Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1743/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 13200/300/2008
2565/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1743
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 513/A din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar, lipsind intimata-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat depune motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărător ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 513/A din data de 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
În temeiul art 38515și art. 3859pct. 18 Cod de Procedură penală solicită a se avea în vedere că în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt respectiv că inculpatul în noaptea de 24.09.2005 ar fi săvârșit fapta de tâlhărie, fiind o eroare în baza căreia s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
Apărarea face referire la situația de fapt și la declarația inculpatului care arată că în seara de 24.09.2005 a vorbit cu partea-vătămată care l-a întrebat dacă are un încărcător de telefon, acesta a primit telefonul, punându-l la încărcat. Partea-vătămată declară că l-a întrebat pe inculpat dacă are să-i înmâneze un încărcător de telefon, ulterior personal i-a înmânat telefonul pentru a-l încărca, arătând că nu a fost amenințată în niciun fel de inculpat.
Pentru aceste considerente apreciază că instanțele de fond și apel s-au aflat în eroare de fapt, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod de Procedură penală solicită achitarea inculpatului, având în vedere că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului București, având în vedre că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, iar faptul că inculpatul revine asupra declarației de la urmărirea penală nu are o justificare rezonabilă, astfel consideră că în mod corect Tribunalul Bucureștia avut în vedere declarațiile de la urmărire penală luate imediat după săvârșirea faptei.
Din procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a martorului G reiese exact cum s-au întâmplat faptele. De asemenea partea-vătămată a arătat în declarații că i-a fost teamă de inculpat, întrucât acesta era cunoscut ca fiind o persoană violentă.
Pentru aceste considerente, apreciază că în mod corect Tribunalul Bucureștia reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de tâlhărie, având în vedere și antecedentele penale ale acestuia și perseverența infracțională precum și atitudinea nesinceră, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul ales, având cuvântul în replică solicită să se aibă în vedere prezumția de nevinovăție a inculpatului, considerând că partea-vătămată a arătat în mod clar că nu s-a simțit amenințată de inculpat.
Inculpatului arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA
Prin sentința penala nr.372/27.05.2009, pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a dispus, in baza art. 345 alin. 2.pr.pen. condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1.pen. și alin. 2 lit. b și c pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.381/07.03.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr.12726/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1138/01.09.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în pedepsele componente, astfel: pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477/07.04.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 381/07.03.2005, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
Potrivit art. 36 alin. 1.pen. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477/07.04.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 381/07.03.2005 și pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1326/04.10.2007 pronunțata de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr. 648/22.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul inculpatului, și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 36 alin. 1.pen. rap. la art. 35.pen. a menținut pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b pen. rap. la art. 65.pen. pe o perioadă de trei ani după executarea pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 1326/04.10.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Conform art. 36 alin. 3.pen. și art. 88 alin. 1.pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 31.10.2000 la 30.11.2000, din 04.02.2005, de la data de 09.09.2003 la 10.09.2003 și de la data de 26.02.2008 la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1.pr.pen. a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1581/26.02.2008 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și 15.pr.pen. rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. și art. 998.civ. a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 36 alin. 1.pen. rap. la art. 35 alin. 4 și 5.pen.a menținut măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113.pen. și dispusă prin sentința penală nr. 381/07.03.2005 și măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 625.000 ROL prevăzută de art. 118 alin. 1 lit. d pen. și dispusă prin sentința penală nr. 381/07.03.2005.
În baza art. 118 alin. 5.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 de lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil marca Sony Ericcson dobândit prin săvârșirea infracțiunii și pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Potrivit art. 191 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 189.pr.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului
În temeiul art. 193.pr.pen. s-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B la data de 18.11.2008, în dosarul nr. 12060/P/2005, s-a dispus trimitea în judecată, în stare de arest în altă cauză, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravantă prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c pen. în condițiile stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, la data de 24.09.2005, în jurul orelor 23.00, în timp ce se afla la intersecția str. - - cu str. - din sectorul 2, inculpatul a deposedat-o, prin amenințare, cu bătaia, pe partea vătămată, de un telefon mobil marca Sony Ericcson, bun pe care 1-a vândut unei persoane necunoscute contra sumei de 50 de lei. De față la comiterea infracțiunii au fost și martorii G și.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a relatat faptul că, în seara zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 23.30, în timp ce se deplasa pe str. - - împreună cu doi prieteni - martorii G și - a fost amenințată cu băiata și stropită cu apă de inculpat, care i-a cerut insistent telefonul mobil pe care îl avea asupra sa. De frică, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, acesta refuzând să îl restituie, fugind în curtea locuinței sale aflate pe str. -.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, procesele-verbale de recunoaștere din planșă fotografică efectuată de cei doi martori oculari care l-au recunoscut, fără nicio ezitare, pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie comise asupra părții vătămate, mijloace de probă din care rezultă faptul că, în timp ce se afla pe stradă, în timpul nopții, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată, prin folosirea de amenințări, de telefonul mobil pe care aceasta îl avea asupra sa.
