Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 30156/3/2008
2441/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.295
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 617 din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală privindu-i pe inculpații și
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2009,fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă,care face parte integrantă din această decizie penală,când Curtea,în temeiul art.306 Cod procedură penală,având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi,când în aceeași compunere,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală2297/14.11.2007 Judecătoria Sectorului 4 a respins,ca nefondată cererea apărătorului inculpatului G, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, din infr. prev. de art.211 alin. 1,2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal, în infr. prev. de art.322 alin. 1 Cod penal.
A respins ca nefondată cererea apărătorului inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriu, din infr. prev. de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.2 lit.a Cod penal, în infr. prev. de art.322 alin. 1 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul G pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin. 1,2 lit.c și alin.2 lit.a Cod penal.
În baza art.140 alin.1 lit. b Cod procedură penală, a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul G prin încheierea din 17.10.2007.
A constatat că inculpatul Gaf ost reținut și arestat preventiv în cauză, de la 12.08.2007 la 18.10.2007.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin. 1,2 lit.c și alin.2 lit.a Cod penal.
A Constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pentru 24 de ore, la data de 26.08.2007, ora 2040 conform Ordonanței de reținere a Secției 14 Poliție aflată la fila 41, fiind pus în libertate la data de 27.08.2007 în baza rezoluției procurorului nr.7630/P/2007 din 27.08.2007.
A constatat că partea vătămată, cu domiciliul în B,--39, sector 3, a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B nr.7630/6.09.2007 au fost trimiși în judecată inculpații G și pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 12.08.2007, partea vătămată și prietenul său, martorul, au fost la pescuit la lacul. În jurul orei 1900 au plecat și au ajuns în apropierea străzii -, unde au consumat bere la o terasă. În jurul orei 2015, cei doi au ajuns pe Calea, în zona unui teren viran, acolo unde locuia inculpatul, într-o improvizată.
Partea vătămată avea în mână o undiță, iar în cealaltă mână avea o plasă în care se aflau alte două undițe, precum și articole de îmbrăcăminte.
Inculpatul i-a întrebat pe cei doi ce caută acolo și i-a înjurat, partea vătămată înjurându-l la rândul său.
Inculpatul s-a îndreptat spre aceștia. că vrea să îl lovească, partea vătămată a ridicat undița pentru a se apăra, iar inculpatul a ridicat mâna în fața undiței, partea vătămată lovindu-l în antebrațul stâng. pe care partea vătămată o avusese în mână s-a rupt la momentul în care inculpatul a parat lovitura. Inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în față și cu piciorul în zona abdomenului, iar partea vătămată a căzut la pământ, și când era căzut l-a lovit și el pe.
Martorul l-a tras de mâini pe partea vătămată și l-a ridicat în picioare.
ntre timp la fața locului au venit și inculpatul G, și martorul, aceștia din urmă aflându-se inițial la o terasă de unde văzuseră ce se întâmplase. G era și sub influența băuturilor alcoolice.
Apoi partea vătămată și martorul au fugit,iar la intersecția dintre str. - și Calea au întâlnit un echipaj de poliție din cadrul Secției 14, aducând la cunoștință agenților de poliție că au avut un conflict. Procedând la verificarea zonei, agenții de poliție l-au reținut pe inculpatul
Inculpatul a fugit. Ulterior, la data de 26.08.2007, acesta a interpelat trei agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, punându-se la dispoziția organelor de poliție pentru cercetări.
Instanța de fond reține că procedând la audierea amănunțită și nemijlocită a tuturor persoanelor implicate în cauză - inculpați,parte vătămată,martori în condiții de publicitate și contradictorialitate,în situația în care nici inculpații nu au recunoscut că au tâlhărit pe partea vătămată,iar prin declarațiile date nici partea vătămată și nici martorii nu îi incriminează pe inculpați,apreciază că nu există probe pentru a se dispune condamnarea inculpaților.
Apreciază instanța de fond că, a dispune condamnarea inculpaților înseamnă a ține seama exclusiv de o parte din probele administrate în fața urmăririi penale,mai precis de declarațiile părții vătămate și ale martorului mai ales că aceștia au avut o poziție contradictorie revenind asupra acelor declarații.
