Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 345
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal formulat de inculpatul - în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Craiova, împotriva deciziei penale nr. 14 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat (aflat în stare de detenție), asistat din oficiu de avocat, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, fiind ridicate excepții sau solicitate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de soluționare și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a C.P.P. deoarece, fapta inculpatului nu există în condițiile în care acesta s-a deplasat la domiciliul bunicii, pentru a ridica, potrivit unei înțelegeri anterioare, un pentru fabricat alcool, iar bunica - parte vătămată a fost în eroare.
În subsidiar, se solicită reindividualizarea pedepsei, prin reducerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece cercetarea penală s-a declanșat la sesizarea bunicii inculpatului, care este parte vătămată în cauză, iar intenția de a dobândi fără drept bunul, s-a făcut în timp ce inculpatul era mascat, pe timp de noapte și ulterior, prin ascunderea cazanului în câmp. Față de datele negative ce caracterizează persoana inculpatului, nu se impune reducerea pedepsei.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achitarea sa, deoarece, în instanță, bunica sa și-a schimbat depozițiile, cazanul a fost ascuns în câmp, deoarece s-a speriat când victima a început să strige după ajutor și că vrea să muncească și să își întrețină familia.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3297 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dintr-o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b, alin. 21lit. c cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a, b Cod Penal, în două infracțiuni, respectiv violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a, b și Cod Penal tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. a, b, alin.21lit,b, c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a, b
Cod PenalÎn baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. a, b, alin. 21lit. b cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a, b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la data de 14 aprilie 1979 în mun. C, județul D, cu același domiciliu, în-, în prezent deținut în cadrul C, CNP - - la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 192 alin. 2 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a, b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod Penal, contopește pedepsele stabilire anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod Penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin nr. 2413/20 mai 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin nr. 1659 a Curții de Apel Craiova, contopindu-se restul de pedeapsă rămas neexecutat de 889 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 71, 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod Penal, iar conform art. 88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la data de 02.07.2007 la zi, iar în baza art. 350 C.P.P. a fost menținută starea acestuia de arest.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata a 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat în fapt că, în seara de 26 iunie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar situat în apropierea autogării C, până în jurul orei 22,00, hotărând să se deplaseze în comuna, sat, la locuința bunicii sale, pentru a sustrage un caza de Ť.
În jurul orei 000, inculpatul, împreună cu martorul, s-au deplasat cu autoturismul tip "taxi" condus de acesta din urmă, din C în comuna, iar pe raza localității respective, autoturismul a rămas în de, inculpatul s-a deplasat singur în satul, la locuința bunicii sale, partea vătămată.
După ce a căutat prin C cazanul de Ť. negăsindu-l, inculpatul a intrat apoi prin forțarea ușii de acces în locuința părții vătămate, fiind mascat în zona feței și a amenințat-o pe partea vătămată, obligând-o să meargă în C pentru a-i arăta locul unde se află cazanul de Ť.
După însușirea bunului, inculpatul a mai luat din curtea părții vătămate și o bicicletă cu care intenționat să transporte cazanul, dar a abandonat-o în apropiere, deoarece nu era funcțională.
de Ť. sustras, a fost ascuns de inculpat pe un teren necultivat din zona imobilului părții vătămate, fiind ulterior recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate, care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
În drept, s-a constatat de instanța de fond că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit.a, b, alin. 21lit.b, c cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a și b și Cod Penal infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.a, b Cod Penal, pentru care a fost condamnat, după ce a schimbat, conform art. 334 C.P.P. încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptelor, dat de modul și mijloacele de săvârșire, valoarea redusă sa prejudiciului - recuperat în totalitate, persoana inculpatului, elemente în raport de care, a procedat la condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, în final aplicându-se dispozițiile art. 33 lit.a, 34 lit. b
Cod PenalTotodată, instanța de fond a reținut și incidența în speță a dispozițiilor art. 61 privind Cod Penal revocarea liberării condiționate, contopit restul de pedeapsă neexecutat, de 889 zile închisoare, cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Pe latură civilă, instanța de fond a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat acesteia prin faptele ilicite săvârșite de inculpat, fiind recuperat în totalitate, prin restituirea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeinicie și nelegalității și netemeiniciei, solicitând, în principal, achitarea conform dispozițiilor art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar, înlăturarea dispozițiilor art. 334 privind C.P.P. schimbarea încadrării juridice, nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de împrejurarea că ar fi avut asupra sa un cuțit, iar pedeapsa aplicată este în cuantum mult prea mare, raportat la împrejurările în care s-a comis fapta.
Prin decizia penală nr. 14 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolja admis apelul inculpatului, a desființat sentința instanței de fond sub aspectul laturii penale, înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 334
C.P.P.În baza art. 211 alin.1, 2 lit. a, b și alin. 21lit. c cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a și b și Cod Penal art. 74 alin. 2 și Cod Penal 76 lit. b cu Cod Penal art. 80 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul zis "" la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 61 Cod Penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 889 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin nr. 2413/2003 a Judecătoriei Craiova și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art. 71 Cod Penal, iar în baza art. 88 Cod Penal, art. 383 alin.11și 2 și C.P.P. art. 350 C.P.P. s-a dedus în continuare, începând cu 30.10.2007, arestul preventiv la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului, precum și celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond, cu privire la latura civilă și la cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel, au rămas în sarcina statului, suma de 140 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, bazată pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, însă nu se impunea aplicarea disp. art. 334 privind C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului.
Astfel, instanța de apel a constatat în fapt că inculpatul, în noaptea de 29/30 iunie 2007, fiind mascat cu o cămașă pusă pe față, a sustras prin amenințarea cu acte de violență, din curtea părții vătămate (bunica sa), un de Ť. în drept, întrunindu-se elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit.a, b, alin.21lit. c Cod Penal, ce a făcut obiectul actului de sesizare a instanței.