Totodată, instanța a reținut că ansamblul probatoriu expus anterior este confirmat pe deplin prin declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorilor G și audiați în cursul urmăririi penale, depoziții în cuprinsul cărora martorii au arătat că în data de 24.09.2005, în jurul orelor 23.00, în timp ce se plimbau pe str. - - împreună cu partea vătămată, inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul mobil marca Sony Ericcson pentru a da un apel, amenințând-o cu bătaia și stropind-o cu apă. De frică, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul, acesta refuzând să îl restituie și intrând în curtea locuinței sale.
Fiind audiat în timpul urmăririi penale, în mod constant, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Fiind audiați în cursul cercetării judecătorești, atât partea vătămată cât și martorul G au expus o cu totul altă situație de fapt decât cea prezentată în timpul urmăririi penale.
Astfel, partea vătămată a relatat faptul că nu își aduce aminte în ce împrejurări i-a sustras inculpatul telefonul mobil, neamintindu-și nici faptul dacă a fost sau nu amenințată de inculpat, însă, citindu-i-se în ședința publică din data de 25.03.2009 declarația olografa aflată la fila 16 din dosarul de urmărire penală, partea vătămată a arătat că este posibil ca faptele să se fi derulat astfel. In acest context, instanța a înlăturat, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, depoziția părții civile date în fața instanței - atitudine procesuală neargumentată în niciun fel -, întrucât este contrazisă în mod vădit atât de propria-i declarație dată la urmărirea penală, cât și de toate celelalte mijloace de probă analizate și care au condus la formarea deplinei convingeri a instanței asupra existentei infracțiunii și a autorului acesteia în persoana inculpatului.
În ceea ce privește depoziția martorului G, care, în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, acesta precizând în instanță faptul că nu își menține declarațiile date în timpul urmării penale, precum și că nu își aduce aminte nimic din cele întâmplate. Totodată, arătându-i-se în ședința publică din data de astăzi recunoașterea din planșa de fotografii pe care acesta a efectuat-o în cursul urmăririi penale și aflată la fila 31 din dosarul de urmărire penală, martorul a arătat că a participat la o recunoaștere din fotografi, dar nu își aduce aminte ca el să fi făcut acea recunoaștere referitoare la inculpat. Având în vedere că depoziția dată în cursul cercetării judecătorești de către acest martor este, în mod neîndoielnic, contrazisă atât de propria-i declarație dată la urmărirea penală, cât și de toate celelalte mijloace de probă analizate și care au condus la formarea deplinei convingeri a instanței asupra existenței infracțiunii și a autorului acesteia în persoana inculpatului, instanța a înlăturat, din ansamblul probatoriu, și depoziția dată de acest martor în timpul cercetării judecătorești.
Referitor la depoziția martorului a - martor propus de către inculpat a fi audiat în cursul cercetării judecătorești -, instanța a înlăturat-o ca neveridică, întrucât martorul a expus o situație de fapt contrazisă nu numai de celelalte mijloace de probă care au stat la baza formării convingerii instanței asupra existenței infracțiunii și a autorului acesteia, dar și de depozițiile date în cursul cercetării judecătorești de partea vătămată și de martorul G, declarații de asemenea înlăturate de instanță, pentru motivele analizate anterior. Așadar, martorul aar elatat faptul că o tânără - fără însă a putea preciza dacă aceasta este una și aceeași persoană cu partea vătămată prezentă și ea în sala de judecată la momentul audierii martorului, aceasta neputându-1 recunoaște nici pe inculpat - i-a cerut inculpatului să-i vândă un telefon mobil, aspecte de fapt neprecizate nici de partea vătămată, nici de celălalt martor audiat.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. Astfel, pe de o parte, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate - nu atât patrimoniul persoanei, cât mai ales integritatea fizică și psihică a părții vătămate, precum și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori. Pe de altă parte, instanța a reținut și faptul că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a manifestat o atitudine constantă de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, în timpul cercetării judecătorești acesta prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. 2.pr.pen.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicata inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72.pen. și de art. 52.pen. astfel cum acestea au fost anterior enunțate, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse orientate spre jumătatea maximului special prevăzut de lege.
