3 infracțiuni de tâlhărie în concurs în loc de una, însă acest aspect nu a fost reținut în rechizitoriu, instanța apreciind că nu poate agrava situația inculpatului în propria cale de atac, consideră că instanța nu trebuia să menționeze cele expuse în cuprinsul motivării hotărârii pronunțate în apel. Totodată instanța a reținut că inculpatul este cercetat și pentru o altă faptă despre care inculpatul nu are cunoștință, la dosar nu există probe în acest sens și consideră că aceste aspecte nu trebuiau a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Considerente pentru care solicită admiterea recursului, pronunțarea unei hotărâri în care pedepsele să fie corect individualizate și a se avea în vedere că prejudiciul a fost în totalitate recuperat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază hotărârile ca fiind legale și temeinice, iar pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată fiind orientată spre minimul prevăzut de legea penală și consideră că instanța nu trebuia să rețină circumstanțe atenuante judiciare.
Menționează că în raport de modalitatea concretă de comitere a faptelor și circumstanțele personale instanța de judecată nu avea obligația de a reține circumstanțe atenuante judiciare.
Arată că în mod corect instanța de apel a apreciat că ar fi trebuit a se reține în sarcina inculpatului 3 fapte, în concurs iar o singură infracțiune de tâlhărie.
Totodată arată că există indicii pertinente, obținute de la organele de poliție, în sensul că inculpatul este cercetat și pentru comiterea unei alte fapte de aceeași natură, ce a fost săvârșită în aceeași perioadă.
Consideră că instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei faptul că inculpatul era necunoscut cu antecedente penale, precum și că este neșcolarizat și fără ocupație, motive pentru care consideră că nu se impune reținerea în recurs, de circumstanțe atenuante judiciare.
Menționează că inculpatul a lovit o persoană cu pumnul în față provocându-i 1,2 zile de îngrijiri medicale și circumstanțial se reține că acesta a deposedat alte două persoane, prin violență și prin amenințări, de bunuri, considerente pentru care apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile puse de apărător și consideră pedeapsa ce i s-a aplicat ca fiind prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele.
Prin sentința penală nr. 101/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-:
În baza art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. a fost condamnat inculpatul (cu datele personale cunoscute) la o pedeapsă de8 (opt) ani închisoare.
În baza art.71 pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.
În baza art.350 proc.pen. s-a menținut măsura arestării inculpatului.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 25.09.2008 la zi.
În baza art.14 și art.346 proc.pen. raportat la art.998 civ. a fost obligat inculpatul la 350 lei, despăgubiri către partea vătămată constituită parte civilă - (cu domiciliul cunoscut).
În baza art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 1500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.26 pen. rap. la art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. cu aplicarea art.99 și art.74 pen. a fost condamnat inculpatul (cu datele personale cunoscute) la o pedeapsă de2 (doi) ani închisoare.
În baza art.81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.110 pen. s-a stabilit un termen de încercare pe o durată de 3 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 pen.
În baza art.191 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Prin încheierea de ședință de la data de 12.06.2009, pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-:
S-a admis sesizarea Penitenciarului Rahova nr. 1/63342/03.06.2009 și -a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 101/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria C, în sensul că s-a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25.08.2008 la zi și nu cu data de 25.09.2008, așa cum din eroare a fost trecut în dispozitiv.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut - în principal - că:
Prin rechizitoriul nr. 3198/P/2008 din data de 18.09.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cad ispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii detâlhărieprev. și ped. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. precum și a inculpatului, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii decomplicitate la tâlhărieprev. și ped. de art.26 pen. rap. la art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. cu aplic, art.99 și urm. din pen.
Casituație de fapt, s-a reținut că la data de 18.08.2008, organele de poliție din cadrul B au fost sesizate de către numiții -, și -, cu privire la faptul că, în seara zilei de 17.08.2008, în jurul orelor 20.20, în timp ce se aflau în trenul de persoane P 8061, pe relația Sud -, o persoană de sex masculin i-a deposedat prin violență de trei telefoane mobile, o pereche de ochelari de și un inel de.
Părțile vătămate au mai precizat că alături de cel care i-a deposedat de bunuri se mai afla o persoană de sex masculin, care însă nu a exercitat violențe asupra lor.
Părțile vătămate au arătat că în timp ce călătoreau cu trenul, s-a apropiat de ele inculpatul, însoțit de către inculpatul.