De asemenea, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond nu a motivat corespunzător stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii, la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate, neținându-se seama de depoziția martorei ( inculpatului), de vârsta inculpatului, de gradul de rudenie cu partea vătămată și atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, de valoarea mică a prejudiciului produs. Față de aceste elemente, instanța de apel a făcut aplicația disp. art. 74 alin. 2 Cod Penal, 76 lit. b și Cod Penal art. 80 Cod Penal, apreciind că prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare, se va atinge scopul preveniv - educativ prevăzut de legiuitor în art. 52
Cod PenalÎn ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 pe Cod Penal durata prevăzută de art. 71 Cod Penal, instanța de apel, față de jurisprudența și având în vedere principiul proporționalității, raportat la natura infracțiunii comise de inculpat, la modul și împrejurările de săvârșire a faptei, precum și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, a considerat că se impune numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b
Cod PenalPe latură civilă, instanța de prim control judiciar a reținut că, în mod corect instanța de fond a reținut că bunul sustras de către inculpat a fost restituit părții vătămate și aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei decizii, a promovat recurs, în termen, inculpatul, susținând că instanțele de fond și de apel nu au analizat în totalitate probatoriul testimonial administrat, respectiv declarațiile părții vătămate (bunica sa) și ale martorilor, și, care au confirmat susținerile sale, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor date de instanța de fond și instanța de apel și, în rejudecare, achitarea sa conform dispozițiilor art. 10 lit. a C.P.P. nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și de împrejurarea că ar fi avut asupra sa un cuțit, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, deoarece, aceasta este în cuantum mult prea mare, raportat la împrejurările în care s-a comis fapta.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare:
Așa cum rezultă din actele de urmărire penală, dar și din declarațiile martorilor - cu excepția victimei, bunica inculpatului - audiați în mod direct și nemijlocit la instanța de fond, inculpatul, pe baza informațiile pe care le deținea cu privire la bunurile ce existau în gospodăria bunicii sale, după ce a consumat alcool și urmărind să realizeze venituri în urma vânzării bunurilor, s-a deplasat la locuința victimei, în timpul nopții, mascat și, sub amenințare, a determinat-o pe victimă să-i predea un și o bicicletă.
, ulterior, după ce victima a început să strige după ajutor, inculpatul ascunzându-l în apropierea unui teren necultivat, de lângă terenul imobilului părții vătămate.
Faptul că, în timpul cercetării judecătorești, bunica inculpatului a revenit asupra declarațiilor anterioare și a susținut că a fost în eroare cu privire la identitatea persoanei care i-a luat bunurile, deoarece nu și-a recunoscut nepotul, urmează să fie înlăturat de C, ținându-se seama de raporturile de rudenie care există între părți, dar și de faptul că această nouă declarație a victimei nu se coroborează cu celelalte declarații ale martorilor și nici cu susținerile inițiale ale inculpatului.
Astfel, martorul susține că inculpatul a plecat de lângă taxiul său, cu care făcuse deplasarea în localitatea victimei, fără să plătească și că, la scurt timp a văzut o femeie în vârstă, identificată ca fiind bunica inculpatului pe stradă, care striga "hoții, hoții".
Faptul că, asupra părții vătămate s-au exercitat violențe sub forma amenințărilor pentru a fi determinată să predea un bun ce-i aparținea, este atestat și de martorul, persoană ce a participat și la cercetarea de la fața locului, împrejurare în care, bunica inculpatului a susținut că o persoană pe care nu a cunoștea a venit peste ea și a forțat-o să-i dea cazanul de Ť.
În plus, martorul confirmă depozițiile celorlalți doi martori și mai arată că, în noaptea respectivă, partea vătămată era speriată și a menționat că amenințarea sa, de către bărbatul necunoscut, s-a făcut cu un cuțit, aspect pe care și partea vătămată, inițial, l-a declarat în fața organelor de poliție.
Tot în contextul vinovăției inculpatului se circumscrie și comportamentul ulterior al acestuia, comportament nefiresc pentru o persoană care, așa cum pretinde în prezent inculpatul, s-ar fi dus cu intenții pașnice în locuința bunicii, deoarece, în nici un moment, chiar și atunci când a constatat că bunica sa ar fi în eroare, nu i-a comunicat cine este, apoi a fugit, ascunzând bunul sustras.
Este cert că pătrunderea în locuința victimei s-a făcut prin forțare, atât timp cât, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, necontestat de inculpat, se atestă că una din ușile de la intrare a fost smulsă din balamale și doborâtă la pământ, iar partea vătămată prezenta în zona feței leziuni ce păreau a fi produse prin agresiune.
Neîntemeiată este și critica făcută de inculpat privind greșita individualizare a pedepsei, în condițiile în care acestuia i s-a aplicat o pedeapsă orientată la minimul special, chiar dacă se constată că este recidivist și că, anterior, a comis fapte repetate de furt și violare de domiciliu, pentru care a primit pedepse cu închisoarea.
Cu motivarea reținută, neexistând motivul de casare invocat potrivit art. 3859pct. 14 și 18 și C.P.P. motive de fapt ori de drept ce pot fi luate în considerare din oficiu, care să impună casarea hotărârilor, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
Pentru inculpatul - recurent, urmează să se deducă măsura arestării preventive în continuare, de la 30 ianuarie 2008, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Craiova, împotriva deciziei penale nr. 14 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj.
Deduce detenția preventivă pentru recurentul-inculpat, în continuare, la zi.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ 28 Mai 2008
-12 mai 2008 -
- C, va urmări și încasa de la recurentul-inculpat suma de 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
