Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.211 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.322
Ședința separată cu minori din 19 august 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de către inculpatul A, domiciliat în B,-, jud. B, împotriva deciziei penale nr.123 A din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea responsabilă civilmente - intimată -, părțile civile intimate, PF B, SC SRL prin administrator -, SC SRL prin, SC Com SRL prin administrator, SC SA prin, SC SRL prin, SC Grup SRL prin administrator și Autoritatea Tutelară intimată, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită, așa cum a arătat și în cererea de recurs, în cazul în care va fi admis recursul declarat, aplicarea unei pedepse în cuantumul pe care acesta a executat-o, având în vedere pedeapsa aplicată pentru o faptă concurentă cu cele ce fac obiectul prezentei cauze. În acest sens, solicită efectuarea unei adrese către Judecătoria Botoșani - Biroul executări penale pentru a se înainta o copie a sentinței penale nr.2184 din 22 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- prin care s-a procedat la contopirea pedepselor ce au fost aplicate pentru fapte concurente cu cele ce fac obiectul cauzei de față.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii formulate, deoarece și s-a pronunțat în sensul că este inadmisibilă o cerere de contopire formulată direct în căile de atac, respectiv în recurs.
Instanța, respinge cererea formulată de inculpat, prin apărător, dat fiind faptul că potrivit dispozițiilor deciziei dată în interesul legii în acest sens de către ÎCCJ, nu se poate face contopirea pedepselor direct în căile de atac și constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, dezvoltând pe larg motivele depuse în scris la dosar, arată că decizia atacată este nelegală și netemeinică. În principal invocă dispozițiile art.3859pct.17 pr.pen. vizând schimbarea încadrării juridice pentru fapta din 3.03.2006, descrisă la pct.2 din rechizitoriu, din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de complicitate la furt calificat. Susține în continuare că nu există probe suficiente la dosar din care să rezulte că asupra părții vătămate au fost exercitate acte de amenințare sau violență fizică, în vederea deposedării de telefonul mobil și că învinuirea de a fi fost folosit un cuțit pentru constrângerea părții vătămate este infirmată categoric atât de către coinculpatul, cât și de inculpatul A, nefiind dovedită în cauză existența acestui corp delict. Ca atare, menține motivul de recurs vizând schimbarea încadrării juridice a acestei fapte și în condițiile în care această cerere va fi admisă, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, reținându-se dispozițiile art.109 Cod penal, dată fiind starea de minoritate a inculpatului la momentul comiterii acestei fapte. Deosebit de aceasta, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei pentru această faptă, solicită a se reține circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c Cod penal, respectiv recunoașterea faptei și manifestarea regretului pe parcursul întregului proces penal, vârsta de nici 15 ani la care a fost comisă această infracțiune.
Cât privește infracțiunea continuată de furt calificat, constând în participarea în calitate de autor sau complice la 9 acte materiale de furt, descrise la pct.5, 6, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15 din rechizitoriu, solicită a se proceda la o nouă individualizare judiciară a cuantumului pedepsei ce a fost aplicată inculpatului. Solicită a se reține aceleași circumstanțe atenuante de natură a conduce la coborârea pedepsei sub 9 luni închisoare așa cum a stabilit instanța de fond. Aplicând regulile concursului, solicită a se proceda la individualizarea executării pedepsei, în sensul aplicării disp. art.81 Cod penal și coroborarea acestora cu disp. art.110 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, acestuia nefiindu-i aplicată o sancțiune mai mare de 2 ani. Scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără a se dispune din nou executarea în regim de detenție a sancțiunii ce a fost aplicată sau ce urmează a fi aplicată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice. În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei - cea de complicitate la tâlhărie, apreciază că este aceasta este cea corectă, iar referitor la cuantumul pedepselor aplicate, consideră că acesta a fost corect stabilit.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și suspendarea executării pedepsei aplicate.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr.3770/P/2006 din 17 martie 2008, inculpatul A, alături de inculpatul, cât și de inculpații, -, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat săvârșite în stare de minoritate.
În concret, inculpatul Aaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin.2 lit. b, c și alin.21lit. a Cod penal, cât și o infracțiune de furt calificat, în formă continuată prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 și 42 Cod penal, constând în 9 acte materiale de furt calificat, cu aplicarea art. 33 lit. a, 34, 99 și urm. Cod penal, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma autoratului prev. de art. 211 alin.2 lit. b,c alin.21lit. a și a unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în 3 acte materiale de furt calificat cu aplicarea art. 33 lit. a, 34, 99 și urm. Cod penal, la săvârșirea infracțiunilor aducându-și concursul și ceilalți inculpați despre care s-a făcut vorbire în rechizitoriu.
Prin actul de sesizare, în cadrul situației de fapt s-a arătat că tot grupul infracțional a comis aceste infracțiuni, are un stil de viață, folosind tehnici și procedee diverse, cooptând și alți minori, lipsind frecvent de la domiciliu, hoinărind prin oraș, faptele fiind săvârșite prin furturi din autoturisme, magazine, module stradale și consumându-se în perioada martie - iunie 2006.
