Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.213
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul (fiul lui și, născut la data de 17 decembrie 1986) domiciliat în municipiul Târgoviște, str.- -,.22,.A,.4,.28, județul D, împotriva deciziei penale nr.43 din data de 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de acesta și prin care solicita a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni, aplicată prin decizia penală nr.574/22 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.6416/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul - condamnat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de condamnat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii anterioare, deoarece cursul prescripției a fost întrerupt prin arestarea inculpatului în Spania la data de 07 martie 2005 în vederea extrădării către România, însă documentele necesare extrădării nu au ajuns în timp util către autoritățile spaniole, așa încât, în mod corect a fost respinsă cererea formulată ca nefondată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 43 din 19.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, ns. la data de 17.12.1986, domiciliat în mun. Târgoviște, str. - -,.22,.A,.4,.28, județul D, privind prescripția executării pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni aplicată prin decizia penală nr. 574/22.12.2003 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr. 6416/2003.
Condamnatul a fost obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut că, prin sentința penală nr. 289/17.06.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2717/2003 și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3346/17.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 637/2004, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 rap. la art. 211 al.1 - 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a,b, cu aplic. art. 99, faptă din 29.01.2003.
La data de 8.01.2004 Tribunalul Dâmbovițaa emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 394/2003 astfel cum rezultă din referatul întocmit de Biroul Executări Penale.
Întrucât, condamnatul s-a sustras de la executare, a fost dat în urmărire națională prin dispoziția nr. -/19.02.2004 și apoi în urmărire internațională prin mesajul Biroului Național Interpol nr. 9267/15.07.2004 potrivit relațiilor comunicate de D - Serviciul de Investigații Criminale.
Potrivit aceleiași adrese emise de D și actelor anexate condamnatul a fost arestat în Spania, la data de 7.03.2005 în vederea extrădării către România, însă documentele necesare extrădării nu au ajuns în timp util către autoritățile spaniole, astfel că a fost pus în libertate la data de 17.05.2005, dată comunicată de Biroul Interpol Madrid.
S-a mai reținut că, potrivit art. 126 alin.1 lit.b, termenul de prescripție al executării pedepsei, pentru persoana fizică este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea până la 15 ani; Potrivit art. 129, termenul de prescripție al executării pedepsei se reduce la J pentru cei care la data de săvârșirii infracțiunii erau minori, cum este și cazul condamnatului, născut la data de 17.12.1986 și care a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, la data de 29.01.2003.
termenului prescripție prev. de art. 126 se întrerupe însă, conform art. 127 al.1, prin începerea executării pedepsei sau prin săvârșirea unei noi infracțiuni, iar conform alin.2, sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei face să curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.
În această situație, din actele dosarului rezultă că, a fost arestat în vederea extrădării la data de 7.03.2005 în Spania, executând în acest fel o perioadă de cca. 2 luni, până la data de 17.05.2005, când a fost pus în libertate, ceea ce înseamnă că potrivit textului de lege mai sus invocat a fost întrerupt cursul prescripției prin începerea executării pedepsei. După acest moment, sustragerea de la executare face să curgă un nou termen de prescripție.
În final, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata intervenția prescripției executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, fără însă a indica motivele de netemeinicie și de nelegalitate și fără a se prezenta în instanță, deși a fost legal citat.
Curtea examinând hotărârea recurată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță în sensul că, prin sentința penală nr. 289/17.06.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2717/2003 și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3346/17.04.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 637/2004, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 rap. la art. 211 al.1 - 2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a,b, cu aplic. art. 99, faptă din 29.01.2003.
La data de 8.01.2004, instanța de fond - Tribunalul Dâmbovița - a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 394/2003 și motivat de faptul că, s-a sustras executării pedepsei a fost dat mai întâi în urmărire națională prin dispoziția nr. -/19.02.2004 și apoi în urmărire internațională prin mesajul Biroului Național Interpol nr. 9267/15.07.2004 așa cum rezultă din relațiile comunicate de D - Serviciul de Investigații Criminale.
Potrivit aceleiași adrese emise de D și actelor anexate condamnatul a fost arestat în Spania, la data de 7.03.2005 în vederea extrădării către România, însă documentele necesare extrădării nu au ajuns în timp util către autoritățile spaniole, astfel că a fost pus în libertate la data de 17.05.2005, dată comunicată de Biroul Interpol Madrid.
În această situație, în mod corect prima instanță a apreciat că s-a întrerupt cursul prescripției prin începerea executării pedepsei, iar după acest moment sustragerea de la executare face să curgă un nou termen de prescripție, conform art. 126 comb. cu art. 127 al.1 și 2
Prin urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se constata intervenția prescripției executării pedepsei, care, așa cum s-a arătat a fost întreruptă, motiv pentru care în mod corect cererea formulată a fost privită ca nefondată de prima instanță.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele motiv pentru care recursul declarat de, urmează a fi respins în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și dispoz. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 17.12.1986, domiciliat în Târgoviște, str. - -, bloc 22,. A,.4,.28 județul D, împotriva sentinței penale nr.43 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
Fiind plecat în se
se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./7.04.2009
dos. nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Vasile Mărăcineanu