Inculpatul a lovit-o cu pumnul în față pe partea vătămată -, apoi i-a sustras din buzunarul pantalonilor telefonul mobil.
După aceea, a luat telefoanele mobile și celorlalte două părți vătămate.
Înainte de a cobora din tren, inculpatul i-a luat ochelarii de de pe cap părții vătămate, iar părții vătămate - i-a luat de pe deget un inel de.
Partea vătămată - a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. A-, din cuprinsul căruia rezultă că în urma violențelor exercitate asupra sa a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare cea. 1-2 zile de îngrijiri medicale.
In urma recunoașterilor după fotografie și apoi a recunoașterilor din grup, persoana de sex masculin care a deposedat părțile vătămate de bunuri a fost identificată în persoana inculpatului, iar persoana care îl însoțea, ca fiind inculpatul.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că în data de 17.08.2008, împreună cu inculpatul s-a urcat în trenul P 8061, din Halta, pentru a merge acasă. După ce a pornit trenul din stație, în timp ce se plimba prin tren, a observat un grup format din trei tineri, unul dintre ei având telefonul mobil la vedere, moment în care le-a solicitat acestora să îi dea telefoanele mobile, iar unuia dintre tineri i-a dat o palmă peste față. întrucât unul dintre tineri avea o pereche de ochelari de pe cap, inculpatul i-ar fi smuls de pe capul acestuia. Înainte de coborârea din tren, unui alt tânăr, inculpatul i-a luat un inel de pe care acesta îl avea pe deget. Apoi, în drum spre casă, inculpatul și-a oprit un telefon mobil și inelul, dându-i inculpatului celelalte două telefoane mobile.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale și a arătat că tot el a smuls de pe capul părții vătămate ochelarii de și nu inculpatul.
După ce inculpatul a fost reținut în vederea audierilor, martorul, fratele inculpatului, a predat organelor de poliție telefoanele mobile sustrase de la părțile vătămate, fiindu-le ulterior restituite acestora.
Fiind audiat, inculpatul a arătat că s-a aflat împreună cu inculpatul în tren, nu 1-a ajutat pe acesta la sustragerea bunurilor de la părțile vătămate, însă ulterior, în drum spre casă, a primit de la inculpatul două dintre telefoanele mobile sustrase.
Întrucât din declarațiile celor doi inculpați a reieșit că, deși erau vecini, nu se aflau în relații atât de strânse încât să-și cunoască vârstele, în sarcina inculpatului nu se poate reține circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c pen. în sensul săvârșirii faptei alături de un inculpat minor.
Fiind audiat în instanță, inculpatul și-a menținut parțial declarațiile, cu privire la cele trei telefoane luate prin violență părților vătămate, negând sustragerea altor bunuri.
Inculpatul minor și-a menținut în integralitate declarațiile date anterior în cauză.
Din punctul de vedere alîncadrării juridice, fapta reținută în sarcina inculpatului s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. iar fapta inculpatului minor că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. și ped. de art.26 pen. rap. la art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. cu aplic, art.99 pen.
Sub aspectullaturii civile, în fața organelor de cercetare penală, partea vătămată - a arătat că, deși prejudiciul i-a fost acoperit prin restituirea telefonului mobil, totuși, se constituie parte civilă cu suma de 300 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasării la. pentru obținerea certificatului medico-legal.
De asemenea, partea vătămată a arătat că, deși prejudiciul i-a fost acoperit prin restituirea telefonului mobil și a ochelarilor de, totuși, se constituie parte civilă cu suma de 200 lei, iar partea vătămată - a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 350 lei, reprezentând contravaloarea inelului de sustras și cheltuielile efectuate cu ocazia deplasărilor.
În fața instanței de judecată, părțile vătămate - și au revenit asupra constituirii de parte civilă.
Situația de fapt expusă mai sus a fost probată cu plângeri și declarații părți vătămate, declarații inculpați, procese-verbale de recunoaștere din grup și planșe foto, declarații de martori, dovadă predare a bunurilor sustrase, certificat medico-legal.
Privitor la persoana inculpaților, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, zis "", este cetățean român, neșcolarizat, muncitor necalificat, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale.
A recunoscut în principiu faptele comise, având totuși anumite retractări, fără a fi de esență, în diferitele faze ale procesului.
A fost reținut pe bază de ordonanță în data de 25.09.2008, timp de 24 de ore, iar în data de 26.09.2008 Judecătoria C, prin încheierea pronunțată în dosarul nr-, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C de arestare preventivă a sa pe o perioadă de 29 de zile, de la 26.08.2008 până la 23.09.2008 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare nr. 46.