Se reține că probatoriul administrat în cauză nu susține situația de fapt reținută prin rechizitoriu,iar declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorului nu pot sta la baza unei soluții de condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie.
Împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București,criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților.
Prin decizia penală nr.166/14.03.2008, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis apelul, a desființat în parte sentința penală nr.2297/14.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B și în baza art.334 Cod procedură penală
A dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.211 alin.1,2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal în infracțiunea prev.de art.180 alin.1 Cod penal.
În baza art.286 Cod procedură penal a dispus citarea părții vătămate cu mențiunea de a preciza dacă formulează plângere prealabilă pentru infracțiunea prev.de art.180 alin.1 Cod penal,ficând un nou termen de judecată în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei soluționări a apelului în două faze și pentru reaudierea inculpaților în cadrul căii de atac a apelului.
Prin decizia penală nr.678/23.05.2008,Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală a admis recursul Parchetului,a casat în totalitate decizia penală și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București motivând că au fost încălcate disp.art.345 și urm. Cod procedură penală întrucât în urma rejudecării cauzei instanța de apel trebuia să pronunțe o soluție de condamnare,achitare sau încetare a procesului penal.
Procedând la rejudecarea apelului declarat de parchet,instanța de apel,respectiv Tribunalul București - Secția a II-a Penală a pronunțat decizia penală nr.617/29.09.2008 prin care a dispus respingerea ca nefondat a apelului.
Pentru a decide astfel,instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică,nu există probe la dosar care să facă posibilă condamnarea inculpaților.
Se reține că probatoriul administrat în cauză nu susține situația de fapt reținută în rechizitoriu,iar declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorului nu pot sta la baza unei soluții de condamnare.
Împotriva acestei decizii,în termen legal,a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților motivând că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților fără a avea în vedere toate probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească care fac dovada că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art.3856alin.2 Cod procedură penală Curtea apreciază că recursul declarat de parchet este fondat urmând a fi admis ca atare,pentru considerentele ce urmează:
Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților,soluție menținută și de instanța de apel,fără a ține seama de probatoriul administrat în cauză care dovedește indubitabil că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal.
Astfel,din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că în seara zilei de 12.08,2007 în jurul orelor 20,30 partea vătămată șiau oprit echipajul de poliție solicitându-le ajutorul,aceștia relatând că au fost operați de către două persoane,cărora le-au descris semnalmentele în amănunțime.
Atât partea vătămată cât și martorul au arătat că au fost loviți cu pumnii și picioarele,li s-au luat cele trei lansete,undița și o în care se afla o în care se afla o bluză și suma de 37 lei. În urma căutărilor,în imediata apropiere au fost găsite cele trei lansete undița și punga din care lipsea suma de 30 lei.
La scurt timp organele de poliție au reușit să-l prindă pe inculpatul G,care a declarat că nu are nici o legătură cu cele întâmplate.
Situația de fapt descrisă de către partea vătămată și martorul se regăsește în toate declarațiile date ulterior pe parcursul cercetării penale.
Aceiași situație de fapt este descrisă și de către martorul, care a arătat că a văzut când doi indivizi au început să-i lovească pe partea vătămată și martorul.
Arată martorul că unul dintre bărbații agresați a reușit să scape,iar celălalt era în continuare lovit cu pumnii și picioarele.
Faptul că în fața instanței atât partea vătămată cât și martorii și și-au schimbat declarațiile,descriind o altă situație de fapt decât cea relatată în faza de urmărire penală,au îndrituit instanța de fond să dispună achitarea inculpaților.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel aveau îndatorirea,în baza rolului activ,să facă o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal și nu să acorde o valoare probantă mai mare probelor administrate în faza de cercetare judecătorească.
La o simplă analiză a declarațiilor date de partea vătămată și martorii și în faza de cercetare judecătorească rezultă că acestea concordă cu declarațiile date de inculpați,împrejurare ce denotă faptul că aceștia și-au schimbat declarațiile cu scopul vădit ca inculpatul G să fie absolvit de răspundere penală,iar inculpatul să fie învinuit de o infracțiune de lovire.