În motivare inculpatul s-a mai arătat ca partea vătămata a declarat cum a înțeles faptele, respectiv ca i-a remis inculpatului telefonul de bunăvoie si fără a fi amenințata, cu scopul de a fi încărcat.
Prin decizia penală nr. 513/30.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a arătat ca declarația părții vătămate este confirmata de declarația martorului G si, toate acestea fiind insa contestate de către inculpat care susține ca partea vătămata l-a rugat sa-i vândă telefonul mobil pentru a-si achita anumite datorii urgente.
Fiind audiat de către instanța martorul Gaa rătat că nu își mai menține declarația data la urmărirea penala, arătând ca nu are cunoștințe de conținutul acesteia, întrucât el nu știe sa scrie si sa citească. De asemenea, partea vătămată a susținut că nu s-a simțit amenințata de către inculpat si ca personal i-a predat telefonul mobil inculpatului, care avea un încărcător pentru acel tip de telefon spre a-l încărca.
Totodată, în fata instanței partea vătămata a mai arătat că nu își amintește că a fost amenințata de către inculpat sau dacă s-a simțit amenințata de modul in care a acționat inculpatul.
Din aceste neconcordante conținute de declarațiile părții vătămate și ale martorului G, care au avut poziții diferite la urmărirea penala si la cercetarea judecătorească, se cere a se trage concluzia existentei unui dubiu în ceea ce privește vinovăția inculpatului,conform principiului in dubio pro reo cu consecința achitării inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.b
C.P.P.Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, din probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale rezultă că fapta este dovedită cu următoarele mijloace de proba: în primul rând, partea vătămată în plângerea formulata la data de 8.02.2008, a arătat expres că după ce a privit cu atenție planșele foto prezentate de organele de politie ce conțineau 5 fotografii reprezentând persoane de sex masculin cu vârste si fizionomii asemănătoare a recunoscut, fără ezitare, ca individul de la nr.5 din planșa, care în data de 24.09.2005, a deposedat-o de telefonul mobil marca Sony Ericson, aflând că se numește. Aceasta recunoaștere s-a făcut în prezenta martorei asistente, în vârsta 21 de ani, domiciliata în- sector 2 B, care atesta ca procedura recunoașterii din planșele judiciare a decurs conform legii, in acest sens fiind si declarația acestei martore asistente aflate la fila 10 si 11 dup.
Prin urmare, revenirea părții vătămate asupra declarațiilor date la urmărirea penala prin care a arătat exact modul în care a fost deposedata de către inculpat de telefonul mobil, pe care îl avea asupra sa, nu are nici o justificare rezonabila, astfel încât instanța a considerat ca fiind nesincera depoziția părții vătămate dată în fața instanței de judecata, urmând a avea în vedere declarațiile acesteia date pe parcursul urmăririi penale.
În plângerea adresata organelor de politie și înregistrată la data de 27.09.2005, partea vătămată a declarat că în timp ce se deplasa pe str. - -, împreună cu doi prieteni, si, a fost de un individ," " care i-a cerut insistent telefonul, ea i l-a dat, după care acesta a refuzat sa îl înapoieze, fugind în curtea locuinței sale din-. Partea vătămata a arătat în continuare în plângerea sa ca i-a dat telefonul acestuia de frica după ce a stropit-o cu apa si a amenințat-o că o va.
La fila 25 dup se alia procesul verbal de consemnare a declarației verbale a martorului G luata in prezenta martorului asistent în care s-a arătat că "în seara de 24.09.2005, în jurul orelor 23,30, mă aflam pe str. - - împreuna cu si. La un moment dat am fost oprit de un individ pe numele de zis "", care i-a cerut insistent telefonul mobil numitei; aceasta refuzând să îl dea a început să o stropească cu apa si a amenințat-o cu bătaia. Aceasta, de frica, i-a dat telefonul mobil Sony Ericson, după care a fugit în curtea imobilului în care locuiește fără a-i înapoia telefonul mobil.Cu privire la acesta cunosc ca este violent, cunoscut cu antecedente penale si din acest motiv nu am intervenit atunci când acesta a amenințat-o pe si când i-a luat telefonul mobil ".