Inculpatul este cetățean român, neșcolarizat, fără ocupație, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale.
A fost cercetat în stare de libertate și a avut o atitudine sinceră și cooperantă atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată.
Instanța de fond a mai avut în vedere gradul redus de participație infracțională a acestuia, prezența sa pasivă la momentul deposedării violente a părților vătămate de către inculpatul, de bunuri.
Instanța de fond a observat că potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, minorul în cauză a fost crescut de către bunica maternă, relațiile de familie fiind bune, bazate pe sprijin și înțelegere între membri.
Cu toate că inculpatul a fost lipsit de protecție, supraveghere și îngrijire din partea părinților, acest fapt nu s-a răsfrânt în mod negativ asupra educației sale și a relațiilor interfamiliale. Din informațiile comunitare rezultă că atât inculpatul minor, cât și frații acestuia nu sunt cunoscuți în comunitate ca promovând un comportament deviant.
Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile art.74 pen.
Raportându-se la întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților sunt temeinic dovedite, urmând a fi trași la răspundere penală pentru faptele săvârșite, în raport și de gradul de coparticipație infracțională.
Astfel, pentru inculpatul a stabilit o pedeapsă privativă de libertate, ținând seama de agresivitatea manifestată de acesta la momentul deposedării victimelor de bunuri.
Văzând, totuși, că inculpatul este o persoană tânără, necunoscută cu antecedente penale, care a recunoscut comiterea faptei, în contextul pericolului social deosebit al faptei comise, i-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege.
Totodată, pentru inculpatul minor, în contextul celor de mai sus, făcând și aplicațiunea art.99 și urm. din pen. a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, dispunând - totodată - suspendarea condiționată a executării acesteia.
Instanța de fond a constatat că două dintre părțile vătămate, - și, au revenit asupra constituirii de parte civilă, dar a obligat pe inculpatul la despăgubirea părții vătămate constituite parte civilă -, cu suma de 350 lei.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel - în termen legal (la data de 23.07.2009, filele 2-3, 4) - inculpatul, fără a indica în scris, în fapt și în drept, motivul ori motivele de apel avute în vedere.
La termenul de judecată din data de 11.08.2009, apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat a criticat sentința penală atacată pentru netemeinicie și - considerând prea severă pedeapsa pronunțată - a solicitat, în raport de circumstanțele reale și personale reflectate de probatoriul administrat în cauză, aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, iar apelantul-inculpat a solicitat similar - redozarea pedepsei, prin reducerea ei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului invocat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - în conformitate cu art.371 alin.2 proc.pen. - Tribunalul a considerat apelulfondatreținând cele ce urmează:
În primul rând, s-a reținut că apelantul-inculpat a desfășurat activitatea infracțională de care este acuzat prin rechizitoriu, ce rezidă în aceea că, la data de 17.08.2008, în jurul orelor 20.20, în timp ce se afla în trenul de persoane P 8061 ce circula pe relația B - Oltenița, pe tronsonul Sud - de pe raza județului I, cu ajutorul intimatului-inculpat (minor) (a cărui vârstă nu o cunoștea), pe fondul consumului de băuturi alcoolice (bere), a sustras - prin întrebuințare de violențe și amenințări - de la intimatele-părți civile - (pe care 1-a lovit cu pumnul în față, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale), (pe care 1-a amenințat că îl aruncă din tren) și - (pe care 1-a lovit cu palma peste față) bunuri, după cum urmează: un telefon mobil marca Nokia 661 Oi; un telefon mobil marca Nokia 6230i, o pereche de ochelari de și un portofel (restituit pe loc pentru că nu conținea bani); respectiv, un telefon mobil marca și un inel din (restituite ulterior persoanelor păgubite, cu excepția inelului din ).
In al doilea rând, s-a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dar și în cursul cercetării judecătorești (care nu a iscat controverse) dovedește - fără tăgadă - că activitatea ilicită se circumscrie legii penale, a fost săvârșită (și recunoscută) de apelantul-inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, fiind just evaluat de instanța de fond.
