Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 173

Ședința publică din data de 6 martie 2009

PREȘEDINTE: Elena Zăinescu

JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea

JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 28 iulie 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr. 92 din 09 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.2582 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus detenția la zi.

Prin aceiași decizie, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.09.1981 deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva aceleiași sentințe.

Au fost obligați ambii inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, la plata sumei de 260 lei, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar la plata sumei de 160 lei.

Prin sentința penală nr.2582 din 19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 21.09.1981 în P, jud.P, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 02.04.2007, în baza disp. art.211 alin.21lit.a, cu aplic. art.74 alin.1 lit.a pen.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 28.07.1984 în P, jud. P, la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de tâlhărie, faptă din 02.04.2007, în baza disp. art.211 alin.21lit.a pen.

În temeiul disp. art.71 pen. s-au interzis ambilor inculpați drepturile pre.v de art.64 lit.a și pen. cu excepția dreptului de a alege.

Conform disp. art.88 pen. s-a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive față de ambii inculpați, de la 05.04.2007 la zi, iar în baza art.350 alin.1 cod proc. penală s-a menținut starea de arest a acestora.

În latură civilă, s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile sale împotriva inculpaților.

Potrivit disp. art.191 alin.1 au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale din 04.08.2008, martorii și, lipsă fiind intimatul parte civilă și martorul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosar s-a depus adresă din partea Postului de Poliție, jud.P, prin care se aduce la cunoștință faptul că martorul nu mai domiciliază la adresa din satul, com. nr.368, -1,.B,.3, jud. P, la acest imobil locuind numita, care a precizat că a cumpărat apartamentul de la martor și nu cunoaște domiciliul actual al acestuia, după care:

Se procedează la audierea martorilor și, separat și sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Cu aceleași concluzii din partea apărătorului ales al recurentului inculpat și reprezentantului Ministerului Public, constatând că martorul nu a putut fi identificat, acesta nemailocuind la adresa cunoscută la dosar, astfel cum reiese din informațiile comunicate de Postul de Poliție, în temeiul disp. art.329 cod proc. penală, Curtea dispune ca acest martor să nu mai fie ascultat, urmând ca la soluționarea cauzei să se țină seama de declarațiile acestuia date anterior în cauză.

Avocat, apărător ales ale recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.21lit.a pen, reținându-se că la data de 2.04.2007, orele 16,30, prin amenințare, împreună cu fratele său și numitul, au deposedat pe G de trei animale, în timp ce acesta se afla cu turma la în liziera din spatele CFR.

Arată că pentru a dispune trimiterea în judecată organele de urmărire penală au avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesul verbal de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpaților.

Mai mult, la percheziția efectuată la locuința inculpaților la data de 04.04.2007 în autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - s-a descoperit o de culoare brun roșcată și urme de materie fecală de origine animală, aspecte cu privire la care inculpații, audiați fiind la parchet, nu au putut oferi nici o explicație.

Totodată, martorul Gar ecunoscut fără ezitare bâta din lemn cu care a fost amenințat și care de asemenea a fost ridicată din locuința inculpaților cu ocazia percheziției.

Mai susține că deși inculpatul nu recunoaște comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, apărarea acestuia este combătută de probele administrate în cauză, respectiv declarația părții civile, declarațiile martorilor G și G, audiați în mod nemijlocit de către procuror la punerea în mișcare a acțiunii penale și în prezența unor martori asistenți, dintre care și cei audiați în ședința publică de astăzi.

Solicită a se avea în vedere că recurentul a fost indicat de către martorul G ca participând la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din grupul prezentat spre recunoaștere de organele de poliție, recunoaștere ce s-a desfășurat în prezența martorilor asistenți și a apărătorului ales al părții.

De asemenea, mai arată că pe întreg parcursul procesului inculpații au precizat că nu se fac vinovați de fapta reținută în sarcina lor, fără însă a-și explica de ce au fost recunoscuți din grup de martor, pentru ca în fața instanței de apel, în mod inexplicabil, inculpatul să recunoască comiterea tâlhăriei și să își retragă calea de atac.

În aceste condiții, se susține că apare perfect credibilă declarația martorului G care a precizat că tatăl inculpaților i-a solicitat să-și schimbe declarația pentru ca măcar unul dintre cei doi fii să nu fie închis.

