Furtul (art.208 cod penal). Decizia 344/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.344
Ședința publică de la 09 mai 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.4 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător oficiu, pentru contestatorul lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul cu privire la contestația formulată.
Avocat având cuvântul pentru contestator a solicitat admiterea contestației în măsura în care instanța apreciază că împrejurările invocate de condamnat se încadrează în cazurile de contestație în anulare.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul a solicitat respingerea contestației formulate întrucât motivele contestației nu se regăsesc printre cazurile de contestație în anulare prev. de art. 386.
C.P.P.Contestatorul având cuvântul a solicitat admiterea contestației și audierea martorilor indicați în cerere, precizând că în acest sens a formulat și o cerere de revizuire.
CURTEA
La data de 5 martie 2008, contestatorul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - a formulat contestație în anulare privind decizia penală nr.4 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, motivând în esență că, deși a solicitat - atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanțelor de judecată - audierea unor martori care-i pot confirma apărările, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, nu i s-au luat în considerare aceste cereri de probatorii. De asemenea, a arătat că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2008, în fața instanței de recurs, deoarece nu are mijloc de transport și în acea perioadă a nins abundent.
A solicitat astfel anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în cauză și rejudecarea sa în stare de libertate, precum și audierea martorului, susținând că nu el este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, ci numitul zis "".
În cauză s-a atașat în vederea unei juste soluționări a contestației formulate dosarul nr- al Curții de Apel Craiova, în care s-a pronunțat decizia contestată.
Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța următoarele:
Prin sentința penală nr.108 din 29 martie 2007, Judecătoria M, în baza art.208, 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu art.37 lit.a și b Cod penal a condamnat inculpatul - fiul lui și C, născut la 22 ianuarie 1966, în municipiul D Tr.S județul M, 12 clase, fără ocupație, căsătorit, recidivist, domiciliat în Comuna de Cîmp sat județul M, la 3 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 Cod penal, pe perioada prev.de art.71 Cod penal.
În baza art.61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 418 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.66/2003, definitivă prin decizia penală nr.144/2003 a Tribunalului Mehedinți.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G, ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 10/11 decembrie 2005, inculpatul a pătruns prin efracție, în curtea părții vătămate G din comuna județul M, de unde a sustras bovină.
Prejudiciul cauzat în cuantum de 1400 lei a fost recuperat prin restituire.
S-a mai reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b Cod penal, anterior fiind condamnat de 11 ori pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, cât și în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt prin sentința penală nr.66/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.144/2003 a Tribunalului Mehedinți, din care s-a liberat condiționat, rămânând un rest neexecutat de 418 zile închisoare.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere, potrivit art.72 Cod penal, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, respectiv prin efracție și pe timp de noapte, cuantumul prejudiciului produs, recuperarea acestuia, nerecunoașterea inculpatului și starea de recidivă.
Starea de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate de instanța de fond s-au întemeiat pe următoarele probatorii: răspunsul la interogatoriu al inculpatului, declarația părții vătămate G, depozițiile martorilor, precum și celelalte piese aflate la dosar.
Apelul declarat de inculpat, prin care acesta a învederat că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate G, fără să fi comis această faptă, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.109 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți - secția penală.
Împotriva acestei decizii, inculpatul declarat recurs, fără însă invoca motive de casare.
Cu ocazia soluționării recursului, apărătorul din oficiu al inculpatului a criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie, sub aspectul întinderii pedepsei aplicate, care apare ca fiind M, în raport cu întinderea prejudiciului cauzat, recuperarea acestuia prin restituire și că are în întreținere copii minori, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, aplicarea dispozițiilor prev.de art.74 Cod penal, urmând ca în baza art.76 Cod penal, să se coboare pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr.4 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia și sentința, numai sub aspectul pedepsei accesorii, în sensul că pe perioada prev.de art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului doar drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În mod corect, cele două instanțe, în raport de gravitatea faptei săvârșite, pe timp de noapte și prin efracție, cuantumul prejudiciului produs, recuperarea acestuia, precum și faptul că inculpatul are în întreținere copii minori, este recidivist, i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare, la limita minimă prevăzută de lege, cu executare prin privare de libertate.
Prin hotărârile pronunțate, prima instanță, cât și instanța de apel, în baza art. 65 alin.2 Cod penal interzis inculpatului toate drepturile prev.de art.64 Cod penal, pe perioada prev.de art.71 Cod penal.
Verificând în ce măsură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 Cod penal pot fi aplicate, instanța a reținut că acestea în raport de convenție, Curtea a apreciat că interdicția nu operează ope legis, ea urmând a fi aplicată de la caz la caz.
Prin urmare, Curtea a apreciat că se justifică măsura interzicerii, cu titlul de pedeapsă accesorie numai interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, pe perioada prev.de art.71 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, prin contestația formulată, condamnatul a solicitat casarea hotărârii prin care a fost condamnat, arătând că este nevinovat și că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat.
De asemenea a solicitat și audierea martorului.
În raport cu dispozițiile art. 386.C.P.P. se constată că împrejurările invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile în care împotriva unei hotărâri definitive se poate formula o contestație în anulare. Criticile formulate de condamnat în privința hotărârii prin care a fost condamnat precum și solicitarea de a fi audiați martori puteau fi expuse în cadrul căilor de atac pe care inculpatul, de altfel, le-a declarat atât împotriva sentinței 108/29.03.2007 a Judecătoriei VMc ât și împotriva deciziei 109/A/19.09.2007 a Tribunalului Mehedinți.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea urmează să respingă contestația în anulare formulată, iar conform disp. art. 192 alin. 2 C.P.P. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv suma reprezentând onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.4 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 mai 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
Gh.
St.
Dact. 2 ex.PS/30 mai 2008
-12 mai 2008 -
-, va încasa de la contestatorul suma de 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
