Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.27MP
Ședința publică de la 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva deciziei penale nr. 32 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1384 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 1650/2009, emisă de Baroul Constanța;
- pentru intimata inculpată, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.1651/2009, emisă de Baroul Constanța;
- pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.1650/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatului parte civilă, a intimatului autoritate tutelară Primăria T, a intimatului parte responsabilă civilmente și a intimatului serviciul de Probațiune d epe lângă Tribunalul Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, învederează instanței că are cunoștință de obiectul dosarului și că nu dorește să dea o nouă declarație.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Co procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie și menționează că motivul de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.3959pct.14 Cod procedură penală, pedeapsa a fost greșit individualizată în raport de dispozițiile art.72 Cod penal. Instanța de apel, în mod greșit a considerat că inculpatul trebuie să execute o pedeapsă privativă de libertate, cuantumul acesteia fiind mare în raport cu situația de fapt care rezultă din dosar. Învederează instanței că nu au fost exercitate violențe fizice asupra părții vătămate.
Solicită în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.a) Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia în raport cu faptele săvârșite. Precizează că inculpatul a fost cadru militar 15 ani de zile, a avut o conduită exemplară în societate, astfel încât, aceste aspecte pot fi avute în vedere la aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Având cuvântul, avocat, pentru intimata inculpată, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și, în temeiul dispozițiilor art.3857Cod procedură penală, să se dispună extinderea efectelor acestuia și cu privire la inculpata pe care o apără.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, consideră că nu se impune extinderea efectelor recursului declarat de inculpatul.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârilor atacate, ca temeinice și legale. Învederează instanței că inculpatul a amenințat cu un cuțit și a lovit partea vătămată pentru a-i remite mai multe bunuri. În raport de persoana inculpatului, care a avut o profesie ce a implicat cunoașterea legislației și i-ar fi permis să se abțină de la astfel de fapte, consideră că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că era mai mult decât în relații de prietenie cu inculpata. Recunoaște că a greșit și precizează că nu a mai avut probleme cu nimeni niciodată.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1384 9 decembrie 2008, Judecătoria Tulceaa respins cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.21)lit.a, b, c) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art. 75 lit.c Cod penal în infracțiunea de șantaj prevăzută de art.194 alin.2 Cod penal, ca nefondată.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21)lit.a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.74 lit.a, art.75 lit.c și art.80 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei; a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2008 la zi.
Inculpata - a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2, lit.c, alin.21)lit.a, b, c Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a, c, art.76 alin.1 lit. Cod penal, art.99 și 109 Cod penal; a interzis inculpatei minore drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata pedepsei, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durată de 5 ani; în baza art. 1101)Cod penal a dispus ca până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpata minoră să respecte obligația prevăzută de art. 103 alin. 3 lit. c Cod penal, în sensul de a nu intra în legătură cu inculpații și, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, până la împlinirea termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzută de art.863)alin.1 Cod penal, încredințând supravegherea inculpatei minore Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; a atras atenția inculpatei minore asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei; a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21)lit.a, b, c, Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata pedepsei; în baza art.861)alin.1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani; în baza art.863)Cod penal, a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text de lege; a atras atenția asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art.864)Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei; a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2008 la 17 octombrie 2008, inclusiv.
Prin aceeași sentință penală a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat în solidar cu inculpata minoră, aceasta din urmă, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 40 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru prejudicii materiale; în baza art.118 alin.1 lit.b) Cod penal, s-a dispus confiscarea ce la inculpatul a bâtei de bass-ball, folosită la săvârșirea faptei; au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, a fost confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, în privința inculpatului, din coroborarea declarațiilor coinculpatei - cu declarațiile părții vătămate și, într-o oarecare măsură, chiar cu declarațiile inculpatului și propriile declarații ale inculpatului, a rezultat că acesta a exercitat acte de amenințare la adresa părții vătămate pe întreg parcursul desfășurării activității infracționale și, la un moment dat, chiar a agresat fizic partea vătămată. Deși din declarațiile părților nu a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi amenințat partea vătămată pentru aod etermina să urce în mașină, este cert că astfel de amenințări au fost proferate de către inculpat atunci când partea vătămată se afla deja în autovehicul, iar inculpata - începuse să-i reproșeze faptul că acesta ar fi violat-o în trecut și să-i ceară o sumă de bani. Astfel, atât din declarația părții vătămate cât și din cea a inculpatei - rezultă că inculpatul a amenințat partea vătămată că îl va duce în vie unde își va joc de el și îl va tăia, amenințări ce au fost proferate după ce inculpata - îi solicitase părții vătămate o sumă de bani. În aceeași ordine de idei, și inculpatul a precizat că i-a spus părții vătămate că dacă nu îi va da banii inculpatei -, "se poate ajunge la poliție sau chiar mai rău".