Deși nu s-a putut proceda la audierea acestui martor, a cărui declarație ar fi fost utilă în cauză, reprezentantul parchetului solicită a se avea în vedere procesele verbale încheiate cu ocazia indicării de către martor a inculpaților ca fiind autorii infracțiunii, în prezența martorilor asistenți și a apărătorului ales.

Prin urmare, față de motivele arătate, solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și computarea din durata acesteia a reținerii și arestării preventive de la data de 05 aprilie 2007 la zi.

Avocat, apărător ales al recurentului, având cuvântul, arată că așa cum s-a susținut pe tot parcursul procesului penal, inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens, solicită a se constata că în dreptul penal român o persoană, până la proba contrarie, beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar indiciile de care a făcut vorbire parchetul când s-a luat măsura punerii sub acuzare au fost desființate de-a lungul procesului, singura așa zisă probă invocată fiind această recunoaștere din grup de către martorul G, iar faptul că s-a găsit bâta și autoturismul folosite la comiterea faptei la locuința familiei inculpatului nu reprezintă decât dovezi în circumstanțiere și nu directe, atâta timp cât nu s-a probat că acestea au fost utilizate de inculpatul.

De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că nu mai puțin de cinci martori îl poziționează pe recurent, la momentul comiterii infracțiunii, în curtea imobilului de domiciliu, menționându-se că acesta nu a plecat de acasă și mai mult că la acea dată avea probleme cu mâna dreaptă, pe care o avea imobilizată, aspect dovedit cu acte medicale existente la dosar.

În ceea ce-l privește pe martorul G, arată că urmează a se constata că acesta nu l-a indicat pe recurent ca fiind unui din făptuitori, ci pe fratele acestuia, arătând că inculpatul nu se afla printre cei prezenți la locul infracțiunii.

Referitor la martorul G, solicită a se observa că din probele de la dosar rezultă faptul că acesta se afla față de locul comiterii infracțiunii - la o distanță de trei ori mai mare decât martorul G și având în vedere că acesta nu a fost audiat în instanță, solicită a se nu ține cont de declarația dată la organele de urmărire penală.

Totodată, solicită a se avea în vedere și declarațiile date de inculpatul la începutul dosarului, în care se arată că acesta a mai fost la terenul unde se afla turma de oi, pentru a cumpăra animale, dar nu s-a înțeles la preț cu cei care asigurau paza acestora; de asemenea, a se ține cont și de faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și că partea civilă nu s-a prezentat niciodată în instanță, iar G-persoana amenințată - nu a dorit să formuleze plângere.

Pentru aceste motive, solicită achitarea inculpatului, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc. penală.

În subsidiar, cu precizarea că dacă totuși se va aprecia că probele aflate la dosar susțin vinovăția inculpatului, solicită a se constata că pedeapsa aplicată de instanța de fond de 7 ani închisoare este extraordinar de mare, raportat la împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, respectiv existența înțelegerii și a declarației de recunoaștere din partea inculpatului.

Recurentul inculpat, având cuvântul personal, precizează că pedeapsa de 7 ani închisoare este una prea mare pentru o faptă pe care nu a comis-o și că tot acest proces se datorează organelor de poliție din comună.

De asemenea, arată că martorul G nu avea cum să-l vadă la locul faptei deoarece nu a fost, în acea perioadă având mâna în ghips.

CURTEA,

Asupra cauzei penale;

Rejudecând cauza după casare, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2582 din 19 decembrie 2007, Judecătoria Ploieștia respins în baza art. 139.p Cod Penal ca neîntemeiată cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.

În baza art. 211 alin. 21lit. a Cod pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod pen. rap. la art. 76 lit. b Cod pen. tâlhărie, faptă din data de 02.04.2007, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 21.09.1981 în P, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr. 4, județul P, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Ploiești, cetățean român, necunoscut cu antecedente penale, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. 21 lit. a Cod pen. tâlhărie, faptă din data de 02.04.2007, a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la 28.07.1984 în P, județul P, domiciliat în comuna, sat, nr.4, județul P, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Ploiești, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 71 Cod pen. li s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod pen. cu excepția dreptului de a alege.

