Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 313
Ședința publică din data de 4 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 09 februarie 1990 și, fiul lui și, născut la data de 30 august 1989, ambii aflați în stare de deținere la enitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr. 46 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr.398 din 16 decembrie 2008 Judecătoriei Râmnicu Sărat, județul
Totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a acestora și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 1.09.2008, la zi fiind obligați apelanții la plata a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei fiecare pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Prin sentința penală nr 398 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Rm. S, în temeiul disp.art. 211 alin.21lit.a Cod pen. au fost condamnați inculpații, fiul lui și, născut la 09.02.1990 în P, jud.P, cetățean român, CNP -, studii 10 clase, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com., jud.B și, fiul lui și, născut la 30.08.1989 în com. S, jud.V, cetățean român, CNP -, studii 11 clase, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com., jud.B, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza disp. art. 85 Cod pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 232/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat și conform disp. art. 33-34 lit.b) Cod pen. s-a contopit această pedeapsă cu cea aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 71 Cod pen. au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) Cod pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus la zi reținerea și arestul preventiv cu începere de la 1.09.2008.
În latură civilă, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1500 lei despăgubiri civile către partea civilă.
De asemenea, au fost obligați în solidar și la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea vătămată, precum și la câte 400 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru avocat din Baroul Prahova, conform delegației nr. 2187/2009 aflată la fila 33 dosar și, personal și asistat de avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.1767/4.05.2009, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, cu acordul instanței, au luat legătura cu aceștia. Arată că nu sunt cereri de formulat și că motivele de recurs ce urmează a fi susținute vizează numai latura penală a cauzei, respectiv cuantumul pedepselor aplicate.
Se precizează de avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, că acesta dorește să fie audiat în fața instanței de recurs, deoarece înțelege să-și reconsidere poziția procesuală adoptată inițial în cauză, în sensul recunoașterii săvârșirii faptei.
Curtea procedează la audierea recurentului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Totodată, ia act că recurenții înțeleg să critice hotărârea de condamnare numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și sunt de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că recursul de față vizează atât decizia penală nr.46/2009 pronunțată de Tribunalul Buzău cât și sentința penală nr.398/2008 a Judecătoriei Buzău, pe care le apreciază ca fiind netemeinice și nelegale.
Se susține că în mod greșit instanțele anterioare nu au stabilit o pedeapsă pentru inculpat sub minimul special prevăzut de textul de lege ce incriminează fapta comisă de acesta, fără a se avea în vedere că se află la prima abatere, că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a săvârșirii infracțiunii și că era elev în clasa a XI de liceu.
Se mai arată că nu s-a reținut faptul că inculpatul provine dintr-o familie modestă, dar onorabilă și că singura sursă de venit a acesteia era bursa primită de recurent.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor și rejudecarea cauzei, stabilindu-se o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul, solicită instanței a se avea în vedere poziția de recunoaștere a comiterii faptei exprimată în ședința publică de astăzi, atitudinea sa anterioară fiind determinată de sfaturile greșite ale unei alte persoane.
De asemenea, arată că instanța trebuie să aibă în vedere și că inculpatul este de acord cu plata despăgubirilor solicitate de către partea civilă și mai mult de atât, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, motive în raport de care solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, redozarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante ce operează în favoarea recurentului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că inculpații au fost condamnați de instanța de fond la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, acest cuantum fiind orientat la minim, la stabilirea acestuia avându-se în vedere toate circumstanțele la care recurenții au făcut referire, respectiv că anterior comiterii faptei urma cursurile școlare, vârsta inculpaților și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Însă, în același timp, în mod legal, s-a ținut cont de pericolul social prezentat de inculpați, raportat la împrejurările comiterii faptei - pe timp de noapte, lovind cu pumnii pe partea vătămată, precum și mobilul comiterii infracțiunii și anume obținerea de sume de bani necesare participării la jocuri de noroc.
Față de aceste motive, se solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și computarea reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat, începând cu data de 01 septembrie 2008, la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că abia împlinise vârsta de 18 ani la data comiterii infracțiunii, înțelege consecințele faptei sale, pe care o apreciază ca fiind o greșeală.
Susține că nu a avut intenția de a lovi partea vătămată ci doar a dorit să-i sustragă poșeta acesteia, precizând că nu a mai comis o astfel de faptă.
Solicită instanței ca având în vedere cele precizate să se admită recursul și să fie redus cuantumul pedepsei aplicată de instanța de fond.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că împreună cu inculpatul a sustras geanta părții vătămate deoarece era noapte și aveau nevoie de bani pentru a se deplasa la domiciliu, care se afla la o distanță de 5- 6 km de localitatea în care s-a comis fapta.