In al treilea rând, s-a mai reținut că, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fondîncadrarea juridicăspecifică doar unei infracțiuni de tâlhărie - art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.l lit.a pen. (identică în rechizitoriu) - în condițiile în care speța dedusă judecății, prin circumstanțele reale (modalitate concretă de săvârșire, număr de păgubiți), relevă nu mai puțin de trei asemenea infracțiuni, câte una în cazul fiecăreia dintre victimele -, și -. De altfel, în practica judiciară actuală, se apreciază că, în atari situații, nu se poate vorbi nici despre o rezoluție infracțională unică, proprie infracțiunii continuate definite de art.41 alin.2 pen.; în schimb, sunt incidente dispozițiile art.33 lit.a pen. sau ale art.33 lit.b pen. privind concursul de infracțiuni, material sau ideal, după caz.
Insă, în respectarea art.372 proc.pen. nu i se poate agrava apelantului-inculpat situația în calea sa de atac, deci nelegalitatea nu poate fi înlăturată prin schimbarea de încadrare juridică aferentă, în temeiul art.334 proc.pen.
In al patrulea rând, s-a reținut că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată apelantului-inculpat este o pedeapsă severă, a cărei reducere sub minimul special prevăzut de lege (infracțiunea comisă fiind pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani), prin singura modalitate legală - aplicarea art.74-76.pen. - ar veni în contradicție cu scopul pedepsei (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) prevăzut de art.52 pen. Sub acest aspect, notează că acesta mai este cercetat penal pentru cel puțin o faptă identică, săvârșită la data de 04.08.2008 în dauna persoanei vătămate (fila 124 ). Totuși, consideră că prin reducerea pedepsei până la minimul special, de 7 ani închisoare, scopul ei este asigurat, criteriile generale deindividualizare a pedepseide la art.72 pen. sunt respectate, iar infractorul tânăr (de 20 ani) se va integra în societate mai repede.
In al cincilea rând, s-a reținut că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat (nemotivat) căpedeapsa accesoriese impune a fi individualizată judiciar și în sensul interzicerii dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I pen. cu toate că infracțiunea pentru care 1-a condamnat pe apelantul-inculpat nu are conotație electorală, nu este îndreptată contra siguranței statului și nu denotă o gravitate absolut deosebită. Așadar, a încălcat atât principiul proporționalității stipulat în art.3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cât și decizia nr. LXXIV/2007 (74/2007) a înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Secții Unite (publicată în. Of. nr. 545/18.07.2008, obligatorie pentru instanțe conform art.414 ind.2 alin.3 teză finală proc.pen.), prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a (teza I) - c pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 pen.
Prin decizia penală nr.465/A din 11.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 101/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-.
A fost desființată - în parte - sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
S-a redus pedeapsa principală aplicată apelantului-inculpat la 7 (șapte) ani
închisoare.
S-a înlăturat interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.l lit.a teza I pen.
din conținutul pedepsei accesorii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.383 alin. 1/1 proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
In temeiul art.383 alin.2 proc.pen. s-a dedus prevenția de la data de 25.08.2008 la zi.
In temeiul art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de
către stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru apelantul-inculpat și pentru intimatul-inculpat, în cuantum de câte 200 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.38515pct.14 Cod proc. pen. dar și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Sub acest aspect Curtea constată că Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă judicios individualizată ținând seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod pen.
Astfel s-a avut în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de săvârșirea, numărul actelor materiale și al persoanelor vătămate. Legat de această chestiune, Curtea constată că mod corect a apreciat Tribunalul București referitor la încadrarea juridică, că cea reținută de prima instanță nu este legală, inculpatul trei infracțiuni de tâlhărie în concurs real și nu una sigură în formă continuată.
Pe de altă parte s-a mai reținut că inculpatul mai este cercetat penal pentru o faptă identică, săvârșită la data de 04.08.2008 în dauna persoanei vătămate.
Având în vedere aceste criterii, Tribunalul a considerat că prin reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, până la minimul special, de 7 ani închisoare, scopul acesteia este asigurat, având în vedere și vârsta fragedă a inculpatului.
Reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege este însă nejustificată, nefiind incidentă în cauză vreuna din împrejurările care constituie, în accepțiunea Cod pen. circumstanță atenuantă. Faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi valorificat ca fiind circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a Cod pen. conduita bună a infractorului avută înaintea săvârșirii infracțiunii, neputând fi apreciată doar prin raportare la lipsa antecedentelor penale, această stare fiind una normală în societate.
Față de toate acestea, constatând că hotărârea Tribunalului București este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat și va computa prevenția de la 25.08.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 101/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr.465/A din 11.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
prevenția de la 25.08.2008 la zi.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. dna. jud.
promovată la ÎCCJ va semna
președintele completului
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.01.2010
- - jud.:;
08 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