Conform art. 88 Cod pen. s-a computat din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 05.04.2007 la zi, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 350 alin.1 Cod pr. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

S-a luat act că partea civilă, domiciliat în comuna, sat Tătărani, nr. 868, județul P, a renunțat la pretențiile sale împotriva inculpaților.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. a Cod penal, constând în aceea că la data de 02 aprilie 2007, în jurul orei 16,30 împreună cu o altă persoană inculpații s-au deplasat cu autoturismul marca Break de culoare, înmatriculată cu nr. PH - 05 -, la liziera aflată în apropierea Stației CFR, unde a afla o turmă de animale la supravegheată de martorii G și G și fiind înarmați cu o și două topoare, prin amenințare au sustras trei animale, respectiv un miel, o și o.

Se arată că inculpatul l-a împins pe martorul G și a ridicat toporul deasupra capului acestuia, solicitându-i să stea în genunchi și să nu facă vreo mișcare că îl va omorî iar G de frică a fugit spre calea ferată pentru a cere ajutor. În acest timp ceilalți doi au luat din turmă trei animale.

Pe baza probatoriilor administrate în cauză, declarațiile martorilor G și G, care i-au recunoscut pe inculpați ca fiind persoanele care au sustras animale din turmă, a martorului, procesul verbal de percheziție efectuat la domiciliul inculpaților, instanța a reținut vinovăția acestora pentru săvârșirea infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății.

Instanța a avut în vedere faptul că martorul G chiar dacă și-a retractat inițial declarația dată la urmărirea penală, menționând că doar inculpatul a participat la săvârșirea faptei, acesta a revenit ulterior, relatând că tatăl inculpaților i-a solicitat să declare în acest fel.

Apărările inculpatului în sensul că la data comiterii faptei nu a părăsit domiciliul, reparând autoturisme, susținute și prin declarațiile martorilor, G și s-au înlăturat ca nesincere în raport de probele directe menționate, de contradicțiile constatate între declarațiile date de acesta și de fratele său, coinculpatul în cursul procesului penal.

În drept, fapta inculpaților care prin amenințare au luat pe nedrept din turma păzită de G și Go P. o și un miel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pe lângă atitudinea adoptată de coinculpați valoarea redusă a prejudiciului, cauzată avutului personal, apreciată la suma de 1.300 lei, circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, modul de operare, precum și gravitatea concretă a faptei comise.

În favoarea inculpatului, care recunoscut săvârșirea faptei, instanța a apreciat că pot fi reținute circumstanțe atenuante personale în raport de care pedeapsa aplicată a fost stabilită sub minimul prevăzut de lege iar față de inculpatul care a negat comiterea faptei, dând dovadă de lipsă de sinceritate, s-a considerat că nu se justifică reținerea unor astfel de circumstanțe, astfel că i s-a aplicat o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de lege.

Totodată, s-au aplicat inculpaților pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a,b și c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, deoarece natura infracțiunii comise nu îi face nedemni pe inculpați să exercite acest drept.

Împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel în termen legal și prezent în instanță inculpatul, asistat de apărătorul ales a declarat că înțelege să-și retragă calea de atac exercitată.

Prin decizia nr. 92 din 09 aprilie 2008 Tribunalului Prahovas -a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul și s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, menținându-se arestarea preventivă a acestuia.

În considerentele deciziei se arată că probatoriile administrate în cauză au dovedit existența faptei și a vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă la data de 02 aprilie 2007, când înarmați cu o și un topor și sub amenințare au sustras din turma păzită de G și G, trei animale, pe care le-au transportat cu autoturismul Break de culoare, probele recoltate din interiorul autoturismului au confirmat că animalele au fost transportate cu acesta.

Instanța de apel a înlăturat ca neîntemeiate susținerile inculpatului că în ziua în care s-a comis fapta nu a părăsit domiciliul și a reparat autoturismul unui cunoscut, pe baza declarației numitului G care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a sustras animalele.

Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, susținând în esență că în mod greșit a fost condamnat, deoarece la data de 2 aprilie 2007 când s-a săvârșit infracțiunea el s-a aflat tot timpul la domiciliul său, reparând un autoturism.