Declarația martorei descrie în același mod săvârșirea faptei, respectiv: "în seara zilei de 24.09.2005, în jurul orelor 22,00 am ieșit la plimbare, prin cartier, cu varul meu și prietena. Ajungând pe o strada în apropiere, am fost oprit de un individ care i-a cerut Mirelei telefonul mobil pentru a da un bip. După ce a insistat să îi dea telefonul și a amenințat-o și stropit-o cu apă i-a dat telefonul. Individul a refuzat să îl dea înapoi, după care a fugit într-o curte. Acesta are următoarele semnalmente: aprox 25 ani, 1,80, slab, par șaten, si. Acesta mai era însoțit de un băiat, care a fugit în curte. La acesta nu am reținut semnalmentele.
Declarațiile martorilor și G, date în fața instanței de judecată, de revenire asupra celor susținute la urmărirea penală, nu pot fi avute în vedere, fiind vădit nesincere si urmând a fi înlăturate ca atare din ansamblul materialului probator, audierea lor fiind făcuta in condiții de legalitate, fără exercitarea vreunei presiuni din partea organelor de politie.
După cum se știe, declarațiile luate imediat după comiterea unei infracțiuni de la martorii care pot fi identificați în cauză relevă cel mai bine situația de fapt, deoarece împrejurările comiterii faptei sunt proaspete în mintea persoanelor audiate, fie în calitate de martor, fie că părți vătămate, cum este cazul în speță, iar declarațiile luate după scurgerea unui interval de timp de câțiva ani în mare măsură pot fi afectate de trecerea timpului și în acest denaturat adevărul.
Ca atare, stabilind ca pe baza acestui probatoriu administrat in cauza, instanța de fond a procedat la stabilirea in mod corect a situației de fapt, soluția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicata in baza disp. art. 211 alin.1 si alin.2 lit. b si c Cp. cu aplic art. 37 lit. a Cp. este legala si temeinica.
Sub raportul cuantumului pedepsei stabilit de către instanța, care a sporit cu un an pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare, ce a rezultat in urma contopirii pedepsei aplicate în cauza de față cu pedepsele de 2 ani si 6 luni închisoare și 3 ani si 6 luni închisoare, este de asemenea corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cp. având în vedere starea de recidiva în care se afla inculpatul si antecedentele penale ale acestuia rezultate din fisa de cazier (a se vedea fila 43 dup).
Față de aceste considerente reiese că motivul de apel invocat de către inculpat care vizează achitarea sa nu au fost primite, probele administrate în cauză ducând în mod indubitabil la concluzia vinovăției acestuia în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ce a fost reținuta prin rechizitoriu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală ca urmare a greșitei rețineri a situației de fapt de către instanța de fond ce a dus la condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A fost invocată eroarea de fapt în care s-au aflat ambele instanțe de judecată, față de declarația părții vătămate din care rezultă că i-a înmânat telefonul inculpatului pentru a-l încărca și nu a fost amenințată de către acesta.
Întrucât fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal și alin. 2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, apărarea a solicitatat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Examinând hotărârile pronunțate prin prisma cazului de casare invocat cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată critica inculpatului, ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Pentru a fi incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, instanța de recurs trebuie să rețină nu numai existența unei erori de fapt ci și gravitatea acesteia ce are drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare sau de achitare.
În cazul în speță, cu ocazia audierii sale de către instanța de fond la aproximativ 3 ani și 6 luni după data săvârșirii faptei, partea vătămată a susținut că nu a fost amenințată de către inculpat și că i-a dat telefonul de bună voie.
Potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Pentru a fi tras la răspundere penală pentru fapta săvârșită în data de 24.09.2005, orele 23,30, respectiv sustragerea unui telefon mobil de către inculpat, partea vătămată a depus plângere la organele de poliție, la data de 25.09.2005.
Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei, prezentă la locul săvârșirii faptei.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului și martora a descris în data de 25.09.2005 modalitatea de săvârșire a faptei de tâlhărie de către inculpat în seara zilei mai sus menționate.
Împrejurarea că martorul G nu și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, motivând că nu-și aduce aminte dacă a recunoscut pe inculpat din planșele foto, aflat la fila 31 dosar, de asemenea nu poate constitui un motiv de casare a hotărârilor în raport de cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
La fila 25 dosar urmărire penală se află procesul verbal de consemnare a declarației verbale dată de martorul G în data de 06.03.2007.
Martorul Gas usținut că inculpatul a amenințat-o cu bătaia pe partea vătămată, motiv pentru care i-a dat telefonul pe care i l-a cerut în mod insistent, declarație care se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, avute în vedere în raport de dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.
În atare situație, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, corespunde adevărului în cauză, așa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 513/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./16.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 2 B -Secția Penală
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
