Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 346/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(258/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.346/
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 795/30.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 și a deciziei penale nr.17/A din data de 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației aflate la dosar, lipsă fiind intimat-parte vătămată și intimat-reprezentant legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat depune la dosar un act medical.
Recurentul-inculpat învederează că accidentul a avut loc la data de 16 iunie 2009, doua zi după săvârșirea faptei. Arată că nu are cereri de formulat și se simte bine încât să poată fi prezent in fața instanței și să-și susțină apărarea.
Reprezentantul Ministerului Public, față de actul medical depus la dosar de către inculpat, arată că nu se impune efectuarea unei expertize psihiatrice.
Recurentului-inculpat, învederează că înțelege să solicite judecarea recursului la acest termen. Arată că a formulat cerere de amânare a executării pedepsei care are termen pe data de 4 martie 2010 la Judecătoria Sectorului 5.
Curtea, constatând că starea medicală evidentă, dovedită cu biletul de ieșire din spital care datează din data de 16.06.2009, inculpatul precizând că a avut un accident rutier în ziua următoare săvârșirii faptei ce face obiectul prezentului dosar, constatând că diagnosticul la externare - traumatism cranio-cerebral grav în remisiune. subdural supraacut fronto temporo parietal dreapta - operat. toraco abdominal în observație -, precum și faptul că starea la externare prezinta o ameliorare neurologică și o vindecare chirurgicală, apreciază cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in state de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat. Consideră că soluția pronunțată de către instanța de fond este mult prea aspră, șapte ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel că solicită reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și față de starea sa de sănătate. Solicită să se aibă in vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, de menținere a deciziei pronunțate de către instanța de apel care a făcut o justă individualizare a pedepsei, iar pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este chiar la minimul special pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită in condiții agravante, în public și prin amenințare cu un cuțit.
Arată că în mod corect a reținut instanța și alte circumstanțe agravante, respectiv faptul că partea vătămată avea numai 15 ani, de asemenea cele cinci condamnări în minorat ale inculpatului tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, iar prezenta faptă a fost comisă la nici două săptămâni din momentul liberării condiționate.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că a recunoscut și regretat fapta, pedeapsa aplicată este prea mare, iar Judecătoria Sectorului 6 trebuia să îi compute pedeapsa. Mai arată că trebuie să se opereze.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.17 din 14.01.2010, Tribunalul București - secția a II-a penală a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.795 din 30.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din durata pedepsei pronunțate detenția de la 8.09.2009 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul apărător oficiu a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.795 din 30.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 21lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 81/2007 pronunțată de Tribunalul Dolj și s-a contopit restul de pedeapsă de 28 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata prevenției de la 07.08.2009 la zi.
În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 50 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 15.06.2009, în jurul orei 1800, în timp ce se deplasa spre domiciliu, pe str -, partea vătămată, în vârstă de 15 ani, a fost acostată de inculpatul, care prin amenințare cu un cuțit i-a cerut acesteia să îi predea tot ce are asupra sa.
Profitând de starea de temere creată părții vătămate, inculpatul a introdus mâna în buzunarul pantalonilor acesteia și a luat un telefon mobil marca Sony Ericcson cu serie - - și suma de 50 lei, prejudiciul total fiind de 700 lei, după care a fugit. Ulterior, în seara aceleiași zile inculpatul a vândut telefonul sustras martorului.
Astfel, partea vătămată a declarat în mod constant că în timp ce se deplasa spre casă a fost acostat de un individ și a fost amenințat cu un briceag pe care inculpatul
l-a scos dintr-un buzunar al pantalonului pe care 1-a ținut în dreptul piciorului afirmând că-1 va folosi împotriva sa, după care l-a deposedat de bunuri. Acesta a precizat că s-a întâlnit imediat cu mama sa. Martora și au plecat în căutarea inculpatului fără să îl găsească, aspect ce rezultă și din declarația martorei, care a relatat că fiul său i-a povestit cele petrecute imediat după consumarea infracțiunii și a relatat în mod constant în sensul celor expuse de partea vătămată.
Din procesul-verbal de identificare din grup a inculpatului de către partea vătămată rezultă că acesta a recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care în data de 15.06.2009 prin amenințare cu un briceag i-a sustras un telefon și suma de 50 lei.
Din procesul-verbal încheiat la data de 15.06.2009 ora 2000de organele de cercetare penală (fila 31-32 dup), reiese că telefonul mobil care i-a fost sustras părții vătămate avea seria - -.
In urma interceptărilor și înregistrărilor autorizate a convorbirilor telefonic purtate cu terminalul mobil cu seria - mai sus menționată, pusă la dispoziție de partea vătămată, a fost identificată martora a ca fiind posesoarea telefonului sustras. Din proces-verbal de recuperarea a telefonului sustras părții vătămate și planșa fotografică ( 58-62 dup), reiese că telefonul mobil ridicat de la martora este cel sustras de inculpat părții vătămate, iar din declarația acesteia coroborată cu declarația martorului, reiese că telefonul mobil sustras de inculpat părții vătămate a fost cumpărat de către martorul, de la inculpat din, cartier.