Recurentul a mai invocat și faptul că ar fi fost în imposibilitate să comită vreun act material de deposedate, deoarece a avut mâna dreaptă imobilizată în aparat gipsat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.c cod proc. penală, întrucât nu a comis infracțiunea, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin decizia nr.785 din 08 octombrie 2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul inculpatului, a casat ambele hotărâri, în parte, în ceea ce îl privește, reținând cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu audierea martorilor G, G și, care au perceput direct fapta comisă la data de 02 aprilie 2007, precum și administrarea altor probe ce vor rezulta din dezbateri.

Rejudecând cauza, Curtea a procedat la audierea inculpatului (fila 89), s-au luat declarații martorilor oculari - G (fila 120), (fila 119), martorilor asistenți la recunoașterea din grup - (fila 195) și (fila 196) și având în vedere demersurile depuse de instanță pentru identificarea și aducerea în instanță a martorului G, care a fost citat cu mandat de aducere și însoțitor, precum și procesele verbale încheiate de Postul de Poliție al comunei Muntenii B și de Inspectoratul de Poliție Județ B, privind imposibilitatea aducerii în instanță a acestuia, urmează să țină seama de declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale, conform art. 327 alin. 3.

C.P.P.

Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Inculpații și au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriul nr. 3116/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. a C.P.P. faptă săvârșită împreună cu învinuitul, față de care s-a disjuns cauza, deoarece acesta s-a sustras urmăririi penale.

În sarcina inculpaților s-a reținut că la data de 02 aprilie 2007, în jurul orelor 16,30, împreună cu învinuitul, și-au însușit, prin amenințare din turma de oi aparținând părții vătămate, aflată aflată la pășunat în liziera din apropierea CFR, sub paza martorilor G și G, trei animale, respectiv o, un miel și o în valoare de aproximativ 1.300 lei.

Partea vătămată a sesizat organele de poliție din comuna (fila 7 și 8 ) că la data de 02 aprilie 2007 în jurul orelor 17,00 fost anunțat de unul din angajații săi, martorul G că în după amiaza aceleași zile, un autoturism Break de culoare cu nr. de înmatriculare PH - 05 - a oprit lângă lizieră, din care au coborât trei tinerei având asupra lor topoare și bâte și prin amenințare au sustras din turmă cele trei animale.

Martorii G și G, la, au relatat în declarațiile date la urmărirea penală - filele 11, 13 și 99 - și la instanța de fond fila 117, că la data de 02 aprilie 2007 în timp ce se aflau cu turma de animale la în liziera din spatele CFR, a oprit un autoturism marca Break de culoare din care au coborât trei persoane înarmate cu bâte și topoare. Unul dintre aceștia care avea o cicatrice pe obraz sub un, l-a amenințat cu toporul pe martorul G că dacă se mișcă îl omoară, timp în care ceilalți doi au sustras trei animale pe care le-au băgat în portbagajul autoturismului și apoi au plecat spre comuna.

Martorul G precizează că din cei trei tineri "unul avea în mână o timp baseball iar ceilalți două topoare,.că a fost împins și amenințat cu moartea de către cel care avea cicatricea la, respectiv acesta a ridicat toporul deasupra capului său și l-a obligat să stea în genunchi și să nu se miște" și de frică colegul său G care se afla la circa 3 metri în spatele său a fugit în direcția căii ferate după ajutor.

Și martorul G declară că văzându-l pe colegul său în genunchi și cu toporul deasupra capului, de frică a fugit în direcția căii ferate după ajutor și când a revenit i-a văzut pe cei trei tineri luând din turmă o, un miel și o pe care le-au pus în portbagajul autoturismului.

Martorii au descris fizionomia celor trei persoane, făcând referiri la înălțime, constituție atletică, precizând că erau bruneți, unul dintre ei avea o cicatrice sub, altul avea pe cap un fes negru și erau îmbrăcați cu o geacă de blugi de culoare albastră iar cel cu fes era îmbrăcat cu un trening de culoare bleumarin deschis.