Procedând la soluționarea recursului,Curtea,în baza disp.art.38514alin.11Cod procedură penală a dorit să procedeze la audierea inculpatului,însă acesta a refuzat să dea declarații afirmând că își menține declarațiile date în fața instanței de fond.
Indiferent de poziția adoptată atât de partea vătămată cât și de martorii și în faza de cercetare judecătorească,ei dând declarații total diferite de cele date în faza de urmărire penală,cert este că partea vătămată și martorul au cerut ajutorul organelor de poliție în seara zilei de 2.08.2007,cărorea le-au relatat că au fost operați de doi indivizi,că partea vătămată a fost deposedată de trei undițe și o sacoșă în care se afla suma de 37 lei.
Faptul că în fața instanței de judecată partea vătămată a relatat o altă situație de fapt(care concordă întrutotul cu declarațiile inculpaților),arătând chiar și faptul că nu i-a dispărut nici suma de 30 lei pe care a găsit-o acasă într-o cămașă,trebuia să ridice anumite semne de întrebare cu privire la poziția adoptată,cât timp situația relatată organelor de poliție a fost menținută de partea vătămată și în declarațiile ulterioare date în faza de urmărire penală.
Faptul că atât partea vătămată cât și martorii și-au schimbat declarațiile conduce la concluzia că aceștia încearcă să denatureze adevărul,astfel încât inculpații să fie absolviți de răspundere penală.
Motivarea instanței de apel în sensul că "declarațiile contradictorii ale părții vătămate și ale martorului nu pot sta la baza unei soluții de condamnare" nu justifică în nici un caz menținerea unei soluții de achitare,cât timp în cauză nu este vorba de declarații contradictorii,ci de declarații total diferite ale celor doi.
Motivarea acestora,în sensul că au schimbat declarațiile întrucât cele date în faza de urmărire penală au fost dictate de organele de urmărire penală nu poate fi primită,organele de urmărire penală consemnând încă din momentul întocmirii procesului verbal,numai cele declarate de către aceștia.
Față de considerentele arătate,Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal,texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpați la pedeapsa cu închisoare,în limitele prevăzute de acest text de lege.
La individualizarea pedepselor Curtea va ava în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev.de art.72 Cod penal și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise,limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 7 și 20 de ani închisoare,modalitatea și împrejurările comiterii faptelor,respectiv în loc public și de două persoane împreună.
Față de împrejurarea că inculpații au avut un comportament bun înainte de săvârșirea faptelor,nefiind cunoscuți cu antecedente penale,Curtea va reține în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a Cod penal și va reduce pedeapsa în limitele prev.de art.76 șit.b Cod penal.Considerând că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și chiar fără executarea acesteia Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pentru cei doi inculpați pe un termen de încercare stabilit conform disp.art.862Cod penal,perioadă în care aceștia se vor supune mai multor reguli de supraveghere pentru a fi în permanență sub supraveghere pentru a nu mai comite alte infracțiuni.
În raport de suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale,Curtea va dispune conform arz.72 alin.5 Cod penal,suspendarea pedepsei accesorii,constând în interzicerea exercitării drepturilor civile.
În baza art.88 Cod penal va constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore de la 26.08.2007 la 27.08.2008,iar inculpatul Gaf ost arestat preventiv de la 12.08.2007 la 18.10.2008.
Văzând și disp.art.191 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.617/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală,în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală susmenționată și parțial sentința penală nr.2297 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria sector 4 B și,rejudecând,în fond,în baza art.211 alin.1 și 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal condamnă pe inculpații G ȘI la câte 4 ani închisoare,urmare a aplicării disp.art.74 lit.a și art.76 lit.b Cod penal.
Face aplicarea art.71, art.64 lit.a teza a II-a Cod penal,pentru ambii inculpați.
În baza art.861Cod penal, art.862Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani,pentru ambii inculpați.
În baza art.863Cod penal dispune ca pe perioada termenului de încercare inculpații să se prezinte la interval de 3 luni la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor după programul stabilit de acesta,să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile,să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.864Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.
Constată că inculpatul a fost reținut 24 de ore de la 26.08.2007 la 27.08.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe inculpatul G la 500 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul la 700 lei cu același titlu,din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
G
Red.SD
Dact.IE/2 ex./31.03.2009
2
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