Mai precizează că nu au avut intenția de aol ovi pe partea vătămată, situație față de care apreciază că pedeapsa este prea mare, solicitând reducerea acesteia.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 398 din 16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în baza disp. art. 211 alin. 21lit. a Cod penal, au fost condamnați inculpații, fiul lui și, născut la 09 februarie 1990 în P, județul P, cetățean român, CNP -, studii 10 clase, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna, județul B, fără antecedente penale și, fiul lui și, născut la data de 30 august 1989, în comuna S, județul V, cetățean român, CNP -, studii 11 clase, serviciul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna, județul B, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza disp. art. 85 Cod pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 232/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat și conform disp. art. 33-34 lit. b Cod pen. s-a contopit această pedeapsă cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 71 Cod pen. s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod pen.
De asemenea, fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților și s-a dedus, la zi, reținerea și arestul preventiv cu începere de la 1.09.2008 pentru fiecare.
În latură civilă, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1500 lei despăgubiri materiale către partea civilă.
Totodată, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către aceeași parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Inculpații și sunt consăteni și ambii frecventau sala de jocuri pe calculator din u S, str. - -.
În seara zilei de 20.03.2008, în jurul orelor 20.00, după ce s-au jucat pe calculator și au rămas fără bani, s-au deplasat în zona Casei de Cultură. Pe drum au urmărit-o pe partea vătămată și când aceasta a intrat pe -, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu pumnii în zona capului, după care și inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate până când aceasta a căzut pe asfalt, deposedând-o de geanta pe care o ținea în mâna dreaptă, din care și-au însușit suma de 200 lei, tocul de ochelari și ochelarii precum și 2 telefoane mobile.
Ulterior, inculpații au aruncat geanta în râul iar telefoanele le-au înstrăinat.
S-a reținut de prima instanță că pe parcursul procesului, inculpatul a avut o atitudine sinceră și a recunoscut fapta, a descris modalitatea în care a fost comisă și a susținut participarea coinculpatului la săvârșirea acesteia.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut că acesta a negat săvârșirea faptei, susținând că nu a participat la comiterea infracțiunii întrucât, la orele 20,00 s-a despărțit de inculpatul care a rămas la sala de joc, în timp ce el s-a deplasat în zona pieței pentru a lua un taxi cu care să se deplaseze la domiciliu. Totodată, a susținut că a cumpărat de la inculpatul două telefoane mobile.
Instanța de fond a înlăturat apărările invocate de inculpatul, reținând că vinovăția acestuia rezultă din coroborarea declarațiilor celuilalt coinculpat cu procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate de pe telefoanele sustrase și descrierea făcută de partea vătămată cu privire la modul de comitere a faptei și vestimentația purtată de făptuitori.
Mai rezultă că situația de fapt expusă mai sus a fost stabilită de prima instanță pe baza declarațiilor părții vătămate, declarațiile inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire privind traseul urmat de inculpați după comiterea faptei, procesul verbal de verificare a convorbirilor telefonice și în parte, declarațiile inculpatului.
Față de acestea, s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpaților și, constând în aceea că la data de 20.03.2008, în jurul orelor 20,30 au deposedat pe partea vătămată de o geantă în care se aflau bunuri și valori, prin exercitarea de violențe, constituie infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 21lit. a cod proc. penală, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea fiecărui inculpat.
La individualizarea pedepsei, judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, pericolul social concret al faptei, circumstanțele personale ale inculpaților și mobilul săvârșirii faptei, acela de a procura bani pentru jocuri electronice, că fapta a fost săvârșită după lăsarea întunericului, într-un loc public, împrejurări ce agravează răspunderea penală.
Totodată, s-a motivat că infracțiunea de tâlhărie, prin natura ei prezintă un pericol social deosebit, că inculpații sunt fără ocupație și au abandonat cursurile școlare, însă sunt elemente tinere, astfel că li s-au aplicat pedepse orientate spre minimul special.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut de către instanța de fond că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.232 din 30.06.2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, astfel încât, reținând incidența disp. art. 85 cod penal a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză.
