Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1720/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2668/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1720/
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.15, fila 7 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că acuzarea inculpatului are la bază trei declarații de martori, menționează că situația s-a schimbat în fața instanței respectivii martori schimbându-și poziția și arătând că au fost forțați a declara în fața organelor de cercetare penală, prin metode de constrângere.
Arată că împotriva inculpatului nu există nici un proces verbal de constatare a infracțiunii în flagrant, mai mult acesta a recunoscut că este consumator de droguri și apreciază că al acest moment temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu se mai mențin, iar temeiuri noi pentru menținerea măsurii arestării preventive nu au fost evidențiate.
Menționează că instanța trebuie să aibă în vedere prev.art.5 CEDO, în sensul că măsura preventivă trebuie să se ia în raport de gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat.
Menționează că actele de la dosar evidențiază profilul social al inculpatului, acesta fiind membru fondator, voluntar, în două organizații non profit și apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol social real, pentru ordinea publică.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului, în continuare, în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșirea acesteia, precum și față de urmările pe care asemenea infracțiuni le au asupra persoanelor care consumă substanțe interzise.
Consideră că probele au fost administrate cu respectarea prevederilor legale, respectiv audierea celor 3 martori și mai mult cele 3 persoane, s-au întâlnit cu scopul, declarat de a-și procura de la inculpat droguri, aceasta fiind persoana de la care s-au mai aprovizionat și altă dată.
Menționează că în automobilul inculpatului s-a descoperit heroină care era deținută în vederea comercializării, fiind încheiat un proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în acest sens.
În raport de declarațiile martorilor date în cursul urmăriri penale, de natura drogului traficat, cantitatea acestuia, apreciază că inculpatul aflat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și există posibilitatea ca acesta să-și reia activitatea infracțională.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut că este consumator, face parte dintr-o familie bună, avea un loc de muncă bine plătit și nu a avut nevoie să facă trafic de droguri niciodată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în baza art.3002Cod proc. pen. raportat la art. l60 alin.3 Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului -.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a constatat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpat este legală și temeinică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 136 alin. ultim pr. pen, art. 143 alin.1,3 pr. pen și art. 148 lit.f pr. pen. și a apreciat că este necesară menținerea stării de arest a inculpatului pentru buna desfășurarea a procesului penal, având în vedere și stadiul procesului, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul - care a susținut că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu se mai mențin și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate. Solicită a se avea în vedere că este membru fondator în două organizații non profit, a recunoscut că este consumator de droguri și apreciază că lăsarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol social real, pentru ordinea publică.
În consecință, inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, a se dispune punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpatul recurent dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecată prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București nr. 762/D/P/2009 din 14.05.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.33 lit. a pen, reținându-se în sarcina sa că la data de 28.04.2009, a deținut pentru vânzare și consum propriu, fără drept, 19 punguțe tip bilă, conținând 2,39 grame de heroină și 88 de comprimate de methadonă.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 29.04.2009 Tribunalul București Secția II-a Penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 și 148 lit.f pr. pen.
În acord cu prima instanță și Curtea constată că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu cât și cerințele art.148 lit.f pr. pen.
Sub aspectul condiției prevăzute de art. 143. pr. pen Curtea are în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 52328 1/28.04.2009, declarațiile martorilor, și precum și declarațiile inculpatului.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează acest tip particular de infracțiune în prezent, urmările nefaste pe care le produce asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de droguri o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în surse de venituri ilicite pentru autorii lor justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul era membru fondator în două organizații non profit nu pot constitui motive pentru punerea acestuia în libertate, acestea fiind apreciate în contextul gravității faptelor reținute în sarcina sa. De asemenea, împrejurările invocate de inculpat au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, așa încât nu se poate susține că prezența lor constituie, la acest moment procesual, o justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării și un motiv întemeiat pentru punerea sa în libertate. Mai mult decât atât, inculpatul este consumator de droguri (fapt recunoscut de acesta) astfel că, pe fondul consumului unor asemenea substanțe există riscul ca, odată pus în libertate, acesta să continue activitatea infracțională.
Pentru considerentele ce preced și apreciind că privarea de libertate în continuare a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C pr. pen Curtea va respinge ca recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-10.12.2009
12 Ianuarie 2010
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