Cu referire la A s-a reținut că împreună cu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie sus-arătată, în sensul că la 3 martie 2006 în preajma Bisericii Sf. din B, cei doi inculpați fiind împreună l-au acostat pe minorul, căruia i-au cerut telefonul mobil, pe care au refuzat să-l restituie minorului și pe care ulterior l-au verificat în comun, inculpatul arătând în primele declarații de la urmărirea penală, că folosind o brichetă, l-a amenințat pe minor că-l va tăia dacă va țipa, în timp ce se îndepărtau, brichetă pe care a ținut-o în mână ca și cum ar fi avut un cuțit, aceleași lucru arătând și minorul când a fost audiat de către organele de urmărire penală, filele 3 și urm. dosar urmărire penală. dar ulterior inculpații au arătat atât la prima instanță, cât și în apel că nu l-au amenințat pe minor și că au săvârșit doar infracțiunea de furt calificat.
De asemenea, inculpații au arătat că recunosc celelalte infracțiuni care au fost reținute în sarcina lor în formă continuată, ca fiind săvârșite de către dânșii conform declarațiilor date în fața primei instanțe.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 69 din 12 ianuarie 2009 reținut vinovăția tuturor inculpaților și a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoare, parțial cu executare în regim de detenție și cu aplicarea în cauză a regimului sancționator al minorilor, iar special în ceea ce-l privește pe inculpatul Aad ispus, în primul rând respingerea cererii prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, instanța apreciind că nu sunt date în cauză condițiile de existență a unei asemenea schimbări și că faptele constituie tâlhărie și nu furt calificat, întrucât, la momentul săvârșirii inculpații au folosit o brichetă pe post de cuțit, iar partea vătămată nu a putut să determine exact ce anume ținea în mână inculpatul și cu ce anume a fost amenințat, fiind cert că a fost amenințat ca să nu țipe.
În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea unei complicități la infracțiunea de tâlhărie, prev de art.26 rap. la art.211 alin.2 lit. b,c, alin.21lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 alin.2, 74 lit. c, 76 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplic. art. 99 alin.2, 41 alin.2, 74 lit. c, 76 Cod penal la pedeapsa de 9 luni închisoare, s-a dat curs prevederilor art. 33 lit. a, 34 Cod penal, și s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, la acea vreme acesta, arestat într-o altă cauză, a fost liberat condiționat la data de 25 noiembrie 2008 conform citației de la fila 45 ds.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A, prin apărătorul său, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, fără să fie prezent în instanță pentru a fi audiat, deși a fost legal citat.
În motivarea recursului s-a arătat faptul că în mod greșit prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din complicitate la tâlhărie în complicitate la furt calificat, schimbare care se impune față de probatoriul administrat, cu aplicarea ca atare a condamnărilor corespunzătoare, sub minimul prevăzut de lege, dat fiind regimul sancționator al minorilor și situația personală a inculpatului, aflat la o vârstă fragedă și antrenat într-un grup infracțional, datorită carențelor în educație și supraveghere.
În subsidiar, s-a solicitat, avându-se în vedere situația personală a inculpatului, să se aplice în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și să se dispună reducerea pedepsei la minimul posibil, cu suspendarea condiționată a executării.
Prin decizia penală nr.123A din 2 iunie 2009 Tribunalul Botoșania respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul A, pe care l-a obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel investită a dispus citarea inculpatului, care nu s-a prezentat, cât și a părților civile și responsabile civilmente, reținând că sub aspectul motivelor invocate, cât și din analiza din oficiu a cauzei, apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 379 alin.1 pct. 1 lit. b Cod proc.pen. întrucât nu rezultă elemente de nelegalitate ale sentinței.
În legătură cu infracțiunea de tâlhărie pentru care apelantul a fost condamnat în forma complicității, deși s-a solicitat la prima instanță și în apel, schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat, pe considerentul că nu a folosit nici un fel de forță sau amenințare când a sustras împreună cu inculpatul acel telefon minorului, Tribunalul nu a împărtășit acest punct de vedere care este contrazis de probele de la dosar, respectiv declarațiile minorului - fila 5 și urm. ds.urm.pen. - și chiar de declarațiile primare ale inculpatului, fila 9 și urm. ds. urm. din care rezultă că s-au folosit forța și amenințarea cu ocazia sustragerii telefonului, în sensul că minorul a fost amenințat că va fi tăiat cu cuțitul, în realitate o brichetă, dacă va țipa și va chema ajutor.