La prima instanță, martorul G și-a retractat declarația dată la urmărirea penală (fila 73), menționând că la data de 02 aprilie 2007 coborât din mașină o singură persoană, făcând referire la inculpatul, că acesta a luat trei animale și nu cunoaște motivul pentru care colegul său Gaf ugit în pădure, pentru ca ulterior în declarațiile de la filele 100 și 117 să precizeze că tatăl inculpaților i-a cerut să declare că a fost numai băiatul său care avea o cicatrice la, pentru ca "cel puțin unul să scape" (respectiv ), arătând totodată că declarația dată la organele de urmărire penală este cea reală.

La recunoașterea din grup și după fotografie, cei doi martori au recunoscut fără ezitare după înălțime, constituție atletică, ten, culoarea părului pe cei doi inculpați, și ca fiind persoanele care au comis infracțiunea de tâlhărie.

La instanța de recurs martorul G (filele 120, 121) și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele de la cercetarea judecătorească (filele 100 și 117), precizând că din autoturism au coborât trei bărbați tineri, că unul l-a amenințat cu toporul și l-a obligat să stea în genunchi, că acest tânăr avea o cicatrice la, menționând că atât el cât și colegul său G au reținut numărul de înmatriculare al autoturismului deoarece cu o zi înainte de comiterea faptei, duminica, "Break-ul ne-a tot dat ".

Martorul G în prezența martorului asistent a recunoscut fără ezitare (proces verbal de recunoaștere filele 35, 36) din grupul de persoane prezentat pe inculpatul ca fiind una din persoanele care a sustras animalele din turma de oi, în acest sens fiind și fotografiile judiciare efectuate la acel moment și aflate la filele 38,39.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor și date la urmărirea penală filele 51-55 și în fața instanței de recurs, filele 195, 196 care au arătat că fiind solicitați de organele de poliție să asiste la recunoașterea din grup de către o persoană care părea a fi cioban (martorul G), acesta l-a indicat fără nici un dubiu pe inculpatul ca fiind persoana care a sustras animale din turma aflată la.

Martorul arată că "ciobanul a recunoscut din două grupuri distincte pe și ca fiind autorii tâlhăriei" și că acesta a spus "nu am nici un dubiu cu privire la persoanele recunoscute".

Și martorul - manevrant vagoane arată în declarațiile de la filele 15, 126 dosar urmărire penală, că fiind de serviciu la data de 02 aprilie 2007, văzut un ieșind din lizieră, strigând "hoții" și două persoane care au urcat în autoturismul Break de culoare două oi și care a plecat cu viteză în direcția comunei.

Fiind audiat și la instanța de recurs (fila 119), acesta și-a menținut declarațiile date anterior, precizând că "ciobanul striga hoții și se agita." și că "pe drumul care întretăia liziera spre gară se afla o mașină de culoare în staționare" și o persoană "înghesuia o de culoare închisă în partea dreaptă a autoturismului".

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 05 aprilie 2007, fila 68-70 dosar urmărire penală, în baza autorizației nr. 12 Judecătoriei Ploiești, s-au ridicat de la locuința inculpatului două bâte din lemn și în autoturismul Break de culoare - găsit în curtea locuinței, în portbagajul acestuia s-au identificat urme de fecale de origine animală și niște de culoare brun - roșiatic despre care inculpatul nu a putut da nici o explicație, confirmându-se încă o dată că animalele sustrase au fost transportate cu acest autoturism, așa cum au arătat martorii G și G în declarațiile date.

Martorului Gis -au prezentat spre recunoaștere patru bâte de baseball, din care două ridicate de la domiciliul inculpatului, fiecare fiind numerotate cu numerele 1 - 4, fila 98 și acesta fără ezitare a indicat bâta cu numărul 2 care a fost găsită la percheziția domiciliară, ca fiind aceea cu care a fost amenințat de către inculpat, precizând că o recunoaște după mărime, formă și culoare precum și după gulerul din zona mânerului, că este ciobită la unul din capete, așa cum s-a consemnat în procesul verbal aflat la fila 96 dosar urmărire penală.

Din coroborarea probatoriilor administrate în cauză și arătate mai sus, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de percheziție domiciliară, proces verbal de recunoaștere din grup și după planșe foto, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere obiecte și declarațiile martorilor oculari și a martorilor asistenți la recunoașterea din grup și după fotografie, rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, pentru fapta de tâlhărie comisă la data de 02 aprilie 2007, constând în aceea că în timp ce fratele său îl amenința cu un topor pe martorul G care păzea turma de oi, a sustras împreună cu învinuitul trei animale pe care le-a transportat în portbagajul autoturismului Break de culoare cu numărul de înmatriculare PH - 05 -, găsit la domiciliul inculpaților.

Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, prin sentința penală nr.2582/19 decembrie 2007, definitivă prin decizia nr.92/09 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova.

Inculpatul a negat în mod constant săvârșirea faptei arătând că în momentul săvârșirii faptei s-a aflat permanent la domiciliul său, apărare care a fost susținută și de martorii propuși respectiv, G și.

Declarațiile acestora nu pot fi reținute ca veridice, având în vedere relația dintre aceștia și familia inculpatului, martora, fiind persoana care o ajuta pe mama inculpatului la curățenie, astfel că declarația acesteia este subiectivă, martorul (fila 105 ) arată că a stat la domiciliul inculpatului până în jurul orelor 14.00, iar ceilalți martori au indicat orele 16.00, însă infracțiunea s-a comis în jurul orelor 16.30 - 17.00, timp suficient ca inculpatul împreună cu fratele său să se deplaseze cu autoturismul în zona lizierei unde se afla turma la.

Mai mult, acești martori au declarat că au stat împreună cu cei doi inculpați și au reparat un autoturism, însă inculpatul în fața instanței de apel a recunoscut săvârșirea faptei, renunțând la calea de atac exercitată, ceea ce denotă că declarațiile martorilor au fost date în scopul exonerării de răspundere penală a inculpaților, motiv pentru care Curtea le va înlătura ca fiind date pro causa.

Și susținerea inculpatului că la data la care s-a comis infracțiunea avea mâna în gips și nu putea să ridice obiecte, este lipsită de temei și urmează a fi înlăturată deoarece din adeverința nr. 17933 din 28.08.2008 a Spitalului Județean de Urgență P, fila 68 dosar recurs, rezultă că aparatul gipsat a fost fixat la data de 19.03.2007 pentru o perioadă de 10 zile, ceea ce înseamnă că acesta a avut mâna imobilizată până la data de 29 martie 2007, ori tâlhăria a fost comisă după patru zile, respectiv la data de 02 aprilie 2007 când inculpatul nu mai avea gipsul la mână.

În drept, fapta inculpatului de a sustrage fără drept trei animale din turma de oi păzită de G și G în timp ce fratele său îi amenința cu un topor, cu moartea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 21lit. a Cod proc. penală, text de lege în baza căruia acesta va fi condamnat.

La individualizarea pedepsei, Curtea va avea în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator, prejudiciul modic cauzat în sumă de 1.300 lei precum și persoana inculpatului, care deși nu a recunoscut fapta comisă având o atitudine de negare în pofida probelor elocvente de vinovăție, este un element tânăr care poate fi resocializat și prin aplicarea unei pedepse situate sub minimul special prevăzut de textul încriminator ca urmare a circumstanțelor personale ce se vor reține în favoarea sa, în temeiul art. 74 alin. 2 cod penal, dispunând ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 71 Cod penal se vor aplica inculpatului și pedepsele accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Având în vedere că inculpatul a fost judecat în stare de arest, în baza art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu data de 05 aprilie 2007.

În rezolvarea laturii civile a cauzei se constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă (fila 18 dosar fond) cu suma de 1.300 lei și ulterior a revenit asupra cererii precizând că nu mai solicită despăgubiri civile (fila 53), astfel că pe cale de consecință Curtea va lua act de poziția procesuală a acesteia.

Văzând și disp. art. 192 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Rejudecând cauza, urmare a deciziei de casare nr. 785 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI:

Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 28 iulie 1984 în P, județul P, domiciliat în comuna, sat, jud. P, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.21lit. a cod penal, cu aplicarea art.74 alin.2 rap. la art.76 lit.b cod penal.

În temeiul disp. art.71 cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal.

Conform disp. art.88 cod penal deduce din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 05 aprilie 2007 la zi.

Ia act că nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat la toate instanțele.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red./Tehnored. GM

4 ex./20 Martie 2009

. fond - Jud.

Jud. fond

. apel - Trib.

Jud.apel,

Președinte:Elena Zăinescu
Judecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Gabriela Diaconu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti