Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1745/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11698/2/2009
2885/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1745
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși și cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat olicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-, având în vedere că a trecut o perioadă de 2 ani de zile, în care nu au fost audiați niciunul dintre inculpați, termenul rezonabil fiind depășit.
De asemenea solicită aplicarea principiului egalității de tratament având în vedere că în cauză au fost lăsați în stare de libertate coinculpați în sarcina cărora se rețin infracțiuni mult mai grave decât inculpatul din prezenta cauză.
Să se aibă în vedere că temeiurile avute în vedere la momentul luării arestări preventive s-au schimbat, pericolul pentru ordinea publică s-a redus iar rezonanța infracțiunii este mult mai mică.
Pentru aceste considerente solicită în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod de Procedură penală admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de liberate.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică hotărârea Tribunalului București sub aspectul nemotivării respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 1602Cod de Procedură penală în sensul că pentru fapta care este cercetat inculpatul nu se prevede o pedeapsă cu închisoarea care să depășească 18 ani, iar din probele administrate în cauză nu rezultă indicii sau date că inculpatul pus în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului sau că ar putea influența martori sau părți din cauză.
De asemenea raliază la concluziile antevorbitorului cu privire la aplicarea egalității de tratament față de toți inculpații, având în vedere că alți inculpați din aceeași cauză au fost puși în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a Încheierii atacate, având în vedere că în mod corect instanța a motivat atât respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cât și în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f Cod de Procedură penală față de natura și gravitatea infracțiunilor precum și modalitatea concretă de săvârșire.
Față de aceste aspecte apreciază că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, considerând că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că în mod corect Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cod de Procedură penală având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală fiind trimis în judecată în lipsă existând presupunerea rezonabilă că acesta s-ar putea sustrage și că ar putea influența martori reținându-se și faptul că este cunoscut cu antecedente penale.
Apărătorul ales al inculpatului solicită aplicarea principiului egalități de tratament față de toți inculpați, având în vedere că o mare parte din inculpați respectiv, și alții sunt în stare de libertate.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de liberate arătând că nu a participat la acest conflict și nici nu s-a sustras de la urmărirea penală. solicită de asemenea egalitate de tratament.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, conform art. 1602Cod procedură penală.
În baza art. 1601rap. la art. 1602alin. 1 și 2 și art. 18081alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Conform art. 1602alin. 31Cod procedură penală, inculpatul pe timpul liberării provizorii a fost obligat:
-să nu se aproprie de părțile vătămate, și și de membrii familiei acestora, de coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
-să nu se afle în locuința părților vătămate sau a inculpaților.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și.
Au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de liberare provizorie sub control judiciare formulate de inculpații și,
În baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că a trecut o perioadă de 2 ani de zile, în care nu au fost audiați niciunul dintre inculpați, termenul rezonabil fiind depășit.
De asemenea a solicitat aplicarea principiului egalității de tratament având în vedere că în cauză au fost lăsați în stare de libertate coinculpați în sarcina cărora se rețin infracțiuni mult mai grave decât inculpatul din prezenta cauză.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 279 alin. 1 Cod penal, art. 321 alin. 2 Cod penal, art. 323 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului că, în decursul anilor 2006-2008, din investigațiile organelor de poliție cu privire la activitatea infracțională a mai multor persoane printre care și inculpații, și, cunoscute cu manifestări violente și implicate în diferite conflicte cu alte persoane cu scopul de a se imune în rândul infractorilor de pe raza Municipiului B, au săvârșit infracțiuni cu impact deosebit asupra liniștii și ordinii publice, punând în pericol siguranța cetățeanului. inculpaților era format în principal din rude apropiate sau prin alianță, cunoscuți pentru violența deosebită cu care săvârșeau infracțiunile, victimele fiind internate în spital, cu leziuni provocate în zone vitale cu obiecte periculoase: săbii cuțite, răngi, preferând să inducă o stare de temere prin promovarea unei atitudini de intimidare și răzbunare față de orice persoană care ar fi stat în calea voinței lor, cum ar fi noaptea de revelion 2007-2008, când au încercat să petreacă la restaurantul Casa, unde însă era organizată o petrecere privată, împrejurarea care a determinat furia inculpaților, și, care au provocat scandal,au lovit persoanele aflate în incinta restaurantului și au distrus bunuri în valoare de 2000 RON.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact. /18.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