În soluționarea laturii civile, în temeiul disp. art. 14 cod proc. penală coroborat cu art. 998 cod civil inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei 1.500 lei despăgubiri materiale către partea civilă, reprezentând contravaloarea bunurilor de care a fost deposedată.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră față de condițiile concrete în care a fost comisă fapta, iar că a fost condamnat pe nedrept, deoarece nu a participat la comiterea faptei, că telefoanele despre care se face vorbire le-a cumpărat de la inculpatul și ulterior le-a înstrăinat, acesta din urmă solicitând achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 46 din 19.02.2009 Tribunalul Buzăua respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și a dispus obligarea fiecărui apelant la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Totodată, s-a menținut starea de arest a acestora și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă la zi, începând cu 01.09.2008.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul care a susținut că nu a participat la comiterea faptei, s-a reținut că în mod constant inculpatul a susținut că a comis fapta împreună cu acesta și a explicat în detaliu modul în care au acționat iar din declarația părții vătămate s-a constatat că vestimentația descrisă de aceasta ca fiind purtată de inculpați, corespunde cu cea indicată de inculpatul.
De asemenea, s-a motivat că declarațiile inculpatului cu privire la proveniența celor două telefoane sunt contradictorii, inițial afirmând că unul l-a primit de la inculpatul, pentru ca în final să precizeze că ambele au fost primite de la acesta despre care știa că provin din furt, apreciindu-se că ele nu corespund adevărului.
Nesinceritatea inculpatului a fost stabilită și în ceea ce privește modul de înstrăinare a telefoanelor, acesta afirmând la început că unul l-a înstrăinat în municipiul S pentru ca apoi să precizeze că l-a înstrăinat unui măturător din u
Nici critica cu privire la nepunerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de tăinuire nu a putut fi primită de instanța de apel, reținându-se că din cuprinsul părții introductive a sentinței rezultă că judecătoria a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, dând cuvântul atât apărătorilor inculpaților cât și procurorului, iar din considerentele hotărârii a rezultat în mod clar că instanța fondului a analizat această cerere, pe care a înlăturat-o, reținându-se, motivat, comiterea de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie.
În ceea ce privește critica referitoare la individualizarea pedepselor, prima instanță de control judiciar a apreciat că judecătoria a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei, circumstanțele personale ale inculpaților, mobilul comiterii faptei, circumstanțele săvârșirii acesteia, respectiv, după lăsarea întunericului, de către doi bărbați asupra unei femei ce a fost lovită prin surprindere, în zona capului, până a fost doborâtă la pământ, în scop de furt, apreciindu-se, astfel, că pedepsele au fost corect individualizate, ele corespunzând scopului educativ-coercitiv al acestora.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații și, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
Prin memoriul scris depus la dosar, inculpatul critică hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei acestora, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanțele sale personale, respectiv că provine dintr-o familie bună, la data comiterii faptei era în clasa a XI-a, considerând că față de împrejurarea că se află la prima abatere, pedeapsa aplicată este prea aspră.
La rândul său, inculpatul critică hotărârile, susținând că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea sa în lipsa unor probe concludente din care să rezulte vinovăția sa, că partea vătămată nu l-a recunoscut ca fiind persoana care a tâlhărit-o, aceasta afirmând doar că prezintă asemănări cu acea persoană.
Totodată, a susținut că provine dintr-o familie cu posibilități materiale și și-ar fi permis cumpărarea mai multor telefoane și prin urmare nu și-ar fi riscat, pentru aceasta, libertatea.