În consecință, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice și a condamnat pe ambii inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie și respectiv complicitate la această infracțiune, așa încât, motivul arătat de către apelant în sensul că este dată doar infracțiunea de furt calificat, fiind neîntemeiat, a fost respins.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, în raport de situația personală a inculpatului, minor la data săvârșirii faptelor, instanța de apel, verificând această situație, a apreciat că nu sunt date elemente care să conducă la reducerea pedepselor, care se află în limite legale și sunt orientate spre minim, mai mult chiar, a reținut că inculpatul apelant a mai fost condamnat anterior, fiind liberat condiționat, așa încât, față de aceste împrejurări nu se justifică a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul A, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii penale, reiterând motivele invocate în fața instanței de apel, respectiv greșita încadrare juridică dată faptei comise la data de 03.03.2006, parte vătămată fiind, reindividualizarea pedepselor aplicate și a modalității de executare condiționate a pedepsei rezultante, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 81 raportat la art.110 Cod penal, motive ce se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală.
Verificând decizia recurată și implicit sentința instanței de fond, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3856alin 2 și art. 38514Cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator, respectiv: declarațiile părții vătămate, tatăl minorului, în vârstă de 13 ani, declarația acestui minor, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, coroborate cu declarațiile inițiale, date în cursul urmăririi penale, de recunoaștere ale inculpaților A și, că în seara zilei de 03.03.2006, în jurul orelor 20:00, în timp ce minorul, însoțit de un coleg, se afla în zona din spatele Biserici Sf. din mun. B, a fost abordat de inculpatul - care era împreună cu inculpatul A - care i-a luat din mână telefonul mobil, marca, după care în momentul în care cei doi inculpații se îndepărtau, fiind urmăriți de victimă, a ameninț-o că o va tăia cu cuțitul dacă va continua urmărirea sau dacă va țipa după ajutor, sens în care a scos un obiect din buzunar - în realitate o brichetă - pentru aos peria, refuzând totodată să restituie bunul. Ulterior, cei doi au înstrăinat telefonul în discuție contra sumei de 20 lei și un alt telefon mobil marca Panasonic pe care l-au vândut cu suma de 50 lei, din banii obținuți inculpatul primind suma de 7,5 lei, prejudiciul cauzat astfel rămânând nerecuperat.
Din ansamblul probator existent mai rezultă că în intervalul martie - iunie 2006 inculpatul recurent împreună cu ceilalți inculpați din prezenta cauză, în baza aceleiași rezoluții infracționale a comis un număr de 9 acte materiale de sustragere, prin efracție, din mașini sau module stradale, situate în locuri publice, fapte pe care acesta nu le-a contestat, recunoscându-le în totalitate.
Raportat la starea de fapt reținută, s-a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate, în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de circumstanțele atenuante legale prev. de art. 74 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei principale, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal.
Ca atare, corect s-a reținut că încadrarea juridică legală dată faptei din 03.03.2006 este cea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prev de art.26 rap. la art.211 alin.2 lit. b,c, alin.21lit. a Cod penal.
În ce privește redozarea pedepselor aplicate inculpatului, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, instanța de recurs apreciază că cererea este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere se va ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmare produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Ori, în speță, ținând cont de faptele comise de inculpat, de împrejurările și modalitatea în care au fost săvârșite, de prejudiciul cauzat și rămas nerecuperat, de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, de vârsta și de situația sa familială, Tribunalul apreciază că nu se impune a se da eficiență sporită disp. art. 74 Cod penal, reținute în favoarea sa de către instanța de fond, considerând că în condițiile actuale pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la reeducarea recurentului.
În cauză, C consideră însă că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 și art.110 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul personal, prin petiția de recurs, cât și apărătorul său cu ocazia dezbaterilor în fața instanței, întrucât scopul prevenției generale și reeducarea acestuia se pot realiza și fără privarea sa de libertate.
În argumentarea acestui punct de vedere, Curtea a ținut cont de vârsta minorului la data săvârșirii faptelor -14 ani, de calitatea în care acesta a participat la infracțiunea apreciată ca fiind mai gravă - complice, de nivelul instrucției școlare - 3 clase, de anturajul frecventat, ca urmare a carențelor de educație și supraveghere, în condițiile în care părinții săi sunt plecați la muncă în străinătate, de concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică din care rezultă că cel în cauză,.prezintă tulburări de comportament, faptele pentru care este cercetat au fost comise cu discernământ, opinându-se pentru orientarea minorului într-un institut de reeducare"(16,228-231.742 ds.), de existența acelor condamnări pentru infracțiuni concurente și nu în ultimul rând de posibilitatea de a se reeducare și integrare în societate, astfel cum reiese din conținutul referatului de evaluare(682-685ds.)
Pentru aceste considerente, Curtea concluzionează că recursul declarat de inculpat este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art.38515pct.2 lit d Cod procedură penală, casată în totalitate decizia atacată și în parte sentința primei instanțe, în sensul arătat mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii
Văzând și disp. art.192 alin.3Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A împotriva nr. 123A din 2.06.2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează în totalitate decizia susmenționată și în parte nr. 69 din 12 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșani și, în rejudecare:
În temeiul dispozițiilor art. 81.pen. și art.110 pen. suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 și urm. pen.
În conformitate cu disp. art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
21.09.2009
Jud. -
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Ilieș Titiana, Androhovici Daniela