Martorul 1-a recunoscut pe inculpat după fotografie dintr-un grup de 4 persoane, ca fiind cel de la care în noaptea de 15/16.06.2009 a cumpărat telefonul mobil sustras.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că a acostat partea vătămată pe stradă și că 1-a amenințat că va folosi împotriva sa un cuțit, amenințarea verbală fiind însoțită de ducerea mâinii la buzunar și că a deposedat partea vătămată de telefon și de 50 de lei, bunuri pe care le-a luat din buzunarul acesteia. Este adevărat că inculpatul a negat că ar fi avut asupra sa un briceag, însă sub acest aspect instanța apreciază declarațiile sale ca fiind nesincere. De altfel, inculpatul a declarat în momentul identificării sale de către poliție că a deposedat partea vătămată prin amenințare cu un cuțit astfel cum s-a consemnat în procesul verbal aflat la fila 86 dup. Atitudinea nesinceră a acestuia rezultă și din aceea că la momentul recunoașterii sale din grup a negat săvârșirea infracțiunii, manifestând astfel o conduită oscilantă cu intenția de a se sustrage răspunderii penale sau a diminua gravitatea faptei.
Fapta inculpatului care, la data de 15.06.2009, în jurul orei 18, pe str. -, prin amenințarea cu un briceag, a deposedat pe partea vătămată de un telefon mobil marca Sony Ericsson și de suma de 50 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin.l, 2 lit. c și alin. 21lit. b Cod penal.
Împotriva sentinței anterior menționate a formulat apel, în termenul legal prev.de art.363 C.P.P. inculpatul, criticile acestuia vizând netemeinicia hotărârii sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate si sub toate aspectele de fapt si de drept conform prev.art.371 al.2 care C.P.P. reglementează efectul devolutiv al acestei cai de atac, tribunalul a constatat nefondat apelul inculpatului pentru următoarele considerente:
Analizând conținutul mijloacelor de probă administrate în cauza (declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa fotografică, procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de restituire a telefonului sustras părții vătămate, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată, procesul verbal de recunoaștere de pe planșa fotografică a inculpatului de către martorul, declarațiile martorilor, a, coroborate cu declarațiile inculpatului) în mod temeinic instanța de fond a reținut situația de fapt constând în aceea că la data de 15.06.2009 în jurul orei 18,oo pe str.-, prin amenințare cu un briceag, inculpatul a deposedat partea vătămata de un telefon mobil marca Sony Ericsson S 5001 si de suma de 50 lei, stabilind o corecta încadrare juridica a faptei in infracțiunea de tâlhărie în forma agravată prev.de art.211 al.1,2 lit.c și al.2/1 lit.b
Cod PenalCât privește modul de individualizare a pedepsei atât în privința cuantumului pedepsei aplicate cât și al modalității de executare, tribunalul a constatat că prima instanța a avut în vedere criteriile generale de realizare a acestui proces (al individualizării) astfel cum acestea sunt prevăzute de art.72 și Cod Penal anume limitele generale de pedeapsa prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta: în loc public, prin amenințare cu un cuțit, asupra unei persoane cu o vârsta de doar 15 ani; referitor la circumstanțele vizând persoana inculpatului a fost avuta în vedere atât conduita inculpatului pe parcursul procesului penal dar și antecedenta inculpatului, acesta fiind condamnat in minorat pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt calificat și 5 infracțiuni de tâlhărie, prezenta infracțiune fiind săvârșită la doar două săptămâni de la momentul liberării sale condiționate din executarea pedepsei rezultanta de 5 ani aplicata acestuia prin sentința penala nr.81/2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.
de considerentele ce preced, tribunalul a constatat că pedeapsa de doar 7 ani (minimul prev. de textul de lege incriminator) aplicată inculpatului prin sentința penală apelată este judicios individualizată, criticile apelantului fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul invocând sancționarea excesivă și solicitând reducerea pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de solicitarea recurentului și de exigențele art.3859Cod procedură penală, Curtea constată recursul nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică, dar și vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
Cât privește sancționarea inculpatului, instanța de fond, cât și cea de apel, au dat semnificația cuvenită criteriilor generale de individualizare judiciară, enumerate în art. 72 Cod penal și, de asemenea, au valorizat potențialul criminogen deosebit pe care îl prezintă acesta, concretizat în condamnări numeroase pentru infracțiuni contra patrimoniului( filele 97-98 dosar de urmărire penală).
Ca atare, față de dispozițiile art.72 Cod penal, dar și de cele prevăzute de art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 închisoarea, aplicată de către instanța de fond este suficient de clementă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la prima întâlnire cu legea penală.
Referitor la actuala stare de sănătate a recurentului, chiar dacă aceasta nu a fost invocată de acesta în susținerea recursului, instanța de control judiciar apreciază căa ceasta poate face obiectul unei analize la o eventuală cerere de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 litera b Cod procedură penală va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.795 din 30.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.17/A din 14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 8.09.2008 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./1.03.2010
- II. - jud.:;.
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Dumitru