În ședința publică din 04 mai 2009 recurentul inculpat a solicitat instanței reaudierea sa, cerere încuviințată, din conținutul declarației reieșind că acesta recunoaște participarea sa alături de inculpatul la comiterea infracțiunii de tâlhărie, susținând că în scopul sustragerii genții părții vătămate a lovit-o pe aceasta, că din bunurile furate și-a însușit un telefon și suma de 100 lei. Totodată, a declarat că regretă săvârșirea infracțiunii și este de acord cu despăgubirea părții civile.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați au criticat hotărârile numai sub aspectul temeiniciei acestora, pentru inculpatul reiterându-se susținerile din memoriu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei sub minimul special iar pentru inculpatul, față de poziția de recunoaștere manifestată în fața instanței de recurs și lipsa antecedentelor penale, s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 2 și 3.C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpați sunt fondate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr. 339/O/21 martie 2008 privind leziunile suferite de partea vătămată, procesul verbal de reconstituire a traseului urmat de inculpați înainte și după comiterea faptei, însoțit de planșele foto, procesul verbal de cercetare a locului faptei, însoțit de planșele foto, procesul verbal privind verificarea convorbirilor telefonice efectuate pe terminalele celor două telefoane mobile, după comiterea infracțiunii de tâlhărie, fotografii judiciare ale telefonului Nokia 6270 găsit asupra inculpatului și declarația inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că în data de 20 martie 2008, în jurul orelor 20.30, inculpații și au deposedat, prin acte de violență, pe partea vătămată de bunuri și valori în cuantum de 1.500 lei, prejudiciu nerecuperat.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția fiecărui inculpat în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea fiecăruia pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. 21lit. a Cod penal, existența faptei, circumstanțele comiterii infracțiunii și vinovăția inculpaților având corespondent în probele administrate în cauză, fapta fiind recunoscută, în fața instanței de recurs, și de către inculpatul.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor, Curtea constată că deși ambele instanțe au avut în vedere la stabilirea cuantumului acestora circumstanțele personale ale inculpaților, nu au dat acestora, eficiența cerută de art.74 și art.74 lit d Cod penal, așa încât se apreciază că pedeapsa de câte 7 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat, deși se situează la limita minimă a textului de lege încriminator, este o pedeapsă aspră, ce nu poate contribui în mod eficient la reeducarea inculpaților.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei și s-a reținut și prin hotărârile recurate, inculpatul se află la prima încălcare a legii penale iar inculpatul, deși, prin sentința penală nr. 232 din 30 iunie 2008 Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă, prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare în condițiile prev. de art. 110 Cod penal, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar a acestuia, această pedeapsă nu atrage starea de recidivă, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal.
De asemenea, ambii inculpați sunt persoane foarte tinere, fiecare provine din familie organizată, la data comiterii infracțiunii, inculpatul era elev în clasa a XI-a, iar din modul în care au descris comiterea infracțiunii, rezultă că aceștia nu au făcut o evaluare corespunzătoare a gravității și consecințelor faptei, atât din punct de vedere al urmărilor produse victimei, cât și sub aspectul încălcării legii penale, fapt ce dovedește insuficienta maturizare a inculpaților.
În plus, se constată că ambii inculpați au avut atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, declarațiile date de inculpatul contribuind în mod determinant la stabilirea adevărului, acestea coroborându-se cu întregul material probator administrat în cauză.
Pentru aceste considerente, în favoarea fiecărui inculpat vor fi reținute circumstanțele judiciare facultative prev. de art. 74 alin. 2 cod penal, în cazul inculpatului și a disp. art. 74 alin. 1 lit. a din același cod, urmând ca pedepsele să fie deduse sub minimul special, conform art. 76 lit. d Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei, Curtea va avea în vedere, în egală măsură, și pericolul social deosebit al faptei, concretizat în modalitatea de comitere, respectiv, de către două persoane, după lăsarea întunericului, în loc public, asupra unei femei, precum și mobilul acesteia, constând în obținerea de câștiguri, altfel, decât prin prestarea unei activități licite.
În consecință, reevaluând criteriile din art. 72 Cod penal și apreciind că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei cerut de art. 52 Cod penal poate fi atins în acest mod, urmare admiterii recursurilor, conform art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. va aplica fiecărui inculpat pedeapsa de câte 5 ani închisoare, cu menținerea anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de șase luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr. 232/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, urmând ca acesta din urmă, să execute conform art. 34 lit. b Cod penal pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârilor recurate, vor fi menținute în rest dispozițiile acestora.
Având în vedere că recurenții inculpați au fost arestați preventiv în prezenta cauză, în temeiul disp. art. 383 alin. 2 și C.P.P. art. 88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată fiecăruia, durata reținerii și arestării preventive, de la 01 septembrie 2008 la zi.
Față de soluția pronunțată și având în vedere incidența disp. art. 171 alin. 3.C.P.P. în temeiul disp. art. 192 alin. 3.C.P.P. se va dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și fiul lui și, născut la 09 februarie 1990 și, fiul lui și, născut la data de 30 august 1989, deținuți la enitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.46 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 398 din 16 decembrie 2008 Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri, în sensul că, reținându-se la încadrarea juridică dispozițiile art.74 și art.76 lit.b) cod penal, reduce pedepsele aplicate inculpaților și, pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.21 lit.a cod penal, de la câte 7 (șapte) ani închisoare, la câte 5 (cinci) închisoare.
Menține anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.232/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, urmând ca acesta să execute, conform art.34 lit.b) cod penal, pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
reținerea și arestarea preventivă pentru fiecare inculpat începând cu data de 01 septembrie 2008, la zi.
Dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red../Tehnored. GM
4 ex./20.05.2009
fond - Jud. u
Jud. fond
apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