Prin decizia penală nr.32 din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, a decis:
"Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 10.03.1966, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva sentinței penale numărul 1384 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală nr. 1384/2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Și, rejudecând în fond,
Reduce pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală,
Menține măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 17 februarie 2009 și până la 28 martie 2009, inclusiv.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 14 octombrie 2008 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate ca legale și temeinice.
Respinge apelul declarat de inculpatul, domiciliat în localitatea A, comuna, jud. T, împotriva sentinței penale numărul 1384 din 09 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat."
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțială a hotărârilor pronunțate și, pe fond, realizarea unei noi individualizări, în ceea ce privește atât cuantumul pedepsei aplicate cât și a modalității de executare, solicitând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate în cauză, în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că la data de 06 octombrie 2008, împreună cu inculpata au așteptat-o pe partea vătămată la locul său de muncă.
Cei doi i-au cerut părții vătămate să urce în mașina condusă de inculpatul.
În autoturism inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit.
Când au ajuns pe șoseaua de variantă a municipiului T recurentul inculpat a oprit autoturismul iar inculpata a coborât și a luat o din portbagaj, cu care a început să amenințe partea vătămată. Inculpații au amenințat-o cu moartea dacă nu le va da suma de 1000 lei. La fața locului a venit și inculpatul care fusese anunțat în prealabil prin telefon.
Inculpata a deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil și de suma de 140 lei, de 2 carduri bancare.
Având cardurile sustrase inculpații s-au deplasat la un bancomat din zona Complexului pentru a scoate bani.
Întrucât nu au găsit sume de bani au început să o amenințe pe partea vătămată și s-au îndreptat spre locuința acesteia.
În interiorul locuinței, partea vătămată a fost lovită cu piciorul de către inculpatul și ceilalți doi inculpați au dus bunurile sustrase, respectiv calculatorul și un House cinema la autoturism.
Cei trei inculpați i-au adus la cunoștință părții vătămate că în situația în care îi vor da suma de 1000 lei ii vor restituit bunurile sustrase.
Situația de fapt mai sus reținută de către instanță este dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, pe care le-au dat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești unde au relatat amplu modalitatea de săvârșire a faptelor.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au realizat individualizarea pedepsei prin raportare la prevederile art.72 Cod penal.
Astfel, s-au avut în vedere modalitatea de comitere a faptei, consecințele acesteia, prejudiciul cauzat, atât vieții cât și patrimoniului cât și limitele de pedeapsă.
Instanțele au dispus condamnarea recurentului la pedeapsa de 6 ani închisoare, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit. "a" Cod penal, ce au avut ca efect aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului incriminator.
Așadar, din acest punct de vedere - al redozării - recursul este nefondat.
Cu privire la aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, respectiv art.81Cod penal - suspendarea condiționată, art.861Cod penal suspendarea pedepsei sub supraveghere și art.867Cod penal - executarea pedepsei la locul de muncă, facem precizarea că acestea nu sunt aplicabile în speță, întrucât pedeapsa este cu mult peste limita maximă la care se putea dispune. Respectiv 3 ani - pentru aplicarea art. 81, 4 ani - pentru suspendarea sub supraveghere și 5 ani - pentru munca corecțională.
Pe cale de consecință, cum nu s-au constatat alte nulități de natură a duce la casarea hotărârilor pronunțate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în temeiul art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
În baza art.38517cu referire la art.383-art.381 Cod procedură penală, se va deduce arestul preventiv pentru recurentul inculpat de la 17.02.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 950 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile în sumă de câte 300 lei pentru avocat și pentru avocat, respectiv de 100 lei pentru avocat se vor plăti, conform art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva deciziei penale nr. 32 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1384 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.38517cu referire la art.383-art.381 Cod procedură penală, deduce arestul preventiv pentru recurentul inculpat de la 17.02.2009 la zi.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 950 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile în sumă de câte 300 lei pentru avocat și pentru avocat, respectiv de 100 lei pentru avocat se vor plăti, conform art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2009.
Pt.Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Conform art.312
C.P.P.Semnează președ.instanță
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref./2 ex./23.04.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Adriana
